Nu eu, voi!

Referatul Comisiei de la Veneția face „victime”. Cine este vinovat pentru referatul extrem de negativ dar și pentru deciziile CCR prin care două treimi dintre articolele modificate la Codul penal și la Codul de procedură penală au fost declarate ca fiind neconstituționale?

Sinistrul ministru al justiției, Tudorel Toader, are reputația ajunsă la genunchiul broaștei și își apără cu dinții ce i-a mai rămas. De aceea se cuvine a citi cu atenție scurta lui intervenție de pe pagina lui de pe Facebook.

"Simple precizări, contrare unor afirmații apărute în spațiul public! Ministerul Justiției a elaborat proiectul de lege pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în sensul punerii acestora de acord cu deciziile CCR, precum şi pentru transpunerea directivelor referitoare la confiscarea extinsă, respectiv consolidarea prezumției de nevinovăție. Proiectul de lege a fost elaborat în limitele deciziilor CCR şi directivelor UE!"

Cred că este un bun exemplu al modului în care se face „o frecție la un picior de lemn”! Pe timpul „dezbaterilor” parlamentare, atunci când PSD și ALDE cu oarece sprijin ocazional al altor parlamentari au impus modificările contestate și declarate neconstituționale, la comisii și apoi în plen, la ministerul Justiției „s-a jucat” țurca, nu a fost prezent la respectivele comisii pentru a susține puncte de vedere conforme cu Deciziile CCR sau directivele UE! Dacă era prezent, sigur că ar fi fost susținut de parlamentarii opoziției care tocmai asta au criticat continuu!

Abia aștept să văd o poziție a lui Tudorel Toader la afirmația fermă a lui Florin Iordache potrivit căreia nu vor prelua criticile Comisiei de la Veneția! Probabil că voi avea mult de așteptat. Deși, în mod normal, Tudorel Toader ca membru al Comisiei de la Veneția ar trebui să susțină referatul sau referatele Comisiei! Numai că am o problemă aici. Pe parcursul timpului, respectivul ministru profesor universitar, rector, a mințit ca un bolovan cu referire la faptul că are acceptul Comisiei de la Veneția pentru diferite intervenții pe legile justiției. Referatele Comisiei dezmint o astfel de prezentare eronată a realității. Peste referate au venit deciziile CCR care, la fel, au declarat ca neconstituționale 60 dintre cele peste 90 de articole de modificare ale Codului de procedură penală și 30 din cele peste 45 de articole de modificare ale Codului penal. Majoritatea articolelor respinse aveau ca scop salvarea politicienilor actuali de brațul lung al justiției, infractorul Liviu Dragnea fiind, de departe, principalul beneficiar.

Tudorel Toader a vrut să rămână în istorie ca „cel mai bun ministru al justiției”. A reușit, până acum, să își construiască soclul de cel mai ticălos ministru al justiției, ministrul care a reușit, temporar, să readucă justiția sub control politic. Fără a greși prea mult, cred că este cel mai primitiv demnitar de la revoluție încoace. Este autorul epurării Ministerului Public de magistrații care refuză subordonarea față de politic. Față de urmașii PCR! Față de PSD și ALDE!

Locul infractorilor este la pușcărie. CCR nu le-a admis maltratarea legilor penale

Informațiile curg. Ieri, Curtea Constituţională a României a admis parţial sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Adăugăm și admiterea sesizărilor la Codul de procedură penală și avem o imagine mai bună a acțiunii. La ambele coduri, peste 2/3 din sesizări au fost acceptate! Practic, CCR a respins toate încercările ticăloase ale PSD și ALDE de modificare a legilor penale în avantajul infractorilor.

Locul infractorilor este la pușcărie. Iar minciuna, ei bine, minciuna are picioare scurte. Florin Iordache și „asociații” în ticăloșie din Parlament au mințit. Nu au respectat deciziile CCR! Iar CCR le atrage atenția că formulările lor asupra unor articole încalcă tocmai decizii anterioare ale CCR!

Reacția de satisfacție a lui Ionel Dancă este legitimă. Un mare pas pentru apărarea independenței justiției și a statului de drept a fost făcut în condițiile în care se părea că „puterea” infractorului Dragnea și a asociaților lui nu are limite.

"Încă o lovitură pentru ultraşii PSD care vor să încalece Justiţia din România.

Curtea Constituţională a admis parţial sesizarea de neconstituţionalitate privind modificările propuse la Codul penal, depusă de preşedintele României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Partidul Naţional Liberal şi ceilalţi colegi din Opoziţie.

Era ultima piesă din pachetul de modificări propuse la legile Justiţiei şi legislaţia penală care urmăreşte să-i scape pe infractorii din PSD şi ALDE de anchete penale şi de puşcărie.

Acum se vor întoarce în Parlament unde Partidul Naţional Liberal a cerut reluarea dezbaterilor atât la legile Justiţiei, cât şi la codurile penale şi punerea lor în acord cu recomandările Comisiei de la Veneţia, formulate tot la sesizarea PNL şi a preşedintelui României.

Atunci când mulţi credeau că nu mai e nimic de făcut pentru a-i opri pe aceşti borfaşi să-şi facă legi după chipul şi asemănarea lor, Partidul Naţional Liberal a reuşit prin sesizarea Comisiei de la Veneţia să întoarcă aceste legi nocive din drumul lor care ne-ar putea scoate din rândul statelor Uniunii Europene. Încă nu e totul pierdut, luptăm până la capăt pentru o Românie normală şi europeană"

Această mare victorie este umbrită de acțiunea de răzbunare a individului ajuns ministru al justiției, Tudorel Toader, împotriva procurorului general Augustin Lazăr. Dar, vom trece și peste asta. Până la urmă, indiferent de finalul acestei acțiuni, Augustin Lazăr rămâne profesionistul integru care îndeplinește o funcție publică numită. La fel ca Laura Codruța Kovesi. Iar ocuparea unei astfel de funcții prezintă și riscul unor abuzuri din partea puterii politice ajunsă la putere în urma unor alegeri. Pentru lumea juridică, Lazăr rămâne cu onoarea nepătată. Iar Tudorel Toader rămâne ce a ajuns: o rușine!

Mergem înainte. PSD și ALDE au toate șansele ca în urma alegerilor parlamentare viitoare să piardă puterea și, mai mult, să nu mai prezinte importanță în viitorul Parlament. Cum ar trebui să se întâmple și la alegerile europarlamentare și locale. Degradarea celor două partide a ajuns la limita de jos. Normal ar fi să vedem cât de curând cum decidenții din PSD și ALDE ce impun distrugerea Justiției ajung după gratii, acolo unde le este locul.

PSD și ALDE adună încă o înfrângere de la CCR. Motivarea la sesizarea președintelui

Agerpres. Nu se justifică un regim mai favorabil privind suspendarea în cazul funcționarilor publici trimiși în judecată

Plenul CCR a admis pe 23 ianuarie, cu unanimitate de voturi, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de preşedintele Klaus Iohannis şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 14, 18 şi 22 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt neconstituţionale.

"Dispoziţiile cuprinse în art. I pct. 18 şi 22 din legea supusă controlului încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât prin abrogarea măsurii administrative a suspendării raportului de serviciu în cazul trimiterii în judecată, în cadrul unui proces penal, în ceea ce priveşte persoanele care au calitatea de funcţionari publici, în temeiul Legii nr. 188/1999, se creează un privilegiu, contrar prevederilor consacrate de art. 16 din Constituţie. Mai mult, posibilitatea lăsată acestor persoane de a continua să exercite prerogativele de funcţionari publici, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, în condiţiile în care s-ar afecta activitatea şi imaginea publică a autorităţii, contravine principiului statului drept şi principiului supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii respectării legilor", arăta CCR.

"De vreme ce pentru miniştri, judecători, procurori, magistraţi asistenţi, judecători ai Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului, membri ai Curţii de Conturi şi auditori publici externi, practicieni în insolvenţă, membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, personalul vamal, salariaţi cu contracte de muncă individuale sau avocaţi, legea prevede suspendarea contractului, raportului de muncă sau raportului de serviciu, după caz, în ipoteza trimiterii în judecată sub acuzaţia săvârşirii unei fapte penale, suspendare care operează de drept sau facultativ, după caz, nimic nu justifică crearea unui regim juridic mai favorabil sub aspectul incidenţei măsurii administrative a suspendării raportului de serviciu în cazul funcţionarilor publici, care în egală măsură sunt ţinuţi de respectarea unei conduite în deplină legalitate şi integritate", se arată în motivarea publicată vineri pe site-ul CCR.

În opinia judecătorilor constituţionali, standardele privind integritatea şi deontologia profesională se menţin atât în situaţia în care funcţionarul public este condamnat definitiv de o instanţă de judecată, fiind înlăturată prezumţia de nevinovăţie, cât şi în situaţia în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru infracţiuni de o gravitate deosebită, caz în care nu este înlăturată prezumţia de nevinovăţie.

"Atunci când intervine condamnarea penală, deci o certitudine a comiterii infracţiunii, este înlăturată prezumţia de nevinovăţie şi raportul de serviciu încetează de drept. Atunci când intervine trimiterea în judecată sau arestul preventiv, deci există o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea unor infracţiuni, nu este înlăturată prezumţia de nevinovăţie, dar nu se poate reţine că autoritatea şi integritatea funcţiei publice nu sunt afectate, motiv pentru care legiuitorul a instituit regula suspendării raportului de serviciu pentru funcţionarul în cauză"

"Măsura este discutabilă cu atât mai mult cu cât reglementarea în vigoare nu prevede suspendarea raportului de serviciu a funcţionarilor publici trimişi în judecată sub acuzaţia săvârşirii oricărei infracţiuni, ci doar a celor care se încadrează expres în ipoteza normei (infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciu, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice), deci acele infracţiuni apreciate de legiuitor ca având o gravitate sporită (...). Tratamentul juridic instituit de noua reglementare este cu atât mai puţin justificabil şi proporţional, din perspectiva scopului reglementării, cu cât în cazul salariaţilor cu contracte de muncă individuale (...), angajatorul are la dispoziţie posibilitatea de a dispune suspendarea raportului de muncă în cazul în care trimiterea în judecata penală ar aduce atingere/prejudicii desfăşurării normale a activităţii sale, în vreme ce pentru funcţionarul public, care exercită, în condiţiile legii, prerogative de putere publică, raportul de serviciu poate continua fără nicio consecinţă"

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. I pct. 14 din legea supusă controlului de constituţionalitate permit Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP) să delege autorităţilor sau instituţiilor publice competenţa de a organiza concursuri de recrutare şi promovare pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie, a funcţiilor publice de conducere de şef serviciu şi şef birou, precum şi a funcţiilor publice specifice asimilate acestora.

"Or, în condiţiile în care ANFP nu are competenţa proprie în organizarea unor astfel de concursuri, ea nu poate delega o competenţă pe care nu o deţine. Mai mult, întrucât autoritatea sau instituţia publică are competenţa organizării acestor concursuri în temeiul legii, această competenţă nu îi poate fi delegată printr-un act administrativ al preşedintelui ANFP. Prin urmare, prezenţa în acelaşi act normativ (acelaşi articol) a două soluţii legislative contradictorii determină caracterul ambiguu al textului, împrejurare de natură a contraveni principiului legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei", menţiona CCR.

Interesant! Așa cum îmi bat gura de mult timp, actuala putere PSD-ALDE cu sprijinul UDMR calcă totul în picioare. Iar juriștii celor 3 (trei) formațiuni politice atestă, prin fiecare articol de lege și lege declarată ca neconstituțională de CCR, că sunt „juriști degeaba”! Harababură de acest gen poate produce și un neica-nimeni luat de pe stradă, ajuns parlamentar! Mare lucru dacă nu cumva parlamentarii și guvernanții care impun astfel de soluții legislative nu sunt niște „neica-nimeni”!

CCR are, tehnic, dreptate. Dar nu mai pe o parte a Constituției. Nu și pe alta ! Tot imperativă !

Agerpres. UPDATE CCR: Nu există conflict juridic de natură constituțională între puterile statului

„În privința naturii conflictului dintre Parlament și Guvern s-a spus că în acest caz Guvernul și-a arogat o putere de legiferare care nu îi este atribuită în Constituție și ca exagerată în utilizarea ordonanței de urgență. Este adevărat că, potrivit principiului separației puterilor, Parlamentul este cel care are suveranitatea legislativă și competența de a da legi organice primare. Guvernul, de regulă, nu are o asemenea competență. În mod excepțional, însă chiar prin Constituție (...), Guvernul poate fi delegat de puterea legislativă să emită ordonanțe fie simple, fie de urgență. (...) În această privință, nu există un conflict, pentru că Guvernul a acționat legal în sfera lui de competență de a emite ordonanțe” - a declarat Valer Dorneanu

Corect. OUG se supune regimului art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție. Acolo, acesta trebuie îndeplinească condiția imperativă a urgenței reglementării - situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată ! Din nefericire, Dorneanu dă dovadă de superficialitate. O cumplită superficialitate pentru că se referă doar la delegarea legislativă și la regimul OUG. Nu a mers mai departe, în Constituție, unde ar fi văzut că există acest conflict.

Pentru că vreau să fiu rău, așa cum trebuie să fiu ca cetățean al României care își apără drepturile constituționale, pun aici o altă reglementare din Constituție care poate fi înțeleasă de oricine.

Art. 147 - Deciziile Curții Constituționale
(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Ipoteza este clară. Vorbim despre legi, despre ordonanțe și regulamente (ale Camerelor Parlamentului !).

Competența de a le pune de acord revine, acestui articol, Parlamentului pentru legi și regulamentele Camerelor și Guvernului pentru ordonanțe !

Este evident că suntem în fața unei competențe constituționale, altfel, sintagma „după caz” nu ar mai avea sens în cuprinsul normei. Este după caz, după competențele constituționale de emitere a actelor normative, nu este la grămadă !

Nu știu dacă în sesizarea CSM și a Președintelui s-a făcut referire la acest articol din Constituție, iar dacă nu s-a făcut, s-a greșit. Pe de altă parte, înțeleg că onor CCR ar fi trebuit să vadă că suntem exact într-o stare de conflict constituțional. Guvernul și-a arogat atributul Parlamentului de a pune de acord decizii de neconstituționalitate ale CCR pe legi și nu pe ordonanțe !

Ce este culmea în această situație, tot Valer Dorneanu afirmă, cu gurița lui, ce am demonstrat eu mai sus:

Președintele CCR a subliniat că nu orice conflict dintre autorități îndeplinește condiția unui conflict juridic de natură constituțională, ci doar când o parte sau părțile își arogă puteri, atribuții, competențe din sfera de activitate a celeilalte autorități sau când o autoritate își declină competența, nu își exercită rolul pe care îl are, potrivit obligațiilor sale, sau refuză să îl îndeplinească.

Ca să fac pe placul cârcotașilor da, și pe timpul guvernării Cioloș, OUG-ul dat pentru punerea de acord a codurilor penale cu deciziile de neconstituționalitate a încălcat prevederile art. 147 alin. (1). Dar Parlamentul la acea dată, din comoditate, a acceptat ca Guvernul să îi facă munca. Ei, parlamentarii fiind ocupați cu răspândirea minciunilor politice. Doare urmau alegerile parlamentare, ce naiba !