„În privința naturii conflictului dintre Parlament și Guvern s-a spus că în acest caz Guvernul și-a arogat o putere de legiferare care nu îi este atribuită în Constituție și ca exagerată în utilizarea ordonanței de urgență. Este adevărat că, potrivit principiului separației puterilor, Parlamentul este cel care are suveranitatea legislativă și competența de a da legi organice primare. Guvernul, de regulă, nu are o asemenea competență. În mod excepțional, însă chiar prin Constituție (...), Guvernul poate fi delegat de puterea legislativă să emită ordonanțe fie simple, fie de urgență. (...) În această privință, nu există un conflict, pentru că Guvernul a acționat legal în sfera lui de competență de a emite ordonanțe” - a declarat Valer Dorneanu
Corect. OUG se supune regimului art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție. Acolo, acesta trebuie îndeplinească condiția imperativă a urgenței reglementării - situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată ! Din nefericire, Dorneanu dă dovadă de superficialitate. O cumplită superficialitate pentru că se referă doar la delegarea legislativă și la regimul OUG. Nu a mers mai departe, în Constituție, unde ar fi văzut că există acest conflict.
Pentru că vreau să fiu rău, așa cum trebuie să fiu ca cetățean al României care își apără drepturile constituționale, pun aici o altă reglementare din Constituție care poate fi înțeleasă de oricine.
Art. 147 - Deciziile Curții Constituționale
(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Ipoteza este clară. Vorbim despre legi, despre ordonanțe și regulamente (ale Camerelor Parlamentului !).
Competența de a le pune de acord revine, acestui articol, Parlamentului pentru legi și regulamentele Camerelor și Guvernului pentru ordonanțe !
Este evident că suntem în fața unei competențe constituționale, altfel, sintagma „după caz” nu ar mai avea sens în cuprinsul normei. Este după caz, după competențele constituționale de emitere a actelor normative, nu este la grămadă !
Nu știu dacă în sesizarea CSM și a Președintelui s-a făcut referire la acest articol din Constituție, iar dacă nu s-a făcut, s-a greșit. Pe de altă parte, înțeleg că onor CCR ar fi trebuit să vadă că suntem exact într-o stare de conflict constituțional. Guvernul și-a arogat atributul Parlamentului de a pune de acord decizii de neconstituționalitate ale CCR pe legi și nu pe ordonanțe !
Ce este culmea în această situație, tot Valer Dorneanu afirmă, cu gurița lui, ce am demonstrat eu mai sus:
Președintele CCR a subliniat că nu orice conflict dintre autorități îndeplinește condiția unui conflict juridic de natură constituțională, ci doar când o parte sau părțile își arogă puteri, atribuții, competențe din sfera de activitate a celeilalte autorități sau când o autoritate își declină competența, nu își exercită rolul pe care îl are, potrivit obligațiilor sale, sau refuză să îl îndeplinească.Ca să fac pe placul cârcotașilor da, și pe timpul guvernării Cioloș, OUG-ul dat pentru punerea de acord a codurilor penale cu deciziile de neconstituționalitate a încălcat prevederile art. 147 alin. (1). Dar Parlamentul la acea dată, din comoditate, a acceptat ca Guvernul să îi facă munca. Ei, parlamentarii fiind ocupați cu răspândirea minciunilor politice. Doare urmau alegerile parlamentare, ce naiba !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu