Pedeliștii, Sulfina Barbu de exemplu, au lansat ideea că dezonorantul nostru Guvern va pune de acord proiectul legii de modificare a Constituției cu observațiile CCR și că acesta își va urma cursul. Adică, va fi trimis Parlamentului pentru a intra în procedura dezbaterilor. Era de așteptat. Chiar dacă nu au șanse în Parlament, au o „pleașcă” pentru campania electorală ce bate la ușă. Iar printre ideile cu care au picat la CCR sunt unele dragi, foarte dragi unui Tapalagă sau unor forumiști de pe la Excrementul Zilei sau HoțNews.
Ca să fiu sincer, nu mă așteptam ca CCR, politizat până peste poate, să dea aviz negativ propunerilor lui Băsescu. Zăgrean, Moțoc și care portocalii or mai fi pe acolo, oameni de casă ai nașparliului bețivan de la Cotroceni, au făcut dovada incompetenței constituționale de prea multe ori pentru ca acuma să mă mai determine să cred că indivizii și individele impuse cu forța în această instituție au treabă cu Constituția. Oricare ar fi ea. Dar ... în fine. Ceva s-a întâmplat de au ajuns la un astfel de rezultat. Mai ales pentru faptul că avizul lor este strict consultativ. Și-au dat cu părerea fără însă ca părerea lor să fie obligatorie.
Legat de aviz am unele observații de făcut. În primul rând formularea lor de final „obligatorie” este o aiureală din moment ce avizul este pur consultativ. Nu are cum să fie obligatorie o părere. Pentru că munca lor la proiectul de lege de modificare a Constituției este doar o părere, o părere care nu a întrunit majoritatea. Trei excremente portocalii de la CCR au fost de acord cu propunerile băsesciene. Apoi, din unele formulări ale creaturilor de la CCR constat că s-au substituit instanțelor de judecată, ceea ce este dincolo de competențele lor. Chiar dacă au folosit formularea că unele prevederi aduc atingere „drepturilor și libertăților fundamentale” sau „garanțiilor acestora”, modul în care au „judecat” nu este sau nu ar trebui să fie propriu CCR ci doar unei instanțe de judecată. Cei de la CCR trebuie doar să facă o evaluare între propunerile de modificare și prevederile exprese ale Constituției cu privire la limitele revizuirii. Ei însă, părerea mea, au cam depășit aceste limite. Nu pot să nu remarc faptul că o parte dintre observațiile lor sunt ca o frecție la un picior de lemn, pe lângă caracterul consultativ al demersului lor sunt prevederi în cuprinsul tratatelor la care România este parte ce acoperă, acolo unde este dubiu, prevederile constituționale în situația conflictului de legi. Ca să dau exemplul cel mai simplu, mă voi referi la caracterul licit al averii. Iar în materie avem destule reglementări internaționale care, în conflict cu legile interne, ar fi obligat instanțele de judecată românești să le aplice prin sancționarea acelor prevederi interne ce la încalcă.
Nu îmi propun să fac analize foarte detaliate pentru că ar însemna să pierd un timp aiurea. Rețin doar faptul că soluția CCR a produs o mare satisfacție multor români, mai puțin pricepuți în ale Constituției și legilor și o imensă insatisfacție guguștiucilor portocalii. Tapalagă și celelalte condee portocalii fac spume „la gură” înfierând decizia CCR. Ba, ma mult, Tapalagă face și oficiul de a dezinforma, cu intenție, publicul cititor portocaliu (cum îi turcu'i și pistolul) punând dezonoranta Curte Constituțională în rândul instituțiilor Justiției, ceea ce este prea mult. Curtea Constituțională nu are treabă cu Justiția. Dar portocalii nu au chef să știe asta.
Băsescu mai înregistrează un rateu. Al câtelea oare ?
