Republică sau monarhie ?

Aseară, invitatul lui Radu Tudor a fost Crin Antonescu. Nu se putea ca din multele probleme în dezbatere să lipsească opțiunea pentru monarhie a liderului PNL.

Opțiunea lui Crin Antonescu este monarhia. A fost clar exprimată și aseară, așa cum a fost pusă în media de ani și ani de zile. Este totuși opțiunea lui ca om, ca cetățean însă nu o poate impune celorlalți. Pentru că majoritatea cetățenilor țării, în special a cetățenilor care înțeleg să participe la viața politică prin vot cu ocazia alegerilor de tot felul, este diferită. Rezultatele evaluărilor sociologice au fost concentrate de Crin Antonescu în această formulare:

"Probabil că (...) o majoritate a cetăţenilor României (...) doreşte în continuare să aibă o formă de stat republicană şi să îl aleagă pe acest reprezentant al naţiunii. Dacă suntem într-o astfel de situaţie, nu putem vorbi nici de o republică parlamentară propriu-zisă, în care preşedintele să fie ales de Parlament. Dacă asta este opţiunea românilor, atunci sigur că ne vom îndrepta către formula agreată de către toţi cetăţenii, şi anume o republică în care rolul Parlamentului trebuie să fie foarte puternic, în care preşedintele să fie ales direct de cetăţeni, să aibă nişte atribuţii, dar foarte clar delimitate, în aşa fel încât să nu existe riscul să alunecăm în cazul unui preşedinte cu apucături speciale, aşa cum s-a întâmplat în anii lui Traian Băsescu, dar în acelaşi timp să nu fie doar un tăietor de panglici". Agerpres.

Corect. „Probabil că ...”. Probabil pentru că ideea monarhică este abia în formare. MS Mihai I nu mai este pentru o parte a românilor doar un personaj istoric, o curiozitate mondenă, devine pe zi ce trece o soluție în vederea adoptării unei forme de stat care să asigure acea stabilitate necesară evoluției naționale.

"Dacă ar fi după mine, dacă eu aş decide singur în chestiunea asta, dacă ar fi mâine un referendum care să mă întrebe dacă vreau republică sau monarhie constituţională, eu aş vota pentru monarhie constituţională. Aş fi gata să pledez într-o dezbatere politică despre avantajele acestei formule. Dacă însă asemenea formulă nu întruneşte consensul sau o majoritate în cadrul spectrului politic sau la cetăţenii României, evident că accept formula republicană şi îmi desfăşor activitatea politică în cadrul ei".

Eu sunt republican însă nu sunt ostil ideii monarhice. Interesul național este peste voința mea politică cu privire la forma de stat. Voi urma interesul național așa cum, ca să dau un exemplu concret, Crin Antonescu deși monarhist acceptă republica pentru că așa dorește cetățeanul român acum.

Rămâne de clarificat o problemă. Crin Antonescu nu a formulat concret tipul de republică. Parlamentară sau semiprezidențială ? Din ce a spus el, este vorba despre o republică semiprezidențială în care Președintele are atribuții foarte precise în Constituție pentru a nu mai derapa de la democrație așa cum a făcut Traian Băsescu pe tot timpul mandatului lui. Sincer, nu îmi place. Înțeleg de aici că apărarea, ordinea publică - în partea administrativă și nu în partea Justiției -, relațiile internaționale vor fi sub controlul Președintelui. Nu îmi place pentru că Președintele are un mandat de 5 ani, deci politica lui este temporară, la fiecare Președinte ales vom avea diferențe de abordare. Dacă am avea un monarh, nu ar fi probleme de abordare în sensul „fiecare cu mușchii lui”, aceste politici ar fi stabile. Nu îmi place pentru că nu am garanția continuității. De aceea prefer o republică parlamentară chiar dacă cetățenii doresc un Președinte ales de ei.

Este evident că modificările la Constituție vor amenda sever atribuțiile Președintelui și vor corecta atribuțiile altor instituții ale statului. În special acolo unde normele constituționale sunt ambigui, ambiguitate care a permis Curții Constituționale a României să devină stat în stat. Ambiguitate care a permis Ministerului Public (Parchetul General) să devină agent politic al puterii băsesciene. Care a permis serviciilor de informații cu sprijinul și la porunca CSAT să încalce grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor și să acționeze politic în favoarea unui partid politic și a unui Președinte temporar.

Voi urmări evoluția. Nu cred că voi fi pe deplin mulțumit. Actuala Constituție a fost modificată cu peste un deceniu în urmă în intenția de a face o țară așa cum au dorit liderii PSD, o țară pentru Adrian Năstase. Ajunsă pe mâna lui Traian Băsescu, Constituția a arătat că de fapt este un mare fiasco.

UDMR ? De ce nu ?!

Exclud, acum, declarațiile patetice și forțate, de cele mai multe ori, cu privire la UDMR. Consider declarația lui Hunor de sâmbătă seara ca o poziție oficială a UDMR cu privire la viitor.

În primul rând, consider că declarația vine ca urmare a unei declarații făcute de Crin Antonescu.

„Crin Antonescu a declarat joi seară că nu exclude ideea unei guvernări împreună cu UDMR, însă acest lucru depinde de anumite condiţii şi de modul în care sunt armonizate poziţiile formaţiunii maghiare cu cele ale USL”. AGERPRES

Atragerea UDMR la guvernare de către USL se va produce doar dacă USL nu va avea suficiente mandate în Parlament care să îi permită proiectele majore ale modificării Constituției și regionalizării. Regionalizarea va trebui prevăzută în Constituție, pentru că regiunile vor căpăta independență administrativă și financiară, mare parte din atribuțiile Guvernului privind dezvoltarea locală se vor duce la „guvernele” și „parlamentele” regionale. Deși este de dorit ca USL să aibă 2/3 din mandatele de parlamentar, pentru a nu mai depinde de condițiile șantajiste ale UDMR, așa cum UDMR ne-a obișnuit până acum, nu este exclus ca majoritatea de care are nevoie USL să schimbe Constituția să fie realizată doar cu sprijinul UDMR. Există totuși posibilitatea ca propunerile USL de modificare a Constituției să aibă susținere chiar din partea parlamentarilor, sau a unor parlamentari, ai ARD și chiar PPDD. Nu este exclus. Nu știm, acum, ce vor face cei din PDL. Întrevăd, totuși, o posibilă declarație de apropiere a PDL de PNL, în condițiile în care PNL va fi al doilea partid parlamentar ca forță. Din diferitele declarații ale pedeliștilor, chiar mizerabile la adresa PNL (nu mai spun de USL), trag concluzia că ei își văd viitorul alături de PNL, în special după niște ani când, normal, PNL se va separa de PSD ajungând la maturitate proiectul politic comun. Cred că, mai mult, apropierea de PNL a PDL se va face aproape imediat după liniștirea apelor alegerilor parlamentare actuale.

Kelemen Hunor atinge tocmai punctele sensibile ale viitorului apropiat. Anul 2013 care deși va fi unul extrem de greu, din punct de vedere economic (plata ratelor unor datorii imense făcute aiurea de PDL) va avea o importanță covârșitoare pentru viitorul țării.

„Anul viitor va fi unul extrem de dificil, va trebui să plătim o datorie externă foarte mare, iar asta înseamnă o presiune enormă asupra bugetului, e nevoie de reforme fiscale şi economice, de amendarea Constituţiei care necesită două treimi şi e un proiect foarte important fără de care nu putem să mergem mai departe cu regionalizarea, cu reorganizarea regiunilor de dezvoltare. Şi este nevoie, după foarte mult scandal, după enorm de mult scandal, de o stabilitate politică şi de o majoritate largă pentru 2013 şi pentru 2014. Să nu uităm 2014 va fi din nou an electoral, de aceea 2013 pentru societatea românească şi pentru viitorul României va fi un an vital. Nu avem voie să pierdem nici o zi din 2013 pentru că pe urmă intrăm într-un an electoral când nu vom mai face nimic cunoscând tradiţia românească, când într-un an electoral lucrurile se opresc. De aceea, eu spun că oricine doreşte un proiect pentru viitor care poate fi pus în practică trebuie să se gândească la o majoritate extrem de stabilă şi la o stabilitate politică foarte, foarte solidă”, a spus preşedintele UDMR.

Pentru mine a fost mai mult decât clar. UDMR a ajuns la concluzii finale privind poziția uniunii în relația cu USL care va da și va asigura puterea în următorii ani.

Având în vedere că deputații minorităților naționale vor susține majoritatea parlamentară a USL și Guvernul USL, poziția UDMR vine și clarifică situația. De vor intra în Parlament, vor sprijini USL pentru că interesele lor majore pot fi realizate doar prin colaborare cu puterea. Această declarație rupe „cordonul ombilical” care leagă sau lega UDMR de PDL. Iar calculele PDL privind construirea unei opoziții alături de UDMR vor trebui părăsite.

Dacă UDMR va conveni să se alăture programului USL, se pot găsi nișe în program care să fie completate cu interese politice ale UDMR astfel încât UDMR să participe la guvernare și să fie un garant al majorității necesare realizării proiectului constituțional.

Un eșec cât o victorie

Summitul pentru bugetul 2014-2020 al UE a eșuat. Adică nu s-a ajuns la consens astfel că se va reveni asupra principalelor probleme ale finanțării bugetului UE începând cu prima parte a anului viitor.

Era de așteptat. Supremația PPE asupra UE nu a mai funcționat la definirea și evaluarea bugetului. Interesele naționale au avut prioritate, unii dintre opozanții înverșunați ai proiecției lui Rompuy fiind din familia PPE. Pe de altă parte, din acest an suntem în fața unei rearanjări a scenei politice europene, popularii europeni pierzând teren în fața social-democraților și a liberalilor. La 9 decembrie noi, românii, vom avea o majoritate puternică a USL în Parlament, un Guvern al USL foarte puternic orientat către schimbare, inclusiv în domeniul relațiilor internaționale. După noi, la anul, vor intra în febra alegerilor alte state europene. Febra aruncării peste bord a popularilor europeni cuprinde Europa. Sistemul economic de pradă propus de popularii europeni va fi înlocuit de un sistem axat pe dezvoltarea socială a națiunilor, pe libertatea de asociere și pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Mai mult, mediul privat este chemat să asigure dezvoltarea economică a statelor iar guvernele să se ocupe de problemele ce le aparțin. Este destul de ciudat că social-democrații adoptă, cum-necum, un concept liberal curat: rolul redus al statului în economie. Bine, recunosc, nu va fi așa cum ne-am dori însă va fi un mare pas înainte.

Privatizarea sistemelor de sănătate și învățământ se va opri. Nu doar în România, ci în mai toată Europa. Demența privatizării acestor sisteme naționale începută sub guvernările popularilor europeni, având ca urmare o stare precară de sănătate a populației și un nivel de pregătire deficitar al tinerilor este motiv de conflic social în mai toate statele Europei. Statele europene au decăzut față de secolul trecut pentru că au adoptat, habarnist, politici ce nu corespund istoriei și culturii lor. Cele două sisteme au stat la baza formării statelor, alături de Justiție și apărare, ordine publică și mediu (mai nou). Sunt domenii care nu pot fi lăsate la bunnul plac al unor investitori. Standardele de calitate în aceste domenii și costurile funcționării lor nu pot fi date unor sfere de influență private. Mediul privat poate contribui la îmbunătățirea funcționării sistemelor însă nu se cuvine a le prelua și administra.

Informațiile din presă asupra summitului m-au dus la aceste gânduri. Franța, Polonia, celelalte state care își apără populația împotriva abuzurilor „băieților deștepți” de prin Germania, Anglia, Italia etc. vor să pună punct final epocii merkeliste de la conducerea UE. Vor reuși.

O bună analiză a vânzolelii de la summit o oferă Cotidianul. Față de alte publicații care dau dovadă de cruntă superficialitate, Cotidianul are o analiză de substanță. În puține cuvinte ne duce la spiritul care a animat negocierile. Ne duce la unele adevăruri. La fel ca în România, unde birocrații incompetenți ai PDL au dus țara de râpă, UE a ajuns într-un mare impas din cauza eurocraților incompetenți ai PPE.

Cristoiu, „acuzatorul public” constituțional. O panaramă de jurnalist.

Cristoiu interpretează Constituția după cum vrea mușchiul lui. Acum îl acuză pe Victor Ponta de încălcarea Constituției. Acuzație gravă, menită să scoată pe Băsescu (cel apărat/criticat) din mocirla în care singur s-a băgat în anii din urmă ca cel mai prolific politician în negarea normelor constituționale în litera și spiritul lor. Totuși, Cristoiu rostește și un mare adevăr: „Constituţia României e o capodoperă de echivoc, întrecînd orice produs liric la capitolul posibilități de interpretare”.

Păi măi Cristoiule, dacă este o capodoperă de echivoc, cum naiba vii tu cu interpretările din Evenimentul Zilei ? Să te faci singur de „cacao” ? Sau ai de justificat o plată ? Până și titlul articolului este o mare tâmpenie, raportat la acest caz. Este adevărat că Băsescu a închis ochii la încălcarea Constituției, nu însă în acest caz.

Cristoiu interpretează, în manieră personală, având ca fundal „echivocul” textului constituțional, art. 86: „Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită”. Nu îl interpretează asupra conținutului, care constă în „problemele urgente și de importanță deosebită”, ci asupra modalității consultării. Consultarea însă nu oricum, ci după cum a fost formulată cererea: Victor Ponta împreună cu membrii Guvernului. Aici, evident, Cristoiu sare pârleazul. Ca puricele peste 7 cai.

Guvernul nu se supune Președintelui României. Nu îi este subordonat. Relația constituțională Președinte - Guvern nu presupune subordonare ci cooperare, colaborare, consultare. Atât. Există un singur moment în care Președintele conduce și poate solicita o anume abordare a problemelor din partea Guvernului, atunci când se convoacă CSAT unde se stabilește o linie comună de acțiune a Guvernului cu celelalte agenții ale statului pentru apărarea națională sau securitatea națională. În rest, Președintele nu are cum dicta Guvernului. Iar Constituția, echivocă cum este ea, spune clar acest lucru în art. 109 alin. (1).

Citind mai mult din Constituție și văzând că aceasta prevede altceva cu privire la raporturile dintre Președinte și Guvern, constat că Ion Cristoiu a luat-o razna pe arătură.

Nu Cristoiule, nu poate Băsescu să acuze încălcarea Constituției de către Ponta pentru că nu a mers cu miniștrii la consultare. Pentru că, poate nu știi, Ponta reprezintă Guvernul în relația acestuia cu Președintele, Parlamentul, Justiția, alte instituții ale statului independente, cu instituții și guverne străine. Apoi, interpretând cum vrea mușchiul meu, Băsescu a vrut să impună Guvernului, profitând de această consultare, măcar imaginea subordonării executivului Președinției dacă nu mai mult. Mai mult sigur că nu putea. Pentru că locul unde se iau hotărârile Guvernului este la ședința de Guvern, care are loc la Guvern și nu la Președinție, iar pentru participarea la ședințele de Guvern a Președintelui există articol distinct în Constituție. Și mai mult, consultarea se poate face în mai multe moduri. Putea să scrie Guvernului, putea vorbi la telefon cu Ponta, putea cere o poziție a guvernului față de problemele care îl interesează, fie că are, fie că nu are atribuții legale în domeniu. Bașca faptul că o consultare a Guvernului nu poate privi ceva ce este străin competențelor Guvernului. Ca atare, Băsescu dorind să știe poziția Guvernului în anumite probleme ce sunt de competența exclusivă a acestuia a trebuit să se mulțumească cu explicațiile Premierului. Ce ar fi făcut miniștrii ? Ar fi stat cuminți în scaune și ar fi ascultat pălăvrăgeala lui Băsescu cu Ponta. Iar dacă ar fi pus întrebări miniștrilor, ar fi încălcat prevederile constituționale, fiind evident o ingerință în viața internă a guvernului.

Cristoiu a luat-o razna.

Dezvoltarea economiei este atributul mediului privat

Bucharest Forum 2012. Ponta susține un concept liberal. Pur liberal:

"Cred că avem un moment astăzi zero cu potenţial pozitiv, cred că lucrurile bune, dar şi cele greşite făcute în trecut trebuie să ne rămână în minte ca ceea ce trebuie evitat în viitor. Trebuie să înţelegem că nu vom avea niciodată bani la buget, bani pentru sănătate, pentru educaţie decât dacă avem un mediu de afaceri performant - şi o spune un premier social-democrat -, da, cred că lumea economică privată este cea care va construi dezvoltarea României, cea publică trebuie doar să beneficieze şi să sprijine această dezvoltare. Cred, de asemenea, că nu poţi într-o democraţie să ai dezvoltare economică pe fondul unei nemulţumiri şi frustrări sociale fără precedent", a concluzionat Victor Ponta.

Cred că asocierea PSD cu PNL este cea care a întărit convingerea lui Victor Ponta, sigur și a altor social-democrați, că ideile liberale cu privire la economie sunt singura cale pentru o dezvoltare economică sănătoasă. Nu este exclus ca, în viitoarea guvernare USL, să se meargă mult mai departe decât s-ar fi gândit cineva în situația în care doar PSD ar fi ajuns la guvernare.

Tot din ce a spus Ponta deduc și faptul că cele două sisteme de stat cu impact major în progresul unei țări, sănătatea și educația, nu vor mai fi lăsate de izbeliște. Nu poți progresa fără un sistem de educație dedicat populației și fără un sistem de învățământ care să valorifice, treptat, știința.

Îmi place abordarea. Aștept să iau și să studiez proiecția de guvernare a USL. Nu mă interesează cea a PDL (ARD). Nu are rost să îmi încarc memoria cu nimicuri.

ARD. Alianța disperării

ARD s-a lansat. Costuri 20.000 euro, din cotizațiile membrilor de partid. Ale tuturor partidelor componente sau doar a membrilor PDL ? Posibil de la toți. Inclusiv de la NR, adică Neamțu (usturoi) și FC a lui MRU (adică DCP ?).

Bun. Nu costul este important. Este important faptul că alegerea candidaților a fost bătută în cuie. Urmează să vedem rezultatul alegerii. În urma votului din 9 decembrie.

Comentând lansarea ARD, ziarele pupincurist-băsiste o critică. Rău. Uneori cu mai multă răutate decât pot să o fac eu, alții ca mine, alți oameni neînregimentați politic.

În Adevărul lansarea este considerată apatică. O lansare moleșită, nesimțitoare, moale, pasivă ... cam multe atribute negative. Dar o spune un ziar ce a fost este și probabil va fi, cel puțin până la constatarea definitivă a falimentului în curs, de partea lui Traian Băsescu și a acoliților lui. Din discursul lui Blaga se degajă minciuna. Nu mai au puterea însă mai au suficientă putere să mintă. Ca în 2008 când au promis marea cu sarea iar apoi au dus de râpă totul. În loc să dea, cum au promis, au luat. De pe unii oameni până și pielea, altora le-a luat viața, pe alții i-au dezonorat iar alor lor le-au umplut buzunare. Acum iar promit. Posibil să mai găsească fraieri care să se lase păcăliți. Nu printre ai lor, cei care încă mai speră la funcții publice cu bani mulți ci dintre cei care au crezut în ideea luptei împotriva corupției. Cei care în 2008 și-au dat votul pentru a pune lupul paznic la stână.

În Evenimentul Zilei poziția jurnaliștilor este la fel apatică ca lansarea propriu-zisă. Au încercat ei să dea viață avortonului politic ARD însă s-au umplut de ridicol. Sintetic, îngroșat, „emotiv”, îl arată pe Traian Răzvan Ungureanu cum face frecție la piciorul de lemn:

„Pe scenă au apărut candidaţii de la Bucureşti, "candidaţi adevăraţi în slujba unei Românii adevărate", după cum a spus Traian Ungureanu. Acesta i-a invitat pe sceană pe liderii ARD, numindu-l pe Blaga, "liderul hotătârii", pe MRU "liderul deschiderii", pe "liderul elanului, Mihail Neamtu" şi pe "liderul traditiei, Aurelian Pavelescu".

Șoc și groază. Toate paparudele politice au căpătat de la TRU titulaturi exlusive. Restul aproape nici nu mai contează. Restul anunțurilor de la lansare este ca apa de ploaie. Cade, udă și dispare. Contează ce spune un alt asociat al portocalezilor și pupincurist cunoscut. Dan Andronic sintetizează bine (are și el niște merite, totuși): „Din toată lansarea ARD a rămas doar anunțul de pe Facebook al lui Băsescu”.Și pentru că gura păcătosului adevăr grăiește, Andronic încheie comentariul său spunând cu convingere că „Nu ştiu dacă Traian Băsescu va ieşi cu un atac dur la adresa guvernării USL aşa cum spunea Ion Cristoiu. Dar, într-un fel sau altul, va ieşi din conul de umbră în care a intrat în ultima vreme, spre disperarea USL şi spre salvarea ARD”.

Da, analistul Andronic conchide că ARD are nevoie, pentru a fi salvat, de intervenția lui Traian Băsescu. Salvat ?! Da, salvat. Salvat din moartea clinică în care a intrat cu liderii exclusivi anunțați cu pompă teatrală de TRU. Liderul hotărârii, liderul deschiderii, liderul elanului și liderul tradiției.

Îmi pun întrebarea, ca alegător: cum pot să dau votul unora născuți dar neviabili ? Cum pot credita niște politicieni care se mint între ei și mint pe toți cei cărora li se adresează ? Cum mai pot crede niște politicieni care una promit și alta fac ? Cum ?

Dacă ne uităm cu atenție la candidații PDL, dacă iau în considerare faptul că PDL a înființat o comisie de etică în frunte cu sinistra Monica Macovei și că aproape toate recomandările respectivei comisii au fost invalidate de conducerea PDL, constatăm că PDL rămâne același. Un partid confiscat de o clientelă politică pusă pe jaf. La candidații PDL s-au adăugat „fomiștii” lui MRU - din partidul preluat de la Nati Meir -, disperatul Neamțu și „tradiționalul” Pavelescu cu ai săi „țărăniști” de modă nouă.

Este clar. ARD are ca obiectiv supraviețuirea. Politică. PDL este în pericol să dispară ca partid parlamentar și își dorește să devină măcar „o balama” politică, așa cum susțin niște băsescieni pe blogurile lor. De aceea toți pedeleii se uită cu speranță și disperare la Băsescu. Toți declară, fără rușine, că intervenția lui Băsescu în favoarea ARD este singura lor șansă să mai rămână în politică. Pentru că tot capitalul politic al ARD este insuficient pentru a rezista.

ARD este o alianță formată din resturi. Resturi provenite de la mese diferite, resturi fără legătură între ele. Resturi capabile să își dea în cap între ele pentru a ajunge, cumva, la ciolan. Resturi care vor trăda, la un moment dat, pentru că trădarea le-a intrat în sânge.

Candidații mei la parlamentare

Am participat la lansarea candidaturilor USL pentru colegiile din Sectorul 3 București. La Rin Grand Hotel.

Candidații mei sunt Daniel Barbu la Senat și Eugen Nicolăescu la Camera Deputaților.

Li se opun Cristi Rădulescu, liderul PDL din Senat și Sulfina Barbu. Din partea PP-DD concurează Mihaela Florescu pentru Senat și Virgil Marian Cosma pentru Camera Deputaților.

Este o provocare pentru Daniel Barbu să treacă de la teoria politică la acțiunea politică în camera superioară a Parlamentului. Închide, prin candidatură, un cerc. Al vieții. Știe politică, acum va trebui să o aplice. Acum va trebui să ia decizii finalizate prin vot în Senat asupra unor aspecte ale vieții cetățenilor țării. Iar Senatul este cel care decide asupra apărării naționale, ordinii și liniștii publice, asupra sistemelor vitale organizării statului - Justiție, sănătate, învățământ etc. Din toate punctele de vedere este un candidat aproape perfect.

Eugen Nicolăescu are experiența activității parlamentare. Este în fața celui de al patrulea mandat. Din discursul lui la prezentare s-a văzut că știe ce anume să comunice, din punct de vedere politic, celor care îl susțin. Are o bună vizibilitate în rândul celor din domeniul sănătății unde a activat ca ministru ce a promovat acțiuni curajoase pentru un sistem performant. Are o bună imagine ca economist, ca persoană foarte bine pregătită în domeniu, în special în managementul economic.

Amândoi au o imagine curată. O imagine peste care vine conceptul de „slujitor al cetățenilor”, exprimat de Daniel Barbu în discursul său. Daniel Barbu și-a început discursul cu o zicere: „Cine vrea să fie primul, să-i slujească pe ceilalți”. Înțeleg că este un concept biblic însă este și un concept existent în toate guvernările bune pomenite în istorie, indiferent de țara în care acesta a fost promovat. Conducătorii luminați și-au slujit popoarele.

Oponenții lor mai importanți sunt Cristi Rădulescu și Sulfina Barbu. Diferența este majoră, anii din urmă arătând că cei doi au avut ca scop în viață slujirea lui Traian Băsescu și a intereselor, mărunte, ale avarilor din PDL, cei care au finanțat partidul și au avut prioritate la jefuirea sistematică a avuției țării. Jaful practicat de PDL este măsurabil în nivelul de trai al populației la limita subzistenței, în scăderea, tragică, a speranței de viață, în distrugerea sistemului de sănătate cu consecința morții premature a celor care nu au avut posibilitatea să își plătească tratamentele și intervențiile chirurgicale, în slăbirea, accentuată, a capacității economiei românești de a performa prin plecarea persoanelor active în lumea largă pentru a căuta un loc de muncă, în distrugerea sistemului de învățământ, în distrugerea, încă din 2009, a IMM-urilor s.a.

Am încredere în candidații mei și sper ca, din acest an, Sectorul 3 să fie curățat de jegul portocaliu. Este timpul să avem candidații care ne apără interesele, nouă, celor mulți, nu doar celor care au împărțit bugetele între ei, funcție de interesele politice. Așa cum s-a întâmplat în Sectorul 3 sub guvernarea portocalie.