La mulți ani !

La mulți ani !

Tututor celor care mi-au fost alături în anii de viață străbătuți până acum le urez, sincer, „La Mulți Ani !” și le doresc multă, multă sănătate, împlinirea dorințelor ce și le pun azi (sau chiar ieri ori chiar de mai demult) cu privire la noul an, 2011.

Eu ... eu îmi doresc ca liberalii să devină principala forță politică a țării, îmi doresc să scăpăm de ambiguitatea doctrinară, chipurile „liberală”, promovată de Băsescu și ai lui din PD-L, îmi doresc ca militarii și polițiștii (grupuri profesionale cu care am afinități profunde) să aibă puterea de a deveni ceea ce în cultura organizațiilor noastre se spune că sunt: cei care prin sacrificiul suprem, la nevoie, asigură apărarea și securitatea cetățenilor români.

Și, îmi doresc enorm, ca anul care vine să însemne și anul în care România se va despărți de ultima ei dictatură. Dictatura băsesciană și a „partidelor unice” PD-L și UDMR.

Mulțumesc tuturor celor care mi-au transmis tradiționala urare.

Crăciunul

Azi este Crăciunul. Imaginea de alături este cea pe care milioane de copii o visează. Acolo, în sanie, în spatele moșului, este sacul cu jucăria sau jucăriile preferate. Tot acolo însă sunt și speranțele noastre, ale oamenilor maturi pentru un an mai bun decât cel care se încheie.

Crăciun fericit, tuturor ! Hmmm ... poate cu mici excepții.

Am primit multe urări și am transmis. Nu am avut cum răspunde tuturor, fie din nepricepere fie din alte motive.


Ce ne dorim acum ? Un an fără guvernarea dezastrului național. Sper să avem această dorință împlinită. Unii au scris că acest „Crăciun” este cel mai trist și mai șters din viața lor. De la revoluție până la acest fatidic an 2010 nu au mai avut sărbători atât de cenușii și triste. Există însă speranța. La anul, fără Băsescu și PD-L+UDMR+UNPR la guvernare, este posibil să avem un „Crăciun” normal. Un „Crăciun” al speranțelor ce se pot împlini.

Nu pot trece mai departe fără să mă gândesc la „Crăciunul” copiilor familiei Sobaru ! Tatăl a făcut gestul de protest în Parlament și pentru viitorul lor. El a fost singur. Noi, cei care am văzut protestul în toată puterea lui ar trebui să îl ducem mai departe. În formele care să împlinească voința tuturor românilor.

Schengen. Probleme la aderare.

S-a ratat aderarea la Spațiul Schengen la termenul prevăzut. Ideea este anunțată peste tot. Comentarii, păreri, aiureli, tot tacâmul.

În primul rând este vorba despre intenția unor state vest-europene de a întârzia accesul României și Bulgariei la Spațiul Schengen până când aceste state își revin din grava criză politică în care se complac. Nu știu ce este în Bulgaria, însă acolo se pare că este mai mult vorba despre crima organizată și corupție. La noi, pe lângă cele două „probleme”, se adaugă grave aspecte politice. România nu mai respectă, ostentativ, criteriile politice de aderare la Uniunea Europeană. România are un nou dictator, gen Ceaușescu sau Lukașenko, care le știe pe toate și care are alte valori în tărtăcuță, contrare valorilor europene unanim acceptate.

Este corectă afirmația potrivit căreia aderarea la Spațiul Schengen este, în special, o problemă tehnică. Ce nu pricepe Băsescu și gașca lui de mafioți este faptul că rezolvarea tehnică a supravegherii și controlului frontierelor nu rezolvă problema. Organizarea instituțională, dotarea cu tehnică și mijloace moderne trebuie însoțită de eficiența activităților la frontiere. Iar aceasta este „plecată cu sorcova”. Cu privire la regimul frontierelor (supravegherea frontierelor terestre, aeriene, fluviale și maritime și controlul la trecerea frontierei a persoanelor, mărfurilor și bunurilor), s-au făcut pași importanți însă nu suficienți. Dacă suntem în regulă cu supravegherea frontierelor avem probleme la controlul la trecerea frontierei. Iar aici este o problemă serioasă, pentru că migrația, traficul de persoane, contrabanda și corupția sunt prezente azi în evaluările oficialilor europeni cu privire la România atât din datele interne (rezultate ale acțiunilor organelor de ordine publică naționale ale acestor state) cât și în media (în special română).

Prin aderarea României la Spațiul Schengen celelalte țări membre ale Spațiului Schengen transferă o parte din obligația lor față de cetățenii proprii la securitate internă autorităților competente din România. Este foarte important ca noi să înțelegem îngrijorarea legitimă a acestor state cu privire la capacitatea României de a asigura securitatea internă a celorlalte state membre cu privire la migrație, crimă organizată, contrabanda cu droguri, mărfuri și produse, terorism internațional etc. Acesta este conceptul de bază al sistemului Schengen. Iar noi nu suntem capabili, azi, să îl îndeplinim.

Este semnificativ faptul că scrisoarea către Comisie este semnată, în numele Germaniei și Franței, de miniștrii de interne. Aderarea României la Spațiul Schengen a devenit un risc instituțional pentru cele două țări. Unele informații spun că și alte țări europene se alătură acestui demers. Ministrul francez al Afacerilor Europene, Laurent Wauquiez, a explicat, într-un interviu pentru "Le Figaro", de ce se opune Parisul aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen în martie 2011, interviu preluat în parte de cei de la Adevărul. Printre cauzele care au determinat cele două țări să devine ostile aderării se numără și aceasta "România a redus cu 40 la sută salariile vameşilor: aceasta nu este cea mai bună garanţie că sunt total impermeabili corupţiei". Precizez că formularea „vameși” se referă la întregul personal al autorităților române cu atribuții la controlul la trecerea frontierelor. Dar se poate extinde la întregul personal cu atribuții la securizarea frontierelor, ba și la organele de control din interiorul statului care contribuie la această securizare. În plus, adaug eu aici și personalul din consulatele României din statele terțe care, potrivit acquis-ului Schengen, ar putea emite vize Schengen pentru resortisanții statelor în care reprezintă, azi, România iar după aderarea la Spațiul Schengen chiar Uniunea Europeană.

Pentru că vorbim despre securitatea internă europeană, nu pot trece peste o Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 22.11.2010, COM(2010) 673 final, din care o să preiau unele pasaje care vin să susțină cele de mai sus.

Intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură”, comunicarea ne ajută să înțelegem ce vrea UE să facă și să comparăm cu ce facem noi, în România, sub conducerea aiuritoare a lui Băsescu și găștii care îl înconjoară.

Pentru că documentul este destul de mare pentru o postare, voi selecta doar principiile alese de autori pentru a da valoare celor „cinci pași”.

În primul rând, evidențiez un concept care în România a fost înlăturat de Traian Băsescu atunci când a declarat că statul nu trebuie să răspundă de soarta fiecărui cetățean. Vă mai amintiți ?

Să vedem cum gândește Comisia:

„Strategia de securitate internă a UE în acțiune” propune un program comun pentru statele membre, Parlamentul European, Comisie, Consiliu, agenții și alți actori, inclusiv societatea civilă și autoritățile locale. Acest program ar trebui să fie susținut de o industrie de securitate solidă a UE, în care producătorii și prestatorii de servicii conlucrează cu utilizatorii finali. De asemenea, eforturile noastre comune de a formula răspunsuri la provocările în materie de securitate cu care ne confruntăm în prezent vor contribui la consolidarea și dezvoltarea modelului european de economie socială de piață, prezentat în strategia Europa 2020.”

Se pare că Europa vrea altceva. Auzi la ei, industrie de securitate a UE ! În timp ce noi cumpărăm de la SUA sau alții tehnica și tehnologia necesară instituțiilor publice. Total aiurea. Am distrus cercetarea proprie, producția proprie, nu suntem capabili să ne aliniem la marii producători europeni (de ex. EADS) s.a. Dragostea față de „licuriciul cel mare” a portocaliilor băsescieni se opune însăși aderării noastre la UE. Băsescu, își dovedește incompetența în funcția de demnitate publică în care a fost cocoțat de cei mai nepregătiți români, aducând România cu „curul în două luntre” iar prin acțiunile de politică externă desfășurate a reușit performanța de a îndepărta cele două luntre una de alta. Suntem practic cu „curul” în apă.

Să iau o altă formulare din Comunicare.

„Strategia de securitate internă a UE în acțiune”, precum și instrumentele și acțiunile pentru punerea în aplicare a acesteia, trebuie să se bazeze pe valori comune, inclusiv pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum se prevede în Carta drepturilor fundamentale a UE . Modul în care abordăm gestionarea crizelor trebuie să se caracterizeze prin solidaritate. Politicile noastre de combatere a terorismului ar trebui să fie proporționale cu amploarea provocărilor și să se concentreze asupra prevenirii unor eventuale atacuri. Atunci când aplicarea eficientă a legii în UE este facilitată prin schimbul de informații, trebuie să protejăm, de asemenea, viața privată a persoanelor și dreptul fundamental al acestora la protecția datelor cu caracter personal.”

Noi suntem total aiurea. Pe considerente de buget și de prioritate a principiilor economiei în fața principiilor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, înscrise în Carta drepturilor fundamentale a UE, în celelalte documente internaționale cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului actuala guvernare pedelisto-udemeristo-uneperistă plus minoritățile naționale altele decât cea maghiară (de fapt reprezentanții tuturor etniilor minoritare din România) se opune, cu înverșunare, alinierii țării la UE și normele acesteia. Iar aici există mulți „autori”. Mugur Isărescu și mulți, mulți economiști afiliați lui susțin și acum, în media, că actualul Guvern a fost împiedicat în acțiunile economice de CCR prin declararea ca neconstituțională a tăierii cu 15% a pensiilor ! Pensiile și cuantumul lor fiind în jurisprudența internațională un drept de proprietate, modul în care gândesc Isărescu și dobitocii care îl secondează ne arată că indivizii sunt împotriva unui principiu fundamental al statului de drept: dreptul la proprietate. Practic, acești economiști ne propun întoarcerea la socialism.

Undeva, cineva, comentând la o postare pe un blog, a afirmat că Franța și Germania ar fi de acord cu aderarea României în secunda doi după ce Băsescu și gașca de mafioți cu care s-a înconjurat vor părăsi puterea. Înclin să îi dau dreptate. Problema României este Băsescu și Guvernul mafiot care îi pune în aplicare tâmpeniile.

Nu sunt de acord cu Băsescu. România nu este discriminată. România a (re)devenit un stat nesigur pentru UE și, în consecință, pentru fiecare stat membru al Uniunii.

Bugetul controversat.

Bugetul de stat și celelalte bugete pentru anul 2011 au devenit subiectul principal al zilelor din urmă. Normal. Din modul cum au întocmit bugetul vedem cum gândește Guvernul. Se pare că nu prea gândește.

Principala preocupare a liberalilor, și nu doar a lor, a fost să propună măsuri de relansare economică pentru a crește numărul contribuabililor și valoarea contribuțiilor la bugetul consolidat al statului bașca creșterea numerică a persoanelor ocupate în economie. Adică revenirea la bunăstare. Nu s-a putut. Guvernul este dependent de FMI. Mai bine zis, este dependent de prostiile cu care s-a angajat în fața FMI. Așa că, bugetul, cu unele amendamente care au fost acceptate la comisiile de specialitate ale Parlamentului urmează să ajungă în plen. Unde nu este exclus să se revină la forma inițială a Guvernului în caz că Băsescu își manifestă „preocuparea” iar Boc trece la executare.

Aseară, la televiziunile neagreate de Băsescu, se vorbea despre câteva mii de amendamente depuse de parlamentari pentru construirea de biserici sau lucrări la acestea. Se pare că au fost respinse în totalitate însă, la Antena 3, la emisiunea lui Radu Tudor se vorbea despre banii lăsați la dispoziția premierului Boc cel mic, bani ce se pot duce, ca de obicei, acolo unde campania electorală a PD-L o cere.

Iau de la „Gândul” articolul de bază. Se vorbește despre modificările aduse bugetului prin amendamentele acceptate de la opoziție. Dar ... este vorba doar despre comisii. Azi este plenul.

Mihai Voicu are o expunere succintă a propunerilor liberale. Ideile sunt foarte bune. Dar sunt în contradicție cu (ne)gândirea băsesciano-portocalie privind guvernarea. O altă analiză o pune Horea Uioreanu pe blogul său. Concluziile lui Uioreanu au fost puse și de alții, fie din PNL sau din PSD, chiar unii analiști din societatea civilă și au fost exprimate pe la televiziuni sau ziare.

Acțiunea opoziției o interpretez în sensul „dacă nu putem schimba bugetul așa cum este construit, măcar să obținem amendamentele care să îl facă mai transparent”. Slabe speranțe, mai ales când este vorba de Băsescu, Udrea, Boc, UNPR și UDMR. Ciolaniada portocalie are cursul ei, neabătut, spre realizarea deplină a jafului național.

Eu conchid că bugetul acesta este o aiureală portocalie, care are ca obiectiv îndeplinirea unor angajamente către FMI și alte entități internaționale cu care Băsescu și ai lui au niște înțelegeri oculte, că oprimă cetățeanul contribuabil și face favoruri acelor cetățeni care nu au contribuit și nici nu vor contribui la realizarea lui. Unii plătesc iar alții beneficiază. Nu pot interpreta altfel alocațiile către proiecte de infrastructură cu termen lung sau foarte lung de finalizare de care vor beneficia o parte dintre cetățenii țării în timp ce contribuabilii reali rămân cu veniturile micșorate substanțial. Sunt de principiul potrivit căruia infrastructura locală să fie bugetată de cei care au nevoie de ea. Operatorii economici care pe plan local au nevoie de drumuri, să facă bine și să le facă. La nivel național, dezvoltarea unei căi de comunicații la nivelul unei autostrăzi este un interes pentru transportatorii mari. Să facă bine să o finanțeze. Iau banii prin taxe și impozite, mai „modern” prin reducerea salariilor bugetarilor și a pensiilor militarilor și polițiștilor ca să fac drumuri pentru unii iar cei care dau banii, în realitate, rămân să înnoate prin gloată !

Bugetul actual confimă gravele nedreptăți ale anilor 2009 și 2010 săvârșite de actuala guvernare băsesciano-pedelisto-udemeristă împotriva românilor. Salariile bugetarilor vor mai scădea, după severele amputări din acest an, câteva mii de bugetari primesc de sărbători drept cadou darea afară din serviciu pe analize de sistem total aiurea, pensionarii își văd drepturile patrimoniale serios ciuntite, măcelărite chiar, în baza unor principii total aiurea guițate de propagandiștii portocalii peste tot în media. La fel ca în în cei doi ani ai coșmarului portocaliu se continuă și în 2011 guvernarea băsesciano-pedelisto-udemeristă.

În expectativă

De ceva vreme sunt în expectativă. Ca mai toți consumatorii de informație sunt bombardat de media, de prieteni, de rude, de cunoștințe. Aștept. Aștept să vină momentul în care să acționez pentru a-mi apăra drepturile.

Așteptarea este însă activă. Particip la diferite acțiuni. Politice, sindicale, sociale ...

Azi vreau să merg la ceai. La Ceainăria Tabiet, str. Ionescu Gion nr. 9, la orele 5 p.m. O întâlnire față în față a prietenilor din blogosferă. Va fi interesant.

Mâine merg la colegii de breaslă, la SCMD, unde are loc o întâlnire a juriștilor militari. Merg ca invitat. Nu sunt membru al sindicatului. Sunt membru al PNL și nu cred că pot fi și membru de sindicat. Nu pot fi dual.

Preocuparea mea majoră rămâne pensia. Pensia de serviciu pe care o am acum atacată de Traian Băsescu și gașca de mafioți din PD-L, UDMR, UNPR și minoritățile naționale altele decât cea maghiară care se joacă de-a puterea. Iar legile care îmi vor produce daune sunt în vigoare. Legea pensiilor promulgată de Băsescu, în rolul de Președinte, îmi arată că am de luptat pentru dreptul meu. La art. 171 îmi spune că „am dato'n bară”.

Art. 171. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înţelesul prezentei legi.

Despre „furtul calificat”

Ieri, mai pe după masa de prânz, după o ședință de Guvern așteptată de întreaga suflare românească, fiind vorba despre mame, concediile de maternitate și contribuția statului pentru încurajarea maternității, micul Boc „cel viteaz” ne anunță, triumfal, că Guvernul condus de el, plin de „înțelepciune”, a hotărât să reducă birocrația. În loc de cinci declarații privind obligațiile fiscale, firmele vor depune o singură declarație urmând ca MFP să transmită celorlalte agentii interesate (pensii, șomaj, asigurări sociale) datele necesare acestora. Na, zic eu, uite o treabă bună. Se pare că ăștia nu sunt chiar tâmpiți. Ei aș, de unde ! Nu sunt doar tâmpiți, sunt și hoți. Dar hoți, hoți calificați.

Acum, pentru a ajuta pe cei care citesc pe aici, voi arăta cum micul Boc „cel viteaz” și Guvernul de panarame pe care îl conduce a furat.

Inițiativa aparține deputatului liberal Diana Tușa. Alături de alți deputați din PNL, PSD și PD - Sulfina Barbu, de ex. Aici este expunerea lor de motive. Aici este propunerea lor legislativă. Iar aici este punctul de vedere al Guvernului micul Boc „cel viteaz” prin care se solicită respingerea acesteia.

Hoție pe față. Iar Băsescu ... oooof, Băsescu vine la postul public de televiziune și felicită Guvernul de panarame portocalii și alte culori trădătoare pentru această ... mare realizare.

Hoție, hoție pe față !

Se clarifică poziția PNL

Acum două zile am avut satisfacția de a primi, din partea PNL, garanția că partidul meu nu va avea nici o colaborare cu PDL. Iar motivarea este suficientă.

,,Așa cum a fost consecvent încă din 2006, spre deosebire de alții, Partidul Național Liberal nu negociază cu teroriștii. Nu există niciun fel de punte de legătură şi nicio posibilitate de alianţă între PNL şi PDL, între PNL şi Traian Băsescu. De ce? Pentru că noi suntem un partid al cărui proiect politic major constă în reconstrucţia din temelii a statului român, în sensul transformării din stat duşman, cum este acum, în stat partener al cetăţeanului."

Este din textul unei rezoluții al Biroului Politic Central al PNL ca răspuns la valul de bârfe comunistoide lansate pe piață de PDL și PSD și, în special, de mai mulți jurnaliști de pe la Realitatea Tv, Antene, B1Tv bașca ziarele situate de o parte sau de alta a orientărilor politice.

Prima oară am citit rezoluția la Lilick. De la care preiau și textul integral pentru blog. Pentru calculatorul meu am preluat textul în format pdf de la PNL.

REZOLUTIA_BIROULUI_POLITIC_CENTRAL_AL_PARTIDULUI_NATIONAL_LIBERAL_-_PNL_nu_negociaza_si_nu_încheie_intelege...

Acest mesaj era necesar. Ca aerul. Media a multiplicat campania de aburire a consumatorilor cu mesajele portocalii potrivit cărora PDL ar negocia cu lideri ai PNL, cei din PSD au speculat și au lansat și ei „analize” potrivit cărora liberalii „ar trăda cauza comună” (?!) iar unii „analiști” au speculat că UDMR ar fi în pericol să piardă guvernarea ... Totul cu parfum de credibilitate. Iar în capul acelora care se uită doar la Tv sau a acelora care citesc doar gazetele gratuite rămâne informația falsă că PNL ar cam face și cam drege lucruri necurate cu PDL.

Acum este clar. Rezoluția nu mai lasă loc de întors. Știu, se poate spune că politicienii una spun și alta fac însă nu toți. Până acum nu sunt motive întemeiate pentru a arăta cu degetul la PNL.

Rămâne să se continue munca de la om la om pentru a demasca acțiunea de propagandă portocalie și roșie (da, dusă de PSD pentru a denigra PNL !).

Pentru că am ajuns la PSD, se cuvine să arăt că la aceștia este mare vânzoleală iar parte dintre liderii lor îl acuză pe Geoană că ar avea niște negocieri secrete cu PNL (Crin Antonescu) și PC (Dan Voiculescu) în defavoarea lui Victor Ponta și a actualei conduceri a partidului. Știrea este peste tot. La Gândul, Puterea, EvZ, JN și la televiziuni. La Ioșka știrea are și un fel de răspuns al lui Crin Antonescu: „Și eu cu cine mă mai aliez ”?

Știrea cu și despre pesediști mă face să mă întreb. Ce vor pesediștii ? Care le este poziția ? Pentru că de aici, de la știrea cu Geoană la știrea cu votul lor în apărarea Monicăi Iacob Ridzi la Comisia Juridică a Camerei Deputaților se vede că au o poziție anti-PNL (Crin Antonescu) și pro-PDL (Traian Băsescu). Întrebarea este și la Lilick, ca să pomenesc doar blogul ei.

Se pare că PNL rămâne singurul partid care luptă împotriva guvernării dezastruoase a PDL+UDMR+UNPR+minoritățile naționale altele decât cea maghiară. Trist.

Scrisoarea a II-a. Parodie.

Prin bunăvoința autorului, col. (r) Ilie Bâtcă, postez parodia după „Scrisoarea II”. Îi mulțumesc pentru mail și pentru promisiunea de a-mi trimite și parodia după „Scrisoarea III”.

Până atunci, lectură plăcută.

Nu trec mai departe fără a-mi provoca o bună prietenă ! La competiție, desigur. Pentru că, fără discuție, prietena mea are condei.

SCRISOAREA II
(după Mihai Eminescu)

De ce tastele-mi stătură neatinse zile-ntregi?
De ce n-am mai scris o frază despre cei ce ne fac legi?
De ce-n astă perioadă nu am mai muncit pe brânci
Şi n-am scos la imprimantă măcar o coală A 5?

Dacă tu ai şti povestea astei vieţi cu care lupt,
Ai vedea că am subiecte, tastele chiar de-aş fi rupt,
Căci mă-ntreb de-şi are rostul Jurământul către Ţară,
Ca s-ajung la bătrâneţe de ruşine şi ocară
Şi dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte,
Dragul meu, Armata, astăzi, nu mai e ce-a fost nainte!

Noi am fost, la vremea noastră, acel soi de "buni la toate",
Şi să-i apărăm hotarul, şi să-i dăm Ţării bucate,
Viaţa toţi ne-am dedicat-o unui nobil, măreţ ţel,
Să ne facem datoria către Ţară sub Drapel.

Vai, tot mai gândesc la anii când mergeam în aplicaţii,
La slănina din fasolea împărţită cu soldaţii,
La nesomnul din puterea nopţilor de iarnă, grele,
Aşternut având deasupra cerul presărat cu stele,
La duminicile-n care făceam muncă nenormată,
La prima garsonieră primită de la Armată,
La nopţile petrecute cu recruţii în cazarmă,
La bidonul şi gamela nelipsite la alarmă,
La Godin-ul din birou-mi, pentru care n-aveam lemne,
La servicii ordonate şi la desele consemne,
La concedii de odihnă amânate sine die,
Soaţa nefăcând din asta chiar o mare tragedie,
La canalele ce astăzi nu mai sunt nici loc de scaldă
Şi la praful de cărbune înghiţit în câte-o haldă,
La tarlale nesfârşite, cultivate cu porumb,
La Canal şi la fascine ancorate de-un pociumb,
La creioanele tocite prin tot felul de-academii,
La copii ce, doar în poză, i-am văzut primindu-şi premii,
La mizerele burdufuri ataşate-ntre vagoane,
Locul meu pentru naveta dintre două garnizoane.

Am sperat că toate-acestea îmi vor fi recunoscute,
Că mi-am clădit cariera pe onoare şi virtute,
Însă tu îmi vei răspunde că vorbesc de o himeră,
C-am ales, din multe alte, doar această carieră
Care, astăzi, din păcate, de batjocură-a ajuns
Pentru unul ce în fruntea românimii a fost uns.

Parcă-l văd pe marinarul ameţit de pe covertă,
Stabilind parcursul navei, cu gândirea lui incertă,
Dar, vai, nava se scufundă, comandată de-un matroz
Care vede viitorul, prin pahar privindu-l, roz
Parcă-mi văd concetăţenii, precum vitele, în cală
Neîndrăznind să-l debarce la o proximă escală.

Parcă văd fotomodelul, fostă star pe o copertă,
Ajunsă-n Divanul Ţării, în mişmaşuri, o expertă,
Scoţând voturi, la nevoie, de la un pârât de plen,
Mai ceva ca Iosefini, albii iepuri din joben,
Ignorând pe deputaţii opoziţiei din Forum,
Trece legile duduia, durând-o în coc de cvorum.

Nu contează că hoţia-i o văzu întreaga ţară,
Căci bătută e în cuie legea asta unitară,
Condamnând la sărăcie pensionari - milioane -,
După cum, azi, pedeliştii marinarului au toane.

De ce nu voi, pentru mine, sau să scriu pentru mărire?
Sunt scârbit peste măsură de atâta nesimţire
Şi, sătul de umilinţa ce-o trăim în vremi nefaste,
Cum să las gândul să zboare şi să-i dau formă din taste?

Azi, când ţara-n două taberi împărţită e - în robi
Şi-mbuibaţi - şi are-n frunte-i o liotă de neghiobi
Ce se-nchină, ca la idol, făcând mare pe-un pitic,
Aş putea, la imprimantă, tonerul pe ei să stric?

Când îşi nalţă piedestale pe minciună şi sperjur
Şi din viaţă-şi fac cu toţii un perpetuum sejur,
Când, în ţara sărăcită, nimeni nu mai mişcă-n front,
Aş putea eu, cu P.C.-ul, să le-aduc vreun afront?

De-oi urma să scriu vreodată despre vremurile-aceste,
Mulţi vor crede adevărul spus de mine o poveste,
De-aceea, de azi-nainte, poţi să nu mă mai întrebi
De ce tasta nu m-abate cu ispita-i de la trebi,
De ce n-am pornit P.C.-ul atâta amar de zile,
De ce scot din imprimantă doar imaculate file...

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Păi ... poți să zici că nu-i așa ?!

Desființarea granițelor ?

Sintagma din titlu a fost lansată de maghiarii din UDMR, cu ani în urmă, când își susțineau „europenismul” și cereau partenerilor politici din Parlamentul României unele și altele. Sintagma a mai fost folosită, periodic, de alți incompetenți politici, în special din PD-L, partidul stat, dar și de Băsescu. Nu mai spun despre faptul că măsurile pe care le ia MAI cu privire la frontierele României cu statele membre Schengen sunt ostile statului român.

Mă consider, încă, o persoană care are expertiză în această materie. Din acest motiv sunt deosebit de deranjat de promovarea, în media, a unor formulări tâmpite, fie de către politicienii incompetenți fie de jurnaliștii idioți.

În revista Capital a apărut acest articol. Are doi autori: Mirona Hrițcu și Răzvan Amariei. Nu îi cunosc. Sunt tineri ? Sunt „maturi” ? Au o oarecare pregătire ? Știu ceva despre viață ? Despre statul român și despre piața comună europeană ? Nu cunosc. Văd însă că folosesc cu nonșalanță, condamnabilă, formulări de genul ”Desființarea de facto a frontierelor cu Ungaria și Bulgaria le va face viața mai ușoară transportatorilor și turiștilor, însă ar putea aduce și o creștere a criminalității și a imigrației ilegale”.

În primul rând, intrarea în spațiul Schengen nu presupune renunțarea statelor membre la identitatea lor de stat. Național (cei care au acest atribut), unitar, indivizibil, independent. Iar pentru a înțelege acest lucru, cei care vorbesc sau scriu despre subiect ar trebui să știe ce este cu Acordul de la Schengen și Convenția de aplicare a Acordului.

Uniunea Europeană este o uniune economică. Mai puțin politică. Economică, pur și simplu. La bază sunt mai multe tratate, cel mai important devenind, cu timpul, Tratatul de constituire a Comunității Europene (TCE) redefinit, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona ((art.2 alin. (1)), în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Citind preambulul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene se vede, cu ușurință, că unul din scopurile acestuia este acela de a „elimina barierele care divizează europa”, bariere economice, financiare, sociale, de limbă ... între acestea având un loc aparte barierele „vamale”. Aici este vorba, concret, despre eliminarea controlului la trecerea frontierei pentru asigurarea unei mai rapide circulații în spațiul comunitar a persoanelor, mărfurilor, bunurilor și valorilor aparținând Statelor Membre UE. Atât. Nu mai mult. Pentru cei care au interes, lectura tratatului oferă și mai multe răspunsuri la întrebările pe care și le pun.

Formularea „idioată” a jurnaliștilor de la Capital înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin, desființarea statului român. Pentru că prima condiție a existenței unui stat sunt frontierele sale recunoscute de statele vecine și de alte state. Fără frontiere, un stat nu există. Există comunități înființate pe criterii etnice care au „guverne”, au instituții publice (școli, spitale, poliție, armate etc.) dar nu sunt state pentru că nu li se recunosc frontierele naționale de către vecini. Palestinienii, kurzii etc.

Acordul Schengen este o covenție a Statelor Membre UE la care au aderat și alte state europene care nu sunt membre (Norvegia, Elveția) prin care se facilitează trecerea frontierelor naționale prin eliminarea controalelor la frontiera internă și întărirea (excesivă uneori), a controlului la frontierele externe ale statelor membre. Una dintre facilitățile importante ale Acordului Schengen este îmbunătățirea comunicării între organele de control la frontieră din toate statele membre, prin Sistemul de Informații Schengen. Mai mult, după înființarea Serviciului „Frontex”, cu sediul la Varșovia, se urmărește o dezvoltare a cooperării instituționale între statele membre prin desfășurarea unor acțiuni comune pentru combaterea riscurilor la spațiul comunitar. Tot prin acest serviciu, unele cheltuieli operaționale se transferă de la statele membre la Comisia Europeană, pentru că, de exemplu, supravegherea satelitară a unor zone adiacente spațiului Schengen este în interesul tuturor statelor membre și nu doar al unui stat, oarecare.

Nu mă mai extind în explicații, dar mă deranjează enorm tâmpeniile aruncate în media de niște cretini cu pretenții de politicieni sau jurnaliști.

Dezbateri pentru o nouă Constituție

Azi am fost la dezbatere. A patra. La două ... am absentat. A doua și a treia. Motivat.

Lilick a prezentat, în detaliu, evenimentul. Voi face și eu la fel, urmând ca unele aspecte ale dezbaterii de azi să fie tratate de mine în postările ulterioare. Am mai promis eu, în alte rânduri, că voi face și voi drege așa că ... mare lucru o nouă promisiune ?

Watch live streaming video from soim at livestream.com

De la problemele constituției s-a ajuns la problemele instituțiilor statului. S-a ajuns până la amănunte, la elemente de funcționare ale acestor instituții, că este vorba despre instante, că este vorba despre parchete, că este vorba despre Curtea Constituțională sau CSM. Nu mai spun despre faptul că Victor Alistar a mers și mai departe făcând referire la norme din diferite acte normative care viciază buna desfășurare a instituțiilor statului care sunt chemate să contribuie la actul de justiție.

Într-o formulare simplificată, legea este o convenție. Între noi, cetățenii, cu privire la comportarea noastră față de un fenomen, o situație aparte, un comportament în societate etc. Și constituția este o convenție, prin care noi stabilim cum arată statul în care trăim, care sunt instituțiile de care avem nevoie, care le sunt funcțiile și, acolo unde cădem de acord, care din aceste instituții au putere și care nu. O discuție, la nivelul unui grup de inițiativă - este cazul grupului constituit de Fundația „Horia Rusu” -, are rolul de a identifica eventualele disfuncții ale constituției în vigoare și a găsi acele cuvinte care, puse în propoziții, să poată deveni norme constituționale. Normal, nu grupul de inițiativă este cel care „va da” o nouă constituție. Acest rol aparține Parlamentului care va forma o adunare constituantă, care va finaliza textul propus (vor fi mai multe proiecte și amendamente), îl va propune cetățenilor prin intermediul unui referendum și, de va trece, noua constituție va intra în vigoare. În acest grup vorbim despre o constituție „liberală”, o constituție care pune în centrul preocupării statutului cetățeanul și nu organele statului.

O sinteză a discuțiilor preiau de la Lilick. Ele sunt și pe site fundației.

Fundaţia Horia Rusu - a IV-a dezbatere

Sinteza nu cuprinde și acele aspecte la care eu vreau să fac referire într-un viitor apropiat. Sunt însă aspecte foarte interesante care pot duce la dezbateri chiar în rândul celor care nu au pregătire juridică, oameni care însă pot pune întrebări și cere răspunsuri din poziția de cetățeni beneficiari ai convențiilor statului român (de la constituție la legi, ordonanțe, hotărâri de guvern, ordine de miniștri etc.).

Acum, mă opresc aici. Mâine ... vom vedea.

„Peneș cu arcanul”

Primesc un mail. De la Victor, fost coleg de liceu. Pensionar militar, cu pensie „nesimțită”. La fel ca mine, la fel ca alții peste 100.000 de români. O prelucrare după „Peneș curcanul”, de Vasile Alecsandri. Intră în categoria „umorul la români în vremuri de restriște”.

Autorul, tot un rezervist, are, de la mine, tot respectul pentru reușită.

PENES...


Pe drumul de costişă ce duce către NATO,
În gândul lui, sergentul zicea c-a-mbulinat-o,
De-o fi să sune goarna, să plece la război,
Că-i sunt dotaţi colegii, cu puşti, din doi în doi,
Aceşti pifani destoinici, mărşăluind cuminţi,
Precum, odinioară, părinţii de părinţi.
........................................................................................
Apare premierul, semeţ ca un pandur,
Privind spre militarii de foame rupţi în cur
Şi inima în pieptu-i bătea, mai să i-l spargă,
Văzând pe Gabi Oprea pe o mârţoagă şargă
Şi mult se minunează şi nici că-i vine-a crede
Când stele, cu toptanul, pe umerii lui vede,
Cascheta-i era spartă, tunica descusută
Şi-avea mai scurţi nădragii cu douăşcinci la sută,
Lăsând în văzul lumii o gheată scâlciată,
Dar fruntea lui teşită părea încoronată
Cu străluciri de stele primite de pomană,
În scurta-i carieră, de-acest distins Izmană,
Căci bietul om, slab, palid, abia mai poate duce
Opt stele ce, pe umeri, ca soarele străluce.
Se miră Cabinetul, iar premierul, bravul,
Se-nclină la ministru (precum îi e năravul)
Şi-i zice cu blândeţe: „De unde vii, Găbiţă?”
„Vin tocmai de la Şefu`.” „Şi cum e dânsul? „Criţă.”
„Dar aste stele multe, cum, cine ţi le-a dat?”
„Chiar şeful dumitale, doar nu le-oi fi furat.”
„Şi pentru care fapte?” „Ştiu eu... Cică drept plată
Că am trădat partidul, dar asta prima dată,
Şi am venit la dânsul, cu trădători, cu tot.”
„Dar ce rang ai, Găbiţă?” „Am rang de... mafiot!”

... Discursul de rigoare sfârşindu-l, premierul
Dă încă o dovadă că nu-i lipseşte flerul,
Făcând el spre miniştri un semn cât mai discret,
De-o parte-i şi de alta, întregul Cabinet
Zâmbeşte, la comandă, şi dau toţi cu piciorul
În Oastea umilită, precum întreg poporul...

Peneş cu arcanul
Pentru conformitate,

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Folclorul nu iartă. Memoria populară va reține despre Băsescu și guvernarea mafioților pedelisto-udemeriști că au dus țara de râpă.

Erată

Autorul îmi atrage atenția că parodia este după poezia „Sergentul”. Îmi asum greșeala.

Fătuloiu și mita „televizată”

Dan Valentin Fătuloiu. M-am întâlnit odată cu el, pe când eram în activitate. Venise la PFR să propună un protocol al MAI cu MP. Poliția de frontieră urma să cerceteze cauzele aflate în zona ei de competență, stabilite de lege în sarcina polițiștilor iar poliția în afara acestei zone. Erau fricțiuni severe între noi și polițiști. Unii procurori dădeau cauzele, în special pe droguri, polițiștilor de frontieră iar polițiștii considerau că le sunt „încălcate drepturile profesionale”.

Era seară. Destul de târziu. Fătuloiu era în biroul adjunctului șefului inspectoratului general. Civil. Dispus la negocieri. Am fost chemat să văd textul protocolului făcut de poliție și să fac propuneri. Am lucrat rapid, pe loc, corecturile le-am făcut la calculatorul meu, noi am semnat și ștampilat, Fătuloiu s-a dus la IGPR și au făcut același lucru, peste două-trei zile procurorii de la MP au semnat și ei.

Protocolul a fost un lucru bun. Treaba a mers mai bine. Nu il bănuiam pe atunci, pe Fătuloiu, de alte-alea. Mai târziu, de prin cotloanele „secrete” ale MAI, au început să apară „știri”. Fătuloiu era într-o gașcă care lupta contra altor găști. In cadrul Poliției dar și în cadrul ministerului. Faptul că era „pedist” era, de asemenea, o „știre”. Dacă vin pedeii la putere, Fătuloiu va crește. Dar se avea bine și cu pesedeii. Timpul a confirmat valabilitatea „știrii”.

În scandalurile din MAI, Fătuloiu avea partea lui. Creșterea lui profesională avea la bază clientelismul. Omul a dat. Fără nici un fel de discuție. A dat la greu cui trebuie pentru a ajunge sus. A ajuns unde a vrut și a dat, în continuare. La fel ca ministrul izmenar de la apărare, Gabriel Oprea. Același tip de om.

Tentativa de mită televizată aflată în prim-planul media de azi are toate ingredientele pentru o știre de senzație. Dar clarifică și multe alte probleme.

Mituitorul dă celui care primește. Mituitorul nu merge la întâmplare. Studiază terenul, studiază persoana care poate interveni, studiază legăturile acestuia cu mediul în care vrea să se intervină. Mituitorul alege momentul și locul transferului de bunuri, de comun acord cu mituitul (se are în vedere siguranța afacerii și siguranța celor care participă la acțiune). Mituitorul își ia măsuri de siguranța la fel cum își ia și cel care acceptă mita.

Evenimentul de iese din tipar. La o primă vedere. Momentul și locul transferului de bunuri a fost prost ales sau a fost deconspirat. De cine ? În cauză există un terț. Cine este acela ?

Jurnaliștii de investigație dau niște informații interesante. Fătuloiu a făcut un auto-denunț, cu două luni în urmă. Dar și „mituitorul”, Cătălin Chelu, a făcut unul ! Na poznă ! Treaba începe să pută. Desfășurarea „evenimentului” îmi confirmă lucrătura.

În „ziua plății”, „mituitorul” și asociatul său sunt opriți în trafic. Erau la volanul a două mașini „bengoase”, aveau asupra lor actele a două case (toate ?) și o sumă mare de bani. Fătuloiu este cel care declară în fața presei cu ce ar fi trebuit el să fie mituit. O singură declarație. Cu 50.000 euro (erau la prietenul „mituitorului”), două mașini (erau în circulație !), două case (actele erau în mașini). De ce două case ? Unde au fost construite ? Când s-a început construirea lor sau dacă erau deja construite ce legătură ar fi între Fătuloiu și ai lui și localitățile în care sunt înregistrate cele două case. De ce două mașini ? De același tip. Albe. Iar trebuie mers la Fătuloiu și ai lui, familia sau grupuri de interese. Există legături între aceste bunuri și Fătuloiu, sub aspectul locațiilor ?

Mituitorul nu recunoaște. Ce este prost ? Dar este reținut de DIICOT, pentru 24 de ore sub acuzația de „dare de mită și cumpărare de influență”. Dar, de dat nu a dat. Încă. Actul de dare de mită nu s-a produs, „tentativa” fiind „împiedicată” de oamenii legii. Oricum, procurorii vor avea de lucru dacă sunt porniți să facă din această mituire un succes. ”Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase ...” prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal trebuiesc dovedite, nu prin reținerea unor mașini în trafic ci prin recunoașterea făptuitorului.

Cred, sincer, că acest individ descurcăreț, Chelu, a ajuns la ananghie datorită altor acțiuni. Mai cred că s-a adresat lui Fătuloiu să fie ajutat cunoscându-se, mai ales în mediul interlopilor, faptul că polițistul are legături strânse cu o parte dintre procurori. Și nu numai. Bașca sprijinul politic cotrocenist de care beneficiază individul, la fel de bine cunoscut. Iar bomboana pe colivă este faptul că se știe, sau se prezumă, că individul este dispus la „cadouri”. Nu pot crede că acest Chelu a mers în orb, la plesneală. Din câți indivizi cu „relații” la procurori sunt în țara asta a ales pe unul care îi oferea garanții. Și sunt convins că în primele faze ale relațiilor dintre cei doi au existat aceste garanții. Faptul că jucăria s-a stricat ... pe ultima sută de metri ... mă duce cu gândul la faptul că s-a aflat, de alții (niște „terți” interesați), că Fătuloiu a fost atenționat că se știe de manevra lui și că pentru gloria băsesciană se cuvine a face un „sacrificiu” dând în gât pe mituitor (mai ales un grangure din topul miliardarilor, categoria „oligarh”).

Ce va fi, vom vedea. Deocamdată avem doar declarațiile unei singure părți. Fătuloiu. Mare lucru de nu cumva valoarea mitei și compunerea acesteia nu a fost convenită cu mult timp în urmă (ce naiba, un milion de euro în mașini bengoase și case nu se realizează bătând din palme !), cât o fi Chelu de miliardar ! Eu merg pe varianta „terțului” intervenient în cauză, terț în solda altei părți a baricadei politice din PD-L. Așa simt eu. Pentru că nu cred în mustrările de conștiință ale lui Fătuloiu și nici în civismul vreunui polițist din jurul acestuia. Ce naiba, ce să caute civismul cetățeanului funcționar public în condițiile guvernării portocalii în perioada căreia servilismul și obiediența către „mărețul” premier Boc și al său partid sunt singurele „valori” care duc la funcția publică și succesul „în afaceri”.

Dacă Fătuloiu s-a auto-denunțat cu două luni în urmă, înseamnă că „afacerea” curgea de mai mult timp. Se construiau casele și mașinile erau comandate la furnizor ... Acum două luni se pare că Fătuloiu a fost „anunțat” că se știe ! Fătuloiu a făcut, în aceste două luni, acte de supunere către cotrocenist în mod direct. În această cheie trebuie văzută și intervenția lui la Piatra Neamț ! Lista lui Fătuloiu este comandată de la Cotroceni.

Chelu va avea avocații lui. Să vedem ce va ajunge, când și cum în fața instanțelor de judecată și, mai ales, dacă va fi și care va fi sentința. Până atunci, vom asista, cel puțin câteva zile, la o nouă piesă din „concertul” Justiția televizată.

Statul abuziv. Portocaliu.

Statul portocaliu, sub conducerea părții zicese „de dreapta” a FSN, practică jaful la drumul mare. Metoda era practicată și pe timpul FSN „de stânga”, până în 2004, atunci când prin alte acte normative, în special prin legea bugetului, Năstase și gașca pesedistă amâna plata unor drepturi salariale sau obținute în urma unor procese cu hotărâri definitive și irevocabile împotriva statului rău platnic.

Prin Gheorghe Gerghina, MF propune parlamentarilor să fie aprobată eșalonarea plăților drepturilor bănești câștigate de diferite persoane în instanțe până în 2014 (?!).

Între timp, instanțele de judecată dau hotărâri definitive și irevocabile în favoarea altor și altor români cărora statul băsescian le-a umblat la buzunar. Creanțele statului băsescian se adună deasupra viitorului guvern, indiferent de coloratura acestuia, ca norii de furtună.

În caz că statul hămesit are de recuperat creanțe, unele inventate peste noapte, de la persoanele fizice și juridice (altele decât marii datornici cu capital de stat sau majoritar de stat - de fapt „găurile negre” ale economiei românești) pune haita de funcționari publici ai MF care fac dovada „credinței” față de PD-L și premierul manechin Emil Boc să execute, cum-necum, pe „datornici”. Acum vor să inventeze o „poliție” a ANAF, dovadă a disperării și neputinței, a proastei guvernări.

În caz că statul hămesit este dator, vrea să anuleze datoriile către cetățeni și firmele care au lucrat pentru „stat” fie prin legi (care pică într-o veselie pentru constituționalitate) fie prin amânarea acestora până după terminarea mandatului jefuitorilor portocalii.

Datoria publică a statului devine imensă. Pe măsură ce datoria publică a statului se mărește, sărăcia populației și incapacitatea de plată a firmelor ce nu au fost distruse prin impozitul forfetar se adâncește. Iar propagandiștii portocalii, în frunte cu incompetentul Boc, declamă cu seninătate că ceea ce au făcut era absolut necesar și că România este pe drumul bun ?!

În timp ce noi simțim cum ne cuprinde disperarea, de la BNR glasuiește Mugur Isărescu, mult lăudatul „tehnocrat” care consideră că de va fi schimbat Boc, atunci să fie numit un alt premier care „să continue” politica dusă de acesta.

Prin ceea ce au făcut și fac actualii guvernanți, obligă viitoarea guvernare, indiferent de coloratură, să se ocupe în exclusivitate de transferul resurselor ce vor fi atrase la buget către buzunare păgubite ale contribuabililor români. Iar dezvoltarea țării ... va rămâne un vis frumos.

Ăștia sunt mai răi decât comuniștii. Zilele trecute, un mic investitor cu o prăvălie de la care am luat pâine, declara revoltat că Ceaușescu a fost de mii de ori mai bun ca Băsescu ! Ceaușescu „a construit” iar Băsescu a distrus ! Când în percepția celui care și-a investit banii într-o afacere apar astfel de comparații, înseamnă că am ajuns rău de tot.

Guvernarea PD-L + UDMR devine, pe zi ce trece, cea mai nocivă. Trist este că mâine, dacă nu chiar de azi, vom merge cu comparația în timp mult mai înainte de 1989, ne ducem, încet dar sigur, spre anii 1965 !

Petiția pentru demiterea Robertei Anastase

Deputații PNL au inițiativa unei petiții on-line pentru demiterea sinistrei manechine cocoțată în fotoliul de Președinte al Camerei Deputaților.

Semnarea petiției se poate face aici.


Textul acesteia este cel de mai jos:

„După 20 de ani de la Revoluţie, democraţia şi statul de drept sunt batjocorite de către PD-L.

Camera Deputaţilor este condusă prin minciună şi furt.

Roberta Anastase, preşedintele acestei instituţii, al treilea om în stat, săvârşeşte abuzuri după abuzuri, încălcând Constituţia şi legea de funcţionare a Camerei Deputaţilor, iar actuala majoritate parlamentară PD-L-UDMR face zid în jurul ei, girându-i toate aceste ilegalităţi.

Furtul de la votul pe legea pensiilor nu este singura ilegalitate. Este cea mai cunoscută datorită mediatizării subiectului.

Roberta Anastase este o recidivistă patentată. Astfel:

1. Fură voturi, iar în cazul adoptării Legii pensiilor este cu atât mai grav cu cât numărul persoanelor prejudiciate este de ordinul milioanelor;

2. Protejează corupţii PD-L – La dezbaterea raportului Udrea a blocat lucrările Camerei Deputaţilor pentru a o feri pe aceasta de trimiterea în judecată;

3. Măsluieşte voturi atunci când deputaţii PD-L chiulesc de la şedinţă când se votează legi importante. De exemplu: modificarea statutului funcţionarilor publici, pentru a da banii ţării pe mâna clientelei politice pedeliste;

4. Nesocoteşte voinţa electoratului şi încurajează corupţia politică, ajutând la crearea de partide politice în Parlament deşi nu au participat la alegeri.

Pentru toate aceste fapte foarte grave care reprezintă un atentat asupra democraţiei, noi, deputaţii liberali cerem demiterea Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. Nu acceptăm în fruntea Camerei Deputaţilor, o persoană care, deşi fură, nu plăteşte pentru fapta sa, ca orice cetăţean.

Semnează pentru ca hoţii să plece!

Eu, cetăţean român, nu vreau să fiu reprezentat de un hoţ!”

Poate semna oricare român care se simte trădat de portocalia Roberta Anastase în funcția de Președinte al Camerei Deputaților.

Petiția va arăta câți dintre noi, românii, simt, cu adevărat, dorința de a trăi într-un stat democratic.

Varianta cu PD-L !?

La Hunedoara, Crin Antonescu a făcut următoarea apreciere:


"Nu exclud o variantă (de guvern - n.r.) cu PDL. PDL se exlude singur de la orice construcţie serioasă de tip guvernamental, atât timp cât nu înţelege că preşedintele are treburile şi prerogativele lui şi Guvernul are treburile şi prerogativele lui. Dacă PDL nu înţelege că trebuie să-şi asume această responsabilitate şi nu să fie doar o slugă a lui Traian Băsescu, atunci se condamnă să nu poată face parte dintr-o formulă de guvern responsabilă".

Preiau textul de la Ev.Z, oficiosul cotrocenist.

Am auzit știrea la RTv. Inițial, am rămas șocat. Postul Tv nu detalia. Comunica doar că Antonescu nu excludea o variantă de Guvern cu PD-L cu motivul că ... anul 2010 speră să fie ultimul an în care PNL nu participă la guvernare.

Citind textul în întregime, de la Ev.Z., m-am mai liniștit. Nu de tot, pentru că pentru mine, ca persoană liberă, orice colaborare cu membrii PD-L este interzisă. Mi-au devenit dușmani din moment ce îmi atacă existența. Dar ... în fine, să mă limitez doar la textul anunțului.

Participarea PNL la o variantă de guvernare cu PD-L este condiționată de ruperea PD-L de Traian Băsescu. Practic, enunțul invită PD-L la delimitarea de Traian Băsescu și excluderea din actul de guvernare a „deciziilor” cotroceniste. Practic, izolarea lui Traian Băsescu la Cotroceni așa cum a fost pe timpul Guvernului Tăriceanu.

În timp ce postam mi-am amintit de discursul lui Crin Antonescu la moțiunea de cenzură când, cu intenție (se recunoaște de unii analiști și comentatori politici), acesta a exclus, cumva, din critica adusă PD-L pe Vasile Blaga ! În această situație, PD-L de care a vorbit ieri la Hunedoara este cel în care Vasile Blaga conduce. Un mesaj către partea din PD-L care și-a mai păstrat rațiunea ?

Dar asta înseamnă că la masa negocierilor cu PNL nu au loc Boc, Udrea, Berceanu, Videanu, toată trupa stolojenistă, Falcă și alți pitpalaci trădători.

Enunțul lui Antonescu pune pe jar PSD. Reacția lui Ponta și a altor pesediști de frunte este justificată. Împotriva campaniei duse de Antene și Realitatea Tv de „promovare” a PSD/Ponta ca vârful de lance al opoziției, PNL fiind intenționat plasat ca „a doua vioară”, o notă de culoare în „masa” social-democrată, Crin Antonescu destramă mitul unei viitoare alianțe „cu cățel și purcel” între „colosul” PSD și „minorul” PNL. Enunțul arată preferința PNL către cei care înclină să creadă că liberalismul în politica dâmbovițeană nu este un moft, ci o necesitate istorică.

Iar se cuvine a preciza că enunțul exclude, din capul locului, populismul băsescian și dictatura pedelisto-udemeristă.

Acest enunț va trebui să fie urmat de un altul în care Crin Antonescu să arate cu claritate că PNL urmărește să corecteze, împreună cu acea parte a PD-L către care s-a adresat, gravele măsuri antinaționale luate de guvernul Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu.

Evoluția Justiției în România

Îmi place de Cristi Danileț, ales membru al CSM în zilele trecute. La juridice.ro am găsit un extras dintr-un interviu dat de tânărul judecător celor de la „Academia Cațavencu”. Preiau doar o fărâmă din el, pentru a motiva titlul. Aranjez puțin textul pentru a evidenția ideile.

„Rep.: Nu eşti eroul unei iluzii, că poţi schimba ceva din interior?

C.D.: S-au schimbat multe din interior, începînd cu 2003, cînd unii magistraţi au început să mişte în front.

CSM era un apendice al Ministerului Justiţiei, ministrul hotăra cine să fie şef şi folosea pentru intimidare serviciul secret SIPA.

Ministrul avea în subordine inspecţia şi decapita instanţe după voia sa.

La un moment dat, ministrul chiar putea să ordone procurorilor să înceapă urmărirea penală. Şefii dădeau dosare naşpa magistraţilor incomozi şi uşoare prietenilor lor.

Pe atunci ne întîlneam pe ascuns cu cei de la Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti.

Cînd am dat în judecată prima dată ministerul pentru drepturi salariale restante, am fost chemaţi la şefi în birouri să ne spună să ne retragem acţiunile, că am supărat ministerul. Am zîmbit amar cînd i-am văzut apoi ajunşi pe la instanţa supremă sau chiar în CSM…

Ei, astea toate au început să se schimbe:

- în 2004, CSM s-a separat de MJ, Inspecţia a trecut la CSM,

- în 2005 legile au prevăzut că trebuie să dai concurs pentru a deveni şef şi împărţirea dosarelor a devenit aleatorie,

- în 2006 ni s-au mărit salariile şi a fost desfiinţată SIPA,

- în 2007 am primit toţi internet şi au apărut primele blog-uri de magistraţi,

- în 2009 am avut curajul să protestăm oprind activitatea,

- în 2010 alegerile pentru CSM au fost libere din toate punctele de vedere”.

Se poate observa ușor că reformele, principale, au avut loc pe timpul guvernării liberale. Iar se observă, ușor, că protestele magistraților au început pe timpul guvernării pedelepriste !

Am impresia că puterea actuală dorește revenirea la ce a fost în anii „de glorie” a totalitarismului iliescian.

Cred însă, cu toată convingerea, că magistrații vor reuși să reziste presiunilor băsesciene și drumul către „statul de drept” nu va mai cunoaște „ocolișuri”.

Corneliu Coposu

La 11 noiembrie 1995 s-a stins din viață cel care a intrat în istoria post-decembristă ca cel mai aprig apărător al democrației în România. Corneliu Coposu. Omul care a reînregistrat, juridic, PNȚ, ca partid politic român. Adversarul cel mai înverșunat al FSN, cel mai vocal, cel mai hotărât să determine pe români să renunțe la destinul lor legat de neo-comunismul iliescian.

Sunt liberal, pe atunci susțineam aripa tânără a PNL, iar discuțiile cele mai aprige le aveam cu colegii susținători ai PNȚ. Eram puțini liberali și țărăniști față de cei mai mulți care erau feseniști. Corneliu Coposu era modelul lor, al țărăniștilor. Noi, liberalii, aveam alte modele, fie din istoria PNL de dinainte de al doilea Război, fie dintre liberalii „dovediți” după 1989.

Chiar de nu sunt un fan Corneliu Coposu, trebuie să recunosc faptul că puținii ani de după '89 în care acesta a activat politic au fost importanți pentru mine în sensul înțelegerii democrației.

Azi, liberalii, îl comemorează. La statuia „seniorului”. Există un program al TNL, va participa și Varujan Vosganian care va ține și o scurtă cuvântare. Mă gândesc să merg și eu și să pun o floare. O manifestare de respect față de cel care a marcat, profund, viața politică și socială a țării în primii ani ai libertății. Programul începe la ora 12.30. Alexandru, Lilick, Varujan Vosganian și alții vorbesc despre eveniment.

Moratoriul

În primul rând, am net-ul de la Romtelecom în aer. Acum sunt pe Vodafone. Merge mai încet. Azi mă duc la Romtelecom să văd când repară defecțiunea.

Este una din situațiile excepționale, probabil, în care furnizorul de internet are o problemă și lucrează pentru remedierea ei. Potrivit contractului încheiat, noi, beneficiarii, acordăm un moratoriu furnizorului serviciului, acesta urmând a începe achitarea obligației contractuale în momentul în care starea excepțională încetează.

Diplomatic, moratoriul presupune o amânare a îndeplinirii obligațiilor de către o parte contractantă. În general, și în diplomație este vorba despre moratoriul asupra plăților externe, sau moratoriul de război - amânarea îndeplinirii unor obligații interne și/sau internaționale datorate situației excepționale provocată de război.

Băsescu a venit și cere, de la tribuna Parlamentului, având auditoriul format exclusiv din aliați, partidelor politice un moratoriu politic. Concret, Băsescu cere opoziției să renuțe la lupta politică din Parlament și la angajamentele asumate de aceasta față de membrii partidelor lor și față de votanții lor pentru a vota, favorabil, proiectele de lege prin care populația României devine, cu acte în regulă, un popor de boschetari.

Economic, tonul este dat de Mugur Isărescu, devenit, brusc, călăul poporului român, în dorința lui disperată de a realiza obiective de politică economică pe timpul vieții lui în fruntea BNR. Orgoliul și vanitatea acestui contabil cu staif din fruntea BNR a găsit în Traian Băsescu și gașca care îl susține politic perechea de care avea nevoie pentru a duce visul la împlinire. Am ajuns în situația în care la BNR se calculează un curs de schimb fascistoid. Pe lângă cursurile normale, compararea puterii economice a diferitelor valute, se calculează un alt curs, sinistru, al puterii economice cu viața omului. Un om este egal cu un leu. Dacă moneda leu suferă, atunci trebuie să mai reducem din oameni. Pentru că BNR nu poate acționa în mod direct a apelat la Traian Băsescu și gașca lui de troglodiți care cer, acum, opoziției, să accepte „deprecierea” accelerată a vieții oamenilor din România. Scopul final este sugrumarea consumului, dispariția clasei de mijloc și moartea unor oameni care au ajuns din cauza politicilor portocalii în condiția umilitoare de asistați social. Visul lui Isărescu este acompaniat de visul lui Băsescu. Iar acesta se traduce prin distrugerea statului român din temelii pentru a putea „clădi” un alt stat, după chipul și asemănarea sa. Un stat nedemocratic, cu o populație aservită intereselor politice băsesciene, umilă și umilită, nevolnică, dependentă de „bunăvoința” stăpânului cotrocenist.

Reacția PNL, prin vocea lui Crin Antonescu, este normală. Revenirea la parlamentarism este singura soluție viabilă acum. Este normală și reacția celorlalte formațiuni de opoziție, PSD și PC. În orice construcție viitoare trebuie să fie exclusă „contribuția” lui Traian Băsescu și a Guvernului Băsescu-Boc-Udrea-Isărescu.

Preiau din „Gândul” aceste citate:

"Domnul preşedinte a vorbit azi în semiparlament din nou despre interesul naţional, despre normalitate şi despre dificultăţile prin care trece România. Într-adevăr România se află într-o situaţie grea şi fiecare partid politic are obligaţia de a căuta formule prin care să punem capăt acestei stări de lucruri. În legătură cu interesul naţional avem evident un alt înţeles decât domnul Băsescu care confundă în mod repetat şi foarte grav interesul naţional cu interesul politic personal al domniei sale şi al camarilei care îl înconjoară, şi al PDl pe care-l conduce".

El a ţinut să sublinieze faptul că, în ciuda aerului pe care-l afişează, "Traian Băsescu e un om politic slab care numai controlează nimic în afare eventual de conducerile serviciilor speciale, e un om politic care numai controlează nici propriul partid, nici propria majoritate, după cum s-a văzut în repetate rânduri foarte clar".

"De aceea nu de la Traian Băsescu şi nu împreună cu Traian Băsescu se pot găsi soluţiile şi răspunsurile pentru criza românească şi că, vrem nu vrem, că ne iubim sau nu, de la partidele politice parlamentare care prin votul cetăţenilor îi reprezintă astăzi pe aceştia în Parlament. Credem că e neapărat necesar ca reprezentanţii acestor partide să ne aşezăm la masă şi să discutăm cu toată seriozitatea şi responsabilitatea care sunt marile probleme ale României şi să găsim răspunsurile care se pot da”.

Moratoriul cerut de Băsescu este, de fapt, un strigăt de disperare. Interesul personal al „derbedeului” de la Cotroceni, dar și al aliatului Mugur Isărescu de la BNR, este pe cale să nu mai aibă finalitate. Celor doi le este teamă că lucrarea lor nu va reuși și, mai ales, că mâine, după ce vom scăpa de portocalizare, vor fi chemați să dea seamă. Mai ales în fața opiniei publice, cea care contează până la urmă. În memoria românilor vor rămâne ca doi călăi ai neamului. Se vor alătura lui Nicolae Ceaușescu și nemernicilor care au asuprit poporul român până în '89.

Băsescu poate să își bage moratoriul cerut în fund. De este conceput, de slugoii consilieri cotroceniști, îl poate folosi ca hârtie igienică. La fel cum a făcut cu Constituția țării de când a ajuns pe tronul de la Cotroceni.

A murit un Om. Un mare OM.

Sunt mâhnit. A murit Adrian Păunescu. Iar eu sunt un admirator al poetului. Unul din marii poeți ai României.

În afara politicii, în afara luptei pentru resurse, în afara intereselor meschine există omenia. Solidaritatea oamenilor.

Emisiunile posturilor Tv au fost meschine. Meschini au fost și cei care, cu tupeu nemăsurat, au „recunoscut” în Adrian Păunescu marele poet și patriot însă au aplaudat, frenetic, și i-au reproșat cu aspră măsură orientarea de stânga și, mai ales, ardoarea cu care își spunea „crezul”. Sunt cei care susțin fițuica numită, popular, „Raportul Tismăneanu”, de condamnare a comunismului unde, din miile de torționari, unii la conducerea țării acum, au ales să pună poetul Păunescu, ca exemplu „negativ”.



Acesta este omagiul meu pentru Păunescu, unul din miile de omagii sincere aduse memoriei mareului poet și patriot care a fost Adrian Păunescu. Pentru el și familia lui sunt un necunoscut. El, pentru mine și ai mei, este o parte a tinereții și a culturii noastre.

Să-i fie țărâna usoară !

Crin Antonescu la „vorbe grele” cu Victor Ciutacu

Tot butonând „tembelizorul”, sărind ca „iada” din post în post, am prins o parte din emisiunea lui Ciutacu care îl avea ca invitat pe Crin Antonescu.

Nu sunt un fan al realizatorilor Tv. Nu am emisiuni care să mă facă să le prefer înaintea altora. Îmi plac Răzvan Dumitrescu, Victor Ciutacu, Mihai Gâdea, Mircea Badea, îmi plac unele emisiuni de la Realitatea Tv și am scârbă, mare scârbă pentru B1 Tv, OTV, TVR și alte oficine oranj. Fac precizarea aceasta pentru a mai face una. Nu mă ancorez la un post Tv pentru că are ca invitat o persoană anume, fie el și Crin Antonescu. Dacă aflu, de exemplu, că invitat este Andrei Marga, sau Crin, sau Emil Constantinescu, sau dna Zoe Petre, sau Norica Nicolai, și alții (nu îi mai enumăr), am o preferință față de respectivele emisiuni însă, nota bene, nu elimin orice din programul meu pentru a le urmări.

Norocul, dacă pot spune așa, vine de la existența net-ului. Dimineața, de obicei, revăd acele emisiuni care mi-au plăcut. Cum am făcut și azi. Am mers la Ciutacu, în „imperiul ciutăcesc”, unde am găsit un titlu inspirat : „Opoziție unită sau haiducie politică ?”. Înregistrarea emisiunii a confirmat, din plin, titlul postării.

http://inregistrari.antena3.ro/view-Vorbe_grele_cu_Victor_Ciutacu-30.html

Discuția dintre cei doi a fost interesantă. Foarte interesantă. Dedesupturile moțiunii de cenzură abia picate au fost, se pare, preocuparea de bază a realizatorului și a fidelilor lui. Pe bună dreptate, spun eu. Pentru că, vrem-nu-vrem, moțiunea a picat din cauze „omenești”. Orgolii, pasiuni, greșeli de strategie și tactică politică, lipsa unor proiecte clare etc.

Crin Antonescu nu se ferește să arate că parte dintre greșelile acțiunii au fost de natură politică. PSD și Victor Ponta au dorit, sub orice formă, ca un eventual succes al moțiunii să fie „înscris” în cartea de onoare a PSD și în CV-ul politicianului Victor Ponta. Astfel că dorința de mărire a tânărului politician a boicotat, dacă se poate spune așa, efortul întregii opoziții. Dacă mai avem memorie, putem „merge” în timp, în zilele în care liderii PSD excludeau orice variantă de premier, chiar și interimar, dacă nu se lua în calcul Victor Ponta. Refuzul PSD de a se ajunge la un proiect concret, un premier desemnat și un minim program de guvernare (în „fașă” chiar în textul moțiunii de cenzură), a îndepărtat pe cei din partea puterii de votul favorabil la moțiune.

PSD a ales o altă strategie. Fesenistă, spun eu. Discuția de la om la om cu posibilii votanți ai moțiunii, membri ai puterii, nemulțumiți de prestația lui Boc. Tot un fel de „mită” politică, chiar dacă pesedeii se jură că nu au avut această intenție. Varianta PNL, un proiect clar cu premier independent desemnat de formațiunile din opoziție ar fi avut mai mulți susținători, având în vedere faptul că nu atenta la identitatea politică a eventualilor susținători ai ideii din partea puterii, mai mult, răspundea la dorința lor de a sancționa primitivismul politicilor băsesciene și bocciene ce duc, pe zi ce trece, la acutizarea relațiilor dintre pedelei și susținătorii lor din colegii.

Dintre subiectele dezbătute mai aleg doar pe cel al susținerii identității PNL față de oricare altă formațiune politică românească. Crin Antonescu a insistat, de mai multe ori, ca în jurnalism dar și în actele de analiză politică să nu se mai folosească noțiunea de „opoziție” otova, ci să se facă precizările necesare pentru a se distinge identitatea formațiunilor politice care formează actuala opoziție. Modul în care este prezentată opoziția astăzi, de toate mijloacele media, duce la ideea că PNL este parte din PSD sau subordonat acestuia, că PSD este de fapt opoziția. Eronat. Știu, poate există un interes și o politică editorială la Antene și Realitatea Tv de a se promova o astfel de idee, nu mai spun de media portocalie, dar nu este realitatea. Iar Crin Antonescu a cerut, imperativ, ca o astfel de abordare să nu mai fie promovată, cel puțin de către jurnaliștii care au respect față de profesia lor. Nu știu dacă demersul lui, repetat ieri în emisiunea lui Ciutacu, va fi urmat de cei de la Antene sau Realitatea Tv. Despre partea portocalie a media sunt sigur că nu.

Recomand această emisiune, acum, pentru că nu se știe dacă, nu cumva, pe căi doar de Băsescu știute, accesul la site-ul Antenei 3 sau la emisiunile înregistrate nu va fi „îngrădit”. Într-o dictatură ... orice este posibil.

Moțiunea de cenzură pe educație

Netrebnicul premier al României, Emil Boc, a angajat răspunderea Guvernului pe Legea educației. Nimic nou. Doar că ... este o premieră politică, situația fiind complicată.

Legea educației este la comisii în Senat. În „Expunerea de motive” a legii ce însoțește angajarea răspunderii Guvernului se acuză faptul că „...Este evident faptul că în contextul în care adoptarea Legii Educației Naționale aflată în procedură parlamentară în Senatul României nu mai este posibilă, deoarece structura politică a comisiei de specialitate nu mai permite acest lucru...” astfel că s-a ajuns la ”...modalitatea asumării este unica posibilitate de adoptare a acestei legi”.

În textul Expunerii de motive se aduc acuzații Parlamentului, în particular Senatului, că nu au dezbătut și adoptat legea „într-un termen rezonabil”. Se mai vorbește de proiecția bugetară necesară implementării sistemului educațional prognozat începând cu anul de învățământ 2011-2012. Se face, pe 24 de pagini gargară cu pioneze pedelepriste.

De fapt, suntem în fața altui abuz al unui partid neo-fascist. PD-L. De data asta, va avea alături UDMR, cu „cățel și purcel”, pentru așa-numitele „realizări” ale legii, mult lăudate de unii și alții. Dar finalitatea nu este cea așteptată de agresorii democrației. Și această lege, alături de alte legi care au afectat grav ființa națională, va suferi severe modificări după ce Guvernul Boc XXX fie va pica, fie își va înceta mandatul.

Orice act normativ crează raporturi juridice noi între cetățeni. Dacă cetățenii, prin diferite manifestări, refuză aceste raporturi juridice, legea respectivă fie este abrogată, de conducători cu mintea întreagă, fie devine caducă prin refuzul cetățenilor de a o aplica.

În această lege există prevederi care forțează „sentimentul național”. În Transilvania sunt mii și mii de familii care moștenesc deznaționalizarea practicată de unguri pe timpul ocupației dar și tratamentul aplicat de conducătorii maghiari ai unor instituții românilor din zonă pe timpul comunismului. Să privim realitatea în față. Când românii au fost tratați ca oameni de categoria a III-a, ani și ani de zile, generații întregi, cum se poate crede că azi, când avem o brumă de democrație, când românii majoritari se pot îndrepta către partidele ce le pot apăra interesele, vor fi de acord ca prin lege, minoritarii maghiari să revină la practicile din timpul ocupației hortiste sau la practicile din timpul comunismului ?! Pentru că asta simt eu, probabil că așa cum simt eu simt mulți alți români. Iar anii de după 1989 nu ne-au dovedit faptul că ungurii s-au schimbat. Acțiunile lui Laszlo Tokes și a aliaților lui confirmă. Dar nu toti sunt așa. Unii au rămas pe aceeași poziție, alții însă au acceptat că românii de lângă ei le sunt „egali”. De aceea eu cred, în contra demonstrației de aseară a lui Valentin Stan, că în România problema trebuie tratată cu mai multă atenție din partea politicienilor, cu mai multă aplecare față de sensibilitatea cetățenilor români în relațiile cu maghiarii. Nu cu brutalitate, așa cum procedează pedeleprele băsesciene. Mai ales atunci când măsurile politice au dus la sărăcirea populației, la desființarea clasei de mijloc și la pierderea încrederii în viitorul apropiat. Acutizarea problemelor personale ale cetățenilor va duce, pe lângă creșterea exponențială a criminalității la ultranaționalism. Ungurii, mare parte dintre ei oameni de treabă, oameni normali, oameni de nădejde, vor suporta iresponsabilitatea politică a aleșilor lor și a guvernanților portocalii. Este nedrept. Într-o României a progresului, problemele învățământului în limba maternă a tuturor minoritarilor nu ar mai fi fost o problemă. Bunăstarea duce la bunăvoință, conclucrarea pentru bunăstare duce la iertare și uitare.

Pe lângă sentimentul național afectat, această lege aduce grave atingeri corpului profesional al dascălilor români. Cei mai în măsură să arate cum îi afectează legea sunt profesorii, dascălii de la orice nivel didactic. Talmeș-balmeșul din capul orgoliosului, vanitosului și incompetentului ministru al educației, Funeriu, decredibilizează profesia de dascăl, o duce în zona „comercială” a vieții noastre iar sistemul de învățământ devine o mare întreprindere care va lucra pe principiile pieții, ale câștigului și pierderii. Deja, în toată țara, fără lege, Funeriu și gașca de incompetenți ce îl acompaniază în minister și la inspectoratele județene, aplică aceste „principii”. Învățământul nu mai este, cel puțin în prima parte a tinereții copiilor noștri, „o obligație socială” a statului care urmărește pregătirea lor pentru viață ci „un serviciu” prestat de stat funcție de posibilitățile financiare pe care un Guvern le are de a asigura funcționarea școlilor și plata dascălilor. La asta se adaugă „gluma” potrivit căreia învățământul trebuie să confere „competențe”, o invenție a unor creere bolnave care nu pot pricepe că învățământul nu poate oferi competențe ci, cel mult, un minim de cunoștințe. Competențele apar după ani de practică, după ce se completează bruma de cunoștințe acumulate în școală cu noi cunoștințe impuse de activitatea profesională de la locul de muncă.

Pe lângă cele de mai sus, mai sunt și alte „minuni” care obligă la opoziție față de această făcătură legislativă funeriană. De aceea este obligatorie moțiunea de cenzură.

Pe lângă „minunile” din lege, suntem în fața unei „fente legislative” tipică băsescienilor. Fără a verifica dacă proiectul de lege pe care a angajat răspunderea Guvernului este cel adoptat în Camera Deputaților, măcar acolo, Boc a făcut pasul. Iar pasul este făcut pe un alt proiect de lege ! Bănuiesc că este prima formă a legii, cea clocită de Funeriu și consilierii lui, lege care are, se spune, multe prevederi neconstituționale.

Cum se va vota ? Iată o întrebare. Se pare că pedeleprele și aliații lor vor folosi forma prezenței în plen însă fără a exercita votul. Aici este de discutat. Voi pleca de la o expunere a lui Emil Boc pe timpul lucrărilor Constituantei, cu referire la situația în care se ajunge prin „moțiunea provocată”. Cu aproape 10 ani în urmă, Boc și PD (pe atunci în opoziție), susțineau următoarele, propunând o altă formulare a art. 114 alin. (2) din prezent:

Actuala formulare este: „(2) Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declarației de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condițiile articolului 113”.

Formularea propusă de Boc și PD sună așa: „(2) După ce Guvernul vine și-și angajează răspunderea , Guvernul este demis dacă programul, proiectul de lege sau declarația de politică generală nu a fost adoptată cu votul majorității deputaților și senatorilor”.

Pe atunci, Boc și PD propuneau ca parlamentarii puterii să își demonstreze fidelitatea față de Guvern prin exprimarea votului și nu prin fuga de vot. Așa se vorbea atunci. Azi, pedeleprele și aliații au ales calea fugii de vot pentru că, nu este așa, „fuga este rușinoasă însă este sănătoasă”. Pentru că de acceptă votul, atunci nu este exclus ca proprii parlamentari să voteze moțiunea.

Votul nedat, din varii motive, se consideră, tradițional, în favoarea Guvernului. Față de moțiunea de cenzură politică, unde pot încăpea tot felul de speculații, unele aiurea, moțiunea asta este specială. Vom vedea care sunt politicienii care doresc sau acceptă distrugerea învățământului românesc. Îi putem pune la panou pe cei care doresc sau acceptă distrugerea ființei naționale pentru interesele lor meschine. Iar un „vot” împotriva națiunii, pentru că acesta este mesajul politic, împune o contramăsură corespunzătoare. Lustrația civilă și politică. Cu deputații pedeleprelor, ai UDMR, UNPR și cei ai minorităților naționale care vor face ca această lege să treacă de Parlament, indiferent de ce va spune Curtea Constituțională, nu mai trebuie să se ajungă, în viitor, la colaborare. Civilă, politică sau de oricare altă natură. Ei trebuie să devină „persoana non-grata” pentru majoritatea dintre noi. Pentru mine sunt.