Li s-a umplut paharul

Mai zilele trecute, de ziua lui, Băsescu a comis cel mai ordinar atac asupra Justiției. El, o parte a executivului, cu rolul constituțional de mediator între puterile statului recunoscute de actul fundamental - legislativ, executiv și puterea judecătorească - a adus acuze judecătorilor pentru că, vezi Doamne, aceștia lucrează împotriva Guvernului prin instanțele de judecată care nu aplică legile date de Guvern prin asumarea răspunderii în dauna cetățenilor țării. Nu este singura lui măgărie asupra Justiției însă este de o prostie imensă. Probabil că nici consilierii lui pe teme de justiție nu mai pot să îl sfătuiască. Ce a făcut Băsescu este mai aproape de partea aia a științei care se ocupă cu bolile de cap decât act public. Discursul lui, mai bine zis delirul lui paranoic este pe site-ul Președinției. Pentru că nu este exclus să dispară, l-am copiat. Replici a primit. De la AMR și APR (asociațiile judecătorilor și procurorilor) în comunicatul de presă din 4 noiembrie dar și de la PNL, ca partid politic care este strămoșul  separației puterilor în stat în România, partidul cu cea mai mare contribuție politică la formarea României ca stat modern.

Lui Băsescu i s-a umplut paharul. De aici încolo ar cam fi doar calea unei instanțe de judecată, pentru că și el se supune legilor țării iar puterea este efemeră.

Și Geoană are parte de soarta lui de tembel. După ce a pierdut, constant, toate bătăliile politice, exclusiv din vina lui, ajungerea lui în fruntea PSD într-o perioadă în care se lucra în acest partid la ținerea lui Ion Iliescu departe de decizia politică internă, nu este meritul lui ci al celor cu care a intrat în conflict ulterior îndepărtându-i de la puterea internă. S-a comportat în PSD la fel ca Băsescu la PDL. Mai mult, el este cel care a girat primul Guvern Boc, refuzând alianța parlamentară cu PNL și pupând mișelește papucii lui Băsescu la finele lui 2008. Nu este mai puțin adevărat că nici Ponta nu este departe de acea asociere politică, prietenia acestuia cu Elena Udrea și cocoșul ei fiind deja arhicunoscută.

Mircea Geoană bag seama este un fel de Băsescu. Din postura de Președinte al Senatului și-a impus, până în prezent, propria agendă de „luptă politică”, separată de cea a PSD, partid din care face încă parte. Încă. Pentru că se pare că va urma o separare de partid, Geoană urmând a deveni fie un nimeni politic, fie un nou membru al UNPR. Codrin Scutaru nu exclude nici varianta PC însă asta nu am cum să o cred. Ar însemna ca noi, cei din PNL, să acceptăm o posibilă variantă a unui PC geonian, cu cereri imperative ca individului să i se garanteze nu știu ce pe baza algoritmului.

Oricum, cu întârzierea de rigoare, potrivit procedurilor parlamentare, Mircea Geoană va pleca din fruntea Senatului. PSD, prin socrul de partid Ilie Sârbu, a cerut oficial înlocuirea lui. În plen. Anunț serios. Vor urma procedura. PDL își freacă mâinile de satisfacție. Are șansa de a primi și această funcție importantă. A doua în stat. Un pedelist de seamă, Vasile Blaga, a refuzat o astfel de „onoare”. Nici o problemă. Este Berceanu alături sau o altă Roberta Anastase.

A pierdut opoziția ceva ? La prima vedere da. La a doua vedere, nu prea. Opoziția nu are la Senat o majoritate. Mircea Geoană avea o agendă politică proprie, de multe ori în contradicție cu cea a USL. De aceea, noi, plăvanii politici, ne uitam disperați cum anumite legi trec de senat cu concursul lui Geoană. Nu doar al lui, ci în special al celor din PSD care fac parte din „grupul Geoană”. Dacă iau în considerare aceste nuanțe, înlăturarea lui Geoană de la președinția Senatului și apoi din PSD ar cam trebui să aducă mai multă stabilitate USL. Nu că s-ar câștiga cine știe ce în anul rămas până la alegeri, dar în mod sigur se obține mai multă coerență în acțiunile politice. Plus că această mișcare destramă opoziția internă în PSD. Pentru noi, cei din PNL, este mai convenabil să avem un partener care își rezolvă, eficient, problemele interne care pot fi luate în calcul ca factori de risc în cadrul unui program de anvergura unei alianțe politice atât de sensibile.