Devine un coșmar această „paritate”. Mai ales când vorbești despre modul de funcționare al unui partid. Pentru că acest principiu, al parității, al împărțirii egale a puterii, reflectă un adevăr cumplit: acel partid este capturat de două grupuri de interese care își împart puterea. Iar grupurile de interese respective nu au nici o doctrină care se adresează unei populații ci au interese personale. Când ai interese proprii, nu poți să activezi și pentru un interes general. Nu ai când, nu ai cum. Nu mai ești om politic !
În Constituție, la art. 8 alin. (2), se prevede că partidele politice „contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor”. Iar de aici trebuie să construim, să gândim corect pentru a satisface cerința constituțională. Un partid politic se formează cu acei cetățeni care au o voință politică comună, bazată pe principii, iar acele principii sunt, în marea lor majoritate, în Constituție. Diferența între partidele politice este în modelul de aplicare, de respectare al acestor principii dar, mai ales, în modelul de administrare al țării. Fie cu accent pe dezvoltarea economică pentru viitor, fie cu accent pe consumul resurselor existente la un moment dat.
De exemplu, PSD și ALDE au ales să permită o mai mare libertate politicienilor și funcționarilor publici în folosirea discreționară a resurselor bugetare și nu numai, existente dar și viitoare, fără a mai fi trași la răspundere penală pentru abuzul în folosirea lor în interes personal sau al unui grup. De aici ajungem la comportamentul față de populație, care poate fi doar unul de desconsiderare din moment ce având puterea politică și administrativă îți permiți să iei banii oamenilor prin taxele și impozitele prevăzute de lege (taxe și impozite pe care le poți impune prin legi, pentru că ești majoritar în Parlament !) fără să dai socoteală în fața cetățenilor față de modul lor de folosire. PSD și ALDE și-au împărțit, „frățește”, după „mărimea” lor politică, dreptul de a dispune discreționar de puterea oferită de rezultatul alegerilor.
Trist este când observi că în interiorul partidului la care ai aderat sau pentru care votezi acest principiu al parității îl face egal, sub aspectul comportamentului, PSD sau ALDE. Este cazul PNL.
Comisiile PNL care organizează alegerile sau care vor lucra pentru doctrină, pentru statut vor fi compuse din membrii PNL pe principiul parității ! Stop joc ! Cineva împarte. Cineva ia o decizie înainte de a se face alegerile. Cineva vrea să aibă controlul asupra alegerilor dar și a persoanelor care vor fi alese. Unul mie, unul ție, unul mie, unul ție. Ceilalți, niște unii pe acolo, unii sentimentali alții interesați se vor situa de o parte sau alta.
De ce să nu fie aleși membrii acestor comisii de către membrii partidului într-o formă corectă, pe baza competențelor membrilor care vor să participe la lucrările acestor comisii ? Pentru că nu mai există siguranța rezultatului convenit de grupurile care până acum au fost la conducere (cu rezultatele catastrofale evidente de până acum !). Noi am hotărât, voi acceptați sau nu. Nu vă convine, pa, alții la rând.
Din cauza acestei „parități”, dusă la extrem, PNL nu a avut o identitate politică și ca urmare nu a avut ce să prezinte cetățenilor pentru a forma în mintea lor o „voință politică” care să asigure o guvernare. Înțeleg că „obiceiul prost al parității” este menținut. Satisface orgoliile unor persoane de a deține puterea politică în interior eliminând „voința politică” liberală din ecuație. Ba, chiar de neacceptat, un partid politic național liberal își caută o doctrină ! Cum naiba vine asta ? Nu mai este partid național liberal ? Nu se mai adresează națiunii române, fără discriminare de etnie, confesiune, sex etc. și nu îi mai propune doctrina liberală de conducere a treburilor statului ? Este absurd să accepți că PNL devine un partid al doctrinelor „de dreapta” ! Atunci nu mai merită denumirea de Partid Național Liberal și trebuie să renunțe la identitatea doctrinară moștenită, la istoricul PNL, la înaintașii PNL. Ba, de ce să nu fiu foarte rău, parcă văd că acel curent social-liberal din PNL ar trebui să își pună în sala de conferințe portretele înaintașilor ca Marx, Lenin, Ceaușescu, Iliescu, Meleșcanu ... În altă încăpere să fie portretele adversarilor istorici ai PNL, ale conservatorilor și țărăniștilor ... Ba chiar și Marine Le Pen ar trebui să existe pe un perete, acolo unde vor sălășui ultra-naționaliștii care urăsc cu patimă UE, NATO și ne-creștinii. Nu mai spun de portretul lui Băsescu și a vecinului Viktor Orban, adepții oportunismului politic.
Două principii canceroase au ros PNL, l-au îndepărtat de liberalism și de „voința politică liberală” a cetățenilor pe care reclamă că îi reprezintă. Principiul „parității” și principiul „unificării dreptei”. La care nu se renunță după cum se vede din declarațiile celor care au condus PNL până acum și care vor să rămână la conducere și în continuare. Nu degeaba încep să împartă între ei, potrivit parității, membrii comisiilor, comisiile, organizațiile PNL, organizațiile speciale ale PNL, fotoliile etc.
O lume întreagă observă că în România societatea sancționează acest comportament politic. Protestatarii din Piața Victoriei promovează principii. S-au revoltat pentru că au fost încălcate principii ! Nu sunt adepții nici unui partid politic pentru că nici un partid politic nu mai promovează principiile constituționale. Presa străină, politicieni din străinătate, observă încântați cum societatea civilă din România oferă Europei un alt model al acțiunii civice, un model care exclude partidele tradiționale pentru că acestea sunt de fapt cele care au construit o societate nedreaptă mânate de interesele personale ale unor lideri. Iar PNL nu face excepție. Nu face excepție pentru că ochelarii de cal ai unor lideri nu îi lasă să vadă mai mult decât propriul interes, meschin. Din cauza ochelarilor de cal pe care îi poartă, din cauza meschinelor interese, au căutat vinovați pentru incapacitatea lor de a face politică (da, de a face politică) în altă parte: Președintele Iohannis, fostu prim-ministru Dacian Cioloș, alții. Nu se văd pe ei, nu se văd pentru că sunt îndrăgostiți de propria imagine politică construită pe „cărămizi” false.
Ce este trist, este cumplita complicitate între grupurile care se luptă pentru putere. Deși reclamă că doresc alegeri de jos în sus, ținta lor este de fapt „ștampila”. Dezgustător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu