Fiecare cu ce-l doare. Unii vor să trăiască în trecut, alții doar în prezent și puțini se gândesc la viitor.

Zilele care au trecut și zilele care vor urma vor fi încărcate de „amintiri” dar și de predicții de tot felul. Mai toată lumea este împotriva a ceva. Nu știu să existe ceva care să unească voințele.

Ieri a fost zi de comemorare. Au trecut 3 ani de la referendumul de demitere a lui Băsescu. Este deja un eveniment vetust. La fel ca cel din 2007, rămas în amintirea unor politicieni care vor să își adauge la CV evenimente zgomotoase.

Nu există o interpretare unitară asupra lui. Unii încă folosesc, iresponsabil, sintagma „lovitură de stat”. O idioțenie. Alții au trecut la „puci”. Alți iresponsabili. Este un fel de scriere a istoriei de către șarlatani. El, a fost, de fapt, un act pur politic. S-a încercat eliminarea de la putere, prin mijloace constituționale, a unui derbedeu politic - Traian Băsescu. Nimic special. Ar fi fost ceva special doar dacă metoda folosită ar fi încălcat o normă legală. Fiind legală, acțiunea a fost normală. Nu îi oferă un caracter special nici cheltuirea unei sume mari de bani pentru organizarea și desfășurarea referendumului, nu îi oferă un caracter special nici numărul mare de votanți anti-Băsescu, nici măcar jocurile de culise ale unora din PSD și PNL ca referendumul să nu își realizeze scopul nu au un caracter special.

Ne încărcăm memoria activă cu un eveniment devenit inutil la sfârșitul zilei. Referendumul nu a dat nimic bun țării. A permis doar o „fotografie” la nivel național a opozanților lui Traian Băsescu. Culmea, sub 50% dintre cei înscriși în listele electorale, liste neactualizate de către autoritățile locale. Autorități interesate că aibă, scriptic, un anumit număr de cetățeni rezidenți pentru a primi anumite sume de la bugetul de stat. Înșelătorie în toată „splendoarea” ei. Mai apar, abia azi, diferite emisiuni în care sunt „promovate” frumusețile unor locuri în sate care nu mai au locuitori. Probabil că sunt câteva sute bune, dacă nu chiar mii.

Mi se pare hidos faptul că ne grăbim să comemorăm înfrângerile noastre. În loc să devenim mai responsabili cu actele noastre, să vedem că ne grăbim să facem lucruri fără orizont, ne fălim nevoie mare cu lucrurile inutile sau pur și simplu idioate comise într-un elan politic nesănătos. Ba, ca să o facem și mai de oaie, îi ridicăm în slăvi pe cei care au inițiat respectivele acțiuni iar azi se dau drept democrați nedreptățiți de soarta rea.

Văd că apare, constant, ideea vieții benefice pentru cei de azi. Ca justificare a unor măsuri politice populiste în domeniul fiscalității sau a politicilor bugetare. Își face loc dând din coate ideea penibilă a unui curent politico-economic că dezvoltarea unei țări se poate realiza doar prin împrumuturi. Că statul trebuie să se împrumute pentru dezvoltare. Bine-bine, prin ce mod ? Se vorbește, la general, despre investiții în economie. Și aici este o problemă. Care economie ? Avem exemplele nefaste ale regiilor cu capital de stat ineficiente economic care au devenit adevărate „găuri negre”, consumatoare de resurse bugetare, fără nici un viitor. Ba, mai vine și câte un ministru care le susține pentru a avea, chipurile, variante „viabile” de intervenție atunci când alte sisteme nu funcționează. Fleoșc.

Avem un stat tributar economiei comuniste. Statul agent economic, statul agent comercial, statul reglementator, statul concurent neloial al economiei private.

Cei de mai sus gândesc cu fundul. Împrumuturile de azi, cheltuite aiurea - în special pentru a acoperi cheltuielile pentru funcționarea statului -, încarcă datoria celor de mâine, a unora mai tineri care nu au timp de politică și nu vin la vot (când vor plăti pentru prostia politicienilor de azi vor avea numai cuvinte dulci pe limbă !).

Văd că o parte a parlamentarilor au sărit în sus, în susținerea unei politici fiscale care îngroapă viitorul tinerilor. Să scădem taxele ! Este o măsură liberală ! O fi, dar când este făcută prost, nu mai este liberală, este comunistă în cel mai pur sens al cuvântului. Unele păreri (neagreate, se pare, de către unii) spun că nu mărimea taxelor este problema ci simplificarea fiscalității. Înclin să le dau dreptate celor care susțin așa ceva. Sunt state care au taxe imense însă au o fiscalitate extrem de simplă, clară, predictibilă. Nu ar fi stricat ca acum să se umble la simplificarea fiscalității care, fără doar și poate, ar permite creșterea economică. Cum este posibil în alte țări poate fi posibil și în România. Minte să fie, resurse sunt.

Studii mai aprofundate ne arată că avem niște limite pe care le putem depăși dacă am aborda problemele din economie cu capul și nu cu stomacul. Sunt indicatori care ar trebui să ia locul abordărilor politicianiste (aici). Ei bine, politicienii noștri care sunt mai peste tot și acționează ca niște primitivi ar trebui să poarte o discuție serioasă pe acești indicatori. Ce anume se propune pentru îmbunătățirea lor ? În ce perioadă de timp se poate ajunge la un anume nivel. Unde să se pună accentul bugetar, legislativ, cine să se ocupe de identificarea riscurilor, care sunt măsurile ce se iau pentru reducerea efectelor negative etc. indiferent de partidul aflat la guvernare. Rămân destule locuri în administrația publică care să le permită politicienilor să se joace de-a politica.

Ieri am văzut la TV că Președintele a vorbit la un forum al economiștilor români din țară și străinătate. Am citit pe site-ul Președinției comunicatul (aici). Am preluat un calup. Trecutul, prezentul și viitorul economic al României.

„Doamnelor și domnilor,

În urmă cu un sfert de veac puneam punct unei istorii nefaste pentru economia, cultura și societatea noastră. Socialismul ne-a demonstrat, din păcate, cât de dramatic putem rămâne în urmă atunci când ne conducem după idei eronate, după idei economice și sociale aflate în contradicție cu însăși natura umană. În prezent, după 25 de ani de reforme, am putea spune că tranziția economică a fost, în cele din urmă, încheiată. Am lăsat în urmă un sistem plin de defecte, care ne-a oferit însă o lecție esențială: viziunea economică este decisivă pentru bunul mers al societății. 

De aici înainte, România trebuie să-și consolideze, în mod hotărât, instituțiile economiei de piață. În actuala etapă, circumscrisă trinomului post-tranziție, post-aderare, post-criză, avem nevoie de un nou model de dezvoltare, axat pe competitivitate și responsabilitate. România are nevoie de o abordare echilibrată și responsabilă, una care să corecteze erorile trecutului, în favoarea unor beneficii sustenabile. Nu ne mai putem permite politici care să genereze prosperitate doar pe termen scurt, fără să consolidăm bazele reale ale progresului economic: proprietatea privată și piața concurențială, acumularea de capital și stimularea investițiilor, inovarea și antreprenoriatul, libertatea economică și competitivitatea. Acestea sunt sursele prosperității generale, a creării de locuri de muncă productive și bine plătite.

Recent, am solicitat Parlamentului reexaminarea Codului fiscal. Am făcut acest lucru cu motivația prudenței și responsabilității în plan fiscal-bugetar. România are nevoie de relaxare fiscală, însă contează foarte mult maniera în care se realizează aceasta. Pentru consolidarea performanțelor recente, politicile fiscal-bugetare trebuie să fie sustenabile. Dezvoltarea reală, calitativă, se obține prin politici economice bine gândite, care depășesc interesele politice și rezolvă problemele profunde ale economiei noastre”.

Este evident că nu poate satisface plăcerea unor superficiali ca Băsescu, Striblea, Cristoiu care cereau „observații punctuale” la Codul fiscal. Nu sunt singurii. Comportamentul superficial este propriu și unor personalități despre care, la un moment dat, credeam că sunt mai sus de marea masă a populiștilor. Ei bine, m-am înșelat. Nu sunt.

Iohannis a pus accentul pe educație, nu doar pe guvernare sau economie. Guvernarea de azi, economia românească de azi este la nivelul educației actorilor politici de azi. Sunt prost educați, avem o economie și o guvernare proastă (asta o spun eu pentru că ceilalți nu o prea fac). Avem niște șmecherași (băieți de la țară dar crescuți între blocuri, după cum îl califică Băsescu pe Dragnea) care mai știu ei ceva dar nu prea mult, avem o economie care face ceva dar nu prea mult și o guvernare care mimează că face dar de fapt nu prea face.

Mă alătur celor care se gândesc la viitor, fără nici un fel de îndoială. Indiferent de nume și istoric. Dacă sunt de bună-credință, au tot sprijinul meu.