Starea „țarei” la 1875, la formarea PNL.

În articolul anterior de pe blog am spus că mi s-a părut foarte asemănătoare starea de abuz a conservatorilor la putere în anul de grație 1875 cu cea a PSD-ului lui Ponta în anul de grație 2015. Și abia au trecut 140 de ani !

Și atunci, ca și azi, ca și ieri, pe timpul dictaturii băsesciene, în centru preocupării era Constituția. Și atunci ca și azi, Constituția era călcată în picioare, mai ales sub aspectul prevederilor electorale. Azi, PSD-ul lui Ponta și din voința lui Ponta, nu doar Constituția este călcată în picioare ci și legea electorală. Și nu vorbesc în dodii. Există două hotărâri judecătorești definitive care îi cere Guvernului să organizeze alegeri anticipate pentru ocuparea posturilor de reprezentare în Parlament, în consiliile județene, în cele locale și la primării devenite vacante. Nu vrea Ponta, geaba Constituție, geaba Justiție. Seamănă acest guvern abuziv, dictatorial chiar cu cel a lui Băsescu sau cu guvernul conservator de la 1875 ceva de speriat.

Sursa: Studiul lui Tudoroiu Lucrețiu intitulat „24 mai 1875. Înființarea Partidului Național Liberal. Editura „Lucretius”, București, 2015

„Țara întreagă recunoaște că regimul constituțional-parlamentar, unul din cele patru puncte adoptate de adunările mame din 1857, ca baza viitoarei organizațiuni a României, a devenit în ultimii ani o simplă ficțiune. În fapt, guvernământul bunului plac a înlocuit instituțiunile noastre reprezentative.

Astăzi națiunea nu mai exercită vreun control asupra afacerilor publice, astăzi nu mai avem decât cu numele echilibrul  dintre puterile statului, precum este el prevăzut de constituțiunea jurată de Domn.

În fapt, nu majoritățile legislative formează ministerele, ci miniștrii își fac majoritatea și mai că putem zice unanimitatea legislativă.

Cele petrecute sub ochii noștri, cu ocaziunea ultimelor alegeri, nu mai permit națiunei de a-și face iluziuni asupra soartei ce o așteaptă. Suntem în drept de a afirma că, în cea mai mare parte a țării, alegeri constituționale n'au existat, căci, profitând de imperfecțiunile legei electorale și de răstălmăcirile făcute acestei legi, am văzut agenții guvernamentali întrecându-se în zelul de a-i falsifica aplicațiunea.

După nouă ani de la promulgarea Constituțiunei, ministerul actual, printr'o monstruoasă interpretare a articolului 5 din legea electorală, a aruncat în colegiul al III-lea, ca alegători direcți, ruralii care nu pot vota decât prin delegațiune în colegiul IV. Astfel, cu rari excepțiuni, profesiunile liberale, comerciul, industria, nu-și mai au mandatari în Camera actuală, astfel reprezentarea orașelor este acum ucisă, precum de mult este ucisă reprezentațiunea populațiunilor rurale.

În zilele destinate pentru alegeri, alegătorii nu s-au găsit față în față cu alegătorii; n-a existat dar între cetățeni acea luptă pacinică și legală, care este sufletul guvernământului constituțional.

Alegătorii – care au avut curagiul d-a pune mai presus de interesele lor și chiar de siguranța personală datoria lor de cetățeni – acești alegători s-au aflat, mai pretutindeni, în față numai cu mașina guvernamentală, care confecționând și listele alegătorilor și listele chemaților a fi reprezentanții națiunei, - spre a ne folosi de însăși expresia Mesagiului -, s-a fost transformat în mare și unic alegător al țărei.

În asemenea condițiuni, succesul ministerului era mai dinainte asigurat și chiar cunoscut.

Astfel din Constituțiunea noastră, nu mai avem decât denumirea; iar garanțiile constituționale nu mai există și guvernul bunului plac domnește în România.

Și când s-a făcut aceasta ? Într-o epocă normală, când marile chestiuni naționale și sociale sunt rezolvate și când țara, după comoțiuni de sus și de jos, după multe suferințe și după îndelungate lupte, se credea ajunsă la acel liman, care face fericirea națiunilor în prezent și pregătește mărirea lor în viitor și care poartă numele de: domnirea legilor.

Experiența secolilor a dovedit că guvernul personal, sub masca regimului parlamentar devine, în privința consecințelor asupra soartei popoarelor, mai dezastruos și mai corupător de cât chiar guvernele cele mai despotice. La noi, acest trist adevăr, mai mult decât în orice altă țară, a dobândit o teribilă consacrațiune. Rezultatele cârmuirei prin bunul plac și ale substituirei voinței miniștrilor, în locul voinței națiunei, au dus țara pe țărmurile prăpastiei, și fiecare plin de grijă, vede înaintea sa ruina materială și morală a României.

Adversarii noștri să nu se încerce a se împodobi, cu numele de ordine și stabilitate, o situațiune care numai liniște și pace nu prevestește !

Să nu pretindă că regimul constituțional, aplicat în adevărul său, nu este făcut pentru această țară.

România este mândră de a afirma, cu vechile ei legi și tradițiuni, cu istoria sa în mână, că controlul națiunei asupra afacerilor publice a fost pururea legea țărei, și că chiar în timpii cei mai nefaști, guvernul bunului plac n-a putut nici odată reuși a se substitui pe lung timp glasului națiunei și dreptului ei străvechiu de a lua parte la luptele țărei.

După patru ani de funcționare, în cele din urmă regimul n-a mai păstrat din guvernul constituțional, decât formele exterioare; aceasta a deschis ochii tuturor, a convins pe toți oamenii cugetători, pentru care binele public nu este un cuvând deșert, că este mai mult decât timpul, de a ne deșepta, de a ne pune la lucru și de a face ca domnia legilor să pună capăt arbitrariului și nesațiului guvernanților noștri.

Această domnie a legilor noi o cerem ca singură mântuitoare pentru noi toți. Ea este atât în interesul națiunei, cât și în interesul puterii executive. În adevăr, regimul, reîntorcându-se cu sinceritate în calea prescrisă de pactul nostru fundamental ar da o legitimă satsifacțiune drepturilor și elementelor vitale ale țărei, și cu aceasta s-ar asigura și întări forța morală a puterii executive, de vreme ce numai așa s-ar întemeia o salutară armonie – care astăzi nu mai există -, între această putere și între toate clasele societății române.

Dar aceasta este numai o speranță, și trista priveliște a prezentului tinde a ne-o ridica și pe aceasta !

De aceea, în fața pericolelor, care ne amenință și cari în parte au și lovit drepturile națiunei, câștigate prin bărbăție și sacrificiile a două generațiuni, consacrate prin pactul nostru fundamental, subscrișii deputați ai opozițiunei ministeriale, care datorim mandatul nostru numai virtuței civice și abnegațiunilor alegătorilor noștri, am uitat desbinările din trecut, am lăsat deoparte desbinările noastre asupra unor chestiuni de ordine secundară, și neavând în vedere decât suferințele țărei, ne-am dat mâna spre a urmări cu stăruință reînvierea legilor, spre a redobândi independența individuală în față cu atotputernicia guvernamentală, spre a face ca Constituțiunea, în general, și legea electorală, în deosebi, să devie un adevăr respectat și practicat, atât de cetățeni, cât și de puterea executivă.

Acest rezultat mântuitor obținut, activitatea noastră parlamentară va urmări cu energie realizarea următoarelor principii:
...”
Semnatarii:
Manolache Kostachi, Ion C. Brătianu, M. Kogălniceanu, A.G. Golescu (cu porecla Negru sau Arăpilă), G. Vernescu, Anastasiu, N. C. Fussea, A. Candiano-Popescu, A. Stolojan, Gh. Chițu, C.G. Peșacov, N.C. Furculescu

Ei bine, starea politică a nației noastre are continuitate. Din nefericire.

Fuziunea dintre PNL cu PDL și FC, precum și cu alte formațiuni politice simpatizante este ca o uniune în care dezbinările trecutului, generate de cele mai multe ori de „unele chestiuni secundare”, nu-și mai au rostul. Să lăsăm istoriei băsismul irațional și dictatorial, tăricenismul social-liberal, orice altă problemă care duce doar la ranchiună și retorică inutilă și să luăm puterea din mâinile urmașilor comunismului „înfloritor la orașe și sate” - cum deja face propagandă Ponta și ortacii lui din zona propagandei politice (Trustul Intact în totalitate, B1Tv, România Tv și jurnalele aferente).