Internetul și securitatea cibernetică. O mare problemă !

Am citit un material (aici), intitulat „Supravegherea în masă atrage după sine autocenzura”. Autorul articolului, român de la Agerpres, a prezentat niște concluzii ale unui studiu făcut în SUA.

Eu am ajuns la concluzia mea. Autorii studiului „își doresc cum să arate internetul”, promovează idei „nobile” contrazise de realitatea cotidiană.

După ce au speculat, copios, pe fenomenul „spirala tăcerii”, după ce au fabulat idei privind exprimarea unor puncte de vedere reținute, ba chiar contrare propriei păreri - la fel cum fac jurnaliștii plătiți să scrie la comandă pentru a induce o idee -, au ajuns la un fel de concluzie:

„Elizabeth Stoycheff, profesor universitar angajat în lupta împotriva supravegherii în masă concepute în SUA, a mai atras atenția că adoptarea de către guverne, dar și de către companiile private, a tehnicilor de supraveghere online în masă subminează rolul internetului de a funcționa ca o platformă neutră pentru dezbatere liberă și onestă, arată Washington Post”.

Să îmi fie cu iertare, dar oamenii ăștia trăiesc pe Lună ! Bine, ei se referă la platforma „facebook”, în studiul lor, uitând probabil că cel care scrie pe facebook o face din proprie inițiativă, ca răspuns la postarea altuia sau pentru a provoca o discuție în cercul „de prieteni” din care face parte.

Faptul că autorii studiului fac o cercetare pe o platformă care folosește internetul și apoi duc „concluzia” la tot internetul arată clar că este vorba despre o mare acțiune de manipulare contra reglementărilor autorităților de stat care luptă, că place sau nu unora, contra folosirii internetului, a platformelor de socializare, ca instrumente pentru comiterea infracțiunilor.

Internetul este folosit nu doar pentru a purta discuții puerile, sterile sau pentru promovarea unor idei sau a unor persoane publice. Este folosit și pentru promovarea doctrinelor criminale,  pentru promovarea violenței domestice, pentru înșelăciune, pentru comiterea infracțiunilor financiare, sexuale (în special pentru atragerea copiilor în cercuri de pedofili), pentru spionaj, pentru atacarea structurilor informatice ale instituțiilor statelor lumii dar și a structurilor informatice ale companiilor private etc.

Promovarea concluziei la care a ajuns această Elizabeth Stoycheff, mai degrabă un mesaj anti-stat, este o acțiune tembelă. În primul rând nu s-a limitat doar la platforma de socializare „Facebook”, pe care a făcut experimentul, a tras concluzia pentru tot internetul.

Eu credeam că numai la noi în România sunt tâmpiți notorii (pentru noi, desigur), dar văd că și la alții se poartă prostia cu ștaif.

Am început cu știrea privind studiul americanilor. Ajung la niște concluzii, păreri, expuse la o altă activitate de aici, din România, cu privire la „securitatea cibernetică”, în cadrul conferinței „Securitate cibernetică — Amenințări. Măsuri legislative și aplicare”. Informațiile sunt aici, aici, aici ...

Și aici avem o presă de rahat, cu jurnaliști de rahat care preiau tâmpenii citite pe nu știu unde și le promovează agresiv.

„Nu există date 100% sigure și, dacă vedem creșterea din ultimii ani a atacurilor cibernetice, putem presupune că, în următorii ani, va deveni o problemă globală, nu numai a societății noastre. Ținând cont de arhitectura actuală a internetului este aproape imposibil de determinat sursa atacului. Generatorul de politici trebuie să țină cont de structura actuală a internetului și nu neapărat de cum am vrea noi să fie internetul. Toate teoriile, toate tehnicile, dacă nu sunt în concordanță cu realitatea, riscăm să facem construcții inutile și legislație care nu poate avea mare efect” - Marius Bostan, ministrul MCSI.

Florin Cosmoiu, șeful CYBERINT de la SRI afirmă franc că securitatea cibernetică depinde de fiecare cetățean care posedă un calculator, de care se folosește pentru a intra în relații cu alte persoane, care transmite și primește date și care poate produce pagube altor persoane dacă nu își întreține unealta și dacă și își protejează programele pe care le rulează. Unul care are un calculator infestat va pune în pericol pe toți ceilalți cu care intră în contact dacă și aceia au calculatoarele neprotejate.

Hai să fim realiști. Acesta este adevărul. Iar dacă îi luăm în calcul și pe cei care produc și răspândesc produse care infestează, atunci chiar avem o problemă când acceptăm tembelisme ca acelea din studiul americanilor.

„Din păcate, trebuie să ne gândim și să fim mai atenți, dar totuși cei angrenați facem destul de puțin atunci când vine vorba de securitate cibernetică. Trebuie să acționăm și trebui să creștem. Dacă urmărim niște statistici la nivel internațional vedem că numărul de calculatoare infectate cu botnet, România este unul dintre liderii mondiali (...) Promovarea culturii de securitate în România este importantă. Securitatea cibernetică depinde de fiecare dintre noi, Fiecare calculator din această țară influențează securitatea infrastructurilor cibernetice. Dacă folosim un sistem de operare 'crackuit' care nu deține update-uri sau dacă folosim sistemul de operare XP, care nu mai are niciun fel de upgrade, permanent calculatorul persoanei fizice va fi vulnerabil. Prin acel calculator pot fi infectate alte rețele. Trebuie să schimbăm mentalități. Cetățeanul trebuie să aibă încredere în Lnternet. Trebuie acționat în creșterea serviciilor online, în e-Guvernare și în e-Commerce. Plus să avem garanția că ceea comunicăm ajunge doar la destinatarul cu care comunicăm”.

Augustin Jianu, directorul-general al CERT-RO: „Nicio soluție de securitate nu ne poate proteja de amenințări 100% necunoscute. Ca să ne putem proteja, trebuie să înțelegem noile amenințări. Unul dintre scopurile legii este să cunoaștem mai întâi noile amenințări, să avem niște mecanisme prin care să ajutăm oamenii. Legea nu rezolvă problema, dar diminuează riscurile. Nu putem să securizăm 100% toate atacurile, dar putem preveni” și „Mi-am dat seama că foarte multe voci care se împotrivesc unor reglementări nu înțeleg ce este cu Legea securității cibernetice. În momentul de față, nu avem uneltele necesare prin care să putem interveni adecvat. Conceptul de răspuns la incidentele de securitate cibernetică există. În cazul în care se întâmplă un incident, putem răspunde în mod eficient. Sute de mii de servere, la nivel mondial, sunt vulnerabile. O vulnerabilitate extrem de mediatizată este 'Heartbleed', iar lumea, deși știe de ea, totuși avem sute de mii de servere la nivel mondial vulnerabile. Dacă în România am avea o Lege a securității cibernetice, această vulnerabilitate nu va exista. Companiile din România care au servere vor fi obligate să ia măsuri”.

Suntem în fața unei decizii majore. Ne maturizăm sau ne comportăm ca niște indivizi cu „țigle lipsă pe casă” ?!

Pot recunoaște faptul că eu susțin o lege a securității cibernetice dar și o lege mai bună (în sensul să dea instituțiilor statului mai multe instrumente utile !) pentru combaterea infracțiunilor care folosesc internetul, pentru combaterea terorismului, pentru contracararea „spionajului privat” - exemplul este proaspăt, Kovesi este una dintre țintele unui astfel de spionaj care afectează inclusiv securitatea națională -, etc.

Sunt convins că jurnaliștii care tot combat împotriva protecției de stat în domeniul cibernetic nu au habar ce vorbesc. Dacă nu cumva sunt plătiți, de „forțe obscure”, pentru a face așa ceva. Nu este exclus ca unii să fie plătiți. Foamea este mare.

Art. 29 și 30 din Constituție. Libertatea de exprimare.

Nu am de gând să renunț la drepturile și libertățile pe care le am prin Constituție. De aceea nu am de gând ca din lașitate sau compromis compromițător să susțin aberațiile unor așa-ziși formatori de opinie.

Nu am de gând să apăr pe cei care au de gând să promoveze crima. Văd că sunt destui. Fie sunt inconștienți, fie sunt slab pregătiți, fie au interesul să vadă mai multă crimă, mai multă dezbinare, mai multă anarhie.

Avem o Constituție. Cu privire la drepturile și libertățile cetățenești este clară, după mine, chiar dacă incompletă. Dar nu voi scrie acum despre ce este incomplet. Voi scrie despre ce este clar și fără echivoc.

Constituția trebuie înțeleasă de fiecare dintre noi dar și de cei care vor să aibă relații cu noi așa cum este ea scrisă. Abaterile de la litera Constituție sunt sancționate prin lege. Avem și legile necesare.

La art. 29 alin (1), „Libertatea conștiinței”, Constituția prevede clar:

„Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale”.

Actele de agresiune asupra cetățenilor altor state în numele unei religii sunt astfel de limitări ale libertății gândirii și a opiniilor. Ba, mai mult, sunt încercări de constrângere, prin forme violente, pentru adoptarea unor opinii contrare convingerilor proprii.

Ce mă șochează, este faptul că organizații civile interne au trecut la susținerea acestor forme de agresiune asupra libertății de gândire, a modului de exprimare a opiniilor.

Art. 29 trebuie coroborat cu art. 30, privind „Libertatea de exprimare”.

„(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

...

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.

Mie îmi este foarte clar ce spune Constituția. Contrazice ferm toate „adnotările” așa-zișilor formatori de opinie, așa-zișilor jurnaliști etc.

Cenzura de orice fel este interzisă. Ca atare, exprimarea unor opinii sau a unor gânduri cu încălcarea valorilor de la art. 30 alin. (6) și (7) sunt sancționate prin lege. Este o problemă de suveranitate națională. Art. 2 din Constituție alin. (2) este ferm în acest sens: „Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. Nimeni nu are dreptul să „sancționeze” pe cei care au opinii sau gânduri contrare.

Pentru a nu exista dubii, pun aici și definiția „suveranității” din DEX:

„SUVERANITÁTE, suveranități, s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ♦ Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state. ♦ Suveranitate națională. Suveranitate de stat. – Din fr. souveraineté”.

Constituția noastră s-a inspirat din Constituția franceză. Cred că nu sunt diferențe de fond între cele două constituții, mai ales în această parte a drepturilor și libertăților civile. Mai cred că aceste drepturi și libertăți sunt înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Convenția Europeană în materie, sunt temeiul judecăților la CEDO.

Având în vedere cele de mai sus, constat că cei de la Charlie Hebdo nu au încălcat drepturi individuale, nu au incitat la ură religioasă, nu au incitat la discriminare etc.

Îmi este peste putință să accept declarațiile de „sancționare” ale jurnaliștilor de la publicația franceză formulate de diferite persoane. Indiferent de statutul lor academic, jurnalistic, social, politic etc. Am ajuns la concluzia că aceste persoane vor doar să iasă în evidență prin încălcarea gravă a prevederilor constituționale. Prin desconsiderarea drepturilor și libertăților civile ale celorlalți. De fapt, tocmai aceste persoane comit ceea ce se fac că apără. Pentru că ei se referă la viața privată a unei persoane, iar prin justificarea asasinării acesteia îi refuză, post mortem, dreptul la existență. Niște lasi.

Cu privire la extremiștii islamici, la jihadiști, va trebui ca și noi, cetățenii, nu doar instituțiile statului cu atribuții în materie, să înțelegem că aceștia vor comite crime în continuare, motivele fiind absolut absurde. Organizațiile islamiste vor să împiedice statele lumii să intervină în interesul statelor atacate, să nu fie aplicate prevederile Cartei ONU. Atentatele teroriste au acest scop. Alegerea sediilor publicațiilor occidentale urmărește o mai mare vizibilitate a acțiunilor lor, crează mai multă emoție publică, denaturează sensul drepturilor și libertăților civile în mentalitatea unora sau a altora. Apar lașii, panicații și sunt activate astfel inclinațiile altora pentru anarhie și terorism. Iar la noi nu au întârziat să apară. Bisericoșii ortodocși au fost foarte rapizi în a susține crima de la Paris. Văd, cu stupoare, cum sunt „combătute” acțiunile polițienești din Belgia !?

Îmi asum lozinca „Je suis Charlie et Ahmed”. Teroristul nu are religie, chiar dacă se folosește de ea. Înclin să cred că ortodocșii care sunt favorabili actelor criminale de la Paris nu sunt nici ei creștini. Înclinația către crimă le domină simțurile.

Lansare de carte

„Viitorul libertății” vrea să se adreseze liberalilor. Și nu doar lor. Sunt oameni care fără a fi politicieni apreciază libertatea pe care liberalismul o propune prin programele politice și de guvernare.