Cristoiu, „acuzatorul public” constituțional. O panaramă de jurnalist.

Cristoiu interpretează Constituția după cum vrea mușchiul lui. Acum îl acuză pe Victor Ponta de încălcarea Constituției. Acuzație gravă, menită să scoată pe Băsescu (cel apărat/criticat) din mocirla în care singur s-a băgat în anii din urmă ca cel mai prolific politician în negarea normelor constituționale în litera și spiritul lor. Totuși, Cristoiu rostește și un mare adevăr: „Constituţia României e o capodoperă de echivoc, întrecînd orice produs liric la capitolul posibilități de interpretare”.

Păi măi Cristoiule, dacă este o capodoperă de echivoc, cum naiba vii tu cu interpretările din Evenimentul Zilei ? Să te faci singur de „cacao” ? Sau ai de justificat o plată ? Până și titlul articolului este o mare tâmpenie, raportat la acest caz. Este adevărat că Băsescu a închis ochii la încălcarea Constituției, nu însă în acest caz.

Cristoiu interpretează, în manieră personală, având ca fundal „echivocul” textului constituțional, art. 86: „Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită”. Nu îl interpretează asupra conținutului, care constă în „problemele urgente și de importanță deosebită”, ci asupra modalității consultării. Consultarea însă nu oricum, ci după cum a fost formulată cererea: Victor Ponta împreună cu membrii Guvernului. Aici, evident, Cristoiu sare pârleazul. Ca puricele peste 7 cai.

Guvernul nu se supune Președintelui României. Nu îi este subordonat. Relația constituțională Președinte - Guvern nu presupune subordonare ci cooperare, colaborare, consultare. Atât. Există un singur moment în care Președintele conduce și poate solicita o anume abordare a problemelor din partea Guvernului, atunci când se convoacă CSAT unde se stabilește o linie comună de acțiune a Guvernului cu celelalte agenții ale statului pentru apărarea națională sau securitatea națională. În rest, Președintele nu are cum dicta Guvernului. Iar Constituția, echivocă cum este ea, spune clar acest lucru în art. 109 alin. (1).

Citind mai mult din Constituție și văzând că aceasta prevede altceva cu privire la raporturile dintre Președinte și Guvern, constat că Ion Cristoiu a luat-o razna pe arătură.

Nu Cristoiule, nu poate Băsescu să acuze încălcarea Constituției de către Ponta pentru că nu a mers cu miniștrii la consultare. Pentru că, poate nu știi, Ponta reprezintă Guvernul în relația acestuia cu Președintele, Parlamentul, Justiția, alte instituții ale statului independente, cu instituții și guverne străine. Apoi, interpretând cum vrea mușchiul meu, Băsescu a vrut să impună Guvernului, profitând de această consultare, măcar imaginea subordonării executivului Președinției dacă nu mai mult. Mai mult sigur că nu putea. Pentru că locul unde se iau hotărârile Guvernului este la ședința de Guvern, care are loc la Guvern și nu la Președinție, iar pentru participarea la ședințele de Guvern a Președintelui există articol distinct în Constituție. Și mai mult, consultarea se poate face în mai multe moduri. Putea să scrie Guvernului, putea vorbi la telefon cu Ponta, putea cere o poziție a guvernului față de problemele care îl interesează, fie că are, fie că nu are atribuții legale în domeniu. Bașca faptul că o consultare a Guvernului nu poate privi ceva ce este străin competențelor Guvernului. Ca atare, Băsescu dorind să știe poziția Guvernului în anumite probleme ce sunt de competența exclusivă a acestuia a trebuit să se mulțumească cu explicațiile Premierului. Ce ar fi făcut miniștrii ? Ar fi stat cuminți în scaune și ar fi ascultat pălăvrăgeala lui Băsescu cu Ponta. Iar dacă ar fi pus întrebări miniștrilor, ar fi încălcat prevederile constituționale, fiind evident o ingerință în viața internă a guvernului.

Cristoiu a luat-o razna.