Comisia absurdă a Parlamentului de hărțuire a lui Kovesi și a Justiției este în impas

Comisia absurdă a Parlamentului destinată hărțuirii Laurei Codruța Kovesi și Justiției (în general) a primit un refuz net de la Procurorul General al României, Augustin Lazăr. Nu le va pune la dispoziție dosarul penal lucrat de Parchetul General cu privire la posibilele fraude la alegerile prezidențiale din 2009.

Această nouă tentativă golănească a Comisiei parlamentare de a „subordona” Justiția a picat. Și va pica. Pentru că Ministerul Public și ICCJ au de partea lor „independența judecătorească”, iar potrivit Constituției, Ministerul Public face parte din „autoritatea judecătorească”.

"Urmare adresei dumneavoastră nr. 4C-30/80 din 11.07.2017, prin care ne solicitați transmiterea, în copie, a dosarului nr. 213/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, vă comunicăm că, în conformitate cu art. 285 Cod procedură penală, coroborat și cu prevederile art. 111 din Constituția României, nu putem da curs acestei solicitări. În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 213/P/2017 au fost desfășurate activități de urmărire penală, nepublice, cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată"

Augustin Lazăr îi trimite și la două decizii ale CCR (nr. 45/1994 privind Regulamentul Camerei Deputaților și 317/2006 privind Regulamentul Senatului), pentru a le arăta că au luat-o pe arătură și, mai grav, deși sunt parlamentari, deși reclamă că au studii juridice, sunt pur și simplu habarniști în ale dreptului. Aici intră și șefa Comisiei, Oana Consuela Florea, fosta salariată a lui Dan Voiculescu la F.A.C.I.A.S., prezentă permanent pe scena de la Antena 3 dar și „nemuritorul” Eugen Nicolicea, îmbârligătorul legilor și măsluitorul adevărului juridic. Să le luăm pe rând.

Codul de procedură penală
ART. 285
    Obiectul urmăririi penale
    (1) Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
    (2) Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică.

Pe de o parte. A trimite dosarul închis în faza de urmărire penală, fază nepublică, înseamnă a o da publicității. Dar în mintea creață a Oanei Florea, treaba asta nu este în regulă.

"Regulamentul comun al celor două camere prevede că avem, în anumite condiţii, acces chiar şi la informaţii clasificate. Trebuie să ne întâlnim cu toţi colegii şi să vedem din punct de vedere legal care este calea de urmat şi care este argumentul, dacă este justificată refuzul de a da actele documente. Conform articolului 7 din Regulamentul comisiei, documentele nu sunt publice. Deci nu ar fi urmat să ne dăm publicităţii. E reacţia mea pe moment, Va trebui să discutăm cu colegii şi să dam un vot. Comisia trebuie să îşi continue activitatea indiferent de piedicile care sunt puse în calea ei", a declarat preşedintele comisiei, deputatul PSD Oana Florea.

Vorba aia, „mare e grădina” ! Femeia asta este chiar habarnistă. Înțeleg să nu ții minte pe de rost toate legile, dar măcar niște principii de drept, niște principii constituționale, ar cam fi cazul !

Normal că ajutorul ei a fost nimeni altul decât Eugen Nicolicea, alt haiduc al dreptului.

"Dacă în acest dosar avem toate informațiile necesare, nu mai are rost să mai insistăm cu acele invitații. În activitatea sa, Parchetul a luat declarații de la martorii respectivi sub prestare de jurământ. Este un dosar care s-a clasat, s-a închis, și nu se mai poate invoca faptul că informațiile sunt nepublice. Iar în ceea ce privește solicitarea noastră, s-a bazat și pe decizia Curții care precizează că între instituții trebuie să existe o colaborare loială", a declarat Eugen Nicolicea, membru al Comisiei.

În mod absolut normal, îți faci cruce când auzi astfel de tâmpenii. Culmea, de la unul care participă activ la deformarea dreptului prin intervențiile sale alături de alți „corifei” ai dreptului din PSD și ALDE pe codurile penale !

Procurorul Augustin Lazăr a făcut trimitere și la art. 111 din Constituția României unde este prevăzută obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice „în cadrul controlului parlamentar” (subliniez această precizare pentru că are o foarte mare importanță) de a informa Parlamentul la cererea Camerelor sau a Comisiilor parlamentare. A făcut referire la acest articol pentru a le atrage atenția parlamentarilor că între Ministerul Public și Parlament nu există raporturi de control parlamentar prevăzute în Constituție.

De aceea, a accentuat (în ideea coroborării art. 285 Cpp cu art. 111 din Constituție) că există două decizii ale CCR care fac niște precizări. Le pun mai jos.

Decizia CCR nr. 45/1994 privind Regulamentul Camerei Deputaților

4. Din moment ce Regulamentul Camerei Deputaților este o hotărâre care reglementează organizarea internă și proprie a Camerei, prevederile sale nu pot stabili drepturi și obligații decât pentru deputați, precum și pentru autoritățile, demnitarii și funcționarii publici, în funcție de raporturile constituționale pe care le au cu Camera. Ca atare, prin Regulamentul Camerei Deputaților nu se pot stabili drepturi și mai ales obligații în sarcina unor subiecte de drept din afara Camerei Deputaților, subiecte de drept care nu se încadrează în cele circumstanțiate mai înainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, în accepțiunea de acte juridice ale parlamentului.

Față de precizările de principiu făcute mai înainte, următoarele prevederi ale Regulamentului Camerei Deputaților urmează a fi considerate neconstituționale:

Art. 71, prevăzând dreptul comisiei de anchetă de a cita orice persoană, contravine mai multor dispoziții constituționale. Ancheta parlamentară este un mijloc de realizare a controlului parlamentar, iar acest control este circumstanțiat cât privește subiectele supuse controlului prin art. 110 (ulterior a devenit art. 111 din Constituție) din Constituție. Desigur și alte dispoziții constituționale stabilesc un drept de control, dar cu nuanțări și precizări precum art. 31 alin. (5), potrivit căruia controlul parlamentar asupra serviciilor publice de radio și de televiziune se reglementează prin lege organică.

Anumiți demnitari și funcționari publici nu pot fi însă controlați prin comisiile de anchetă deoarece Constituția, stabilind raporturile juridice dintre autoritățile publice, instituie reguli distincte.

Totodată, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii [art. 123 alin. (2) din Constituție], iar rolul de consiliu de disciplină pentru ei îl are numai Consiliul Superior al Magistraturii [art. 133 alin. (2) coroborat cu art. 124 alin. (1) din Constituție]. Orice dispoziție regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în fața unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispozițiile constituționale care stabilesc, chiar dacă implicit, separația puterilor în stat și, desigur, independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. De asemenea, citarea unui cetățean în fața unei comisii parlamentare, ca martor sau în orice altă calitate, contravine dispozițiilor constituționale privind libertățile cetățenești și justiția. Desigur, nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relații în legătură cu obiectul anchetei.

Referitor la acest paragraf, situația este similară și pentru procurori, aceștia făcând parte din „autoritatea judecătorească” fiind sub protecția principiului separației puterilor în stat - cu referire, evident, la solicitările insistente a indivizilor din Comisia parlamentară absurdă de hărțuire a lui Kovesi.

Decizia CCR nr. 317/2006, privind Regulamentul Senatului

6. Art. 79 alin. (1) și (2), privind dreptul comisiei de anchetă de a invita orice persoană care are cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza ce formează obiectul activității comisiei, obligația oricărei persoane care are asemenea cunoștințe ori deține mijloace de probă pentru a le înfățișa comisiei, precum și obligația instituțiilor și organizațiilor de a răspunde solicitărilor sale, sunt neconstituționale deoarece obligațiile sunt stabilite în sarcina unor persoane fizice și juridice din afara Senatului, în lipsa unor raporturi de drept constituțional.

Ca atare, nici șmecheria pe care au făcut-o cei din Parlament să stabilească în Regulamentul acestei comisii de hărțuire obligația tuturor de a se supune chemărilor parlamentarilor plecați cu sorcova nu ține.

Suntem în fața unei concluzii a Parchetului General că la alegerile din 2009 nu s-au produs infracțiuni care să afecteze rezultatul legal al alegerilor. Ca atare, Comisia de hărțuire a lui Kovesi nu mai are obiectul muncii. Nu pot crede că o petrecere la un politician acasă poate deveni subiect de interes național ! Comisia asta face de râs Parlamentul României. Nu are cum fi altfel din moment ce „juriștii” acestei Comisii aberante se întrec în tâmpenii spuse cu seninătate.

Informații de la Agerpres și alte site-uri. Poze de pe Google.