Codul fiscal este calul de bătaie acum. Nu pe conținutul lui tehnic (se pare unul bun sub aspectul reglementării relațiilor dintre stat și contribuabili), ci pe conținutul lui politic. Nivelul taxelor și impozitelor datorate de contribuabil statului. Toată lumea susține reducerea acestora. Foarte bine. Și eu sunt printre cei care susțin reducerile. Problema este însă cum se fac aceste reduceri. Ce urmează ? Dacă ar urma restrângeri pe motiv de criză economică (ne-am întins mai mult decât ne este plapuma), ar fi mai bine să ne mărim plapuma înainte de a ne culca (pe laurii victoriei fiscal-bugetare).
Unii analiști apăruți ca ciupercile după ploaie pe la posturile Tv, căutați cu disperare de moderatori, au perorat după cum le-au fost interesele. Alți analiști le-au dat dreptate. Cu mici „accente” astfel că un ascultător neavizat în materie a simțit cum i se prind urechile în clame stând pașnic în fața televizorului.
Teoretic, nu ai cum te opune specialiștilor în economie și finanțe care stau toată ziua cu cifrele în față și construiesc scenarii. Ei au dreptate în „legea lor” pentru că omul, cetățeanul, contribuabilul este, pentru ei, doar o cifră. Nu mănâncă, nu doarme, nu iubește ci contribuie sau cheltuiește sau îi sunt atribuite cheltuieli de la buget. Ba, devine o problemă pentru că îmbătrânește sau devine șomer în anumite perioade. Îmbătrânirea aia a lui înseamnă o situație de risc pentru deficitul structural al țării, va urma să primească o pensie. Moartea pensionarului înseamnă o reducere de cheltuieli. Creșterea vârstei de pensionare înseamnă reducerea efortului financiar al statului pentru cheltuieli neproductive. Teoretic, numerele cu care lucrează analiștii spun ce și cum, la general.
Practic însă, analizele lor sunt ineficiente. Mai ales atunci când rezultatul politicilor economice duce la reducerea veniturilor sau reducerea capacității respectivelor venituri de a satisface necesitățile omului. Când modul de a face politică fiscală, bugetară, monetară reduce capacitatea statului de a asigura stabilitatea și securitatea socială.
După ce am ascultat teoreticienii de la Tv, acolo unde au fost oameni serioși, am revenit la cei care fac analize orientate către interesul major al statului, nu la gargara cu pioneze.
Codul fiscal este bun dar are o hibă. Majoră. Nu este însoțit de măsurile de compensare a scăderii evidente de resurse la bugetul de stat. Consiliul Fiscal a atras atenția asupra riscurilor însă guvernul de handicapați al PSD nu vrea să țină cont de ele. Scopul lor este de a pârjoli în urma lor totul pentru ca următorul guvern să nu mai aibă capacitatea de a continua ceva ci să fie preocupat de repararea disfuncțiilor create de guvernarea PSD. Modelul este românesc și are un precedent ticălos la finalul anului 2008 când Tăriceanu sprijinit de „opoziția” PSD din Parlament a lăsat următorului guvern doar praful de pe tobă. A urmat neagra guvernare PDL-PSD-UNOR-UDMR cu tăieri de salarii și chiar pensii, cu forfetarul catastrofal pentru IMM-uri, cu ...
Acum, Codul fiscal vine însoțit de alte proiecte de lege care să agraveze situația, să producă mai multă pagubă în viitor, fiind previzibilă încălcarea nu doar a angajamentelor interne ci și a angajamentelor internaționale. Nu va mai fi posibilă creșterea la 2% a cheltuielilor militare pentru a permite creșterea capacității de apărare a României - situația din Ucraina se acutizează -, angajamentul luat de aderare la spațiul Schengen este, la rândul lui pus în pericol pentru că vor scade cheltuielile pentru păstrarea nivelului înalt de securitate la frontierele României - scăderea va fi valorică, chiar dacă procentual va fi la fel: la un PIB mai mic, procentul alocat va avea o valoare nominală mai mică în condițiile acelorași costuri pentru întreținerea securității statului -, aderarea la zona euro poate fi considerată ratată din moment ce angajamentele asumate și respectate până în prezent vor fi încălcate. Aici ne explică mai bine cum stă treaba Ionuț Dumitru de la Consiliul Fiscal (aici):
„Guvernul a venit cu un plan de reducere a taxării fără să prezinte și viziunea pe cheltuieli bugetare. Dimpotrivă, viziunea pe cheltuieli este, mai degrabă, de creștere. Numai la salariile bugetarilor se intenționează o creștere de până la 70 la sută. Asta înseamnă miliarde. Numai dacă este să calculăm deciziile care se prefigurează pe Codul Fiscal, pe cheltuielile cu salariile, discutăm deja de un deficit de 5 la sută din PIB, nu 3 la sută. Cifrele astea trebuie să le conștientizăm, noi le-am semnalat de mult. Opinia noastră este disponibilă pe site încă din luna martie. Din luna marție și până acum, Guvernul nu a luat în considerare acea opinie și acum lucrurile s-au precipitat”.
O altă poziție tranșantă, este a lui Marian Pană (aici) unde punctează teoretic și practic pe reglementări, angajamente anterioare inițiativei fiscale cu referire la obiectivul strategic al României: integrarea deplină în Uniunea Europeană - uniunea monetară.
Mai sunt materiale care pun mari semne de întrebare cu privire la ce ar urma să se întâmple dacă acest Cod fiscal este lăsat să intre în vigoare fără a fi însoțit de anumite măsuri.
Politic, Alina Gorghiu a făcut mereu precizări. Care reflectă poziția PNL. La fel și alți lideri ai PNL, cum ar Cătălin Predoiu sau Andreea Paul. Pe zi ce trece, pe măsură ce consecințele nefaste ale actualei politici guvernamentale ies la iveală, poziția PNL devine din ce în ce mai corectă.
„PNL, înainte de adoptarea Codului fiscal, a spus un lucru foarte simplu: suntem adepții relaxării fiscale (...) Nu avem o problemă cu prevederile pe care am reușit să le impunem în Codul fiscal (...) Îngrijorarea noastră, și ați văzut că este dublată de îngrijorarea instituțiilor europene, de Consiliul Fiscal, de poziția diverșilor analiști care spun în felul următor: bun, ne dorim cu toții relaxare fiscală, dar avem capacitatea să susținem această relaxare fiscală, menținându-ne în angajamentul de deficit structural așa cum este obligată România ?” la TVR.
„Nu o dată am avut aceleași argumente și aceleași solicitări. Înainte de dezbatere am avut aceleași solicitări. La momentul la care la sfârșitul lunii mai am anunțat programul de guvernare am inserat acolo toți pașii care trebuie făcuți pentru a se ajunge la această relaxare fiscală pe care noi ne-o dorim, pregătirea sistemului, rediscutarea problemei companiilor de stat care sunt nerestructurate, nereformate, problema reducerii evaziunii fiscale, care din păcate este în creștere și e doar un deziderat, se pare, al actualului Guvern”.
„Ministerul Finanțelor este obligat să prezinte un studiu de impact, Guvernul este obligat să vină la dezbaterile din Parlament cu niște cifre. (...) S-a pus problema multor stipendii și stipendiuțe. (...) Guvernul trebuie să spună, se poate sau nu se poate să ne ținem în această țintă de deficit structural (...) Nu cred că putem să ne permitem ca o politică de relaxare fiscală astăzi făcută de Guvern, cu acordul unui Partid Național Liberal în opoziție, să se întoarcă împotriva populației”.
Pentru mine este clar că PSD și ticălosul de Tăriceanu fac tot ce este posibil pentru ca România să își rateze obiectivele strategice ca țară. Este clar că PSD și Tăriceanu plus gașca de ticăloși care îl înconjoară au conceput un plan pentru a împiedica pe Klaus Iohannis să își ducă la îndeplinire angajamentele asumate la alegerile prezidențiale Este un plan ticălos, un plan care urmărește crearea de disfuncții activității guvernamentale, limitarea resurselor bugetare pentru realizarea obiectivelor politice angajate, discreditarea celor care vor urma la guvernare. Repararea disfuncțiilor ce se crează vor fi de lungă durată iar unele măsuri vor afecta populația. Asta urmăresc cei din PSD și Tăriceanu.
Până acum, UDMR este singura formațiune politică mai serioasă care își pune întrebări. UNPR-ul interesului național nu poate trece de limita calcului politicianist practicat de PSD și ALDE. Practic, Oprea își dă girul acțiunilor contrare interesului național. Nu este de încredere. Brandul cu care se tot laudă Oprea este pe cale să se umple și mai mult de rahat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu