Fățarnicul.

Ca să fiu sincer, am stat mult timp în dubiu să vorbesc despre așa ceva. Dar nu mai pot sta. Îmi este imposibil să accept fățărnicia cuiva. Iar aici suntem în fața unui act de fățărnicie major.

Traian Băsescu a cerut să primească cetățenia R. Moldova. M-am uitat la site-ul ministerului de externe al lor pentru a mă lămuri asupra unor aspecte privind dobândirea cetățeniei. Nu m-am lămurit cu privire la Traian Băsescu și motivele lui de a obține cetățenia R. Moldova. O fi având, dar nu sunt sincere.

Cetățean român, fost Președinte al României, președinte al unui partid care dorește să guverneze în România depune jurământ de credință altei țări ! Practic, Traian Băsescu a jurat credință R. Moldova ! Cerându-i cetățenia el o recunoaște ca stat de sine stătător ! A jurat să îi respecte Constituția, să îi respecte legile, să îi respecte politicile publice și orientarea de politică externă.

Azi a jurat credință R. Moldova iar zilele trecute a explicat cum vede el dispariția R. Moldova ca stat ! Cum renunță el la Transnistria, cum face el transferul de populație și echivalarea proprietăților - bine, nu am înțeles cui dă el Transnistria dar admit că nu am fost atent. Azi a jurat să apere R. Moldova iar ieri îi planifica dispariția !

Cum se va comporta posibilul viitor senator din partea PMP în Senatul României, Traian Băsescu ? Ce țară va reprezenta el în Senat ? România sau R. Moldova ? Dacă va fi Dodon Președintele ales al moldovenilor, cum își va onora senatorul român Traian Băsescu jurământul de fidelitate față de R. Moldova ?

Eu aici văd fățărnicie. Văd că pentru niște voturi din R. Moldova pentru candidatul partidului lui, Eugen Tomac dar și pentru alții, Traian Băsescu comite un act de sperjur. Jură strâmb credință unei țări străine.

FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals.

Înțeleg dorința unor cetățeni moldoveni de a recăpăta cetățenia română. Aici este vorba despre o reparație istorică a dreptului la identitate. Îmi este imposibil să înțeleg motivația lui Traian Băsescu de a căpăta cetățenia R. Moldova. În mintea lui de „faraon modern” își închipuie că le face o favoare celor din R. Moldova. Frecție la un picior de lemn. Acțiunea lui este o mascaradă. În afara unui interes electoral nu are nici un suport. Iar jurământul depus este unul lipsit de sinceritate. Pe cineva va trăda. Fie România, fie R. Moldova. Sunt momente în care cele două țări nu vor fi pe aceeași baricadă. Nu vor urma momente în care cele două țări se vor situa pe poziții opuse. Care dintre ele va beneficia de jurământul de credință depus de Traian Băsescu ? România sau R. Moldova ?

Să zicem că ajunge senator. Va depune un jurământ de credință pentru România. Evident, va fi și acesta un jurământ fals. Azi a jurat credință R. Moldova și în mod normal va fi cotat ca susținător al politicilor R. Moldova. Mâine va dori să jure credință României. Fățărnicie curată. Dezgustător !

În Marea Britanie își face loc cu greu „mintea cea de pe urmă”.

Am citit un articol în The Guardian, scris de Jonathan Freedland. Din lectura altor articole din presa britanică, acest articol mi-a convenit pentru că vine cu unele probleme care interesează în special pe insulari, viitorul lor și, de ce nu, un viitor împreună cu noi ceilalți, cei care suntem în UE.

Nu voi aduce acuze cuiva. Este dreptul britanicilor de a hotărî ce este bine și ce nu pentru ei. Voi reține însă judecățile celor care sunt mai preocupați de un viitor altfel decât trecutul pe care formarea Uniunii Europene vrea să îl împiedice să renască.

Aduc aici, din Preambulul TUE, următoarea motivare a construcției europene:

REAMINTIND importanța istorică a sfârșitului divizării continentului european și necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare,

Referendumul din Regatul Unit are, de ce să nu o recunoaștem, potențialul de a reveni la „divizarea continentului european”. Avem o divizare care are ca „motor” Federația Rusă. Nu este exclus ca UK să devină al doilea motor al divizării continentului european. Trebuie însă să recunosc faptul că un rol uriaș îl au celelalte state ale UE dar și statele care nu sunt membre ale UE. Dacă ele rămân unite iar UE termină integrarea tuturor statelor existente pe continent, sub un singur steag, atunci divizarea conflictuală a Europei rămâne de domeniul trecutului. Iar extremele, Federația Rusă și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord rămân doar niște extreme continentale fără influență în dezvoltarea europeană. Neplăcută situație dar, nu este exclus să fie așa.

Autorul are câteva remarci, sunt probleme pe care el le judecă din postura de cetățean al UK. Problema economică este prioritară. Fără a fi neglijate alte probleme, cum ar fi libera circulație a britanicilor în spațiul UE după momentul finalizării procesului de separare. Fără a neglija recrudescența rasismului în Marea Britanie față de cetățenii altor popoare, fie membre ale Uniunii Europene fie terțe țări.

Să revin la îngrijorările economice. Am folosit Google pentru traducere așa că de voi avea erori, rog să fiu scuzat. Măcar până la urmă.

„„Guvernator al Băncii Angliei, Mark Carney. "Perspectivele pentru economia sunt atât de sumbre, a spus guvernatorul Băncii Angliei în urma discuțiilor despre „ tulburare de stres economic post-traumatic ”- legate de ieșirea din Uniunea Europeană (n.m.). Fotografia: Matt Dunham / AP

The Economist Intelligence Unit proiectează o contracție de 6% până în 2020 , o scădere de 8% a investițiilor, creșterea șomajului, care se încadrează veniturile fiscale și datoria publică pentru a ajunge la 100% din producția națională - astăzi au o datorie publică de 90%. Nu e de mirare , George Osborne a anunțat că obiectivul central al politicii sale fiscale începând cu anul 2010 - eradicarea deficitului - a fost acum amânată pe termen nedefinit, rupând astfel ceea ce a fost angajamentul definitoriu al manifest conservatorilor "la ultimele alegeri, înapoi în epoca paleolitica cunoscut sub numele de 2015.

Poate că titluri despre Marea Britanie pierde ratingurile de credit AAA nu stârnesc curiozitatea. Poate că e mai ușor să se gândească în ceea ce privește contractele reziliate, investițiile planificate scoase din uz, locurile de muncă existente , care vor fi pierdute și locurile de muncă viitoare care nu se va întâmpla. Sau cercetarea științifică și medicală britanic , care s -au bazat pe finanțarea UE și cooperarea europeană și care va fi setat acum înapoi "zeci de ani", potrivit celor de la capătul ascuțit.

Și ce totul a fost pentru? Pentru Johnson, era ambiția brută. Motivul Gove a fost în mod superficial mai admirabil. El, împreună cu Daniel Hannan și alții, a fost condus de fervoare intelectuală, o credință arzătoare în substantivelor abstracte, cum ar fi "suveranitate" și "libertate". Acele idei sunt nobile în sine, desigur că sunt. Dar nu și atunci când acestea sunt decojite departe de textura aspră a lumii reale. Pentru că atunci când doctrina este păstrată distilată, pur și fervent necontaminat de realitate, se transformă în habotnicie.”

Și da, uite că am ajuns la un mare adevăr. Filosofie pură. Noțiunile ca „suveranitate”, „libertate”, „independență” au valoare abia atunci când sunt aplicate unei realități care aduce beneficii oamenilor, societății. Când sunt însușite de toți oamenii și nu sunt impuse în urma unui referendum. Când nu creează o ruptură în societate sub motivația „democrației”.

Într-un alt articol am citit despre cum a perceput un englez, ca să dau un exemplu, victoria celor care își doresc ieșirea din UE. Ideea că pașaportul britanic nu îi mai permite libera circulație în alte 27 de state europene a simțit-o ca o suferință fizică. Evreu german, a cerut să i se recunoască cetățenia germană.

Cum am mai spus, este problema lor. Oamenii care au votat pentru părăsirea UE nu au știut că zone întregi din Regatul Unit trăiesc cu fonduri care vin de UE. Fonduri care devin nesigure dacă sunt lăsate la dispoziția Guvernului UK. Guvern care va avea de înfruntat nu doar o finanțare mai redusă a bugetului UK, ci și plecări ale „producătorilor” pe continent, „producătorii” care au adus până acum bani la buget. Într-un alt articol din presa britanică, un producător din zona înaltei tehnologii a anunțat că se mută pe continent pentru că majoritatea produselor sale sunt pentru industria auto continentală. Va lăsa un mic grup de lucru în Marea Britanie. Culmea, orașul în care avea firma este dependent de locurile de muncă ale acelei firme.

Se fac calcule. Pe măsură ce timpul trece, insularii află că vor avea de tras niște ani de zile în urma părăsirii UE. Problema este că toate calculele au o mică-mare problemă. Toate prevăd rezultate bune în urma negocierilor cu UE. Toate văd accesul UK la libertățile economice și comerciale ale UE. Libertăți care însă nu sunt acceptate, iar mesajele în acest sens sunt foarte clare, dacă nu sunt însoțite de libera circulație a forței de muncă. Mai toate calculele britanicilor nu văd pierderea serviciilor financiare și bancare actuale, în gândirea unora UE va accepta ca Londra să fie, în continuare, centrul financiar al UE. Ei bine, nu va mai fi așa. Londra va rămâne centrul financiar al UK. Și atât.

Din dorința de Europa, românii au tolerat să le fie încălcată suveranitatea.

Am mai reacționat odată, de mult, în urma declarațiilor liderilor UDMR care au speculat că odată cu aderarea la UE, granițele dintre România și Ungaria dispar, se neantizează. Oficialii români au tăcut. Politic, s-a considerat că nu este bine să îi contrazică pe liderii maghiari. Unele reacții publice ale oamenilor nu au fost luate în seamă. Prin acceptul legii cetățeniei adoptate de Ungaria, politicienii PSD de atunci, în special liderul Adrian Năstase, au bătut nu un cui ci au înfipt o țeapă în trupul României. România a fost trasă în țeapă de proprii conducători.

Trebuia ca tot atunci să se ia unele măsuri, legislative în special, cu privire la clarificarea situației juridice a persoanelor cu mai multe cetățenii. Pentru că avem prevederi constituționale și legale care impun pentru funcții și demnități publice cetățenia română, era necesară o prevedere care să îi considere pe acești doritori de altă cetățenie ca persoane care nu se califică pentru astfel de funcții. Trebuia introdusă o stare de incompatibilitate pentru astfel de persoane. Este o situație de incompatibilitate severă. Un funcționar sau un demnitar public cu mai multe cetățenii poate comite sperjur cu consecințe grave asupra suveranității statului, poate comite abuzuri împotriva statului de drept favorizând prin actele și faptele sale publice interesele celuilalt stat.

Consecința ambiguității politice a dus la ambiguitate administrativă. Pe bună dreptate. Cei de rea credință, cu duble și multiple cetățenii, au profitat și au ocupat funcții și demnități publice pentru că legea nu prevede starea de incompatibilitate. Laszlo Tokes este un exemplu concludent. Cetățean român dar și cetățean maghiar, ajunge europarlamentar român și cere în PE ca statele membre ale UE să accepte și să susțină divizarea statului român ! Cetățeanul român Laszlo Tokes, europarlamentar român, se angajează și devine reprezentant al statului maghiar în PE. Prin acțiunile lui, poporul român este privat de un loc în PE iar poporul maghiar obține un loc la care nu are dreptul. Este exemplul cel mai bun pentru a arăta efectele negative ale ambiguității politice și administrative în urma multiplei cetățenii.

Zilele acestea îmi oferă roadele ziselor din anii din urmă ale liderilor UDMR și acceptul politic al unor formațiuni politice românești. În special ale politicienilor așa-ziși de dreapta în frunte cu Traian Băsescu. Fără ai uita pe pesediști, care s-au opus de formă politicilor expansioniste maghiare de pe timpul guvernului Năstase. A găsit Năstase o soluție stupidă de rezolvare a situației. A făcut frondă la legea cetățeniei maghiare însă nu a luat măsuri pe plan intern pentru a contracara efectele ei negative. După ce Băsescu a ajuns la Cotroceni, totul a fost blocat pentru că Băsescu avea nevoie, imperioasă de maghiari.

Acuz, acum, pe Traian Băsescu și PDL alături de Mircea Geoană și PSD de complicitate la slăbirea suveranității României și la punerea în pericol a integrității ei teritoriale. Pe Traian Băsescu și PDL îi acuz pentru că au fost la putere din 2005 când au întrerupt cursul procesului de securizare a frontierelor României inclusiv la frontiera cu Ungaria, care era stat membru al UE. Din 2007, în elanul aderării, Tăriceanu (un nefericit nepriceput în ale politicii înalte !) nu s-a gândit și la relațiile României cu celelalte state, la interesele istorice ale României, la agresiunile la care România a fost supusă de-a lungul vremii și la agresiunile la care România era supusă pe timpul guvernării lui și a acceptat tot felul de „soluții” cu privire la frontiere care au slăbit capacitatea României pentru apărarea suveranității sale. Dacă pe Călin Popescu Tăriceanu îl acuz de prostie, crasă, pe Vasile Blaga îl acuz de complicitate gravă pentru că a luat și aplicat măsuri de o gravitate fără precedent. A distrus structura forțelor polițienești de frontieră la frontiera cu Ungaria și Bulgaria, a redus structurile operative de frontieră pe considerentul că fiind frontieră a unor state membre ale UE nu mai este nevoie de acțiunea polițienească de frontieră. Contrar practicii din celelalte state membre ale UE. Germania și-a redus de la frontiera cu celelalte state membre ale UE doar structurile vamale nu și polițienești. În perioada 2001-2003 când am fost în Germania la documentare, în Germania s-a mărit numărul de polițiști de frontieră la frontiera cu Franța, Olanda, Polonia, Cehia, Austria. Piața Comună Europeană obligă la eliminarea controalelor și taxelor vamale asupra bunurilor și mărfurilor care trec frontiera însă nu obligă statele să renunțe la suveranitatea lor. În Franța, în același timp, personalul poliției de frontieră nu s-a modificat în punctele de trecere ale frontierei, însă Jandarmeria franceză nu a abdicat de la supravegherea frontierelor naționale pentru că linia de frontieră este limita suveranității de stat. Și germanii și francezii au știut să discearnă între libertatea de circulație și protecția propriului stat la frontiera cu alte state. La fel era situația Germaniei la frontiera cu Olanda sau Danemarca. La danezi, germanii spuneau că regimul la frontieră nu s-a schimbat chiar dacă Danemarca a devenit stat membru UE. Chiar dacă la frontiera cu Austria și Cehia personalul de frontieră era permisiv cu privire la trecerea frontierei, regimul de frontieră era aplicabil fără nici o abatere. De exemplu, călătoriile pentru excursii ale germanilor și austriecilor peste frontieră, prin anumite puncte de trecere necontrolate permanent aveau o limită de timp. La lăsarea întunericului, excursioniștii trebuiau să părăsească statul vecin. În caz contrar, austriacul sau germanul era pasibil de sancțiune contravențională iar în caz de neplată, de interdicția de a mai trece frontiera chiar și cu pașaport.

La noi, sub regimul Iliescu-Năstase (în special din cauza lui Năstase) și mai apoi sub regimurile Băsescu-Tăriceanu-Boc, am început să renunțăm la identitatea națională și suveranitate prin slăbirea serviciului la frontieră și ambiguitate legislativă slăbind protecția statului român din interiorul puterii sale: la ocuparea funcțiilor și demnităților publice.

Consecința este că România este considerată de Ungaria, pe bună dreptate, un teritoriu anexă al statului ungar. Politicienii maghiari vin și fac politică națională ungară în localitățile din România fără a fi împiedicați de autoritățile publice. Prin acordarea cetățeniei etnicilor maghiari din România, politicienii maghiari au obținut un spațiu public care se opune autorităților de stat române favorizând condiții care să permită riscul ca un număr oarecare de comunități locale să își declare autonomia față de statul român. Ei, cetățenii comunităților sunt în totalitate sau în majoritate și cetățeni ai Ungariei. Unii refuză să mai fie considerați cetățeni români însă ocupă (prin concurs, normal) funcții publice și impun schimbarea limbii de stat în administrație.

Apropiatele măsuri pe care le va lua România, dacă nu cumva instanța de judecată va fi constituită din habarniști cu statut de judecători, a provocat iritare politicienilor maghiari. Pe bună dreptate. Din moment ce au fost educați că Ungaria are propriile legi iar statele vecine trebuie să se supună „legilor europene”, indiferent de domeniul de reglementare, sunt deranjați de actul de autoritate (nepermis de mult întârziat !) al statului care își impune suveranitatea.

Câteva exemple sunt edificatoare:

„„Candidatul din Târgu Mureş de pe lista Jobbik la alegerile din Ungaria, Kisgyorgy Levente, afirmă că, din câte ştie el, măsura MAI de interzicere a intrării în ţară a unor cetăţeni ungari din patru formaţiuni nu este permisă de "legile UE" şi spune că se poate declanşa un "scandal internaţional"”. Levente fiind și cetățean român !

„„Din câte ştiu eu, legile UE nu permit aşa ceva. Eu zic să aşteptăm numele ce le vor da autorităţile române, care vor fi interzise. Să vedem cum reacţionează şi Jobbik din Ungaria. Există filiale Jobbik şi în România, să vedem - se interzic şi comemorările noastre? Spre exemplu, mâine (sâmbătă - n.r.) avem aprobată o comemorare la statuia lui Petofi Sandor din Târgu Mureş, pe teren public. Bine, se poate ţine pe teren particular. Eu am şi cetăţenie ungară, deci am un statut interesant, pentru că am domiciliul în România””.

Foarte grav. În România există „filiale Jobbik”, filiale ale unei formațiuni politice străine ! Asta o spune unul dintre cei care face parte dintr-o astfel de filială. Este evident că aici suntem în fața unui act infracțional. Potrivit legii române, partidele politice străine nu se pot înființa și funcționa pe teritoriul României (normal, ar fi lipsit de logică, politica având ca finalitate guvernarea unui stat). Formal (ad formationem) Jobbik nu putea înființa filiale în România. Legea nu permite. O astfel de cerere ar fi considerată inadmisibilă. Însă asta nu l-a împiedicat să își formeze „filiale simulate” care au dreptul (ad validitatem) să își desemneze candidați stabiliți pe criteriul teritorial (!) pe teritoriul statului vecin în vederea alegerilor europarlamentare. Este deosebit de grav. Este deosebit de grav pentru că Levente este și cetățean român iar în România potrivit practicii de până acum poate deveni și prim-ministru !

Este imperios necesar ca prin lege să se introducă starea de incompatibilitate la funcția și demnitatea publică pentru cei care au două sau mai multe cetățenii, din care una a României.

Un dubiu constituțional. Un demnitar poate avea mai multe cetățenii ?

Pe facebook, un prieten, deputatul Radu Zlati, a pus un articol de pe un site (aici) care evidențiază conținutul art. 16 din Constituție - Egalitatea în drepturi -, alin. (3) și (4). Autorul afirmă că membrii UDMR nu au dreptul să participe la guvernare pentru că ei sunt și cetățeni ai Ungariei (majoritatea lor dacă nu chiar toți au și cetățenie maghiară !).

Constituția spune la alin. (3) că „Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoane care au cetățenia română și domiciliul în țară. ...”.

La alin. (4) se prevede că „În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice, au dreptul de a alege și a fi aleși în autoritățile administrației publice locale”.

Le-am pus pe amândouă pentru că ele sunt legate.

În alin. (3) se vorbește despre „funcții și demnități publice” cu precizarea „civile sau militare”. Constituția obligă astfel ca cei care vor ocupa funcțiile și demnitățile civile să respecte aceleași considerente la numire ca cei care au acces la funcții și demnități militare. O altă prevedere este exclusivă, în sensul că aceste persoane trebuie să aibă „cetățenia română” și domiciliul în țară. Prevederile art. 16 alin (3) nu pot fi tratate cu superficialitate, la mișto, în sensul că „lasă, merge și așa !”. Pentru că nu se poate specula cu dubla cetățenie. În sensul textelor Constituției, dubla cetățenie este exclusă este un caz evident de incompatibilitate pentru cei care vor să ocupe funcții și demnități publice.

La Capitolul „Îndatoriri fundamentale”, art. 54 - Fidelitatea față de țară -, exclude, de drept, dubla cetățenie. O exclude pentru că o persoană nu poate fi fidelă față de două state în același timp ! Conținutul este mai mult decât edificator:

(1) Fidelitatea față de țară este sacră.
(2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

Odată cu acest articol constituțional, treburile se complică. Pentru că apare și jurământul. Iar jurământul de parlamentar este prevăzut în art. 3 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, republicata 2008 și care sună așa:

„Articolul 3 - Juramantul 
(1) Dupa constituirea legala a Camerei Deputatilor si a Senatului, fiecare deputat si fiecare senator depune in fata plenului Camerei din care face parte, intrunita in sedinta solemna, juramantul de credinta fata de tara si popor: 
"Jur credinta patriei mele Romania; 
Jur sa respect Constitutia si legile tarii; 
Jur sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei; 
Jur sa-mi indeplinesc cu onoare si fidelitate mandatul incredintat de popor; 
Asa sa ma ajute Dumnezeu". 
(2) Juramantul de credinta se poate depune si fara formula religioasa, care se inlocuieste cu formula: 
"Jur pe onoare si constiinta" 
si aceasta prefateaza juramantul. 
(3) Juramantul scris se rosteste solemn, se semneaza de fiecare deputat sau senator si se incredinteaza spre pastrare presedintelui Camerei. 
(4) Refuzul de a depune juramantul de credinta atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act. 
(5) Supleantii de pe listele oficiale de alesi si care sunt chemati sa ocupe locurile vacante, in conditiile legii electorale, vor depune juramantul de credinta dupa validarea mandatului, potrivit aceleiasi proceduri si cu aceleasi consecinte juridice”.

Parlamentarii UDMR au depus și un alt jurământ atunci când au aplicat pentru cetățenia maghiară ! Iar în acel jurământ este evident că au jurat credință Ungariei ! Ne aflăm în fața nu doar a unui conflict de conștiință ci a unui conflict al fidelității față de două țări !

Suntem în fața unui act de sperjur. Evident.

Ar trebui, în mod normal, ca celelalte partide politice din România să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la existența sperjurului din Parlament iar Guvernul să elibereze din funcțiile publice sau să deschidă acțiuni împotriva celor care au demnități publice și care au dublă cetățenie.

Parlamentarii UDMR care au dublă cetățenie ar trebui să își piardă mandatele. Este absurd să ai în parlamentul național cetățeni care apără interesele altui stat. UDMR este ca o prelungire a statului maghiar în instituțiile publice din România. Iar asta trebuie să înceteze !