Hărțuirea și agresarea Justiției. Tactica avocatului Mateuț și a clientului Dan Voiculescu. Antena 3 este aici !

Curtea de Apel București. De la ora 10.00 a reînceput procesul lui Voiculescu. Declarațiile lui Voiculescu, Pantis, Mateuț în fața presei crează confuzie. Băsescu, DNA, Justiția aservită, proces politic ... Antena 3 transmite live către telespectatori ce vor Voiculescu și ai lui, nu ce este în realitate. În sală, căldură mare. Prea multă lume (nu poate fi altfel, procesul este public și incită curiozitatea), afară cald, în sală nervi și speranțe prăbușite.

Avocatul Gheorghe Mateuț (profesor universitar) nu mai acționează ca un apărător, a ajuns un fel de agresor. Ieri (aici) a încercat toate tertipurile pentru a recuza instanța, pentru a schimba încadrarea faptei într-una care este deja lovită de prescriere, pentru a amâna pronunțarea unei sentințe. Nu i-a reușit. Azi a reluat atacul împotriva completului de judecată. La Antena 3 avem deja un alt proces. Un proces al instanței „obiediente cu puterea”, un proces al instanței care vrea să îl execute pe prea-cinstitul Dan Voiculescu.

Confuzia generată de clica lui Dan Voiculescu are cât de cât succes. Unii oameni pun la îndoială justețea procesului însuși. Folosirea excesivă a ideii că în spatele procesului este Traian Băsescu le ia lumina rațiunii.

Azi, avocatul Mateuț este într-o vervă deosebită (aici). Este evident că nu mai vorbim despre apărarea în penal a unui inculpat ci de împiedicarea unei instanțe să pronunțe o sentință ! Este cu totul și cu totul altceva !

Pentru mine, situația este destul de clară. Atât după desfășurarea procesului cât mai ales după comportamentul inculpatului și condamnatului în primă instanță Dan Voiculescu.

Suntem în apel, a doua cale procesuală care are rolul de a corecta eventualele greșeli din judecata la primă instanță. Fiind devolutiv, procesul a început de la „0”. Normal, apelul se judecă la o instanță superioară unde judecătorii au mai multă experiență profesională, mai multă cunoaștere, unde se prezumă că eventualele erori de la o instanță inferioară nu se mai pot produse. Din desfășurarea de până acum, instanța de apel a admis, se pare, nu doar probatoriul procurorilor (poate nu în totalitate) dar și-a format propria convingere din cercetarea judecătorească pe care a instrumentat-o. Altfel, nu ar apărea reacții ale avocaților care să conteste concluziile instanței, reacții respinse de aceasta ca fiind nefondate !

Avem deja o condamnare. La prima instanță. Avem și cererile disperate ale avocaților pentru schimbarea încadrării juridice ! O cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei, pentru o infracțiune sancționată mai ușor este un semnal de recunoaștere a faptei ! Avem, deci, o faptă penală pentru care avocații încearcă să obțină o încadrare mai ușoară (rolul avocatului este să obțină achitarea sau dacă nu se poate o altă încadrare sau dacă nici asta nu se poate, o pedeapsă mai ușoară). Există fapte penale documentate în acest dosar. Pică astfel toate semnele de întrebare privind eventuala nevinovăție a lui Voiculescu.

Procesul acesta îmi amintește de procesul lui Adrian Năstase. Poate pentru că este azi, am impresia că în acest proces hărțuirea și acuzarea instanței pentru nedreaptă judecată este mai puternică decât în procesul anterior. Poate fiindcă Năstase are altă educație, a încercat să obțină ceva în limitele legale ... naiba știe, dar procesul lui Voiculescu este de pomină.

Un astfel de proces ar trebui să intre urgent în analiza CSM și a Ministerului Justiției. Eu trag concluzia că procedura penală a luat-o razna. Construită de avocați, oferă avocaților posibilitatea să denatureze actul de justiție. Permite făptuitorilor să scape de pedeapsă prin intermediul procedurilor prevăzute în Codul de procedură penală. Cazul Voiculescu este semnificativ. Plimbarea dosarului de la o instanță la alta funcție de calitatea persoanei este un minus pentru procedura penală. Așa au trecut 6 ani de zile. S-a dus dracului celeritatea în procesul penal, celeritate care are rostul ei social. Pe timpul vieții celor păgubiți (aici intrăm noi, cei care formăm statul !) Justiția să producă o sancționare a criminalilor. Nu să se ajungă la specularea termenelor de prescripție. Mai mult, prescripția ar trebui întreruptă pe timpul procesului penal. Altfel, criminalii scapă de pedeapsa închisorii. Îmi pun întrebarea: ce rost mai are judecata ?