Oligarhii de la LukOil din România nu se simt bine.

Agerpres (aici).

După ce procurorii de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au extins cercetările și se simte un curent de sechestru asigurător nou, pe alte vreo 2 miliarde euro, LukOil a trecut, disperat la „relații”.

Președintele Klaus Iohannis a primit o scrisoare, Guvernul este mereu tamponat cu amenințarea închiderii Rafinăriei (Ponta a intervenit odată pentru a scoate de sub sechestru activele), acum sunt sesizați comisarii Comisiei Europene pentru a interveni - chiar dacă, recunosc ei, nu prea există legături între CE și „tribunalul municipal din România” care își face de cap.

Ce m-a determinat să scriu despre aceste probleme ? Se poate pune întrebarea. Ei bine, există un motiv. Declarația lui Thomas Mueller, vicepreședintele pentru rafinare de la LukOil are o „înțelegere” ciudată asupra Justiției și rolului procurorilor:

„Am dori să vedem o implicare europeană în acest caz pentru că avem un tribunal relativ minor care ia decizii uriașe cu un impact nu doar asupra activelor din România ci și asupra activele europene. Nu credem că este corect”.

Pentru mulți dintre noi, o astfel de afirmație ne duce rapid cu gândul la modul în care se realizează justiția în Rusia. Cum se realiza justiția în România nu cu mulți ani în urmă.

Așa este corect. Nu cum crede acest Thomas Mueler.

Nu știu de unde este acest Thomas Mueler, etnic german pare a fi, dar și în Rusia sunt mulți etnici germani (au colonizat Rusia cu secole în urmă). După apucături însă, precis este rus.

Indiferent de locul unde activează o instanță de judecată și indiferent de nivelul ei, ea reprezintă statul român și Justiția. Potrivit competențelor conferite de lege, acea instanță este investită să judece și să dea o sentință. Dacă nu le place sentința dată de instanța „minoră”, legea română prevede căi de atac care duc la o instanță superioară ierarhic. Din nefericire pentru ei (pentru ruși), hotărârea instanței „minore” din România este recunoscută de toate statele membre ale Uniunii Europene și pusă în aplicare în UE.

Indiferent unde activează un procuror și indiferent de instanța pe lângă care activează, el reprezintă interesele generale ale societății române. Faptul că sechestru cerut de procurorii români este respectat în statele membre ale UE este ghinionul lor (al rușilor).

Eu înclin să cred că cercetarea din România îi sperie. Ei recunosc că au active de miliarde de euro în Uniunea Europeană. Din moment ce s-au pretat la măgării în România, nu este exclus să se fi pretat la măgării și în alte state europene. Parcă văd că citesc mâine că s-a deschis o cercetare în nu știu care țară europeană având ca obiect infracțiuni financiare comise de subiectul LukOil. Parcă văd.

Zbuciumul lor, apelul lor la toate „instanțele” administrative ale României și ale Uniunii Europene îmi spune că este ceva necurat la mijloc.

Scandalul Lukoil și o anume realitate.

Lukoil este o companie rusească. Mulți tratează cu superficialitate această realitate. Lukoil nu este doar o companie care produce și vinde pe teritoriul României, este și un ambasador al Rusiei și politicilor sale. Mulți uită această realitate.

Lukoil este una dintre firmele care suportă sancțiunile UE aplicate Rusiei. Pentru că în Rusia, Lukoil susține guvernul Putin în toate acțiunile acestuia de redesenare a frontierelor europene potrivit intereselor conducerii de la Moscova. Ca atare, Lukoil în statele UE a devenit o entitate sancționată și vulnerabilă. Nu mai are acces la finanțare, a devenit vulnerabil pentru că suferă sub aspectul vânzărilor (refuzul unor consumatori de a mai cumpăra produse „rusești”), suferă la capitolul imagine publică pentru că este asociat cu regimul imperialist expansionist a lui Putin.

Lukoil este pe minus în România pentru că își îndeplinește „sarcinile” politice trasate la Moscova. La fel ca în toate celelalte state europene care au firme rusești în domeniile importante, strategice din punct de vedere economic, și la noi se observă comportamentul diferit al firmelor rusești după cum ne poziționăm față de acțiunile Rusiei.

Se uită, de unii, ce au făcut rușii care au pus mâna (prin privatizare, normal !) pe părți ale industriei siderurgice. Au preluat fabricile, le-au dezmembrat, le-au închis pentru că „nu mai aveau piață”. Din punct de vedere strategic, al capacității României de a-și susține eforturile de apărare, am scăzut. Am pierdut oportunități. În primul rând lucrative. Și pierdem în continuare pentru că avem la conducere politicieni de slabă calitate care nu au capacitatea de a gândi la România ca la o țară ci o văd doar ca pe o „vacă de muls”.

Să vedem măcar acum care sunt celelalte riscuri ce se pot materializa având agenți economici cu capital rusesc dar și cu capital al „prietenilor” politici ai Rusiei. Mai ales în domeniile strategice ale economiei, cele care susțin de fapt politica de apărare nu doar prin taxele și impozitele pe care le plătesc la stat ci și prin producția bunurilor și serviciilor necesare apărării naționale.

Consider o mare vulnerabilitate producția de aluminiu. Este în mâna rușilor. Domeniul energiei este infestat cu „Gazprom”, în diferite combinații, fie că este OMV-Petrom, fie că sunt alte companii de prin Serbia, Ungaria sau Bulgaria etc. Gazprom în Moldova nu a fost de acord, se opune ferm - este acționarul majoritar al societății moldovene competente - să se importe gaze din România ! Ca să dau un exemplu.

Cei de la Lukoil au comis niște măgării. Procurorii îi anchetează. Băsescu le-a atras atenția că de nu vor să respecte legile din România, să plece. Stupid, prostește, Victor Ponta îl atacă pe Băsescu.

Chiar dacă pot considera că Băsescu s-a comportat cam aiurea, intervenția lui Ponta este idioată de-a binelea. În cazul Lukoil nu mai este vorba despre „locurile de muncă” și de grija lui ca prim-ministru să le protejeze. În cazul Lukoil este vorba și despre sabotarea politicii statului român de respectare a deciziilor comunității europene de sancționare a Rusiei pentru agresiunea armată asupra Ucrainei. Ponta este nu doar superficial, ci antinațional. El nu observă că în timp ce Gazprom reduce, constant cantitatea de gaze livrate României încălcând contractul comercial valabil încheiat, Lukoil amenință cu închiderea unităților sale de producție în România dacă procurorii îi mai cercetează (acesta este un motiv excelent pentru a se încadra în jocul Moscovei de slăbire a capacităților economice ale României !) ?! Ponta nu observă ? Nici măcar „marii politicieni” ai PSD ?

Ponta trebuia să aibă o poziție asemănătoare cu a lui Băsescu. Lukoil România este societate comercială cu identitate juridică română, este „cetățean” al României și are obligația constituțională de a apăra statul român în fața pericolului unei agresiuni externe. Din moment ce Lukoil România sabotează statul român prin comportamentul său, atunci statul, prin guvernul său, trebuie să reacționeze. Este o problemă nu doar de identitate națională, este o problemă de supraviețuire națională.

Nu mă interesează știrile celelalte. Pentru asta avem sistemul Justiției. Să își facă treaba. Pentru asta sunt plătiți procurorii și judecătorii, celelalte forțe de ordine publică. Scandalul Lukoil aduce în prim plan riscuri la securitatea națională ce nu pot fi expediate, din interes politic, în derizoriu. Așa cum procedează Ponta și PSD-ul. Atât mai lipsește să o văd pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele venind în fața presei și explicând cum stă treaba cu Lukoil și interesele de apărare și securitate ale României.