Agerpres (aici).
După ce procurorii de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au extins cercetările și se simte un curent de sechestru asigurător nou, pe alte vreo 2 miliarde euro, LukOil a trecut, disperat la „relații”.
Președintele Klaus Iohannis a primit o scrisoare, Guvernul este mereu tamponat cu amenințarea închiderii Rafinăriei (Ponta a intervenit odată pentru a scoate de sub sechestru activele), acum sunt sesizați comisarii Comisiei Europene pentru a interveni - chiar dacă, recunosc ei, nu prea există legături între CE și „tribunalul municipal din România” care își face de cap.
Ce m-a determinat să scriu despre aceste probleme ? Se poate pune întrebarea. Ei bine, există un motiv. Declarația lui Thomas Mueller, vicepreședintele pentru rafinare de la LukOil are o „înțelegere” ciudată asupra Justiției și rolului procurorilor:
„Am dori să vedem o implicare europeană în acest caz pentru că avem un tribunal relativ minor care ia decizii uriașe cu un impact nu doar asupra activelor din România ci și asupra activele europene. Nu credem că este corect”.
Pentru mulți dintre noi, o astfel de afirmație ne duce rapid cu gândul la modul în care se realizează justiția în Rusia. Cum se realiza justiția în România nu cu mulți ani în urmă.
Așa este corect. Nu cum crede acest Thomas Mueler.
Nu știu de unde este acest Thomas Mueler, etnic german pare a fi, dar și în Rusia sunt mulți etnici germani (au colonizat Rusia cu secole în urmă). După apucături însă, precis este rus.
Indiferent de locul unde activează o instanță de judecată și indiferent de nivelul ei, ea reprezintă statul român și Justiția. Potrivit competențelor conferite de lege, acea instanță este investită să judece și să dea o sentință. Dacă nu le place sentința dată de instanța „minoră”, legea română prevede căi de atac care duc la o instanță superioară ierarhic. Din nefericire pentru ei (pentru ruși), hotărârea instanței „minore” din România este recunoscută de toate statele membre ale Uniunii Europene și pusă în aplicare în UE.
Indiferent unde activează un procuror și indiferent de instanța pe lângă care activează, el reprezintă interesele generale ale societății române. Faptul că sechestru cerut de procurorii români este respectat în statele membre ale UE este ghinionul lor (al rușilor).
Eu înclin să cred că cercetarea din România îi sperie. Ei recunosc că au active de miliarde de euro în Uniunea Europeană. Din moment ce s-au pretat la măgării în România, nu este exclus să se fi pretat la măgării și în alte state europene. Parcă văd că citesc mâine că s-a deschis o cercetare în nu știu care țară europeană având ca obiect infracțiuni financiare comise de subiectul LukOil. Parcă văd.
Zbuciumul lor, apelul lor la toate „instanțele” administrative ale României și ale Uniunii Europene îmi spune că este ceva necurat la mijloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu