Tot cazul lui Orban. Cu ceva analiză și mai ales neclarități.

De ieri îmi stă pe creier „evenimentul”. Am luat la puricat textele incidente. Primul, normal, este articolul de lege la care s-au raportat procurorii.

„Fapta persoanei ... de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii ... de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite” este un text care incriminează intenția de a face !

„ART. 13
Fapta persoanei care indeplineste o functie de conducere intr-un partid, intr-un sindicat sau patronat ori in cadrul unei persoane juridice fara scop patrimonial, de a folosi influenta ori autoritatea sa in scopul obtinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani”.

În descrierea faptei, procurorul folosește termenii „a solicitat sprijin financiar” - la 1 martie, apoi la 20 martie „i-a pretins omului de afaceri suma de 50 mii euro în numerar”, suma să fie disponibilă în una-două săptămâni și plătită unor persoane pe care le-a menționat de la două televiziuni.

Solicitarea sprijinului nu este infracțiune. Dacă sprijinul era sub forma donației pentru campania electorală și prin intermediul unui cont bancar, nu era nici o problemă.

Pretinderea banilor în numerar este o problemă. Ar fi vorba despre bani negri, ceea ce nu este de acceptat.

Ultima frază a procurorului în textul de incriminare îmi provoacă o și mai mare confuzie: „Omul de afaceri a acceptat să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţine în cadrul unui partid şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes în afacerile controlate de acest om de afaceri”.

Dacă Ludovic Orban i-ar cerut în clar sprijinul financiar „în considerarea funcției de conducere pe care o deține și a influenței”, ar însemna că Ludovic se încadrează în prevederea legii fără nici un fel de discuție.

Dacă însă omul de afaceri face afirmația în fața procurorului, fără ca Ludovic să o folosească pentru a motiva cererea, atunci sunt în fața unei speculații făcute de procuror. Sau nu doar de procuror.

Dacă omul de afaceri este cel care a făcut denunțul, introducerea acestui text „în considerarea ...” are scopul de a incrimina, ceea ce mă determină să cred că acțiunea a fost premeditată. Înseamnă că acest om de afaceri a avut în spate un „om politic” interesat să îl elimine din cursa pentru primăria Bucureștiului pe Ludovic Orban.

Din textul procurorului mai apare o informație. La dat de 20 martie, „Inculpatul Orban Ludovic a precizat că are nevoie de suma solicitată în aproximativ una – două săptămâni”. Adică într-un interval între 7 și 14 zile. Adică între data de 27 martie și 04 aprilie ! Tot din textul procurorului reiese faptul că omul de afaceri ar fi trebuit să dea el banii către responsabilii din televiziuni, așa că trag concluzia că Orban nu a pus mâna pe bani. Acesta este un aspect, important, dar nu are relevanță în economia textului procurorului. Are relevanță faptul că omul de afaceri a dat banii sau nu. Pentru că suntem în penal iar banii dați ar urma să fie confiscați ! Eu înclin să cred că nu. Nu a dat banii !

Tot din comunicatul procurorului apare informația că Ludovic Orban este „inculpat” și nu suspect. Aici trebuie să fac precizarea că nu mai suntem în fața urmăririi penale ci în fața acțiunii penale, calitatea de inculpat fiind prevăzută pentru persoana împotriva căreia începe acțiunea penală care se încheie cu rechizitoriul procurorului și trimiterea în judecată. Ca atare, procurorul are probele necesare pentru a realiza raportul de cauzalitate între fapta incriminată de legea penală și autorul acesteia.

Informațiile sunt suficiente să încerc să îmi imaginez cum au decurs evenimentele. Sunt niște particularități care ajută la clarificare.

La 1 martie, Orban solicită un sprijin financiar pentru campanie iar omul de afaceri este de acord. Trec 20 de zile și are loc o nouă întâlnire/întrevedere în care Orban solicită banii în numerar și nu vărsarea unei donații într-un cont bancar special deschis pentru campanie. Înseamnă că Orban a discutat, între timp, cu reprezentanții „semnificativi” ai televiziunilor la care își dorea promovată campania și a lămurit cu aceștia modul în care să fie făcută plata. Fiind vorba despre bani lichizi, înseamnă că respectivii „semnificativi” nu doreau ca banii să intre în contul televiziunilor pentru servicii de publicitate și nici în conturile lor pentru că nu ar fi putut justifica sumele.

Tot în timpul de 20 de zile, omul de afaceri a avut alte întâlniri, cu caracter personal sau „nu”, pentru că aici sunt mai multe variante. Variantele sunt obligatorii având în vedere evoluția evenimentelor de după data de 20 martie.

Omul de afaceri a vorbit cu apropiații despre cererea lui Orban. Omul de afaceri sau unul dintre cei care au aflat despre cerere are o relație cu unul dintre adversarii politici ai lui Orban (relație despre care Orban nu știe). Adversarul politic al lui Orban (poate chiar contracandidat anunțat !) are ideea să îi întindă lui Orban o capcană. Dacă ideea a aparținut omului de afaceri, este mai trist. Ca să fie capcana bine făcută și să aibă rezultat, omul de afaceri a fost instruit inclusiv sub aspecte legate de procedura penală. Sunt obligat să fac această afirmație din cauza notei procurorului : „Omul de afaceri a acceptat să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţine în cadrul unui partid şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes în afacerile controlate de acest om de afaceri”. De aici trag concluzia că omul de afaceri a fost instruit pentru că art. 13 arătat mai sus cumulează condițiile pentru ca fapta condamnabilă să existe:

- persoana să îndeplinească o funcție de conducere într-un partid;
- de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii sumei de bani ...

În cazul lui Orban erau îndeplinite condițiile dacă din declarația „donatorului” reieșea că Orban s-a folosit de influența sau autoritatea sa pentru obținerea banilor. Sau dacă dintr-o înregistrare a unei convorbiri (telefonice sau ambientale) ar fi reieșit o afirmație a lui Orban în acest sens. Contra unor servicii ulterioare, evident. Se poate specula cu favorizarea obținerii unor contracte dacă ar fi ajuns primar.

M-am gândit la posibilitatea ca procurorul să fi început o acțiune la sesizarea omului de afaceri imediat ce Orban ar fi cerut sprijinul acestuia pentru finanțarea campaniei sale. M-am răzgândit după ce am văzut că cererea pentru finanțare cu bani lichizi apare abia la data de 20 martie. M-am răzgândit deși, nu este exclus ca omul de afaceri să fi vorbit cu un procuror iar acesta să fi considerat că a „prins pe Dumnezeu de picior” cu un posibil caz de corupție electorală. Cireașa de pe tort i-a venit atunci când a apărut „plata în numerar”. Iar aici am o dublă variantă. Prima ar fi că Orban a cerut plata în numerar pentru că așa au cerut-o cei de la televiziuni. A doua variantă ar fi că omul de afaceri, „actor” al „capcanei”, i-a spus lui Orban că nu îl poate ajuta cu plata prin cont bancar din anumite motive și că preferă să îl ajute cu banii în numerar. Ar putea fi o variantă și în cazul în care procurorul a urmărit să îl prindă pe Orban în „flagrant”. Dacă Orban ar fi refuzat plata în numerar, cazul ar fi fost închis.

Îmi rămâne mai la îndemână organizarea „capcanei” de către un adversar politic cu concursul omului de afaceri. Mai ales că am citit la HotNews un material în care cei de acolo se laudă cu faptul că ei au avut o corespondență cu DNA privind deschiderea unei acțiuni penale împotriva lui Orban care s-a sfârșit la 07 aprilie ! Două scrisori ale HotNews, două răspunsuri ale DNA ?! În cât timp ? Răspunde DNA așa de repede la toate mesajele pe care le primește ?

În corespondența HotNews-DNA apare un prim răspuns al celor din urmă că nu au o cauză penală pe numele lui Orban deschisă împotriva afirmațiilor celor de la HotNews care spun că ei au informații pe surse că doi oameni de afaceri au reclamat pe Orban la DNA pentru acte de corupție ! Când au informat „sursele” pe cei de la HotNews ? Nu îmi aduc bine aminte însă am impresia că HotNews a început corespondența cu DNA din luna martie ! În ultima decadă ! Parcă 27 martie, dar nu sunt sigur (nu am mai găsit articolul !). Data are importanță, ar fi fost primul termen cerut de Orban pentru disponibilizarea sumei de bani cerute - „în aproximativ una – două săptămâni” ! Am arătat mai sus.

Capcana începe să fie din ce în ce mai vizibilă. HotNews, un fervent susținător al lui Nicușor Dan, „află” despre acțiunea lui Orban de pe „surse” și îndeplinește rolul de „clopoțel” pentru DNA. DNA devine atent iar denunțul la DNA făcut de „omul de afaceri” are deja „pârtia” făcută. Totul din scurt. Iar declarația „omului de afaceri” cuprinde toate ingredientele pentru încadrarea lui Ludovic Orban în prevederile art. 13 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

După anunțul DNA, reacțiile au fost diferite. Nicușor Dan se bucură și face gargară cu pioneze, Firea regretă și cade pe gânduri ... Unii jurnaliști dezbat „furios” problema. Am văzut și o postare a unui jurnalist care îl indică pe Nicușor Dan ca autor al dosarului lui Orban ! Nu trebuie exclusă varianta, Nicușor Dan este un „expert” în formularea plângerilor penale.

Ludovic Orban are posibilitatea să se apere. Nu sunt avocat însă cred că poate ataca declarația denunțătorului astfel ca să nu se îndeplinească condiția cumulativă a funcției politice cu „folosirea influenței și a autorității pentru a determina” obținerea sumei de bani. Un avocat bun ar ști ce să facă.

Regret profund situația. Sunt un prieten al lui Ludovic Orban. Acum a picat în capcană. A crezut că lumea îl iubește, îl apreciază, poate că acel „om de afaceri” îi era chiar un cunoscut bun. Păcat !

PNM (anexa de mediu a PSD) s-a transformat în PLR (anexa liberal-socialistă a PSD). Tăriceanu va fi „iepurele” lui Ponta la prezidențiale.

Cumpărat Partidul Național al Mediului, preluat copy-paste documentele programatice ale PNL, adăugat unele și îmbogățit altele, adunat oamenii la Parlament, adus invitații de la PSD, UNPR și PC (Ponta, Oprea și Constantin) pentru supravegherea liniei politice a „liberalilor socialiști”, făcut Congres de constituire, gata, ordinul PSD a fost executat. O clonă a PNL se declară „sigurul” partid liberal din România.

PLR și-a declarat „dușmanul”. Este PNL. PLR se alătură PSD, UNPR și PC (adică Antena 3) pentru „nimicirea” dușmanului numit PNL. Dacă se poate complet, de ce nu ?!

Klaus Iohannis a ajuns în gura tuturor. Tăriceanu, Ponta și Constantin s-au grăbit să îl ia la „mișto”. După vorba lui Constantin, Iohannis ar cam fi incapabil să gestioneze o situație de criză cum este cea din aceste zile. Asta ca să arate că ei o gestionează bine, în interesul poporului luat de viiturile apelor venite din munți.

Reacția liberalilor este slabă. Declarațiile oficialilor dar și a liderilor parlamentari lasă loc de „bună ziua”. Din punctul meu de vedere, este un comportament greșit. PLR este tot PSD însă a îmbrăcat o haină cu alb și albastru pentru a nu fi „descoperit”. Liberalii plecați la PLR, adică la PSD, trebuie tratați ca adversari politici și nu ca posibile viitoare „oi rătăcite” ce urmează a fi primite în „casa părintească”. Ba și cu o masă bogată cu sacrificarea vițelului cel gras. Mie nu îmi place acest tip de comportament.

PNL trebuie să trateze ca adversari împotriva cărora are de dus o luptă și PSD, și UNPR, și PC, și PLR și UDMR și PMP. Toate aceste formațiuni luptă, deja, cu multă ardoare, împotriva PNL sau a acestei alianțe numită ACL. Acestor adversari se adaugă un Ioan Ghișe și un Viorel Cataramă. Nu îmi place cum răspunde iar uneori cum bagă capul în păpușoi PNL. Nu îmi place de loc.

Nevoia de adversar, de competitor devine imperioasă. PNL a ales bine. Adversarul este PSD !

Scena politică românească s-a schimbat. Alianța politică dintre PNL și PSD, plus anexele, sub forma USL a dezechilibrat sever un adversar redutabil la un moment dat, PDL, partidul prezidențial, partidul stat care a acaparat toată puterea în România: Guvern, Parlament, Președinție, Curtea Constituțională, Justiția (prin CSM și Ministerul Public), serviciile speciale etc. Formarea USL a fost absolut necesară pentru că altfel, PDL s-ar fi consolidat și mai mult iar pericolul de a reveni la o formă a dictaturii comuniste acum sub patronajul unui alt sinistru neocomunist, Traian Băsescu, era mare.

Aflat în opoziție, USL a adunat simpatia populară. Parlamentarii oportuniști aflați în slujba PDL au simțit că viitorul nu mai este al PDL și al aliaților lui așa că au așteptat momentul în care să treacă în „barca” viitoarei puteri. Așa a fost posibilă reușita moțiunii de cenzură care a demis cabinetul Ungureanu după aproape 2 luni de guvernare. De atunci a început prăbușirea PDL, de atunci Traian Băsescu a simțit că trebuie să facă un pas înapoi și să ia o pauză pentru a putea fie revigora PDL, fie a forma o altă formațiune politică care să preia electoratul PDL, atât cât va rămâne și să se pregătească de noi confruntări în perspectiva anului 2016. De aceea, Băsescu l-a desemnat pentru funcția de premier pe Victor Ponta, propunerea USL. În anul 2012, în România nu a mai fost o luptă politică la urne, în adevăratul sens al cuvântului, ci a fost o ocupație din partea USL a teritoriului politic al PDL. La alegerile locale și la parlamentare acest lucru a fost evident. Doar imperfecțiunile legii au permis ca în Parlament să ajungă alți parlamentari decât cei ai USL și UDMR. PDL și PP-DD nu ar fi avut cum intra în Parlament.

În Parlament s-a purtat un simulacru de bătălie politică. Între timp, PDL și-a continuat declinul. Congresul PDL a dat câștig de cauză rațiunii politice a celor care își doreau revenirea la PD. Traian Băsescu nu a suportat alegerea așa că a înființat PMP. Practic, Traian Băsescu a distrus opoziția la USL din interior. A sperat că USL nu se va rupe astfel că el va putea să crească, exponențial, adresându-se tuturor celor care sunt împotriva PSD, PC și UNPR. A greșit.

Dezechilibrul scenei politice a dat aripi PSD care ajuns să își facă calcule de putere excluzând PNL, principalul partener. PSD a dorit să profite de inexistența unui adversar politic pentru a se extinde și a acumula un teritoriu politic care să îl ajute să treacă de pragul de 34-35% cu care era cotat, un prag limită pentru PSD, un prag în scădere pe măsură ce populația se schimbă, evoluează. PSD a devenit agresiv, foarte agresiv având în vedere faptul că are la dispoziție puterea primului-ministru, o majoritate cârpită în Parlament și complicitatea lui Traian Băsescu. Un Traian Băsescu interesat, disperat chiar, ca USL să rămână în mentalitatea colectivă ca o singură forță politică. Băsescu avea nevoie de o astfel de percepție a opiniei publice pentru a-și putea forma propria putere politică care să se adreseze electoratului care se consideră de dreapta. Victor Ponta și PSD fac tot ce pot pentru ca această strategie să aibă, până la urmă, succes. Pentru că este singura strategie prin care PSD poate rămâne cea mai mare forță politică un timp mai îndelungat, cel puțin până când Traian Băsescu stabilizează PMP care ar fi devenit astfel a doua forță politică a țării.

Și pentru PSD și pentru Traian Băsescu era necesar ca PNL să se complacă în postura de „partid la putere în USL”. Ar fi fost necesar, pentru PSD și PMP-ul băsescian, ca PNL să fi candidat la europarlamentare pe listele USL. Astfel, PNL își pierdea identitatea politică în fața populației, în fața alegătorilor, pentru că în campania electorală USL ar fi fost catalogat ca „stânga” politică iar PMP-ul băsescian ca „dreapta” politică. Ultimele evenimente politice ne arată că Băsescu și PMP au pregătit un astfel de scenariu, canibalizarea PDL fiind deosebit de avansată. Liderii de forță ai PDL s-au înscris în Fundația Mișcarea Populară, fundația care are rolul de a aduna viitorii pmpiști. Abia înființat, PMP a depus la BEC liste însumând peste 300 mii de simpatizanți, mai mult decât a putut aduna PDL !

Destrămarea USL prin plecarea PNL de la guvernare și trecerea în opoziție i-a prins pe picior greșit pe coabitanții Băsescu - Ponta. PSD, prin Ponta și alții, au rămas cu placa „împotriva lui Traian Băsescu și a regimului lui”. Băsescu și ai lui, copiați de Blaga și ai lui, au rămas cu „împotriva USL și a PSD”. Este evident că celebrii, deja, coabitanți Băsescu - Ponta, au conlucrat pentru a forma o scenă politică românească formată doar din 2 (doi) actori politici majori: PSD și PMP. Cu puțină atenție, vom observa că denumirile celor două partide reflectă puterile din Parlamentul European. Socialiștii și popularii.

Trecerea PNL în opoziție a rupt legăturile de coabitare. Practic, coabitarea Băsescu - Ponta a pierdut o componentă majoră: destrămarea PNL. Eu înclin să cred că a fost chiar obiectivul principal al coabitării. O destrămare gândită de coabitanți în folosul ambilor. O parte dintre liberali să ajungă în PSD, pentru asta au „apelat” la Tăriceanu, o altă parte să ajungă la PMP. Separarea PNL de PSD a oprit „exodul”. Plecările de până acum dar și altele care vor urma nu sunt semnificative.

PNL era în pericol să dispară ca partid dacă ar mai fi continuat să rămână în USL, o alianță condusă pe față de PSD și Victor Ponta și din umbră de Traian Băsescu. Dacă PSD nu ar fi încheiat înțelegerile cu Traian Băsescu, USL ar fi evoluat prin recunoașterea identității politice a celor doi parteneri și despărțirea la momentul la care obiectivele USL ar fi fost îndeplinite. PSD însă, nu a dorit ca adversarul politic să fie PNL. Cristoiu spunea că PSD a dorit să țină într-o „îmbrățișare mortală” PNL pentru a-l acapara, a-l sufoca. Dacă PSD ar fi reușit să ducă la capăt planul convenit cu Traian Băsescu, PNL ar fi devenit istorie.

Acum, după mai multe analize, putem spune că PNL ar fi trebuit să plece mai devreme din USL. Istoria este cinică uneori. Crin Antonescu a primit pactul de coabitare să își spună punctul de vedere având niște motivări plauzibile dar puțin credibile din moment ce puterea parlamentară, uriașă a USL, permitea sancționarea lui Traian Băsescu în cazul în care s-ar fi opus nominalizării candidatului USL la conducerea guvernului. Mai mult, Crin Antonescu a fost la Cotroceni la semnarea actului care a cimentat înțelegerea de culise a PSD cu Traian Băsescu pentru desființarea PNL ! Dubiul imens din spatele acestei „înțelegeri” oculte a oprit pe Crin Antonescu să semneze, să se angajeze ca lider al PNL să participe la distrugerea propriului partid. Da, acum, după analize și analize putem spune că USL trebuia rupt atunci. Pentru că atunci PSD nu ar fi avut cum forma o majoritate parlamentară, atunci se puteau forma alte alianțe politice care să fi sancționat mârșăvia PSD și a lui Traian Băsescu. Dorința de a respecta un angajament a oprit PNL de la acțiunea cea mai logică, politic.

PNL ar fi trebuit să rupă USL în toamna anului trecut. Atunci când PSD a decis să lucreze în forță, după ce întreg anul 2013 a fost caracterizat printr-o permanentă tatonare a rezistenței PNL la acțiuni agresive ale „partenerului” de coaliție, prin acțiuni politice și administrative comune ale PSD și Traian Băsescu. Spunea Crin Antonescu de „coincidențele” care se manifestă în domeniul Justiției, în unele acțiuni guvernamentale care se pupă cu obiectivele declarate ale lui Traian Băsescu etc. Împărțirea „procurorilor” în sistemul „unul mie, unul ție” între Traian Băsescu și Victor Ponta a fost mai mult decât edificator. Opoziția PNL a fost clară însă insuficientă. Tot coincidențe putem considera acum și faptul că deși s-au făcut controale asupra modului în care au gestionat țara guvernanții băsescieni nici o acțiune penală nu a fost începută. Tot coincidență este și faptul că PNL este partidul cu cele mai multe acțiuni declanșate de procurori asupra membrilor săi. Unele pe drept altele pe nedrept. Foștii miniștri băsescieni sunt acum la PMP, activi, fără griji iar Ponta nu are nimic de comentat. Păi cum să aibă din moment ce are pact de coabitare cu Traian Băsescu ?

Până la urmă, PNL a ajuns la concluzia că nu se mai poate. Ce este prea mult, este prea mult. Înlocuirea miniștrilor liberali a fost privită diferit de coabitanți. Traian Băsescu a văzut mutarea ca bună, în ideea că PSD va fi cumva ținut sub control de PNL astfel încât guvernarea nu se va întoarce la momentele de pe timpul lui Adrian Năstase. PSD nu a fost de acord. Klaus Josannis în guvern era o piedică. În plus, plecarea miniștrilor favorabili PSD bloca aplicarea programului ocult al PSD în domeniul economiei și finanțelor publice care nu prevedea liberalizarea economiei, scăderea taxelor și impozitelor, încurajarea investitorilor privați etc. PNL a trebuit să plece. A fost forțat să plece. Plecarea însă i-a prins descoperiți pe cei din PSD și a nemulțumit pe Traian Băsescu. La formarea noului guvern, Ponta III, s-au văzut contrele dintre PSD și Traian Băsescu. Motivul a fost clar, azi, nu ieri. Traian Băsescu a vrut să sancționeze PSD că nu a ținut PNL în USL și la guvernare și a pus astfel în pericol proiectul lui cu PMP. PSD, la rându lui, a crezut în „zvonistica” de pe holurile Parlamentului și de prin județe. PNL este pe ducă dacă pleacă din USL iar Crin Antonescu va pierde șefia partidului, Tăriceanu fiind cotat ca principalul înlocuitor. Tăriceanu, „opozantul de dreapta” din PNL la politicile PSD/USL a făcut pasul. A crezut în zvonistică și în vorbele mieroase ale pamblicarului politic Ilie Sârbu și a părăsit PNL. Era așa de convins că va fi urmat de „liberalii sătui de Antonescu” încât a clamat, cu tupeu, la toate televiziunile la care a fost invitat că va forma un alt partid liberal care va rămâne alături de PSD pentru a reforma USL. Ideea de fapt, cea inițială, era că liberalii vor forța un congres în termen scurt și vor debarca pe Crin Antonescu în favoarea lui Tăriceanu înainte ca ruperea USL să fie oficializată.

Intrat în opoziție, PNL a trebuit să își numească adversarul. Dacă vrei să fii mare, dacă vrei să fii puternic, îți alegi ca adversar pe cel mai puternic opozant politic. Acesta este PSD. Declararea PSD ca adversar politic este cel mai înțelept act politic săvârșit de PNL de la ruperea USL. Odată cu declararea PSD ca adversar politic trebuie acționat pentru a arăta populației murdăria înțelegerilor oculte ale lui Victor Ponta și PSD cu Traian Băsescu și PMP. Liberalii au în față un adversar clar conturat: FSN în cele două componente majore, PSD și PMP. PMP care este, fără doar și poate, urmașul PDL, partid aflat în cădere accelerată. Chiar dacă azi PMP este o anexă la PSD, el este totuși parte a adversarului politic al PNL prin faptul că prin Traian Băsescu este partidul care a lucrat, pe ascuns, împreună cu PSD pentru distrugerea PNL. Acesta este adevărul.

Lovind în PSD, PNL va lovi în PMP și Traian Băsescu. Nu este nevoie ca PNL să declare PMP ca adversar politic, pentru că PMP în sine este doar o căpușă politică. Scăderea PSD va duce la prăbușirea lui Traian Băsescu și a PMP. PNL nu trebuie să se îngrijească de celelalte formațiuni politice care se declară „de dreapta”, acestea fiind încercări nereușite ale lui Traian Băsescu de a avea un partid al lui. Inclusiv PNȚ-CD Pavelescu, acum întărit cu liberalii plecați după Chiliman și Moisescu.

PNL trebuie să se adreseze populației. Să deschidă ușile organizațiilor PNL locale și să invite oamenii să devină membri ai partidului sau să îi acorde simpatia, să își trimită membrii să promoveze ideile PNL despre societatea românească, să le spună celor care nu știu că PNL este partidul care a fost întotdeauna, de-a lungul istoriei, la cârma României când s-au realizat toate unirile care au format România de azi, că acele uniri au fost posibile datorită punerii în aplicare prin actul de guvernare a ideilor liberale, să le vorbească românilor de naționalismul pozitiv, cel care ține o națiune trează și doritoare de progres, să le spună românilor ce a însemnat socialismul și cine sunt urmașii socialismului de până în 1989, să le spună românilor că ei nu au dreptul doar la „100 lei în plus la salariu sau pensie” din partea socialiștilor din PSD și PMP-ul lui Traian Băsescu, pentru că nici cei din PSD și nici oamenii lui Băsescu nu au acest drept, nu dau acești bani din buzunarul lor ci sunt drepturile lor, ale românilor care produc sau participă din funcțiile publice la acea producție pe care stă țara. Trebuie ca PNL să le explice românilor că și cei din PSD și Traian Băsescu dar și cei din PMP-ul de azi sunt guvernanții care în 2009, în primul guvern Boc, au planificat dezastrul economic și social din România din anii 2009-2011.

PNL are de făcut un mare efort. Avem o mare șansă. Uriașă. Putem scoate PSD din cărțile puterii, pe de o parte, prin fixarea lui la limita unui 30% maxim, putem curăța clasa politică de „ploșnițele oportuniste” care vor să ocupe spațiul politic de dreapta și putem trimite la pensie pe cel mai nociv politician român de după Nicolae Ceaușescu, pe Traian Băsescu. Avem această șansă pentru că avem istorie, avem experiență, avem realizări ca partid politic și în special prin membrii PNL care au activat atât pe plan intern cât și la nivelul Parlamentului European, avem aceste șanse pentru că avem un curent favorabil în Europa împotriva socialismului, pe de o parte dar și împotriva creștin-democrației/ popularilor dictatoriali pe de altă parte. Avem șansa pentru că liberalismul se opune extremismului iar în țările unde există liberali, mai de stânga sau mai de dreapta, dar tot la centru, liberalii câștigă dacă nu au fost în cârdășie cu popularii sau socialiștii. Avem șanse uriașe și trebuie să facem efortul de a le permite să se manifeste.