Managementul în administrația publică locală.

La Constanța, ieri, Liga Aleșilor Locali a PNL a adoptat niște rezoluții. Acestea devin proiecte politice ale PNL, se vor traduce în proiecte în activitatea parlamentară, vor fi linii directoare în situația în care PNL va ajunge la guvernare.

Una dintre rezoluții privește managementul în administrația publică locală, eficientizarea lui.

Situația care a determinat PNL să adopte o astfel de rezoluție este, cel puțin, șocantă:

„Este evident faptul că, în ultimii patru ani, administrația publică locală nu a înregistrat progrese semnificative în privința organizării activității și a clarificării și simplificării procedurilor de lucru. Astfel, se ridică întrebarea dacă există reguli, iar dacă da, care sunt acelea, cât de eficiente sunt și în ce măsură se respectă. Răspunsul este că regulile de astăzi sunt ambigue, de multe ori aleatorii,  chiar arbitrare. Un exemplu ar fi regimul incompatibilităților și conflictului de interese reglementat de 275 de acte normative”.

Mai pe șleau spus, administrațiile publice locale se chinuie să existe fără însă a putea face ceva în interesul comunităților locale din proprie inițiativă. Acolo unde administrațiile au făcut totuși câte ceva, eforturile au fost disproporționate față de rezultatul urmărit.

Nu mi-a venit să cred când am citit că s-au adunat 275 de acte normative care privesc regimul incompatibilităților și conflictul de interese ! 275 de acte normative ? Fantastic ! Practic, toate aceste acte normative urmăresc interzicerea unor stări sau acțiuni ale persoanelor care îndeplinesc funcții publice. Păi, cum naiba să mai faci treabă când ți se impune, prin lege, fie să nu o faci fie să o faci doar după ce altul, un altul care nu are treabă cu localitatea ta, îți dă „aprobarea” ?

PNL a hotărât să în cadrul lucrărilor LAL să urmeze 3 (trei) direcții strategice de acțiune:

1. Descentralizarea deciziilor;

2. Eliminarea incompatibilității public-public;

3. Accelerarea procesului de activare și absorbție a fondurilor europene.

Descentralizarea deciziilor. După ce am citit motivarea, am „văzut” pe cei de la vârful politicii aflați în Parlament, la Guvern, la conducerea agențiilor guvernamentale, la conducerea regiilor autonome sau la conducerea unor companii cu capital mixt cum iau un creion gros și pe o hartă a țării trasează o linie prin care își arată dorința de expansiune, dorința de ocupare, dorința de a investi etc. Fără să îi intereseze ce părere ar avea locuitorul satelor, comunelor, orașelor mai mici cu privire la ce vor ei, „puternicii zilei”. Mai toți potentații zilei se doresc niște dictatori.

„Multe decizii se iau astăzi fie în ministere, fie la nivelul societăților naționale, respectiv a companiilor naționale, fără consultarea reprezentanților administrației publice locale. Astfel, s-a ajuns în situația ca investițiile companiilor naționale sau societăților naționale să nu aibă nimic în comun cu interesele comunităților și cu nevoile administrației publice locale”.

Este absolut normal ca soluția să fie una de bun simț. Când se dorește să se facă ceva, să se obțină avizul, chiar consultativ, al autorităților administrației publice locale. Ei bine, acest aviz se va obține abia după ce vor fi aduse la cunoștința autorităților administrației publice locale obiectivele investiției, se va evidenția faptul că localitatea are de câștigat și nu de pierdut - iar dacă are de pierdut, cum ar fi teren, cum va fi acoperită paguba -, se vor evidenția posibilitățile de dezvoltare ale localității în viitor dar și oportunitățile privind deschiderea altor afaceri (chiar și mai mici), posibilitatea încadrării forței de muncă de la nivel local disponibilă (în multe localități aceasta fiind, în general, fie în șomaj fie sub acoperirea asistenței sociale) etc.

Eliminarea incompatibilităților public-public. Nebunia lui Macovei și a aliaților ei de la GDS, SAR și alte ONG-uri duse cu capul trebuie să aibă un sfârșit. Avem o justiție funcțională așa că numărul imens de incompatibilități impuse prin lege sau conflicte de interese nu își mai au rostul. Trebuie să recunoaștem că acest regim a blocat, pur și simplu, inițiativa conducerilor locale. Acest regim a dus decizia la nivele superioare comunităților locale, acest regim a menținut sistemul tutelării administrațiilor locale de către administrația centrală, acest regim a asigurat continuitatea regimului comunist. Aceasta este părerea mea. Eliminarea incompatibilităților public-public și descentralizarea deciziilor vor asigura administrațiilor publice locale independența în alegerea căilor de dezvoltare, vor permite reducerea decalajelor de dezvoltare dintre sat și oraș. Vor permite inițiativei locale să se exprime.

Nu mai spun de procesul de activare și absorbție a fondurilor europene. Situația prezentată în rezoluție este deranjantă. Ce naiba vorbesc guvernanții dacă asta este situația reală ?

„Liga Aleșilor Locali a PNL consideră inadmisibilă maniera în care sunt gestionate activitățile la nivel național pentru exercițiul bugetar European 2014 – 2020. Întârzierea de doi ani și trei luni, contribuie la persistenta și chiar adâncirea decalajului de dezvoltare economică dar și de mentalitate între România și celelalte state europene.

Fondurile financiare nerambursabile alocate României în acest exercițiu bugetar sunt de 30,91 miliarde de euro. Aceste fonduri sunt alocate prin 9 programe operaționale care au în total 57 de axe prioritare.

- Din cele 9 programe doar 5 sunt active, și acestea parțial. 
- Din cele 57 de axe prioritare doar 8 sunt active. 
- Din 30,91 miliarde euro, doar 2,11 miliarde euro au fost activați. 

- După 37% din perioada de timp a actualului exercițiu bugetar doar 6% din bani au fost activați (nu cheltuiți). 

Teoretic, urmează ca în 63% din timp să fie activați 94% din bani și cheltuite 100% din fonduri.

Practic, acest lucru este imposibil.

Suntem în această situației datorită birocrației, incompetenței, și blocării în justiție a litigiilor apărute în proiecte finanțate din bani europeni. Există, însă, posibilitatea de a crea instrumente care să amelioreze semnificativ această situație.

Partidul Național Liberal a formulat amendamente clare în cadrul dezbaterilor Comisiilor juridice reunite în vederea înființării Tribunalului achizițiilor publice – ca instrument de accelerare a abdorbției fondurilor europene, astfel încât procesele să se finalizeze în justiție în maxim 100 de zile. 

Partidul Național Liberal solicită tuturor forțelor politice reprezentate în Parlament dezbaterea cu celeritate a inițiativei legislative privind înființarea Tribunalului achizițiilor publice”.

A se reține, că avem parcurși 2 ani și 3 luni de la începerea exercițiului bugetar european !

Să mai spun că cele trei luni pot fi imputate actualului guvern iar cei doi ani fostului Guvern Ponta ?

Există o vorbă din bătrâni. Cum îți așterni, așa dormi. Ca atare, Victor Viorel Ponta și guvernul condus de el „nici nu a făcut patul” pentru realizarea programelor operaționale și nici nu au definit axele prioritare pentru dezvoltarea țării cu sprijinul surselor de finanțare europene.

Multă lumea a spus că programele europene sunt evitate pentru că nu se poate lua „șpaga”. Ei bine, înclin să cred că această situație confirmă zicerea. Bine, accept faptul că unele programe nu au putut porni și din cauza legislației care permite unor „interesați” să blocheze programele europene pentru ca astfel să „oblige” guvernul să decidă finanțarea din banii de la buget de unde este mai ușor să se „tragă dreptul” !

În conflictul cu Băsescu, Ponta vrea să fie „prostul satului”.

Agerpres. Declarații ale lui Victor Ponta: „Fiind vorba de președinte, evident, că sancțiunile sunt cele prevăzute de Constituție și, pentru a avea un punct de vedere oficial al Curții Constituționale a României, Guvernul României va sesiza în baza articolului 34, alineatul 1 din Legea 47/1992, legea care organizează activitatea Curții Constituționale, Curtea Constituțională în sensul de a analiza trei solicitări. Să analizeze existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României, cel abilitat prin Constituție și lege să organizeze și răspunde, de altfel, de campania electorală, și președintele României. Să stabilească că acest conflict este cauzat de implicarea directă a președintelui în campania pentru alegerea reprezentanților României în Parlamentul European și în campania pentru alegerea unor mandate de deputat și senator în Parlamentul României. Să pronunțe o decizie prin care să stabilească în mod clar că președintele României, ca și alte categorii de persoane care ocupă anumite funcții, nu are dreptul de a face campanie electorală și de a se implica activ. În baza deciziei Curții Constituționale, evident, vom proceda în consecință”.

Consider că declarația lui Ponta și acțiunea anunțată intră la categoria superficialitate penibilă.

Trebuie să recunosc faptul că lipsa cunoștințelor cu privire la normale constituționale și la legislația în materie (Ponta face referire și la alte categorii socio-profesionale) din partea celor care receptează mesajul poate fi luată în calcul de Ponta și asociații lui și folosită în așa-zisa „bătălie politică” pe care o duce cu Traian Băsescu. O bătălie falsă pentru că Traian Băsescu nu mai este o persoană cu viitor în politica românească. De fapt, încet-încet, Victor Ponta și PSD au preluat cu sprijinul legii iar acolo unde nu s-a putut cu forța (prin abuz politic și administrativ) toate pârghiile de putere de la Traian Băsescu. Bătălia, dacă mai poate fi numită așa, exploatează doar imaginea negativă a lui Traian Băsescu căpătată pe timpul celor două mandate de Președinte al României ca urmare a abuzurilor comise de acesta. Nici PMP-ul, partidul de suflet al lui Traian Băsescu nu este o valoare politică care să pună în pericol marele PSD. Este o bătălie cu subiect însă fără fond. Este o lungă și prostească gargară cu pioneze.

Constituția este clară. Art. 84 - Incompatibilități și imunități -, alin. (1) prevede: „În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o funcție publică sau privată”.

Constituția nu îi interzice să fie susținătorul unui partid politic. Constituția nu îi interzice să promoveze valorile politice ale respectivului partid.

Este absolut idioată asocierea Președintelui României cu persoane care îndeplinesc o funcție publică, cum sunt militarii, magistrații, polițiștii sau înalții funcționari publici. Aceștia din urmă sunt profesioniști, sunt persoane care lucrează  într-un domeniu de activitate ca urmare a unei pregătiri corespunzătoare acelui domeniu pe când funcția publică de Președinte al României nu poate fi considerată ca fiind o funcție într-un „domeniu de activitate”.

În Statutele profesionale ale unor persoane care îndeplinesc funcții publice sunt prevederi exprese cu privire la activitatea lor politică, sub forma „interdicțiilor”:

Magistrații:

„Art. 8. - (1) Magistraţii nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor politice.
   (2) Magistraţii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare activităţi cu caracter politic.
   (3) Magistraţii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice”.

Polițiștii:

„ART. 45
(1) Poliţistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;...”.

Militarii:

„Articolul 28 
(1)Cadrelor militare in activitate le este interzisa exercitarea urmatoarelor drepturi:
a)sa faca parte din partide, formatiuni sau organizatii politice ori sa desfasoare propaganda prin orice mijloace sau alte activitati in favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru functii publice;”.

Promovând în mod direct un partid politic, Traian Băsescu are un comportament imoral, pe considerentul că el ar trebui să se comporte ca Președinte al tuturor românilor, să fie imparțial, să fie un mediator între puterile statului, între puterile statului și societate etc. Mai grave sunt declarațiile lui Traian Băsescu de la pupitrul Cotrocenilor la adresa lui Victor Ponta ca prim-ministru sau ale Parlamentului decât apariția lui caraghioasă la malul mării ca susținător al PMP. La fel de grave sunt însă și declarațiile publice ale lui Victor Ponta la adresa lui Traian Băsescu, Președintele României, declarații care cuprind și amenințările la adresa acestuia cu pușcăria, după ce mandatul i se termină.

Cei doi, Victor Ponta și Traian Băsescu distrug imaginea țării prin comportamentul lor ilegitim și imoral. Nici unul dintre ei nu se ridică la înălțimea demnității publice pe care o ocupă. Duc în derizoriu imaginea celei de a doua puteri în stat, puterea executivă. Ei reprezintă executivul ! Este deprimant să vezi că țara ta este condusă de astfel de persoane.

Ce va face Curtea Constituțională ? În mod normal va constata că nu există nici o interdicție constituțională (atenție, nu legală !) privind susținerea pe care Președintele Românie o poate avea față de un partid politic și valorile promovate de acesta. În mod normal. Anormal, CCR are și astfel de antecedente, poate să facă jocul lui Victor Ponta și a PSD. Sper însă că judecătorii CCR vor avea capul pe umeri și vor da răspunsul adecvat.

În afara scopului politic evident, denigrarea adversarului personal, declarația lui Victor Ponta și posibila acțiune a Guvernului intră la categoria prostie instituțională. Ea nu duce la rezolvarea unei probleme ci crează alte probleme, amplificând imaginea ipocriziei și a superficialității celui mai mare partid din România, PSD.