Greu la deal cu boii mici

Acordul de ieșire parțial convenit din lipsă de timp pentru a face loc unui eventual acord privind perioada de tranziție a Brexit nu este gata și chiar lasă de înțeles, mai ales din partea insularilor, că nici nu va fi semnat ca document! Nu a fost rezolvată problema resortisanților continentali în Regatul Unit și nici a resortisanților britanici pe continent! Granița irlandeză este neclară iar la Bruxelles se întărește senzația că se va ajunge la o „graniță tare”. Iar dacă granița irlandeză va fi una tare din cauza lipsei unui acord, atunci nici celelalte componente ale acordului de ieșire nu pot fi finalizate.

Astăzi a mai avut loc o rundă de negocieri la Londra. Știre la Agerpres, la Independent, la Express și în alte locuri. De reținut este poziția constantă a lui Michel Barnier, negociatorul șef al Uniunii Europene, că Marea Britanie este cea care cere iar Uniunea Europeană poate fi sau nu de acord. Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană și nu invers. Ca atare, din moment ce nu mai vrea să facă parte din Uniunea Europeană, aceasta nu are nici un interes să acorde facilități unei țări terțe la nivelul drepturilor pe care le au statele membre ale UE! Chiar dacă acea țară terță este fostul membru al UE!

Sun presiunea parlamentarilor conservatori, David Davis și Theresa May cer și cer mereu și mereu favoruri. David Davis este foarte supărat. El și echipa au lucrat intens la „nevoile Regatului Unit” iar Michel Barnier nu vrea să le ia în seamă.

„Marea Britanie a insistat să găsească pentru această perioadă de tranziţie un acord în martie, însă în acelaşi timp interlocutorii noştri au exprimat o serie de dezacorduri pe care le consider a fi substanţiale” a declarat Michel Barnier

Uniunea Europeană cere ca în perioada de tranziţie, pe care ea o consideră ca fiind cuprinsă între data Brexit-ului, la sfârşitul lui martie 2019, şi sfârşitul anului 2020, legislaţia europeană să continue să se aplice pentru Marea Britanie. Însă Londra nu ar vrea să accepte obligaţia de a aplica deciziile luate de cele 27 de state membre în respectiva perioadă.

Miniștrii conservatori și mai ales politicienii susținători acerbi ai ieșirii din Uniunea Europeană sunt furioși pentru că Uniunea Europeană a emis o scrisoare în care a trasat regulile pe care UE le acceptă pentru aprobarea unei perioade de tranziție. Printre ele, una spune că UE va putea aplica „sancțiuni” Regatului Unit dacă una dintre reguli este încălcată. De la acuza că Regatul Unit ar deveni „vasal” al Uniunii Europene pentru perioada de tranziție până la mai vechea himeră a „răzbunării” Uniunii Europene care se vede lipsită de contribuția financiară a Regatului Unit, toate acuzele și răstălmăcirile sunt posibile.

Michel Barnier a declarat tranșant, declarație preluată obsesiv de presa britanică, că dacă aceste dezacorduri persistă, perioada de tranziție cerută de Regatul Unit nu va fi oferită!

Peste toate, Michel Barnier confirmă, prin atitudine, toate semnalele date de instituțiile Uniunii Europene și, mai ales, faptul că Uniunea Europeană a lucrat la documentele necesare pentru a fi capabilă să suporte o ieșire a Regatului Unit fără nici un acord! De exemplu, Banca Centrală Europeană a anunțat, ferm, că nu vor fi permise serviciile financiare pe teritoriul Uniunii Europene din partea instituțiilor financiare cu sediul într-o țară terță. Cu adresă directă, explicită, pentru marile fonduri de investiții și bănci aflate în Regatul Unit, în special a celor comasate în Orașul Londra! Iar serviciile financiare sunt o parte enorm de importantă a economiei Regatului Unit! Nu doar acestea! Regatul Unit are în componenta economică aproape 70% numai servicii, de orice natură. O ieșire fără acord din Uniunea Europeană amputează grav tocmai această ramură a economiei britanice. Cabinetul May are „sarcina” de a salva serviciile Regatului Unit, dependente în marea lor majoritate de relația cu Uniunea Europeană. Dacă Barnier nu se abate de la mandatul primit, Marea Britanie va fi părăsită de marile fonduri de investiții și marile bănci care vor dori să își continue activitatea în spațiul Uniunii Europene. Și, vorba aia, postul unui înalt funcționar (bancar sau de altă specializare) generează alte 8-10 locuri de muncă de nivel inferior! Când ai ca prognoză o pierdere de 30.000 de posturi de înalți funcționari bancari, înmulțești cu 10 și obții o estimare rezonabilă a sutelor de mii de locuri de muncă adiacente care își vor termina existența!

Să vedem ce va fi săptămâna viitoare.

Brexit ia o altă cale ? Ce înseamnă un „Nu” și o cină „de profil”

Urmează Consiliul European unde șeful delegației de negociere a Brexit, francezul Michel Barnier, va prezenta rezultatul negocierilor pentru prima etapă: divorțul.

David Davis, negociatorul șef al Marii Britanii a tot jucat „țurca”. S-a încăpățânat să nu finalizeze „divorțul” și să bage spaima în statele UE foarte, foarte implicate în comerțul cu Marea Britanie. Parțial a reușit. Danezii, belgienii, olandezii, ungurii, nordicii au început să „danseze” pe tema intereselor economice vitale ale țărilor lor față de comerțul cu Marea Britanie. Germania și Franța, alături de care spun briții că ar fi și România, au spus că fără un „divorț” finalizat nu se pune problema trecerii la negocieri comerciale.

Ba cu mingea în curtea unuia, ba cu mingea în curtea altuia citesc astăzi că David Davis are alte opinii, exprimate în Parlamentul englez. Express este destul de darnic.

"La Consiliul European al Uniunii Europene mai târziu în această săptămână, sper că liderii celor 27 vor recunoaște progresele înregistrate și vor oferi (negociatorul UE) Michel Barnier un mandat de a valorifica impulsul și spiritul de cooperare pe care îl avem acum. Acest lucru ne va permite să ... atingem cele mai bune obiective și să ne îndreptăm spre o înțelegere"

Mai mult, Davis neagă faptul că el a avut în vederea un Brexit „fără nici o înțelegere” !

Face referire și la cina la care a participat împreună cu Theresa May ieri, la Bruxelles, pentru o dicuție cu Juncker și Barnier. Iar Juncker a fost de acord cu „accelerarea” discuțiilor pentru „divorț”.

Eu înțeleg că briții s-au alarmat de varianta ca negocierile, fără un rezultat final asupra celor 3 (trei) probleme ale divorțului - frontiera cu Republica Irlanda, drepturile expaților europeni în Marea Britanie și factura Brexit -, să nu ducă la blocarea unei perioade de tranziție în raporturile comerciale, acorduri care constituie principalul obiectiv ale Marii Britanii. Bănuiesc că au sperat ca UE să renunțe la exigențele privind cele trei probleme principale, să cadă la un fel de pace pentru că și UE are interese economice legate de Marea Britanie. Nu le-a mers cu scoaterea din rând a statelor membre. Toate au dat de înțeles că mandatul negocierii este la Michel Barnier care știe ce are de făcut. Imaginea unui Brexit „fără nici un acord”, atât de dorită de unii politicieni britanici dar considerată nefastă de alții, este mai aproape de realizare decât și-au închipuit. Iar asta ar însemna pierderi imense pentru Marea Britanie. Vor fi pierderi și pentru UE dar, cum bine au observat mulți comentatori, pierderile UE se resorb în efortul a 27 de state membre pe când Marea Britanie plătește factura de una singură.

Peste toate vine și știrea difuzată de Oficiul Național de Statistică a Marii Britanii care, făcând niște calcule, a constatat că „averea” Marii Britanii este mai mică cu 490 miliarde lire sterline.

Ținta Marii Britanii este să obțină un acord de ieșire/divorț până în luna decembrie. Elanul „muncitoresc” al acordului până în ziua de astăzi (în octombrie) a picat. Cele trei domenii de bază au niște idei negociate însă nici unul nu are ceva finalizat ! Iar pe procedură, un Acord de ieșire trebuie să treacă prin toate structurile de aprobare ale Uniunii Europene, inclusiv prin parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene. Nu mai spun de un eventual acord comercial dezvoltat. Mai special, așa, după cum vor briții. Să aibă parte de un comerț favorabil cu Uniunea Europeană fără însă a participa la efortul economic european.

Dacă cei de la Express sunt mai aproape de Guvernul britanic, cei de la Independent sunt mai reticenți. Nu vor să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard.

Să vedem ce se va hotărî pe 20 octombrie la Consiliul European, când se va discuta situația Brexit-ului. Theresa May va participa pentru a susține acceptarea ideii că s-au făcut progrese și că se poate trece la etapa a doua. Spun jurnaliștii britanici. Asta să însemne că briții sunt de acord cu finalizarea primei părți ? Înseamnă că vor completa proiectul de Lege privind părăsirea UE existent în Parlamentul britanic ? Nu de alta, dar parlamentarii au băgat 300 de propuneri ! Va fi interesant de urmărit.

De reținut aspectul important. Britanicii se mișcă foarte repede. Parcă le-a băgat cineva un ardei iute în fund. Iar asta înseamnă că sunt speriați.

Brexit-ul a ajuns la negocieri

Michel Barnier și David Davis

Astăzi, 19 iunie 2017, la ora 09.00 la Bruxelles, ora 11.00 la noi, UE și Marea Britanie au început negocierile pentru Brexit. Procesul Brexit a început la 29.03.2017 odată cu primirea de către CE a scrisorii lui Theresa May de activare a art. 50 din TUE.

Negociatorii șefi sunt francezul Michel Barnier din partea Uniunii Europene și David Davis un susținător al Brexit la referendumul în care ideea ieșirii din UE, pentru gloria viitoare a Regatului Unit și în amintirea gloriei trecute a imperiului, a avut câștig de cauză.

Francezul Michel Barnier este cunoscut de briți și nu prea plăcut. Europenist cunoscut (taliban !), puțin iubitor al politicilor practicate de Londra ca membru al UE, și-a propus să obțină de la aceste negocieri o despărțire de Regatul Unit care să afecteze cât mai puțin statele membre ale Uniunii Europene. Are un mandat de la toate statele membre ale UE pentru a negocia pentru interesele fiecărui stat în plus pentru interesele UE în ansamblul lor. Parlamentul European a ales ca negociator pentru Brexit. Creator al Uniunii Bancare Europene, Michel Barnier a devenit (cum au spus briții) „oaia neagră” a City-ului londonez, una din mizele majore ale Brexit. Aici, în „imperiul financiar” al Regatului Unit, se află „marea durere” a briților. UE își ia pe continent toate instituțiile și instrumentele financiare utilizate la Londra iar Regatul Unit pierde una din cele mai mari resurse financiare. UE își vrea înapoi și industriile cu puncte de lucru dislocate în Regatul Unit !

Britanicul David Davis, ministrul pentru Brexit al Cabinetului May, a fost și sigur este un adversar al lui Michel Barnier cu privire la Uniunea Europeană. David Davis a fost mereu un eurosceptic, un adversar al integrării accentuate a statelor în UE, al transformării UE în subiect de drept internațional. Înaintea începerii negocierilor, David Davis a declarat:

„Drumul este încă lung, dar destinația noastră este clară: un parteneriat profund și special între Marea Britanie și UE, un acord ca niciun altul în Istorie”

O prezentare bună a echipelor este aici.

Negocierile încep în condiții nu foarte bune, mai ales pentru Regatul Unit.

Theresa May a vrut mai multă putere și a obținut mult mai puțină, fiind acum în situația de loc plăcută de a accepta, până la urmă, o alianță cu irlandezii protestanți radicali de la DUP concomitent cu acceptarea sau negocierea cu aceștia asupra pretențiilor lor privind politicile publice plus interesele irlandezilor legate de Brexit dar, și pretențiile conservatorilor scoțieni care au obținut un rezultat peste așteptări. Și scoțienii și irlandezii care sprijină pe conservatorii lui May au alte așteptări de la Brexit. Așteptări care nu corespund cu cele ale lui May.

Din veștile contradictorii venite de la Londra, se pare că briții nu sunt pregătiți pentru negocieri. Uniunea Europeană însă, are toate pregătirile finalizate. Briții vor negocieri de ieșire concomitent cu stabilirea unor raporturi viitoare iar delegația UE este în imposibilitatea de a le face. Tratatul UE nu permite UE să negocieze acorduri comerciale cu statele membre (de exemplu) ! Până la finalul lunii martie 2019, Marea Britanie este membru al UE și nu va obține nici o negociere pe ce vrea ea să obțină. Abia după ieșirea din UE, consemnată la data împlinirii celor doi ani stabiliți în Tratat, cu sau fără încheierea unui acord de ieșire, se va putea trece la negocierile comerciale. Iar atunci, Marea Britanie va fi tratată ca un stat terț, un stat cu care Uniunea Europeană va avea frontiere vamale !

Briții sunt „campioni” în declarații dure, de forță. UE le-a pus în față propriile idei devenite program pentru Brexit. Dacă briții nu le acceptă, nu va fi nici o negociere. Este chiar una dintre țintele lui Theresa May: decât un acord slab, mai bine este fără un acord. O idee intens criticată pe insulă de mai toți cei care își dau cu părerea. Fără acord, Marea Britanie intră într-o perioadă de administrare a litigiilor cu Uniunea Europeană în fața instanțelor internaționale. Iar reputația Marii Britanii se va duce naibii. În plus, marile speranțe ale conservatorilor că Regatul Unit va stimula revenirea fostelor colonii la relații economice privilegiate cu insularii nu se prea adeveresc. Canada, Australia, India construiesc deja relații din ce în ce mai strânse cu UE. Una este să ai relații comerciale cu o piață bogată de 450 mil persoane și alta este să ai relații comerciale cu o putere comercială în scădere formată din 60 mil persoane ! În relațiile internaționale fiecare știe unde se face friptura !

Deocamdată, UE se va ține de propriul program:

„Prima etapă urmează să fie consacrată găsirii unui acord cu privire la trei dosare stabilite ca priorități de către cei 27:

1. drepturile cetățenilor UE din Marea Britanie și cele ale britanicilor instalați în UE,

2. problema frontierei irlandeze și

3. "reglementarea financiară" sau nota de plată pe care trebuie să o achite Londra pentru angajamentele financiare luate deja în cadrul proiectelor europene.”

La „problema frontierei irlandeze”, echipa briților are o sabie atârnată deasupra capului. Conflictele armate din Irlanda de nord între catolici și protestanți au fost oprite prin Acordul din Vinerea Mare. Cauza „păcii” a fost apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană. Ieșirea din UE poate constitui o cauză pentru reizbucnirea conflictelor între cele două părți. Dacă Londra va forța nota, frontiera dintre Irlanda și Irlanda de nord va deveni o frontieră ca oricare alta pentru un stat terț. Regim de vize, control amănunțit la intrarea în Irlanda sau din Irlanda în Irlanda de Nord, lipsa de cooperare polițienească între cele două părți pentru combaterea „exportului/importului” de infracționalitate etc. Oricum va fi un control, pentru că ieșirea briților din UE duce la instituirea frontierelor vamale. Comerțul „irlandez” va fi supus regimului de cote al UE. Regimul liberei circulații a forței de muncă între cele două părți se oprește. Este unul din obiectivele Londrei care a adus succesul la referendum.

Să vedem ce va fi. Oricum, peste nici o lună situația va fi cât de cât clară. După prima etapă, va urma a doua însă, prima etapă este decisivă. Dacă se încheie până în toamnă, va exista timp pentru scrierea acordului, parafarea lui, trecerea lui prin parlamentele statelor membre ale UE - sunt totuși 27 de state care trebuie să îl accepte în cursul anului 2018 -, astfel ca la începutul anului 2019 să fie consemnat clar că părțile au ajuns la consens.