Noul acord cu FMI

Agerpres. Scrisoarea de intenție a Guvernului pentru un nou acord cu FMI, de tip preventiv a fost aprobat de conducerea fondului. Mai mult, Nemat Shafik, directorul adjunct al FMI spune de ce. Iar ce spune el îmi aduce în minte de programul USL. Nu cred că FMI devine parte a USL însă îmi demonstrează că USL a gândit bine politicile în domeniul financiar.

În plus, tot FMI confirmă că acest acord, de se va realiza așa cum este prognozat, apropie România de momentul în care nu va mai avea nevoie de asistența fondului pentru reformele structurale. Dar acum este nevoie de ele pentru că sunt unele vulnerabilități care pot fi depășite cu sprijinul FMI și nu numai.

După ce s-au calmat apele în finanțele românești, acest acord fiind o dovadă, FMI devine chiar simpatic. Este „băiat bun” dacă știi cum să te înțelegi cu el. Pentru politicienii de la putere, un acord cu FMI înseamnă că există slăbiciuni pe care ei trebuie să le repare. Nu dă bine la extern, mai ales la evaluarea politică a țării. Dă însă bine la acel extern financiar unde dobânzile la împrumuturi de stat și privat scad către limite „rezonabile”. Problema este că noi încă trebuie să ne împrumutăm pentru a merge normal. Va veni și timpul ca nevoia de împrumuturi să se reducă însă doar dacă ne vom gospodări mai bine.

Până atunci va trebui să avem grijă să nu preluăm, ca maimuțele, tot felul de scenarii aiuritoare pe care niște neica-nimeni le promovează în presă. Ba mai mult, ar trebui să îi băgăm undeva pe presarii care promovează tot felul de cheltuieli sub „presiunea” sentimentelor. Nevoi sunt multe, foarte multe însă presarii noștri scot niște idei de te crucești. De fapt, pentru anumite interese bine plătite, presarii încearcă să inducă ideea că statul trebuie să le facă pe toate. Să renunțe la veniturile bugetare luate dintr-o activitate pentru că „sărmanii” de acolo nu mai au bani, să dea de la buget unora și altora pentru că nu mai au ce mânca etc. Dacă ar fi să ne luăm după presarii noștri, ne-am duce de râpă ultra-urgent.

Eu sunt pentru o „pușculiță bugetară” destinată numai problemelor de stat. Nu pentru ridicat biserici, nu pentru câini comunitari, nu pentru probleme de mediu cauzate de proasta gestiune de administrațiile locale, nu pentru administrațiile locale care ar trebui să se autofinanțeze. De aceea mi se pare foarte importantă descentralizarea, mai ales bugetară, a administrației publice. Dacă aceasta va fi o reușită, atunci și statul se va ocupa de ceea ce îi revine în mod real și nu va mai fi „spitalul de urgență” al incompetenților politici.