Dl.Tudorel Toader, acesta este încă un bun motiv să demisionați!

Ioan Cupșa, Deputat PNL, Președintele Comisiei juridice a PNL 

Comunicat de presă al președintelui Comisiei juridice a PNL, Ioan Cupșa:

Dnule Tudorel Toader, demisia este un act de onoare, salvați-vă ultima brumă de onoare pe care cei din jur v-o mai recunosc!

Să declanșezi procesul de demitere a Procurorului general (aceasta fiind finalitatea urmărită și nicidecum îmbunătățirea calității activității Ministerului Public prin evaluarea activității manageriale a Procurorului general – acesta fiind  doar un pretext formal) având drept factor declanșator  întâmplarea suprarealistă a "lăsării pe prag" în fața ușii condamnatului penal Vâlcov a unui Protocol cunoscut de către d.voastră, cunoscut  de către CSM și încheiat în mod legal;

Să declanșezi această procedură în acest moment social foarte delicat al anchetării de către Ministerul Public a nefericitelor evenimente desfășurate în 10 august; toate acestea  relevă fie o lipsă vădită de inteligență demonstrată de neputința de a prevede urmările demersului, fie o lipsă de scrupule deplină!

Urmările eventuale ale demersului d.voastră, după cum bine știți (nu vă creditez că ați avea vreo lipsă de înțelegere a urmărilor actului d.voastră), sunt unele imediate, precum și unele viitoare.

Pe de o parte, urmare toxică imediată, demersul d.voastră are darul de a-i timora pe acei procurori care anchetează abuzurile săvârșite în data de 10 august, de a influența astfel desfășurarea anchetei penale. Dacă Procurorul general este astfel tratat, dacă Procurorul general este atât de șubred în fața voinței celor aflați vremelnic la putere (Dragnea and co.), este absolut firesc ca acei procurori să se întrebe: - ,,Mie ce îmi pot face, dacă Procurorul-general este astfel tratat?".

Pe de altă parte, în viitorul apropiat, sprijinind "înstăpânirea pe justiție" a lui Dragnea  (și a acoliților lui) - prin demiterea unui Procuror general care a refuzat să devină "copil de casă" al lui Dragnea,  prin demiterea unui Procuror general care refuză să îi înțeleagă nevoile unuia ca Vâlcov, urmată  fiind această demitere de așezarea în funcția de Procuror general a unui personaj de "încredere" al găștii Dragnea - "înstăpânirea pe justiție" se va întâmpla și, odată întâmplată, va avea efecte dezastruoase în plan social, în plan politic, în plan economic .... pentru noi toți, efecte pe care le putem anticipa.

Sunt convins că vă puteți închipui  cum se va înfăptui JUSTIȚIA sub ,,comanda" găștii Dragnea și cred că vă amintiți, pentru o palidă comparație, din experiența d.voastră profesională, cum se judecau cauzele penale în perioada regimului  A.Năstase, vă amintiți  performanțele Parchetului general  și ale unor instanțe de judecată  în anii 2000-2004!

Pentru că nu de inteligență duceți lipsă, concluzionez că acest demers toxic (doar aparent legitim) este explicat prin lipsa d.voastră de scrupule.

Pentru că ați adăugat impresionantului d.voastră CV și demnitatea publică de Ministru  de justiție (ați bifat și această demnitate, nu-i așa?), pentru că sunteți Ministru doar în jocurile de putere, iar în rest nu v-ați comportat ca un ministru  implicat (ANABI, ANP, ONRC, ANC, DNP sunt simple acronime pentru d.voastră și nu instituții/autorități publice a căror activitate este esențială pentru ca Ministerul de Justiție să-și îndeplinească menirea constituțională și legală; colaborarea instituțională cu Ministerul Public și ICCJ a fost una deficitară; obligația legală de a colabora instituțional cu UNBR, UNNPR, UNEJR ați tratat-o cu superficialitate și cu dispreț superior; nu ați făcut nimic pentru ca încărcarea magistraților cu dosare să fie uniformă și să se diminueze; nu v-a preocupat existența unui număr insuficient de grefieri; nu v-a preocupat funcționarea  Direcției naționale de probațiune, direcție care se află într-un colaps funcțional generat  de numărul foarte mare de cazuri alocate fiecărui inspector; ați avut o reacție palidă la modificările aduse de către PSD-ALDE legilor justiției, Codului penal și Codului de procedură penală ...), pentru că asigurarea condițiilor înfăptuirii justiției și a bunei  funcționări a sistemului judiciar nu v-au preocupat, pentru că nu pare a vă preocupa apărarea  drepturilor și libertăților cetățenilor; puteți și trebuie să demisionați!

Demisia d.voastră ar fi un mesaj important de atenționare pentru cei care acum vă folosesc pentru a-și atinge scopurile lor mizerabile,  ar fi un mesaj cu urmări pozitive în societate, ar fi un mesaj care ar consolida binele nostru comun și un mesaj dătător de speranță. Demisia d.voastră v-ar salva, măcar în parte, onoarea!

P.S.: În cele ce urmează, subliniez un act ratat al d.voastră, în sens freudian, un act recent care relevă ceea ce gândiți. Vă reamintesc că ați declarat public, acum o săptămână, că (procurorii anchetatori) "...AU Procuror general"! Doar ei...?

Pentru d.voastră nu există, în prezent, un Procuror general al PICCJ!? 

Procurorul general nu este o funcție de demnitate publică UNICA la nivelul întregii Românii - așadar Procurorul general nu este al "nostru", al fiecăruia  și al tuturor cetățenilor României!?

Procurorul general aflat în funcție, persoana care ocupă  în mod legal această funcție, nu există pentru d.voastră!?

Drept concluzie,

Cum puteți d.voastră să evaluați obiectiv, imparțial performanțele manageriale ale unei persoane pe care, "a priori", o considerați nedemnă de această funcție, căreia nu îi recunoașteți legitimitatea în funcție?

Dl.Tudorel Toader, acesta este încă un bun motiv să demisionați! 

Comisia absurdă a Parlamentului de hărțuire a lui Kovesi și a Justiției este în impas

Comisia absurdă a Parlamentului destinată hărțuirii Laurei Codruța Kovesi și Justiției (în general) a primit un refuz net de la Procurorul General al României, Augustin Lazăr. Nu le va pune la dispoziție dosarul penal lucrat de Parchetul General cu privire la posibilele fraude la alegerile prezidențiale din 2009.

Această nouă tentativă golănească a Comisiei parlamentare de a „subordona” Justiția a picat. Și va pica. Pentru că Ministerul Public și ICCJ au de partea lor „independența judecătorească”, iar potrivit Constituției, Ministerul Public face parte din „autoritatea judecătorească”.

"Urmare adresei dumneavoastră nr. 4C-30/80 din 11.07.2017, prin care ne solicitați transmiterea, în copie, a dosarului nr. 213/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, vă comunicăm că, în conformitate cu art. 285 Cod procedură penală, coroborat și cu prevederile art. 111 din Constituția României, nu putem da curs acestei solicitări. În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 213/P/2017 au fost desfășurate activități de urmărire penală, nepublice, cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată"

Augustin Lazăr îi trimite și la două decizii ale CCR (nr. 45/1994 privind Regulamentul Camerei Deputaților și 317/2006 privind Regulamentul Senatului), pentru a le arăta că au luat-o pe arătură și, mai grav, deși sunt parlamentari, deși reclamă că au studii juridice, sunt pur și simplu habarniști în ale dreptului. Aici intră și șefa Comisiei, Oana Consuela Florea, fosta salariată a lui Dan Voiculescu la F.A.C.I.A.S., prezentă permanent pe scena de la Antena 3 dar și „nemuritorul” Eugen Nicolicea, îmbârligătorul legilor și măsluitorul adevărului juridic. Să le luăm pe rând.

Codul de procedură penală
ART. 285
    Obiectul urmăririi penale
    (1) Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
    (2) Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică.

Pe de o parte. A trimite dosarul închis în faza de urmărire penală, fază nepublică, înseamnă a o da publicității. Dar în mintea creață a Oanei Florea, treaba asta nu este în regulă.

"Regulamentul comun al celor două camere prevede că avem, în anumite condiţii, acces chiar şi la informaţii clasificate. Trebuie să ne întâlnim cu toţi colegii şi să vedem din punct de vedere legal care este calea de urmat şi care este argumentul, dacă este justificată refuzul de a da actele documente. Conform articolului 7 din Regulamentul comisiei, documentele nu sunt publice. Deci nu ar fi urmat să ne dăm publicităţii. E reacţia mea pe moment, Va trebui să discutăm cu colegii şi să dam un vot. Comisia trebuie să îşi continue activitatea indiferent de piedicile care sunt puse în calea ei", a declarat preşedintele comisiei, deputatul PSD Oana Florea.

Vorba aia, „mare e grădina” ! Femeia asta este chiar habarnistă. Înțeleg să nu ții minte pe de rost toate legile, dar măcar niște principii de drept, niște principii constituționale, ar cam fi cazul !

Normal că ajutorul ei a fost nimeni altul decât Eugen Nicolicea, alt haiduc al dreptului.

"Dacă în acest dosar avem toate informațiile necesare, nu mai are rost să mai insistăm cu acele invitații. În activitatea sa, Parchetul a luat declarații de la martorii respectivi sub prestare de jurământ. Este un dosar care s-a clasat, s-a închis, și nu se mai poate invoca faptul că informațiile sunt nepublice. Iar în ceea ce privește solicitarea noastră, s-a bazat și pe decizia Curții care precizează că între instituții trebuie să existe o colaborare loială", a declarat Eugen Nicolicea, membru al Comisiei.

În mod absolut normal, îți faci cruce când auzi astfel de tâmpenii. Culmea, de la unul care participă activ la deformarea dreptului prin intervențiile sale alături de alți „corifei” ai dreptului din PSD și ALDE pe codurile penale !

Procurorul Augustin Lazăr a făcut trimitere și la art. 111 din Constituția României unde este prevăzută obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice „în cadrul controlului parlamentar” (subliniez această precizare pentru că are o foarte mare importanță) de a informa Parlamentul la cererea Camerelor sau a Comisiilor parlamentare. A făcut referire la acest articol pentru a le atrage atenția parlamentarilor că între Ministerul Public și Parlament nu există raporturi de control parlamentar prevăzute în Constituție.

De aceea, a accentuat (în ideea coroborării art. 285 Cpp cu art. 111 din Constituție) că există două decizii ale CCR care fac niște precizări. Le pun mai jos.

Decizia CCR nr. 45/1994 privind Regulamentul Camerei Deputaților

4. Din moment ce Regulamentul Camerei Deputaților este o hotărâre care reglementează organizarea internă și proprie a Camerei, prevederile sale nu pot stabili drepturi și obligații decât pentru deputați, precum și pentru autoritățile, demnitarii și funcționarii publici, în funcție de raporturile constituționale pe care le au cu Camera. Ca atare, prin Regulamentul Camerei Deputaților nu se pot stabili drepturi și mai ales obligații în sarcina unor subiecte de drept din afara Camerei Deputaților, subiecte de drept care nu se încadrează în cele circumstanțiate mai înainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, în accepțiunea de acte juridice ale parlamentului.

Față de precizările de principiu făcute mai înainte, următoarele prevederi ale Regulamentului Camerei Deputaților urmează a fi considerate neconstituționale:

Art. 71, prevăzând dreptul comisiei de anchetă de a cita orice persoană, contravine mai multor dispoziții constituționale. Ancheta parlamentară este un mijloc de realizare a controlului parlamentar, iar acest control este circumstanțiat cât privește subiectele supuse controlului prin art. 110 (ulterior a devenit art. 111 din Constituție) din Constituție. Desigur și alte dispoziții constituționale stabilesc un drept de control, dar cu nuanțări și precizări precum art. 31 alin. (5), potrivit căruia controlul parlamentar asupra serviciilor publice de radio și de televiziune se reglementează prin lege organică.

Anumiți demnitari și funcționari publici nu pot fi însă controlați prin comisiile de anchetă deoarece Constituția, stabilind raporturile juridice dintre autoritățile publice, instituie reguli distincte.

Totodată, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii [art. 123 alin. (2) din Constituție], iar rolul de consiliu de disciplină pentru ei îl are numai Consiliul Superior al Magistraturii [art. 133 alin. (2) coroborat cu art. 124 alin. (1) din Constituție]. Orice dispoziție regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în fața unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispozițiile constituționale care stabilesc, chiar dacă implicit, separația puterilor în stat și, desigur, independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. De asemenea, citarea unui cetățean în fața unei comisii parlamentare, ca martor sau în orice altă calitate, contravine dispozițiilor constituționale privind libertățile cetățenești și justiția. Desigur, nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relații în legătură cu obiectul anchetei.

Referitor la acest paragraf, situația este similară și pentru procurori, aceștia făcând parte din „autoritatea judecătorească” fiind sub protecția principiului separației puterilor în stat - cu referire, evident, la solicitările insistente a indivizilor din Comisia parlamentară absurdă de hărțuire a lui Kovesi.

Decizia CCR nr. 317/2006, privind Regulamentul Senatului

6. Art. 79 alin. (1) și (2), privind dreptul comisiei de anchetă de a invita orice persoană care are cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza ce formează obiectul activității comisiei, obligația oricărei persoane care are asemenea cunoștințe ori deține mijloace de probă pentru a le înfățișa comisiei, precum și obligația instituțiilor și organizațiilor de a răspunde solicitărilor sale, sunt neconstituționale deoarece obligațiile sunt stabilite în sarcina unor persoane fizice și juridice din afara Senatului, în lipsa unor raporturi de drept constituțional.

Ca atare, nici șmecheria pe care au făcut-o cei din Parlament să stabilească în Regulamentul acestei comisii de hărțuire obligația tuturor de a se supune chemărilor parlamentarilor plecați cu sorcova nu ține.

Suntem în fața unei concluzii a Parchetului General că la alegerile din 2009 nu s-au produs infracțiuni care să afecteze rezultatul legal al alegerilor. Ca atare, Comisia de hărțuire a lui Kovesi nu mai are obiectul muncii. Nu pot crede că o petrecere la un politician acasă poate deveni subiect de interes național ! Comisia asta face de râs Parlamentul României. Nu are cum fi altfel din moment ce „juriștii” acestei Comisii aberante se întrec în tâmpenii spuse cu seninătate.

Informații de la Agerpres și alte site-uri. Poze de pe Google.

Hărțuirea și agresarea Justiției. Tactica avocatului Mateuț și a clientului Dan Voiculescu. Antena 3 este aici !

Curtea de Apel București. De la ora 10.00 a reînceput procesul lui Voiculescu. Declarațiile lui Voiculescu, Pantis, Mateuț în fața presei crează confuzie. Băsescu, DNA, Justiția aservită, proces politic ... Antena 3 transmite live către telespectatori ce vor Voiculescu și ai lui, nu ce este în realitate. În sală, căldură mare. Prea multă lume (nu poate fi altfel, procesul este public și incită curiozitatea), afară cald, în sală nervi și speranțe prăbușite.

Avocatul Gheorghe Mateuț (profesor universitar) nu mai acționează ca un apărător, a ajuns un fel de agresor. Ieri (aici) a încercat toate tertipurile pentru a recuza instanța, pentru a schimba încadrarea faptei într-una care este deja lovită de prescriere, pentru a amâna pronunțarea unei sentințe. Nu i-a reușit. Azi a reluat atacul împotriva completului de judecată. La Antena 3 avem deja un alt proces. Un proces al instanței „obiediente cu puterea”, un proces al instanței care vrea să îl execute pe prea-cinstitul Dan Voiculescu.

Confuzia generată de clica lui Dan Voiculescu are cât de cât succes. Unii oameni pun la îndoială justețea procesului însuși. Folosirea excesivă a ideii că în spatele procesului este Traian Băsescu le ia lumina rațiunii.

Azi, avocatul Mateuț este într-o vervă deosebită (aici). Este evident că nu mai vorbim despre apărarea în penal a unui inculpat ci de împiedicarea unei instanțe să pronunțe o sentință ! Este cu totul și cu totul altceva !

Pentru mine, situația este destul de clară. Atât după desfășurarea procesului cât mai ales după comportamentul inculpatului și condamnatului în primă instanță Dan Voiculescu.

Suntem în apel, a doua cale procesuală care are rolul de a corecta eventualele greșeli din judecata la primă instanță. Fiind devolutiv, procesul a început de la „0”. Normal, apelul se judecă la o instanță superioară unde judecătorii au mai multă experiență profesională, mai multă cunoaștere, unde se prezumă că eventualele erori de la o instanță inferioară nu se mai pot produse. Din desfășurarea de până acum, instanța de apel a admis, se pare, nu doar probatoriul procurorilor (poate nu în totalitate) dar și-a format propria convingere din cercetarea judecătorească pe care a instrumentat-o. Altfel, nu ar apărea reacții ale avocaților care să conteste concluziile instanței, reacții respinse de aceasta ca fiind nefondate !

Avem deja o condamnare. La prima instanță. Avem și cererile disperate ale avocaților pentru schimbarea încadrării juridice ! O cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei, pentru o infracțiune sancționată mai ușor este un semnal de recunoaștere a faptei ! Avem, deci, o faptă penală pentru care avocații încearcă să obțină o încadrare mai ușoară (rolul avocatului este să obțină achitarea sau dacă nu se poate o altă încadrare sau dacă nici asta nu se poate, o pedeapsă mai ușoară). Există fapte penale documentate în acest dosar. Pică astfel toate semnele de întrebare privind eventuala nevinovăție a lui Voiculescu.

Procesul acesta îmi amintește de procesul lui Adrian Năstase. Poate pentru că este azi, am impresia că în acest proces hărțuirea și acuzarea instanței pentru nedreaptă judecată este mai puternică decât în procesul anterior. Poate fiindcă Năstase are altă educație, a încercat să obțină ceva în limitele legale ... naiba știe, dar procesul lui Voiculescu este de pomină.

Un astfel de proces ar trebui să intre urgent în analiza CSM și a Ministerului Justiției. Eu trag concluzia că procedura penală a luat-o razna. Construită de avocați, oferă avocaților posibilitatea să denatureze actul de justiție. Permite făptuitorilor să scape de pedeapsă prin intermediul procedurilor prevăzute în Codul de procedură penală. Cazul Voiculescu este semnificativ. Plimbarea dosarului de la o instanță la alta funcție de calitatea persoanei este un minus pentru procedura penală. Așa au trecut 6 ani de zile. S-a dus dracului celeritatea în procesul penal, celeritate care are rostul ei social. Pe timpul vieții celor păgubiți (aici intrăm noi, cei care formăm statul !) Justiția să producă o sancționare a criminalilor. Nu să se ajungă la specularea termenelor de prescripție. Mai mult, prescripția ar trebui întreruptă pe timpul procesului penal. Altfel, criminalii scapă de pedeapsa închisorii. Îmi pun întrebarea: ce rost mai are judecata ?