Demolarea sistemului de siguranță națională a devenit un obiectiv al puterii PSD-ALDE

Nici mai mult și nici mai puțin. Demolare.

Dar dacă mandatele de supraveghere expirate se referă și la alte persoane care, deși nu au fost acuzate, au rămas sub supraveghere? Dacă persoanele sub supraveghere aproape permanentă - cât timp se află pe teritoriul României (de ex.), fie ele cetățeni români sau rezidenți străini -, au fost supravegheate tehnic o anume perioadă în care sunt unele tulburări pe plan intern sau internațional dar au rămas sub supraveghere după terminarea perioadei care a determinat măsurile de securitate, comunicarea către ele a măsurilor de supraveghere într-un termen de 2 ani de la încetarea mandatelor nu duce cumva la deconspirarea acțiunilor de securitate sau a acțiunilor polițienești de supraveghere a infracțiunilor grave la nivel european sau chiar mai mult?

Fie este o prostie din partea lui Manda și a hăbăucilor din Parlament fie o ticăloșie, fie este o acțiune la „comandă externă”. Așa află „serviciile de spionaj” că oamenii lor au fost deconspirați. Așa află organizațiile teroriste că oamenii lor infiltrați în țară sunt supravegheați. Așa află organizațiile mafiote că au oameni supravegheați. Așa se pun „bete în roate” organelor competente să asigure securitatea națională începând de la frontieră până în buricul țării. Așa va plăti România scump, mult mai scump, distrugerea sistemelor de securitate. Pentru că aici nu vorbim de găinarii din partidele politice care au comis infracțiuni pentru propria îmbogățire, cum s-a întâmplat în speța TelDrum, aici sunt și probleme mult mai grave iar o astfel de lege poate aduce prejudicii inclusiv colaborării de securitate internaționale la care România participă.

„Comisia parlamentară de control a activităţii SRI, a propus, în Raportul parţial privind activitatea sa în perioada septembrie 2017 - prezent, referitor la mandatele de siguranţă naţională, mandatele de supraveghere tehnică şi ordonanţele procurorilor pe 48 de ore, „modificarea legislaţiei în sensul identificării tuturor persoanelor care au fost interceptate şi notificarea acestora la cel mult 2 ani de la expirarea mandatelor de securitate naţională sau de supraveghere tehnică”, precum şi „introducerea de sancţiuni în legislaţie în cazul nerespectării obligaţiei de notificare”.”

Referirea la „mandatele de siguranță națională” este edificatoare. Încep să cred că talibanii PSD-ALDE și-au propus ca după ei să rămână totul pârjolit. O răzbunare idioată împotriva propriului popor.

Pentru a face și mai mult rău, aceeași comisie condusă de Claudiu Manda are o idee năstrușnică.

Comisia SRI îşi propune să sesizeze Inspecţia Judiciară cu privire la demararea unui audit la Parchetul General pentru a verifica mandatele de supraveghere eliberate şi numărul de persoane interceptate, se arată în raportul parţial al Comisiei privind activitatea din 2017.

Potrivit raportului parţial ce vizează activitatea Comisiei SRI în perioada septembrie 2017 - prezent, referitor la mandatele de securitate naţională, mandatele de supraveghere tehnică şi ordonanţele procurorilor, se propune sesizarea Inspecţiei Judiciare cu privire la dispunerea unui audit la Parchet cu privire la mandatele eliberate şi a numărului de persoane interceptate.

Scopul acestei avalanșe de acțiuni este mai mult decât evident. Atacul asupra SRI și asupra Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție. Distrugând protecția informațiilor clasificate ei atacă persoanele de la vârful instituțiilor: Helvig și Lazăr.

Cu un astfel de Parlament, pornit să distrugă tot ce aparține de securitatea țării pentru a apăra infractorii de autoritatea legii România va pierde enorm. Nici o țară nu va mai dori să colaboreze cu România pe probleme de securitate. Din moment ce niște parlamentari, cetățeni ajunși prin vot democratic în Parlament, ajung la informații clasificate care asigură, împreună cu alte măsuri, securitatea României dar și a statelor părți la unele tratate internaționale, existând din acel moment riscul divulgării unor informații cu consecințe grave pentru securitatea acelor țări, credibilitatea României se prăbușește. Nu văd altfel acțiunea zgomotoasă a acestei Comisii parlamentare de control a activității SRI! Nu poate face control la instituțiile justiției se folosește de Inspecția Judiciară care a făcut deja dovada servilismului față de politic, conlucrând cu sinistrul Tudorel Toader pentru înlăturarea Laurei Codruța Kovesi de la conducerea DNA iar acum colaborează pentru „detronarea” Procurorului General al României, Augustin Lazăr!

Înțeleg apriga dorință a PSD-iștilor și a ALDE-iștilor de a afla care dintre ei au fost sub supraveghere tehnică și dacă nu cumva mai sunt, pentru că este evident că informarea cetățenilor care au ajuns sub supraveghere tehnică se face la finalizarea cauzei penale și nu înainte de finalizarea ei prin sentința judecătorească fără însă a li se comunica care anume supravegheri s-au realizat și după datele au fost șterse, potrivit legii. Ei bine, Manda și disperații din PSD vor ca aceste date să fie comunicate înainte de finalizarea dosarului cu sentința judecătorească!

Faptul că vor să afle din evidența Parchetului General care au fost mandatele de securitate națională și căror persoane li s-a aplicat ne spune că SRI le-a dat un număr dar nu mai mult. Iar Manda și ai lui au sarcina să afle mai mult decât un număr. Să afle nume, să afle data la care s-au executat mandatele, să vadă concluziile procurorilor etc. Presiunea este mare la PSD-iști și ALDE-iști.

Până la această Comisie parlamentară condusă de Manda, controlul parlamentar asupra activității SRI a fost desfășurat cu discreție. Suficientă discreție pentru a nu pune țara pe foc. Ei bine, de când la conducere a ajuns infractorul Liviu Dragnea, demolarea SRI, SPP, Ministerului Public, Poliției Române și sigur și a altor instituții publice a devenit „obligație de serviciu”.

DIICOT a găsit articolul de lege care „îngroapă” falsificatorii de știri.

Golanul de la SkyNews, Stuart Ramsay, urmează să devină client al Justiției române. O fi el străin, dar a comis fapta sancționată de legea penală pe teritoriul României și a avut ca scop punerea în pericol a securității naționale.

Intervenția făcăturii de presă britanice SkyNews nu îl poate apăra. Confirmă doar că este complice la acțiunea penală a golanului de presă.

Agerpres spune că DIICOT are de gând să lucreze dosarul penal având ca temei art. 404 din Codul penal, articol din domeniul „infracțiuni contra securității naționale”.

Art. 404- Comunicarea de informații false. Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani

Filmul este un document. Este probă la dosar. Vorbește despre traficul ilegal cu arme care intră la probleme de securitate națională. Textual, cei din film vorbesc despre aducerea din Ucraina a oricărei cantități de arme se cere, indiferent de tipul de armă cerut și se distribuie fără nici o problemă în orice parte a lumii. Indiferent cui. Afirmația este nu doar gravă, este foarte gravă. Înseamnă că România este „sat fără câini”.

Participanții români la falsificarea informației sunt autori. La fel cum este autor golanul Stuart Ramsey cât și cei care l-au însoțit. Este mai mult ca sigur că DIICOT îi știe pe aceia.

Cei trei români care au participat la golănie vor avea de tras. Parcă văd că UDMR va avea iar o reacție că maghiarii sunt persecutați. Aurelian Szanto, Levente Pantics și Attilla Szaba Pantics sunt printre cei pomeniți de Agerpres și probabil cei din fotografia de mai sus.

Cu această ocazie, DIICOT sparge gheața. Ar trebui ca DIICOT să acționeze la fel cu fiecare ocazie în care presa română face ce au făcut derbedeii de la SkyNews. Nu doar DIICOT ci și alte structuri ale statului care ar trebui să vadă dacă jurnaliștii români practică transmiterea de informații false care afectează, în orice formă, securitatea națională, democrația, statul de drept. Poate că este timpul să luăm taurul de coarne.

Nu mă hazardez când susțin cele de mai sus. Sunt numeroase cazurile în care jurnaliști români și ONG-iști din România au construit informații false pentru a obține sancțiuni ale României în procesul de aderare la Uniunea Europeană, în procesul de integrare în UE, în procesul de integrare în NATO și așa mai departe. Poate că este timpul să avem structuri de stat capabile să reacționeze sau să prevină astfel de situații și să nu se teamă de scandalul media internațional pe care unii din România sunt capabili să îl declanșeze. Pentru că, vorba aia, de aceea avem instituții publice ! Ele trebuie să intervină potrivit legii pentru ca noi să nu fim obligați să ne facem singuri dreptate.

Politica externă, apărarea și securitatea națională sunt teme de campanie electorală.

Dintre candidații înscriși în cursă doar 3 (trei) au, până acum, abordări credibile (cât de cât) cu privire la politica externă viitoare a României. Victor Ponta, Klaus Iohannis și Teodor Meleșcanu.

Victor Ponta are beneficiul demnității publice pe care o ocupă și care îi cere să aibă o poziție. Uneori se comportă bine, alteori o ia pe arătură. Acum, la Chișinău, a spus și lucruri bune. De exemplu, a fost ferm în sensul asigurării de către România, prin propriile forțe, a tehnicii și mijloacelor necesare pentru realizarea apărării, a securității naționale. După cum a formulat propozițiile, în sensul că România este o țară sigură care nu va accepta ca cineva de afară să îi impună regulile de securitate, Ponta a dat un răspuns „preocupărilor” Moscovei care critică acțiunile SUA de sprijinire a statelor din estul Europei în domeniul apărării și întăririi securității naționale.

Vineri, Klaus Iohannis a avut o intervenție publică prin care a salutat decizia Curții Constituționale a R. Moldova privind constituționalitatea Acordului de Asociere cu UE, exprimându-și speranța că la alegerile parlamentare din noiembrie, partidele pro-europene din Moldova vor fi favoritele alegătorilor.

Meleșcanu știe să „umble vorbele” acolo unde trebuie, cu tonul care să îl evidențieze ca un fin cunoscător al problematicii. Știe însă nu este un candidat cu șanse de reușită acum. Nu are susținere politică pentru a putea realiza ce și-a propus. Dacă și-a propus ceva în afara intenției de a candida.

La întâlnirea cu bloggerii și jurnaliștii de la Vox Maris, Klaus Iohannis mi-a răspuns că nu abordează problemele de politică externă, de apărare și securitate pentru că ele sunt de competența exclusivă a Președintelui în funcție, a Parlamentului și a Guvernului. Nu am vrut să forțez nota, am replicat că Ponta le folosește, Președintele având principalele atribuții în aceste domenii.

Se pare că Iohannis a înțeles că nu poate evita aceste subiecte. Nu se poate limita doar la a spune că România are cei trei piloni de bază în politica sa internațională: apartenența la UE, apartenența la NATO și parteneriatul cu Statele Unite. Sper să fi înțeles și faptul că atunci când a afirmat că România trebuie să aibă propria „voce” în aceste apartenențe se cuvine a formula și ideile generale.

Este adevărat faptul că nu se va adresa cu aceste „specificații” întregii populații, că ele vor fi urmărite și evaluate de un număr destul de limitat de cetățeni, însă nu trebuie să uite că acei puțini (nu este vorba despre jurnaliști, nu am încredere în „priceperea” lor) care vor pricepe ce spune el sunt și cei care „vor traduce” celor din mediile în care trăiesc mesajul corect. Până la urmă, candidatul la președinția României trebuie să dea mesaje de încredere populației, încredere în modul cum gândește politica externă, încredere că știe ce înseamnă apărarea și securitatea națională și că este preocupat de întărirea lor. Pentru că fără o politică externă corectă, bine orientată, fără o politică de apărare și securitate corect fundamentată, nu poate da încredere cetățenilor că în viitorul lui mandat România va fi o țară puternică, fermă în apărarea intereselor ei și capabilă să își apere interesele. Da, politica externă a României, politica de apărare și de securitate „se fac” în Parlament însă Președintele României este primul chemat să le aplice, este primul chemat să le dea direcția corectă.

Apărarea intereselor românilor oriunde se găsesc aceștia trebuie să fie tema de bază. Aici nu vorbim doar despre românii care merg în vacanțe, ci și despre românii care merg la studii, despre românii care migrează în interiorul conceptului de libertate de mișcare a forței de muncă, vorbim despre românii care extind afacerile din țară sau le crează pe teritoriul altor țări. Este, poate, cea mai importantă componentă a afacerilor externe ale unui stat. De la ea se pleacă către buna vecinătate, la relațiile comerciale și economice cu alte state, la susținerea unor principii ale Cartei ONU etc. Relațiile în cadrul UE au la bază tocmai acest principiu, la nivelul unei piețe comune în interiorul Europei.

Apărarea națională și securitatea sunt atributele de bază ale Președintelui. El este, constituțional, responsabilul pentru asigurarea lor. De aceea este „comandantul suprem” al forțelor armate, de aceea conduce CSAT - care are atributul de a coordona acțiunea tuturor instituțiilor statului pentru realizarea apărării și securității naționale -, de aceea este cel care construiește și supune Parlamentului spre aprobare strategiile naționale în materie. Nu este vorba despre război, este vorba despre pregătirea țării pentru a evita un război iar dacă nu se poate de a fi capabilă să îi facă față.

Klaus Iohannis va trebui să își dezvolte discursul de campanie cu probleme din acest domeniu. Să preia ce este deja stabilit și să își asume direcția actuală. Tăcerea poate naște dubii. Unii jurnaliști „pricepuți” vor exploata tăcerea lui Iohannis în sens negativ. Ponta face declarații ferme. Klaus tace. Nu este bine.

Scandalul Lukoil și o anume realitate.

Lukoil este o companie rusească. Mulți tratează cu superficialitate această realitate. Lukoil nu este doar o companie care produce și vinde pe teritoriul României, este și un ambasador al Rusiei și politicilor sale. Mulți uită această realitate.

Lukoil este una dintre firmele care suportă sancțiunile UE aplicate Rusiei. Pentru că în Rusia, Lukoil susține guvernul Putin în toate acțiunile acestuia de redesenare a frontierelor europene potrivit intereselor conducerii de la Moscova. Ca atare, Lukoil în statele UE a devenit o entitate sancționată și vulnerabilă. Nu mai are acces la finanțare, a devenit vulnerabil pentru că suferă sub aspectul vânzărilor (refuzul unor consumatori de a mai cumpăra produse „rusești”), suferă la capitolul imagine publică pentru că este asociat cu regimul imperialist expansionist a lui Putin.

Lukoil este pe minus în România pentru că își îndeplinește „sarcinile” politice trasate la Moscova. La fel ca în toate celelalte state europene care au firme rusești în domeniile importante, strategice din punct de vedere economic, și la noi se observă comportamentul diferit al firmelor rusești după cum ne poziționăm față de acțiunile Rusiei.

Se uită, de unii, ce au făcut rușii care au pus mâna (prin privatizare, normal !) pe părți ale industriei siderurgice. Au preluat fabricile, le-au dezmembrat, le-au închis pentru că „nu mai aveau piață”. Din punct de vedere strategic, al capacității României de a-și susține eforturile de apărare, am scăzut. Am pierdut oportunități. În primul rând lucrative. Și pierdem în continuare pentru că avem la conducere politicieni de slabă calitate care nu au capacitatea de a gândi la România ca la o țară ci o văd doar ca pe o „vacă de muls”.

Să vedem măcar acum care sunt celelalte riscuri ce se pot materializa având agenți economici cu capital rusesc dar și cu capital al „prietenilor” politici ai Rusiei. Mai ales în domeniile strategice ale economiei, cele care susțin de fapt politica de apărare nu doar prin taxele și impozitele pe care le plătesc la stat ci și prin producția bunurilor și serviciilor necesare apărării naționale.

Consider o mare vulnerabilitate producția de aluminiu. Este în mâna rușilor. Domeniul energiei este infestat cu „Gazprom”, în diferite combinații, fie că este OMV-Petrom, fie că sunt alte companii de prin Serbia, Ungaria sau Bulgaria etc. Gazprom în Moldova nu a fost de acord, se opune ferm - este acționarul majoritar al societății moldovene competente - să se importe gaze din România ! Ca să dau un exemplu.

Cei de la Lukoil au comis niște măgării. Procurorii îi anchetează. Băsescu le-a atras atenția că de nu vor să respecte legile din România, să plece. Stupid, prostește, Victor Ponta îl atacă pe Băsescu.

Chiar dacă pot considera că Băsescu s-a comportat cam aiurea, intervenția lui Ponta este idioată de-a binelea. În cazul Lukoil nu mai este vorba despre „locurile de muncă” și de grija lui ca prim-ministru să le protejeze. În cazul Lukoil este vorba și despre sabotarea politicii statului român de respectare a deciziilor comunității europene de sancționare a Rusiei pentru agresiunea armată asupra Ucrainei. Ponta este nu doar superficial, ci antinațional. El nu observă că în timp ce Gazprom reduce, constant cantitatea de gaze livrate României încălcând contractul comercial valabil încheiat, Lukoil amenință cu închiderea unităților sale de producție în România dacă procurorii îi mai cercetează (acesta este un motiv excelent pentru a se încadra în jocul Moscovei de slăbire a capacităților economice ale României !) ?! Ponta nu observă ? Nici măcar „marii politicieni” ai PSD ?

Ponta trebuia să aibă o poziție asemănătoare cu a lui Băsescu. Lukoil România este societate comercială cu identitate juridică română, este „cetățean” al României și are obligația constituțională de a apăra statul român în fața pericolului unei agresiuni externe. Din moment ce Lukoil România sabotează statul român prin comportamentul său, atunci statul, prin guvernul său, trebuie să reacționeze. Este o problemă nu doar de identitate națională, este o problemă de supraviețuire națională.

Nu mă interesează știrile celelalte. Pentru asta avem sistemul Justiției. Să își facă treaba. Pentru asta sunt plătiți procurorii și judecătorii, celelalte forțe de ordine publică. Scandalul Lukoil aduce în prim plan riscuri la securitatea națională ce nu pot fi expediate, din interes politic, în derizoriu. Așa cum procedează Ponta și PSD-ul. Atât mai lipsește să o văd pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele venind în fața presei și explicând cum stă treaba cu Lukoil și interesele de apărare și securitate ale României.

Tema lui Vosganian.

Și-a luat obiceiul de a propune o temă pe zi. Azi a venit cu o temă care îmi permite să dezvolt pe baza unui document numit „Strategia Națională de Securitate a României”, din 2006. Dacă vă mai amintiți, pe atunci se făcea mare caz de „buna guvernare”. Tăriceanu nu mai vroia să vorbească cu Băsescu, pedeleprele din echipa de guvernare se cramponau de idioata aia de Monica Macovei, Guvernul Tăriceanu avea opoziție în Guvern nu mai spun de mânăriile din Paralement ale pupin-băsiștilor.


Tema zilei - 24 iunie 2010: “…si nu ne duce pre noi in ispita, si ne izbaveste de presedintele nostru…”

„In mod normal, presedintele si primul-ministru ar trebui sa fie garantii sigurantei nationale. Prin toate masurile luate in ultima vreme, Traian Basescu si Emil Boc s-au transformat, de fapt, intr-o amenintare la adresa sigurantei nationale, desi o invoca intruna, ca pe un alibi. Romania risca sa intre intr-o zodie psihopata. In loc ca Strategia de Securitate Nationala sa-si propuna sa apere poporul de orice agresiune, ea este menita, mai degraba, sa apere pe presedinte de propriul popor”.

Asta este tema. Iar acum să purcedem la Strategia de Securitate Națională pomenită mai sus.

„ ...

Un rol important în procesul de consolidare a stabilităţii şi securităţii noilor democraţii din Europa centrală, de est şi de sud-est revine capacităţii statelor şi a societăţilor de a promova o gestiune eficientă a intereselor publice, de a garanta exercitarea responsabilă şi eficientă a puterii, în deplin acord cu principiile democraţiei şi cerinţele respectării drepturilor omului. Expresia publică a acestor exigenţe este buna guvernare, domeniu în care în România – ca şi în majoritatea statelor din această regiune – s-au înregistrat, în anii care au trecut de la prăbuşirea regimurilor comuniste, progrese însemnate.


Noile democraţii din această regiune continuă, însă, să se confrunte cu diferite fenomene negative care afectează calitatea actului de guvernare. În acest context, guvernarea ineficientă – efect al deficitului democratic şi al corupţiei endemice instituţionale, ce se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă a administraţiei publice, tendinţe autoritariste şi lipsă de transparenţă şi responsabilitate publică – subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile publice şi poate constitui o ameninţare majoră la adresa securităţii statelor. În aria de interes strategic a României, guvernarea ineficientă a pus adesea în pericol exerciţiul normal al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a afectat îndeplinirea unor obligaţii internaţionale, generând riscul producerii unor crize umanitare cu impact transfrontalier.

...

VIII. REPERELE BUNEI GUVERNĂRI:

ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ PROFESIONISTĂ ŞI EFICIENTĂ;

JUSTIŢIE DEMOCRATICĂ; COMBATEREA CORUPŢIEI

Buna guvernare constituie o condiţie esenţială a securităţii şi prosperităţii, instrumentul prin care democraţia trece din planul conceptelor şi al teoriilor, în planul vieţii reale. Ea este unitatea de măsură cumulativă prin care viaţa socială validează rezultatul alegerilor democratice, probează realismul programelor şi capacitatea forţelor politice de a-şi îndeplini promisiunile, cu stricta respectare a standardelor democratice. Buna guvernare evaluează succesul măsurilor de combatere a insecurităţii, inechităţii şi sărăciei şi stabileşte corecţiile necesare.


Principalii factori implicaţi în acest proces sunt statul şi societatea civilă, statul de drept reprezentând o caracteristică esenţială a bunei guvernări. Organismele statului care participă la realizarea bunei guvernări democratice sunt: puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească, autorităţile publice locale. Actorii nestatali principali sunt: partidele politice; sindicatele, patronatele şi alte organizaţii profesionale; organizaţiile non-guvernamentale şi alte forme de participare ale societăţii civile; organismele de conducere a companiilor de interes public; mass-media.


Experienţa trecutului arată că buna guvernare s-a aflat uneori în pericol, ca urmare a activităţii unor grupuri de interese nelegitime sau forţe nedemocratice care – folosind vulnerabilităţile sistemului – au încercat să influenţeze exercitarea puterii în folos propriu, ori să schimbe puterea democratică prin acţiuni violente sau anarhice”.

Ei bine, din 2006 până acum aceste „valori” s-au perimat ? Sau am eu halucinații ? Citind aceste concepte și exemplificări am ajuns să lipesc riscurile la care documentul face referire la PD-L care a devenit „forță nedemocratică”, constat că presa a devenit din „actor nestatal” al bunei guvernări un risc pentru securitatea statului, constat că administrația PD-L+UDMR+UNPR+unii independenți se caracterizează prin manifestări de clientelism politic, ineficienţă a administraţiei publice, tendinţe autoritariste şi lipsă de transparenţă şi responsabilitate publică. Adică manifestări concrete ale guvernării ineficiente așa cum este definită în această strategie.

Traian Băsescu nu mai luptă cu guvernarea ineficientă. Nu are cum. Ar însemna să lupte cu sine însuși.

Tema lui Vosganian mi-a plăcut. Dezvoltată duce la concluzii deosebite.