Brexit-ul a ajuns la negocieri

Michel Barnier și David Davis

Astăzi, 19 iunie 2017, la ora 09.00 la Bruxelles, ora 11.00 la noi, UE și Marea Britanie au început negocierile pentru Brexit. Procesul Brexit a început la 29.03.2017 odată cu primirea de către CE a scrisorii lui Theresa May de activare a art. 50 din TUE.

Negociatorii șefi sunt francezul Michel Barnier din partea Uniunii Europene și David Davis un susținător al Brexit la referendumul în care ideea ieșirii din UE, pentru gloria viitoare a Regatului Unit și în amintirea gloriei trecute a imperiului, a avut câștig de cauză.

Francezul Michel Barnier este cunoscut de briți și nu prea plăcut. Europenist cunoscut (taliban !), puțin iubitor al politicilor practicate de Londra ca membru al UE, și-a propus să obțină de la aceste negocieri o despărțire de Regatul Unit care să afecteze cât mai puțin statele membre ale Uniunii Europene. Are un mandat de la toate statele membre ale UE pentru a negocia pentru interesele fiecărui stat în plus pentru interesele UE în ansamblul lor. Parlamentul European a ales ca negociator pentru Brexit. Creator al Uniunii Bancare Europene, Michel Barnier a devenit (cum au spus briții) „oaia neagră” a City-ului londonez, una din mizele majore ale Brexit. Aici, în „imperiul financiar” al Regatului Unit, se află „marea durere” a briților. UE își ia pe continent toate instituțiile și instrumentele financiare utilizate la Londra iar Regatul Unit pierde una din cele mai mari resurse financiare. UE își vrea înapoi și industriile cu puncte de lucru dislocate în Regatul Unit !

Britanicul David Davis, ministrul pentru Brexit al Cabinetului May, a fost și sigur este un adversar al lui Michel Barnier cu privire la Uniunea Europeană. David Davis a fost mereu un eurosceptic, un adversar al integrării accentuate a statelor în UE, al transformării UE în subiect de drept internațional. Înaintea începerii negocierilor, David Davis a declarat:

„Drumul este încă lung, dar destinația noastră este clară: un parteneriat profund și special între Marea Britanie și UE, un acord ca niciun altul în Istorie”

O prezentare bună a echipelor este aici.

Negocierile încep în condiții nu foarte bune, mai ales pentru Regatul Unit.

Theresa May a vrut mai multă putere și a obținut mult mai puțină, fiind acum în situația de loc plăcută de a accepta, până la urmă, o alianță cu irlandezii protestanți radicali de la DUP concomitent cu acceptarea sau negocierea cu aceștia asupra pretențiilor lor privind politicile publice plus interesele irlandezilor legate de Brexit dar, și pretențiile conservatorilor scoțieni care au obținut un rezultat peste așteptări. Și scoțienii și irlandezii care sprijină pe conservatorii lui May au alte așteptări de la Brexit. Așteptări care nu corespund cu cele ale lui May.

Din veștile contradictorii venite de la Londra, se pare că briții nu sunt pregătiți pentru negocieri. Uniunea Europeană însă, are toate pregătirile finalizate. Briții vor negocieri de ieșire concomitent cu stabilirea unor raporturi viitoare iar delegația UE este în imposibilitatea de a le face. Tratatul UE nu permite UE să negocieze acorduri comerciale cu statele membre (de exemplu) ! Până la finalul lunii martie 2019, Marea Britanie este membru al UE și nu va obține nici o negociere pe ce vrea ea să obțină. Abia după ieșirea din UE, consemnată la data împlinirii celor doi ani stabiliți în Tratat, cu sau fără încheierea unui acord de ieșire, se va putea trece la negocierile comerciale. Iar atunci, Marea Britanie va fi tratată ca un stat terț, un stat cu care Uniunea Europeană va avea frontiere vamale !

Briții sunt „campioni” în declarații dure, de forță. UE le-a pus în față propriile idei devenite program pentru Brexit. Dacă briții nu le acceptă, nu va fi nici o negociere. Este chiar una dintre țintele lui Theresa May: decât un acord slab, mai bine este fără un acord. O idee intens criticată pe insulă de mai toți cei care își dau cu părerea. Fără acord, Marea Britanie intră într-o perioadă de administrare a litigiilor cu Uniunea Europeană în fața instanțelor internaționale. Iar reputația Marii Britanii se va duce naibii. În plus, marile speranțe ale conservatorilor că Regatul Unit va stimula revenirea fostelor colonii la relații economice privilegiate cu insularii nu se prea adeveresc. Canada, Australia, India construiesc deja relații din ce în ce mai strânse cu UE. Una este să ai relații comerciale cu o piață bogată de 450 mil persoane și alta este să ai relații comerciale cu o putere comercială în scădere formată din 60 mil persoane ! În relațiile internaționale fiecare știe unde se face friptura !

Deocamdată, UE se va ține de propriul program:

„Prima etapă urmează să fie consacrată găsirii unui acord cu privire la trei dosare stabilite ca priorități de către cei 27:

1. drepturile cetățenilor UE din Marea Britanie și cele ale britanicilor instalați în UE,

2. problema frontierei irlandeze și

3. "reglementarea financiară" sau nota de plată pe care trebuie să o achite Londra pentru angajamentele financiare luate deja în cadrul proiectelor europene.”

La „problema frontierei irlandeze”, echipa briților are o sabie atârnată deasupra capului. Conflictele armate din Irlanda de nord între catolici și protestanți au fost oprite prin Acordul din Vinerea Mare. Cauza „păcii” a fost apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană. Ieșirea din UE poate constitui o cauză pentru reizbucnirea conflictelor între cele două părți. Dacă Londra va forța nota, frontiera dintre Irlanda și Irlanda de nord va deveni o frontieră ca oricare alta pentru un stat terț. Regim de vize, control amănunțit la intrarea în Irlanda sau din Irlanda în Irlanda de Nord, lipsa de cooperare polițienească între cele două părți pentru combaterea „exportului/importului” de infracționalitate etc. Oricum va fi un control, pentru că ieșirea briților din UE duce la instituirea frontierelor vamale. Comerțul „irlandez” va fi supus regimului de cote al UE. Regimul liberei circulații a forței de muncă între cele două părți se oprește. Este unul din obiectivele Londrei care a adus succesul la referendum.

Să vedem ce va fi. Oricum, peste nici o lună situația va fi cât de cât clară. După prima etapă, va urma a doua însă, prima etapă este decisivă. Dacă se încheie până în toamnă, va exista timp pentru scrierea acordului, parafarea lui, trecerea lui prin parlamentele statelor membre ale UE - sunt totuși 27 de state care trebuie să îl accepte în cursul anului 2018 -, astfel ca la începutul anului 2019 să fie consemnat clar că părțile au ajuns la consens.