Eminescu la 162 de ani

Comemorarea va avea loc la Cafeneaua liberală Brătianu, de la nr. 9, pe str. Doamnei, alături de Banca Națională și va avea forma unui concurs de poezie eminesciană susținut de școlarii și preșcolarii bucureșteni. Sunt invitați însă toți cei care iubesc poezia. Iar noi, un număr de bloggeri liberali, vom fi cei care vom juriza.

Alina Gorghiu invită pe toți iubitorii de poezie să fie alături de tinerii concurenți.

Pe blogul ei, Lilick vine cu mai multe clarificări, utile celor care doresc să afle mai multe.

De vorbă la o cană cu vin fiert

Aseară, după orele 17.00, la Cafeneaua Liberală din str. Doamnei nr. 9, ne-am adunat în formatul grupului seniorilor liberali de la S3. O „ședință” înainte de sărbători, să ne urăm de toate, în special și cu dedicație de bine, să bem o cană cu vin fiert, încet, pe îndelete și să mai schimbăm o vorbă cumpătată, ca între oameni trecuți „prin ciur și prin dârmon”. Lucrețiu Tudoriu a avut inițiativa de a invita pe seniorul Dinu Zamfirescu, inițiativă reușită, în plinătatea ei. Peste trei ore am vorbit și am smotocit tot felul de păreri și impresii despre viața de zi cu zi, despre unele și altele, politice sau nu.

Începutul a fost „de tatonare”. Excelentul nostru invitat a măsurat din ochi „trupa” seniorilor care se aduna fără grabă. Și noi l-am „măsurat”. Am trecut la vorbe, fără o temă dată, întâi la grămadă apoi pe „bisericuțe”. S-a vorbit mult și despre multe subiecte. Începutul l-a generat un economist, profesor universitar, conducător de doctorate, „pensionat” prin lege de Funeriu cel sinistru, groparul învățământului românesc. Mi-a dat o foaie cu „limbajul” tehnic al juriștilor, pe o speță simplă despre tradițiunea lucrurilor. Frumos text, așa că am cerut voie să îl citesc comesenilor. Îl pun mai jos.

Limbaj tehnic ?
Când o persoană obișnuită vrea să dea cuiva o portocală, el sau ea va spune doar: „Îți dau ție această portocală”. Însă când acest lucru îl face un jurist, cuvintele sunt de genul următor: ”Fac cunoscut prin acest cadou, tuturor persoanelor, că Eu dau, acord, vând, eliberez, transmit, și renunț la toate drepturile mele, titluri, interese, beneficii și orice alte foloase care decurg din forma și conținutul care privesc acest bun, altminteri cunoscut ca fiind o portocală, sau Citrus orantium, împreună cu toate părțile sale componente, respectiv coaja, pulpa, sâmburii, semințele și sucul, pentru uzul său propriu și în profitul său, pentru el însuși și ai săi, în privilegiul său pentru totdeauna, liber de orice sarcini, obligații, dependențe, limitări, restricții, sau orice fel de alte condiții, oricare sunt acțiunile precedente, transferuri sau orice alte documente întocmite acum sau oricând altădată și contrare preznetei, cu deplină putere să desfacă, să taie, să sugă, să mănânce numita portocală, sau să o dea altcuiva la fel, cu sau fără coajă, pulpa, sâmburii, semințele sau sucul său”. 

Superbă construcție. S-a râs. Cu poftă. Iar de aici s-a trecut la liberali și liberalism. Nu putea fi evitat Dinu Patriciu cu ieșirile lui antieuropene, ziarul Adevărul cu ale sale derapaje de la democrație și Grigore cel „deștept”, iar eu am mai pomenit și de platforma spuneșitu.ro care promovează antieuropenismul patrician și completează scrierile comului Dinu, din Adevărul, împotriva monedei unice și a politicilor europene. Atmosfera a devenit încinsă. De la idei cuminți la idei radicale nu au existat opreliști. Totuși, la urmă, s-a ajuns la concluzia că „așa este omul”. Nu îi poți impune o linie de gândire, o anume atitudine. Liberalismul este frumos tocmai prin libertatea pe care liberalii o au în gândire și acțiune. Iar conu Dinu este doar membru simpatizant al organizației din Pitești. Nu este membru plin. Așa că ... măsuri administrative pe linie politică nu se pot lua, bașca faptul că o astfel de acțiune a conducerii PNL ar fi aspru criticată de membrii simpli care nu suportă dictatura, de orice fel. Iar Dinu Zamfirescu a și precizat că el este, în principiu, împotriva unor măsuri de acest fel. Și nu este singurul.

Eu am ridicat problema aberației patriciene a „morții statului social”, aberație dragă și dușmanului lui de moarte, Traian Băsescu. Cum era și normal, am ajuns la concluzia că statul este forma socială a organizării societății, liberalismul este o doctrină socială, curentul antisocial promovat în egală măsură de Traian Băsescu și Dinu Patriciu urmărind de fapt subordonarea intereselor naționale intereselor corporatiste. Libertarianismul de sorginte americană, cel care promovează retragerea statului din economie, cel care spune că statul trebuie să aibă funcții limitate, nu poate fi aplicat în Europa care s-a constituit și vrea să se dezvolte ca o uniune a societăților europene, păstrând intacte valorile lor de limbă și cultură, tradițiile și obiceiurile care dau farmecul vieții. Și da, asistăm la „moartea” statului socialist care a promovat agresiv egalitarismul, care a încercat și aici în România să formeze „omul nou”, omul fără identitate culturală, fără tradiție proprie, omul care acceptă că valoarea bunurilor nemișcătoare poate fi mai mare decât viața lui. Omul care se sacrifică pentru ca „bunul comun” să nu piară. Iar băsescianismul de azi tocmai că promovează un astfel de concept.

Au mai fost și alte subiecte. Toate interesante. Inclusiv despre pensii și sistemul de pensionare, o altă pagină neagră a guvernării băsesciene.

Lucrețiu Tudoroiu ne-a blagoslovit și cu ultimul număr al revistei „Capitala capitalei”, revistă a cetățenilor Sectorului 1, în care el, Lucrețiu, ne povestește despre „Cișmigiul de altădată”. Nu pot trece fără remarca din finalul articolului :

„Mackensen avea să spună că în 1916 a intrat în București cu o armată de cavaleri teutoni, aspri și viteji, și în 1918 a părăsit orașul cu o adunătură de gigolo și filfizoni”. Fără să greșesc, remarc faptul că în doi ani, prin obiceiul locului, i-am asimilat pe nemți, pe cei mai puri și duri germani, ostașii. Așa că, să nu ne mai mire faptul că străinii care ajung să guste din plăcerile locului își regăsesc identitatea de oameni liberi. Părerea mea.

Pe lângă vorbe, multe și dese, pe lângă părerile de multe ori contradictorii (așa este la seniori, fiecare vine cu părerea lui și pleacă acasă convins fiind că el a avut dreptate), s-a gustat cu mare plăcere din cănile cu vinul fiert. La plecare i-am și spus lui Lucrețiu că, dacă mai pune la bătaie vin fiert, voi veni la fiecare ședință a seniorilor liberali fără abatere.

A fost o seară frumoasă. Ajuns acasă am găsit mesajul Alinei Gorghiu care ne invita la întâlnirea de la Parlament a Comisiei pentru Justiție a PNL cu comisia abia înființată a TNL. Sâmbătă la ora 11.00. Voi merge.

Băsescu are pitici pe creer

A fost la summit. A angajat România într-un viitor acord de guvernanță financiară fără a se consulta cu Parlamentul. A fost practic acolo pe post de slugă proastă. Ce o fi avut el în cap ... naiba știe. Pentru că ce a declarat după aceea spune că individul încearcă să profite de un eveniment internațional, european, pentru a face jocurile politice interne.

Iau informațiile de la Mediafax.

Limitele de deficit prevăzute în viitorul acord guvernamental de 0,5% pentru cel structural și de până în 3% cel operațional reprezintă un scop al politicilor fiscale naționale. Toți politicienii sunt de acord cu așa ceva, este și una din condițiile accederii în zona euro. Asta nu este o problemă. Cum vrea piticania bețivă de la Cotroceni să facă asta în țară este problema. Pentru că el are niște inițiative pe lângă prevederile constituționale și legale vrea să le impună opoziției. De aceea a angajat România în acord fără a cere voie Parlamentului - este o încălcare a competențelor sale constituționale. Vrea să pună țara în fața faptului împlinit. Doar că aici, în țară, datul din gură nu aduce și rezultatele pe măsură. Normal că în declarația dată după summit a aberat în stilul bine cunoscut: trebuie modificată Constituția astfel încât limitele de deficit să fie introduse în textul constituțional. Ei bine, nu este așa. Chiar dacă în discuțiile membrilor Consiliului s-a formulat astfel: Fiecare stat din zona euro va trebui să adopte o "nouă regulă bugetară" la "nivel constituţional sau echivalent", care să afirme că bugetul naţional "trebuie în principiu să fie la echilibru". Aici vorbim despre o regulă bugetară care în România nu are ce căuta în Constituție (de fapt în nici o constituție a statelor membre ale UE), ea se instituie la nivel european pentru statele din zona euro prin acord guvernamental având caracter de angajament tehnic al statelor semnatare, chiar de va fi introdusă în textul Tratatului Comunității Europene va avea puterea întregului tratat, în România ca și în oricare altă țară membră a UE. Din moment ce acestea sunt datele problemei, atunci cererea expresă a lui Băsescu de modificare a Constituției pentru a introduce în textul constituțional a limitelor de deficit bugetar este o tâmpenie în care creatura bețivă persistă.

Răspunsul USL a fost unul bun, spun eu. Corect. Constituția va fi modificată abia după ce vom avea un Parlament legitim, însă eu sper că nu se vor introduce în actul constituțional gogorițele cerute de Băsescu și partidele de maneliști pe care le controlează.

Pentru că la summit au fost formulate doar principiile de bază ale viitorului acord interguvernamental, partea tehnică de construcție a acordului - acord care este separat de angajamentele generate de TCE (!), de angajamentele UE - urmând a se desfășura în viitorul apropiat, cu participarea sau nu a experților români - ei, asta nu s-a spus în cuvântarea tovarășului Traian Băsescu (!) -, calculând, estimativ, timpul necesar al formulării, negocierilor pe textul acordului între statele implicate, adoptării lui la nivelul fiecărui stat în parte - prin lege sau hotărâri de guvern -, stabilirii unui termen de implementare în cadrul fiecărui stat în parte ajung la concluzia că respectivul acord va fi efectiv în aplicare peste un an jumate sau chiar doi. Suficient să scăpăm de gașca portocalie de la guvernare și chiar de Băsescu.

Ziua Națională

Astăzi sărbătorim națiunea română. Sărbătorim ziua în care s-a înfăptuit întregirea națiunii române prin actul de la Alba Iulia.

Da. Aceasta este ziua națiunii române, ziua noastră, ziua tuturor românilor. De aceea suntem un stat național. Pe lângă memoria hârtiei despre evenimentul istoric cu adevărat măreț, actele semnate de fruntașii transilvăneni, se cuvine a vorbi și despre cel care a avut putința de a ne lăsa și memoria în imagini a acestuia eveniment. Samoilă Mârza, pe atunci un tânăr întors de pe front, fost fotograf militar de război. Practic, un erou al Marii Uniri.

Gândul îi dedică un articol minunat. Imaginile de atunci merită a fi puse undeva la loc de cinste în albumul de fotografii comemorative al fiecărui român.

La mulți ani, tuturor românilor !

Mizeriile lui Geoană la DNA

Campania pentru prezidențialele din 2009 a lui Mircea Geoană își arată „roadele”. DNA spune că sunt niște lucruri în neregulă. Pe partea legală a folosirii unor bani. Nereguli sunt însă și pe altă parte. Cea a promisiunilor făcute „investitorilor” după obținerea rezultatului dorit. Adică, după ce Geoană va ajunge Președinte. Nu a ajuns. Dar asta este altă poveste.

Iau știrea de pe Antena 3. Oamenii lui Geoană au promis în numele și pe seama lui dar și a PSD, funcții și sinecuri celor care ar fi finanțat campania. Ioan Nicolae, patronul S.C. INTEAGRO S.A. ar fi beneficiat de numirea la Ministerul Economiei și Comerțului a unei persoane agreate de el iar la Transgaz și Romgaz a altor persoane care să îi protejeze interesele. În jocul murdar a intrat și INSOMAR, firma ce se ocupă de studii de piață.

În această „afacere” a lui Geoană noi, liberalii care i-am dat votul, am fi devenit complici. Asta simt eu acum.

Acest individ jegos, această ființă ordinară mi-a cerut votul pentru a comite, dacă ar fi avut succes, fapte pe care eu le consider inacceptabile. Cred că PNL și Crin Antonescu nu au știut nimic de aceste aranjamente ale PSD și ale lui Geoană. Însă nu pot băga „mâna'n foc” pentru asta. Ceva, de undeva din interiorul meu, îmi spune să nu o fac. Înclin să cred că au bănuit că sunt posibile astfel de aranjamente însă au presupus că într-o viitoare guvernare cu PSD ar fi putut să pună stavilă ilegalităților. Însă cei din conducerea actuală a PSD au știut despre ele. Așa înclin să cred. Dacă au știut, dacă încă mai sunt la putere unii dintre cei care au știut și au susținut aceste murdării îmi pun problema asupra seriozității celor din PSD în alianța cu PNL. Cum să faci o altfel de politică cu oameni care se pretează la astfel de murdării ?

Până unde va merge DNA ? Deocamdată l-au chemat pe Geoană în calitate de martor. Nu este exclus să i se schimbe calitatea dacă și numai dacă interesele politice ale lui Traian Băsescu nu se interpun între interesul public și interesele sale. Dacă are nevoie Băsescu de Geoană pentru atingerea obiectivului ca USL să nu obțină peste 50% din sufragii, atunci este posibil ca procurorii să se oprească în cercetări la limita martorului Geoană. Dacă Băsescu nu intervine sau, de ce nu, procurorii să își respecte integritatea, nu este exclus ca Geoană și proiectele sale politice să ajungă la coșul de gunoi al istoriei.

USL sub 50%. Așa vrea Geoană

M-am uitat pe știrile cu Geoană la Dăbuleni. Discurs echilibrat, ademenitor, în multe din afirmații reale. Iar Geoană se pune la dispoziția națiunii pentru o nouă construcție politică care să facă și să dreagă pentru a contracara fenomenele descrise de el mai înainte. Până aici totul bine și frumos. Doar că de aici încolo se nasc întrebările.

Care este limita de timp pentru Geoană să formeze și să dezvolte o alternativă politică la actuala guvernare ? Pentru că el este, la sfârșit de noiembrie 2011, abia la faza de intenție. Ca alternativă la actuala guvernare, Geoană trebuie să țintească un procent pentru noua formațiune ce o va naște care să îi asigure participarea la guvernare, fie cu actuala opoziție fie cu actuala putere fie cu noile formațiuni politice abia înregistrate dar care au devenit foarte dornice să intre în Parlament. Ce crede el că se va întâmpla cu PSD, de unde tocmai a fost dat afară ? Ce crede el că se va întâmpla cu PNL, partid despre care nu a avut tocmai cuvinte de bun simț ? Dar cu PC ? Cum crede el că va opune PDL un nou partid ca opțiune electorală pentru viitor ?

Ei bine nu există răspunsuri. Există însă o realitate. Geoană devine, prin ceea ce a făcut și probabil va mai face în viitorul destul de apropiat, o marionetă a lui Băsescu pentru a scade popularitatea USL, pentru a pune sub semnul întrebării proiectele USL aduse la cunoștința populației, pentru a denigra acțiunile USL sub o formă sau alta. Iar exemplul cel mai la îndemână este formularea lui cu privire la inițiativa USL de a analiza posibilitățile legale, în special constituționale, de formulare a unei cereri de suspendare a lui Traian Băsescu pentru încălcări ale Constituției. El afirmă că suspendarea lui Traian Băsescu nu va fi posibilă. Iar sensul este că USL este neputincios.



Păi, să-mi fie cu iertare, dar tare înclin să cred că Geoană are o înțelegere cu Băsescu să scadă procentele USL la viitoarele alegeri parlamentare. Nu știu câte voturi poate deturna Geoană, nu știu câți susținători are în PSD și PC. Bănuiesc că nu are în PNL. Dar mai știi ?

Geoană mimează împotrivirea față de guvernarea actuală, minte pe oamenii care nu ar da voturi PDL dar ar renunța la USL pentru a-i da lui voturile că este împotriva actualului guvern. În realitate, Geoană face jocul cel mai murdar în favoarea PDL. Iar acest lucru trebuie arătat mereu și mereu populației. Orice pauză în efortul de conștientizare a populației va duce la pierderi electorale. Iar variantele institutelor de sondare care dau o creștere a PDL la 28% și o scădere a USL la 42%, în cazul în care prezența la vot va fi slabă, pot deveni o cruntă realitate.

Geoană, epopeea este spre final

Individul a făcut dovada unor apucături sinistre. Narcisism, paranoia, vanitate, prostie, lipsă de educație, limbaj suburban, lipsă de respect pentru cei din jur ... și se poate continua.

În media părerile sunt împărțite. Am senzația, fără a face o distincție precisă, că unii ocolesc aceste apucături absolut de neacceptat și îl văd pe individ altfel decât ceea ce este iar eu consider că acest mod de tratare a problemei face parte dintr-o formă de înșelăciune publică. Că este un fb diplomat - apucăturile spun că nu, este probabil, în anumite momente, un speculant -, că a fost președintele PSD ales - da, așa este, însă nu a ajuns în această postură prin merite recunoscute ci ca urmare a unor aranjamente de culise a celor de la Cluj (opa !), pesediști buni prieteni cu ai lui Băsescu, Geoană acceptând să concureze pe Iliescu -, că este un om educat (aiurea !), că este instruit (aiurea !), că se duce naibii democrația în România dacă individul este lăsat fără a doua funcție în stat. Dispreț pentru acești propagandiști tembeli.

Geoană a pierdut tot ce s-a putut pe bază de mandat electoral. A fost și este, deocamdată, campion pe linia primirii unor funcții publice ca urmare a unor aranjamente politice. Și când a fost ambasador la americani, și când a fost ministru de externe și când a ajuns Președinte al Senatului. La Senat a ajuns ca urmare a acceptului lui Băsescu, Geoană asigurând și garantând, împreună cu alții din conducerea PSD - Sârbu, Ponta etc. -, alianța la guvernare cu PDL. Îmi amintesc că Geoană nu s-a mulțumit doar cu atât, a cerut și modificarea legii CSAT astfel ca el, din postura de Președinte al Senatului să fie și vicepreședinte al CSAT - o struțo-cămilă politico-administrativă la care Băsescu a fost de acord pe principiul că dușmanii se țin mai aproape ca prietenii. Iar dacă adun toate minunile cerute sau impuse de Geoană pot ajunge cu mare ușurință la concluzia că individul este un adevărat pericol pentru orice structură în care ajunge. Dar cum naiba de a ajuns atât de „folosit” deși cred că apucăturile ipochimenului erau cunoscute de cei cu care a intrat în contact ?

Culmea, în 2009 noi, liberalii, i-am dat și votul pentru a învinge pe Băsescu. Bine, de acord, dacă candida o mătură noi dădeam votul măturii, sau unei pisici sau unui iepure. Dar l-am dat ipochimenului care l-a pierdut fără onoare, unele analize spunând că pierderea alegerilor prezidențiale de către ipochimen nu ar fi străine de nu știu ce aranjamente de culise între Geoană și Băsescu. Mare lucru de nu o fi așa din moment ce alte analize ne spun că din postura de Președinte al Senatului a jucat mai mult la cartea puterii decât la cea a opoziției, el având de multe ori puncte de vedere diferite față de PSD dar, în special, față de PNL devenit partener al PSD în cadrul USL. Nu mai spun de criticile politicilor liberalilor din guvernarea Tăriceanu, Geoană acuzând cu sârg „dreapta liberală” pentru „moștenirea grea” pe care guvernarea PDL-PSD trebuie să o suporte și că de aceea sunt necesare toate legile care au urmat la finalul lui 2008 și începutul lui 2009 - „pensia minimă garantată”, forfetarul, politizarea funcțiilor publice dar și a celor de întreținere logistică a aparatului de stat etc. Da, așa este, dezastrul național pe care l-a promovat și dezvoltat PDL sub conducerea lui Băsescu are și substanțiala contribuție a PSD în special a unora din PSD apropiați de Geoană. Ei bine, unii dintre ei au votat excluderea lui din PSD. S-au aliniat în spatele noii conduceri sub flamura lui Ponta însă nu și-au schimbat năravul.

Pentru Geoană se termină povestea de succes a liderului politic iubit de 5 mil. de români. Narcisismul care îl caracterizează nu îl lasă să vadă că cei care i-au dat votul erau împotriva lui Băsescu și că de era alt candidat contra Băsescu acela lua tot atâtea voturi dacă nu mai multe.

Geoană este terminat. Modul cum s-a adresat colegilor lui din PSD la ședința de excludere - "Sunteti niste nesimtiti. Unii dintre voi mi-ati facut pantofii" -, mă înfioară. Mă îngrijorează enorm, mai ales pentru faptul că eu voi vota mai mereu după cum îmi recomandă partidul. Așa am dat votul lui Băsescu - mai apoi putea PNL să mi-l recomande eu nu mai respectam indicația -, așa am dat votul lui Geoană, așa am dat votul pentru candidații pe care PNL i-a recomandat, cel puțin în colegiile în care votez. Dar cum pot să mai votez, chiar dacă este candidat un liberal pe care nu îl cunosc, din moment ce, până acum, sunt destule exemple care  îmi arată că unii dintre cei recomandați nu garantează fie aplicarea politicilor PNL fie respectarea alianței cu PNL ? Iar aici mă gândesc cu preocupare la alegerile viitoare unde candidații PSD sau ai PC pe care noi, liberalii va trebui să punem ștampila sunt dintre cei care au contribuit la dezastrul în care este România azi ! Culmea, este dat afară Geoană de la PSD iar un deputat de la PC găsește în asta un motiv să plece din USL ? El, chipurile, este al lui Geoană dar activa în PC. Oare cum va prezenta PC situația propriilor alegători dar și celor din PNL sau PSD ? Pentru că noi trebuie să îi dăm, de va fi stabilit în acest sens, votul unuia din PC care, după practica de acum, poate spune la un moment dat că el este geonist sau băsist.

Epopeea lui Geoană este la ultimele rânduri. Geoană a fost un mare risc al USL. Asta este important pentru mine, ca liberal. Episodul Geoană ne arată că PSD și PC au niște probleme de rezolvat și asta repede pentru că a apărut, cel puțin din partea mea, o mare neîncredere în persoanele care au capacitatea sau sunt avute în vedere pentru alegerea lor în funcții de demnitate publică în legislatura viitoare. În loc să dau un vot util, pentru că aceasta este caracteristica acestui vot, parcă văd că îmi irosesc votul pe o lepră care se declară băsesciană imediat ce se vede cu sacii în căruță.

Agenda cetățeanului

Azi, USL a trecut la fapte pentru a răspunde agendei cetățenilor. Procedura de suspendare a Președintelui Traian Băsescu are ca fundament derapajul grav al României de la democrația constituțională, derapaj care îl are ca autor pe Traian Băsescu din postura de Președinte al României, Parlamentul în care funcționează ilegal o majoritate care nu are corespondent în voturile date de cetățenii României la alegerile din 2008, Guvernul de strânsură condus de Elena Udrea și al cărui purtător de cuvânt a devenit Emil Boc ca premier, Guvern ce și-a încălcat grav, deosebit de grav programul de guvernare cu care PDL și UDMR au obținut voturile parlamentare.

În agenda cetățenilor intră și scăderea dramatică nivelului de trai, tăierea salariilor și pensiilor, reducerea capacității veniturilor de a asigura un trai la limita subzistenței, abuzurile administrației publice și jaful asupra bugetului de stat practicat de Elena Udrea, Emil Boc și camarila.

Astea sunt problemele de pe agenda cetățenilor iar USL face bine că își asumă acestă agendă fără a se abate de la nevoile, devenite primare, ale unei întregi țări.

De va reuși demersul se scurta cu un an, corectă afirmația lui Crin Antonescu, chinul tuturor românilor abuzați de această guvernare și va începe chinul clienților PDL, UNPR și UDMR. Asta vor toți românii.

Fantezii în locul rațiunii

Jurnaliștii și comentatorii sunt de comă (o parte dintre ei). O posibilă acțiune a USL este tratată ca finalitate politică și declarată ca eșec înainte de a se produce un act semnificativ în materie. Cum ar fi varianta ca pentru declarațiile la adresa judecătorilor și a „dispozițiilor” cu privire la bugetul de stat să se inițieze procedura de suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de Președinte al României.

Am citit în „Gândul” interviul luat lui Crin Antonescu. Titlul este anapoda pentru subiectul tratat. Dar asta este. Așa fac jurnaliștii noștri căutând ratingul. Televiziunile dezbat și ele, în disperare, tema posibilității introducerii cererii de suspendare golind-o de conținutul politic. iar el există.

Juriștii USL studiază posibilitatea, până luni, ca din punct de vedere constituțional să poată fi constatată o încălcare gravă a Constituției de către Traian Băsescu în vederea introducerii unei acțiuni politice de suspendare a acestuia în Parlament. Corect. Este dreptul opoziției să facă așa ceva deoarece Traian Băsescu este adversar politic, deși rolul său constituțional este altul. Ce vor găsi juriștii vom afla luni. Abia apoi se va purcede la analiza politică a șanselor ca o eventuală cerere de suspendare să aibă succes. Până luni, până când USL își va comunica decizia, discuțiile sunt fără sens. Dacă și cu parcă promovate de presă în exces au ca rezultat doar ducerea în derizoriu a unei posibile acțiuni politice. Pentru că nu se discută asupra deciziei de a cere juriștilor să analizeze problema ci dacă trebuie sau nu suspendat Băsescu și dacă, după părerea lui „X” și „Y”, această acțiune este corectă sau nu.

Este mai mult decât evident faptul că în Parlament nu există, la prima vedere, o majoritate care să permită o astfel de acțiune. Dar este la fel de evident faptul că Traian Băsescu a devenit un dictator din moment ce dă dispoziții magistraților cum să judece și Guvernului cum să nu respecte hotărârile definitive și executorii ale instanțelor dar și a eventualelor decizii ale CCR nefavorabile actelor normative contestate pentru neconstituționalitate. În loc să fie tratate cauzele care duc la acțiunea opoziției se tratează cu exces posibilul efect. Iar efectul este tratat tot superficial, având câștig de cauză „drobul de sare” și nu copilul.

La întâlnirea cu bloggerilor liberali cu Bogdan Teodorescu de la Cafeneaua liberală de miercuri s-a discutat și despre temele abordate în media (blogurile, rețelele de socializare de pe internet, site-urile publicațiilor fac parte din media). Plecând de la constatarea că PDL nu mai este în situația de a genera o agendă pozitivă, așa cum a făcut înainte de câștigarea alegerilor - salariile pentru profesori, lupta anticorupție etc. -, Bogdan Teodorescu ne-a reproșat, liberalilor, că abordăm teme false, ce nu afectează voturile PDL și a aliaților acestuia. Nu facem altceva, în acest fel, decât să pierdem timpul, atât de prețios având în vedere așteptările populației de la PNL și aliații acestora din USL, în lupta politică cu caracter excepțional ce se duce împotriva neocomunismului băsescian. Iar aiureala tematică a liberalilor dar și a celorlalți costă. Costă voturile viitoare, atunci când oamenii vor vota ținând cont de promisiunile unora și defectele celorlalți. Iar la denigrare nu întrece nimeni pe Traian Băsescu și presa aservită lui și partidului lui.

Discutând acum, aiurea, despre tema suspendării fără a pune accent pe acțiunile lui Traian Băsescu care duc la o asemenea variantă, fără a discuta despre pericolul dispariției democrației concretizat în nerespectarea hotărârilor judecătorești rămase definitive și executorii, despre nerespectarea deciziilor CCR, chiar dacă este un organism politic unde se constată existența, ca în Parlament, a reprezentanților puterii și ai opoziției, fără a se discuta efectele alocărilor bugetare care au drept consecință funcționarea defectuoasă a instituțiilor statului, sărăcia accentuată a populației bugetare cu consecința reducerii dramatice a activității economice generatoare de bunuri și servicii - este afectată cererea care este cauza producției și obținerii plus-valorii -, noi batem apa'n piuă, facem frecții la picioare de lemn, pregătind, cu inconștiență, terenul pentru victoria în alegeri a PDL și, implicit, a lui Traian Băsescu care va găsi, dacă i se oferă posibilitatea, procedeul prin care să conducă România și după terminarea mandatului. Iar o astfel de variantă este posibilă dacă în față îi stau niște abramburiți politic.

Este musai să lăsăm fanteziilor locul în filme și desene animate iar noi să trecem să facem activism politic conștient, real, aplicat la teme care pot afecta voturile PDL.

Se alege oastea

Nu neglijez disputele politice pentru clarificarea pozițiilor unora și altora. Mă interesează însă și pozițiile celor pe care noi i-am mandatat să ne conducă, fie din PNL fie din alte partide componente ale USL, cu privire la lupta ce trebuie dusă cu hidra băsesciană pentru înlăturarea, în totalitate, a acestui regim profund nedemocratic.

La „Sinteza zilei” de ieri invitatul Crin Antonescu a făcut o afirmație clarificatoare. Lupta împotriva lui Băsescu și a bandei de mafioți care îl sprijină trebuie organizată și dusă după regulile militare. Iar din conținutul explicațiilor date de Crin Antonescu se desprinde cu claritate ideea că „oastea” USL trebuie aleasă cu grijă, cu atenție, că persoane care au fost la un moment dat „de încredere” s-au dovedit a fi ostile sau inutile construcției oștirii, că acțiuni care vor duce la fricțiuni în interiorul partidelor pentru alegerea luptătorilor vor mai fi, că cei care azi încă mai joacă „bunga-bunga” cu peledeprele și aliații lor, unii cunoscuți alții în curs de a fi aflați, trebuie să facă pasul înapoi și că în nici un caz nu vor fi aleși pentru a avea influență în acțiunile de luptă politică.

Ca unul care are habar despre acest mod de organizare și pregătirea unor acțiuni după principii militare nu pot decât să salut fermitatea cu care Crin Antonescu se exprimă și conținutul mesajului sau. Da, este necesară o astfel de abordare pentru a putea lupta în condițiile pe care „câmpul de luptă politic” le impune. Pentru militar teritoriul pe care urmează a desfășura operația militară are o mare însemnătate. Se ajunge până acolo încât sunt alese armele și trupele capabile să acționeze fiind eliminate acele arme și trupe a căror specializare nu permite folosirea lor. Iar când se ajunge la trupă, sunt eliminați cei care nu sunt capabili să răspundă unor minime cerințe ale câmpului de luptă. Pentru mulți dintre cei care susțin USL o astfel de abordare nu este vizibilă, nu este inteligibilă pentru că nu au o astfel de pregătire sau cunoștințele necesare minime despre domeniul militar, despre lucrul în statele majore militare când sunt planificate operațiunile militare. De aceea sunt deranjante, pentru ei, unele măsuri pe care conducerile partidelor le iau cu privire la diferite persoane. Persoane care altfel lasă o bună impresie, persoane care pot, la un moment dat, avea o mare influență în rândul electoratului. Persoane care însă în această „bătălie” sunt inutile, în cel mai fericit caz dacă nu sunt ostile.

Eu înțeleg că alături de Crin Antonescu în acest mod de gândire a venit Victor Ponta. Dacă această gândire va fi cheia organizării și ducerii bătăliei politice de azi înainte, înseamnă ca vom mai asista la cazuri „senzaționale” jurnalistic în care anumite personalități politice sunt înlăturate din componența conducerilor formațiunilor politice sau chiar din partidele respective. Este evident că din moment ce respectivele persoane au și vor avea în continuare interese financiare și de altă natură cu cei din PDL, UNPR și UDMR nu pot fi luptători pentru cauza USL ! Se poate presupune că vor defecta la un moment dat. Iar o defecțiune poate anula, la un moment dat, efortul miilor de militanți ai USL pe întreg teritoriul național.

Gândind în această cheie, devin majore programele construite și prezentate de USL pe diferite domenii de activitate ale vieții sociale și ale guvernării USL când aceasta se va realiza. Știrile de senzație cu ce abuzuri mai fac cei de la putere, analizele acestor abuzuri și lamentările unora și altora devin minore. Undeva, în spatele scenei, la partide, sunt alții care iau aceste abuzuri în serios și pregătesc corecțiile necesare ce vor fi aduse atunci când puterea va fi preluată de USL. Vor fi pierderi în trupele USL însă în planificarea militară sunt prevăzute pierderile de oameni, armament, tehnică etc. De aceea există sistemul logistic care are rolul de a pregăti din timp materialele de care luptătorii de pe front au nevoie și rezervele de personal care să înlocuiască pe cei căzuți.

Răzbiul nu place pentru că mor oameni. Nici militari și nici civilii nu sunt vinovați de declanșarea și ducerea unui război, însă ei sunt cei care dau victimele. În toate cazurile războaiele au fost declanșate de conducătorii politici sau au pornit din cauza unor conducători politici. Acest adevărat război politic are drept cauză pe Traian Băsescu și clica lui de mafioți și va avea victime. La noi și la ei. Sper însă să îl câștigăm.

Bucureștiul UNPR-ist ?

Reforma în PSD are consecințe ciudate, cel puțin după primele analize asupra mișcărilor politice și ale intențiilor unora și altora de a se implica.

Geoană are ușa deschisă și este liber să plece de bună-voie dacă nu vrea să fie materializat șutul în fund pe care Ponta și o mare parte a liderilor PSD de la vârf doresc să i-l dea. Dar Geoană știe că are mult de pierdut dacă se îndepărtează de PSD. Așa că atacă. Atacă pe Ponta, atacă pe Șova, atacă pe Oprescu (?!), atacă PSD în actuala organizare și funcționare - într-o discuție cu Hurezeanu la Money Channel -, face tot ce poate pentru a capta atenția prietenilor lui din PSD care ar putea avea un cuvânt de spus la CExN - ul de la Cluj. Doar că ... unii din bunii lui prieteni au anunțat deja că nu îl mai susțin.

Aseară, la A3, Radu Tudor în discuție cu Dan Șova și Bogdan Teodorescu - cu care noi, bloggerii liberali, ne întâlnim mâine la Cafeneaua liberală -, ajung la concluzia că îndepărtarea lui Geoană din PSD, nu neaparat de la șefia Senatului, este imperios necesară pentru refacerea unității partidului. Înregistrarea emisiunii este aici. Este foarte interesantă. Mie mi-a plăcut. Îndepărtarea lui Mircea Geoană de la PSD este absolut necesară pentru a contracara acțiunea lui Băsescu și a PDL de a produce haos în USL. Geoană chiar începuse să pună în discuție obiectivele USL, Geoană începuse să pună în pericol proiectul opoziției unite împotriva partidului stat PDL. Încă odată recomand emisiunea. Radu își lasă interlocutorii să vorbească. Avem ce auzi.

Mergând pe canalele Tv am ajuns la B1 Tv. Cristoiu, Boda, Andronic, Gușă ... toată floarea tristă a analiștilor neamului. Una din concluziile lor este că singurul loc unde Geoană se poate duce este ... UNPR. Un partid care îl are pe Geoană drept unul dintre inițiatori. Geoană a fost cel care în mod radical i-a eliminat pe unii dintre uneperiști din PSD. Acum, UNPR îi arată că locul lui este în interiorul ei. Nu de alta, dar Geoană îl poate aduce alături de ei și pe primarul „care este”, Marian Vanghelie. Dacă această manevră are o finalitate, ajungem în situația în care, cel puțin în această legislatură, UNPR devine „proprietarul” a jumătate din București: sectorul 2 cu Onțanu, sectorul 4 cu Piedone și sectorul 5 cu Vanghelie. Este de cartea recordurilor. UNPR, partidul inexistent la alegerile locale anterioare deține jumătate din București plus alte mari municipii din România, cum ar fi Craiova cu „stăpânul” Solomon - cum a spus Piedone.

Este clar că înțelegerile din USL de până acum privind nominalizările pentru primăriile mari din țară sunt puse sub semnul întrebării. Câți dintre actualii primari, în general luați în calcul pentru o viitoare candidatură, vor defecta și vor pleca la PDL sau UNPR și, de ce nu, la PP-DD ? Ei bine, cred că o garanție privind stabilitatea lor nu există. Poate că va trebui ca la nivelul conducerilor partidelor membre USL să se umble cu mai multă atenție asupra trecutului și înclinațiilor actualilor candidați la primării, primari în funcție iar alții veniți degrabă de la partidele de la putere pentru a putea contracara eventualele defecțiuni. Rezerva trebuie luată în calcul, chiar nominalizată și promovată pentru a crea presiune asupra celor care ar cocheta cu puterea și ar accepta cântecele de sirenă ale portocaliilor.

Dacă este să se coboare panta pierderilor pentru a atinge punctul cel mai de jos al curbei sacrificiilor atunci aceasta trebuie făcută acum. Până la sfârșitul anului. Anul viitor trebuie început, de preferință, cu echipe unite pentru a avea putere și a da speranță populației. Mai cred că promovarea oamenilor de încredere ai USL trebui intensificată odată cu campania negativă la adresa PDL și UNPR.

Mă întreb: oare cum privește PDL aceste întăriri ale UNPR ? Va deveni UNPR partidul decident în actuala coaliție de guvernare ?

O fi ? N-o fi ? Dar dacă ... nu va fi ?

Brr, brr, brr ... sssst. Geoană clocește, adică gândește. CNAIM condus de tânărul și energicul Șova a hotărât, azi, înainte de orele 14.00 să propună CExN al PSD excluderea lui Geoană din partid.

Europarlamentarul Corina Crețu sintetizează bine, zic eu, situația într-un comunicat din 9 noiembrie 2011:

„Nu înțeleg de unde atâta încrâncenare pentru a-l menține cu forța pe domnul Mircea Geană lângă noi, după cum nu înțeleg agresivitatea acestuia din ultimele zile. Singur a vrut să se ajungă aici și este deplasat să ne gândim cum să facem să îl menținem la conducerea Senatului. Această funcție nu ne-a folosit cu nimic în ultima perioadă. Domnul Mircea Geoană a folosit-o doar în interes personal sau pentru a face concurență partidului. Nu este normal. Au fost zeci de discuții cu dânsul, dar nu s-a schimbat nimic”.

Iar Corina Crețu este pupila lui Iliescu.

Toată lumea ziaristică anunță, cum știe ea mai bine pentru a induce în eroare, că CNAIM a hotărât excluderea lui Geoană. Internauții și unii dintre comentatori, printre ei și ziariști, încep să judece de parcă excluderea a fost deja finalizată. Numitorul comun este catastrofa politică ce urmează a se produce prin pierderea Senatului și plecarea lui Geoană la alții. Generalul cu izmenele, Gabriel Oprea îl așteaptă lângă ei, trădătorii, la UNPR. A uitat excluderea lui din PSD și contribuția lui Geoană la acesta. Coloană vertebrală ? Aș, de unde ? Nu au așa ceva.

Oamenii lui Geoană din teritoriu, primari și consilieri, au anunțat părăsirea PSD. La Comisie a fost scandal. Mariana Negoiță a făcut scandal cu Geoană alături.



Geoană mai are niște speranțe. Se leagă de ele. Va contesta la CExN hotărârea CNAIM în speranța că va duce decizia la Congres și acolo speră să obțină altceva. Poate o sancțiune mai blândă. Geoană se leagă de PSD așa cum s-a legat, cu ani în urmă, de PNȚ-CD. La Lilick este o istorioară hazlie pe temă. O reuși și de data aceasta ? Șandramaua comunistă, Ion Iliescu, pune „pe țambal” toate cârpele pe care le are pentru a mai atenua zgomotul. Înclin să cred că eliminarea lui Geoană, dușmanul lui totuși, după metodele iliesciene, reprezintă și sfârșitul domniei lui în PSD. Ponta va puncta decisiv. Iar alți baroni iliescieni vor privi mai atent mâna „dirijorului” Ponta. USL devine prea puternic pentru a mai alege altă formațiune politică. Așa că nu este exclus ca această acțiune să fie începutul unei noi ere în viața politică a PSD. Cu condiția ca aceste metode iliesciene să moară odată cu această excludere. V. Dancu în VoxPublica vine cu niște interpretări cu care pot fi, până la un punct, de acord. Iau de la Gondolin postarea pentru a exemplifica.

Geoană și apropiații lui speră să nu se ajungă la excludere. Eu, ca să fiu sincer, sper ca acțiunea să fie finalizată pentru a mai tăia din moțul baronilor iliescieni. Băsescu are însă un pion important mai puțin în PSD. Asta este clar. Geoană chiar dacă nu știe a fost pionul lui Băsescu.

De pe dreapta cea reală

Iau de la Mediafax. Călin Popescu Tăriceanu, sâmbătă, la „Școala femeilor liberale”, Râmnicu Vâlcea, vizavi de susținerile lui Cataramă și Patriciu față de „măsurile de dreapta” ale PDL.

"Eu nu împărtăşesc părerile lui Dinu Patriciu şi Viorel Cataramă cu privire la "dreapta" PDL. În primul rând mie mi se pare că este o impostură majoră să lăsăm PDL să se considere partid de dreapta. Ei când vorbesc de partid de dreapta, în cazul PDL, este o impostură. Nu e o singură măsură luată în trei ani care să fie de dreapta. Habar nu au ce e aia politici de dreapta în PDL. PDL e un partid fără ideologie, e un partid de conjunctură care nu face altceva decât să fie suportul pentru acţiunea lui Băsescu. Când va dispărea Băsescu, acest partid o să se destrame. În sfârşit, ăsta e punctul lor de vedere, eu spun părerea mea, şi cunosc PDL mai bine decât Patriciu sau Cataramă".

Este un punct de vedere îmbrățișat de mai multă lume. Cel puțin în ultimul timp. Chiar dacă ceilalți, pe la diferite posturi TV sau în paginile ziarelor, confundă măsurile de austeritate, cu excelență cele de tăiere a veniturilor populației, cu măsurile de dreapta, trebuie făcută diferența pentru că altfel ajungem ca în Italia lui Berlusconi. Promovăm consumul fără a produce.

Un economist român, Bogdan Glăvan,  a reprodus un pasaj din Ludwig von Mises, pasaj pe care îl redau pentru că reprezintă, după mine, esența capitalismului, esența măsurilor de dreapta. Dreapta adevărată și nu mascarada băsesciană clamată a fi dreapta PDL.

„Astăzi, când discutăm despre condiţiile similare existente în India, sau în alte ţări în curs de dezvoltare, nu trebuie să uităm că, în Anglia secolului al XVIII-lea, condiţiile erau cu mult mai precare. Pe atunci, populaţia Angliei număra şase sau şapte milioane de suflete, dar din aceste şase sau şapte milioane de oameni, mai mult decât un milion, probabil două milioane, nu erau decât asemenea proscrişi sărmani, cărora sistemul existent nu le oferea nici o perspectivă. Soarta care urma să fie rezervată acestor indezirabili reprezenta una din marile probleme cu care se confrunta Anglia, în secolul al XVIII-lea.
O altă problemă majoră era lipsa de materii prime. Britanicii erau siliţi să-şi pună, în mod cât se poate de serios, următorea întrebare: ce vom face în viitor, când pădurile noastre vor înceta să ne mai asigure lemnul necesar pentru industrii şi pentru încălzirea caselor noastre? Pentru clasele stăpânitoare, situaţia era disperată. Oamenii de stat nu ştiau ce să facă, iar aristocraţia aflată la putere era lipsită de orice idei cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor existente.

În această situaţie socială îngrijorătoare s-au ivit începuturile capitalismului modern. O parte dintre acei indezirabili, dintre acei oameni săraci, au încercat să organizeze mici ateliere, în care se puteau produce anumite lucruri. Aceasta a fost o inovaţie. Aceşti inovatori nu produceau bunuri scumpe, destinate exclusiv claselor superioare; ei produceau bunuri mai ieftine, pentru uzul tuturor. Şi aceasta a fost originea capitalismului, aşa cum îl cunoaştem astăzi. A fost începutul producţiei de masă, care este principiul fundamental al industriilor capitaliste.
…
Dezvoltarea capitalismului constă în obţinerea de către toţi a dreptului de a servi clienţii mai bine şi/sau mai ieftin. Şi această metodă, acest principiu, a transformat întrega lume, într-un interval de timp relativ scurt, făcând cu putinţă o creştere fără precedent a populaţiei.

În Anglia secolului al XVIII-lea, din roadele pământului nu puteau trăi decât şase milioane de oameni, la un nivel de trai foarte redus. Astăzi (1958 — n. tr.), peste cincizeci de milioane de persoane se bucură de un nivel de trai mult mai ridicat chiar şi decât acela al persoanelor înstărite din secolul al XVIII-lea. Şi nivelul de trai din Anglia zilelor noastre ar fi, probabil, încă şi mai ridicat, dacă nu s-ar fi irosit o mulţime de energie britanică în episoade ce s-au dovedit a fi, din numeroase puncte de vedere, “aventuri” politice şi militare care se puteau evita.

Aceasta este realitatea în ce priveşte capitalismul. Astfel, dacă un englez — sau, mai general, orice altă persoană, din orice ţară de pe mapamond — le spune astăzi prietenilor săi că este un adversar al capitalismului, i se poate da o replică minunată: “Ştim că populaţia acestei planete este acum de zece ori mai numeroasă decât în epoca precapitalistă; ştim că toţi oamenii care trăiesc azi se bucură de un nivel de trai mai ridicat decât acela al strămoşilor tăi, din epoca precapitalistă. Dar cum putem şti dacă tu eşti acel unu din zece, care ar fi supravieţuit în absenţa capitalismului? Simplul fapt că trăieşti astăzi dovedeşte succesul capitalismului, fie că pui sau nu mare preţ pe propria ta viaţă”.

Nu pot să nu îmi amintesc apelurile lui Tăriceanu și a altor liberali reali, oameni de dreapta, pentru adoptarea unor măsuri reale în vederea dezvoltării economice. Chiar când a predat puterea guvernului PDL-PSD condus de Boc le-a dat un plan de măsuri aruncat însă la coșul de gunoi de otrepele feseniste băsesciene. Iar prima lor măsură a fost de a impune așa-zisul forfetar care a nimicit tocmai micul întreprinzător, omul sărac care avea o mică afacere lucrativă din care își ducea existența. Unele având chiar o reală tendință de dezvoltare și trecere la un nivel superior. Iar falsul forfetar nu a fost singura măsură aberantă. Au urmat alte și alte „invenții” legislative comunistoide, pentru că de la comunistoizii băsescieni nu poate emana altceva, care au adâncit dezastrul economic al țării, sărăcirea populației devenind astfel politică de stat. La care se adaugă consumul irațional al resurselor bugetare, încă suficiente, pe așa-numitele investiții aberante ale Elenei Udrea.

Și când mă gândesc că în 2008 alegătorul român a ales circul și sărăcia în locul prosperității parcă îmi vine să spun că românul nu mai are minte. Este masochist. Dau numai exemplul dascălilor care au votat cu PDL într-o veselie, în speranța că Băsescu se va ține de cuvânt și le va mări salariile mai repede decât a propus Tăriceanu. Cu ce s-au ales ? Cu restul de salariu tăiat sever, foarte sever. Iar acum plâng. Degeaba. Au fost majoritari în susținerea PDL.

Da. Măcar din analiza stării noastre de azi cu ce arată Ludwig von Mises în descrierea sa deosebesc derapajul sever al portocaliilor de la capitalism. Iar dacă capitalism nu e, atunci este doar socialism. Da, PDL este un partid socialist, etatist, este apendicele ceaușismului ajuns la putere, din nou, în România.

Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor

Berlusconi a demisionat. Urmează ca Italia să aibă alt premier. Plus că Parlamentul italian a aprobat un plan de austeritate care să fie pe placul Comisiei Europene. Aseară, la momentul demisiei, pe străzile Italiei, erau oameni fericiți. „Bufonul” Berlusconi pleacă de la putere.

Comentatorii presei de toate felurile și-au dat și își dau cu părerea. Oamenii politici sunt chestionați asupra evenimentului. Unii ajung în profunzimea fenomenului alții se mulțumesc să își facă publicitate gângurind idiot. Pentru toți pasionații de știri la cald a fost „hrană” din destul. Spectacol. Circ. Iar mâine, mâine când le vor chiorăi mațele de foame vor uita de ziua de ieri când au manifestat zgomotos și satisfăcuți.

Se pare că în Italia treaba este serioasă. Foarte serioasă. Berlusconi a guvernat ca un om de afaceri, a stimulat consumul produselor și serviciilor firmelor lui și ale prietenilor aduși la putere dar a neglijat esența puterii economice a unui stat: capacitatea cetățenilor acestuia de a produce bunuri și servicii cu valoare adăugată. Italia se apropie în acest sens de Grecia care, la rândul ei, și-a axat construcția economică pe serviciile oferite de o parte a populației turiștilor veniți să admire vestigiile istorice sau valurile mărilor înconjurătoare. Iar mâncarea făcută cu produse importate nu prea aduce bunăstare. La noi, Băsescu și gașca copiază la greu modelele falimentare ale Greciei și Italiei.

Berlusconi și partidul lui nu au avut și nici nu puteau avea o strategie politică atât timp cât conceptele politice orientate către cetățean sau către comunități le erau străine. Guvernarea pentru pradă promovată de Berlusconi și apropiații lui are consecințele stării Italiei de azi. Până mâine nu se schimbă mare lucru. În afara premierului. Nici poimâine nu va fi o schimbare. Nu mai există conștiința muncii în întreprinderea de familie la toți italienii. Pentru că în Italia se ajunsese la traiul din banul public mai mult decât cel din propria afacere. În special despre afacerile lucrative. În rest, ca la noi, pe undeva. Servicii de toate felurile, consultanță aplicată, asistență juridică ... Italienii au consumat într-o veselie plimbând banii acumulați cu peste zece ani în urmă, până a preluat Berlusconi puterea, până când aceștia au devenit insuficienți. Măsurile de austeritate pot fi bune dacă vor conduce la reformarea, la refacerea economiei producătoare. Altfel, ei bine, altfel va fi doar o copiere a modelului românesc de tăiere aiurea a veniturilor unora pentru a salva din deficitul imens acumulat sub guvernarea Berlusconi. Traiul pe credit își ia „dreptul”. Unde a fost „ideologia” de bază duce la distrugerea comunităților.

Berlusconi, acest Traian Băsescu al Italiei, și-a găsit sfârșitul politic. Nu cred că o eventuală revenire a lui în prima scenă va mai avea influență. Asta doar dacă italienii își doresc să redevină una dintre economiile performante ale europei. Dacă italienilor le va fi din nou dor de circ, atunci da. berlusconi va reveni spre dauna lor.

Justiția este pe chituci

După ieșirea grotească a lui Băsescu la adresa judecătorilor și trasarea liniilor directoare pentru activitatea în Justiție astfel încât Guvernul să nu mai fie „obstrucționat” în exercitarea atribuțiilor trasate de Băsescu de a duce țara de râpă, tratată sintetic de mine aici, apare și inițiativa Guvernului de subordonare pe față a Justiției moftului guvernamental. Inițiatorii sunt cei doi din imagine, slugi prea-plecate ale dementului de la Cotroceni: Predoiu și Barac.

La acestea se adaugă întâlnirea de taină a lui Băsescu cu „judecătorii” Curții Constituționale, la cererea acestora, duminică. Ce or mai fi pus la cale ?

Prima acțiune a lui Băsescu a fost amplu dezbătută. Corpul magistraților și jurnaliștii care au încă capul pe umeri și-au manifestat nu doar surprinderea ci și oroarea asupra acestei ieșiri. Independența Justiției devine pe zi ce trece doar o vorbă'n vânt. Adina Anghelescu Stancu trage un semnal de alarmă în articolul „Desființarea justiției în vreme de criză” de pe site-ul Lumea Justiției, procurorul Constantin Sima scrie despre subiect în „Tăcerea mieilor”, eu am arătat reacțiile magistraților și ale PNL în postarea „Li s-a umplut paharul”. Anterior, în postarea „Justiția cu jug politic” am arătat punctul meu de vedere cu privire la independența Justiției, de unde reese foarte clar că aceasta este doar declarativă. Ei bine, prin ultima acțiune a Ministerului Justiției vom ajunge în situația în care, în viitor, ne vom aminti de faptul că odată am fost un stat democratic. Imperfect însă funcțional și cu tendința de a deveni din ce în ca mai bun.

Prima reacția la aberația Ministerului Justiției am citit-o la Alina Gorghiu. Pe site-ul Lumea Justiției am găsit un material mai cuprinzător, din care scot în evidență una din cele mai mari tâmpenii care ar fi putu fi comise de o guvernare. Sanționarea magistraților pentru că nu au respectat deciziile Curții Constituționale la care trebuie adăugat faptul că același magistrat va fi sancționat și dacă la CEDO, de ex., statul pierde procesul cu petentul. Predoiu și judecătoarea ratată Barac sunt de o rea-credință fenomenală. Evident că după admiterea la instanțele internaționale a cauzelor petenților români împotriva statului, pentru încălcarea de către acesta din urmă a drepturilor și libertăților lor civile, va urma o decizie în care statul român este condamnat pentru încălcarea prevederilor articolelor din tratatul sau convenția la care România a devenit parte. Iar noi avem în vigoare decizii ale Curții Constituționale care dau o altă interpretare normelor din aceste acte normative internaționale, interpretare contrară dreptului internațional și jurisprudenței respectivelor instanțe. Iar acest fenomen se întâmplă azi, guvernarea Băsescu-Boc emanând pe bandă rulantă aberații legislative. În toate actele normative ale acestui guvern sunt încălcate, fără precedent, drepturile și libertățile fundamentale ale omului și toate sub acoperirea fenomenului crizei mondiale și a deficitului bugetar, a angajamentelor luate de guvernarea portocalie față de FMI și BM și CE că se va limita la un anumit deficit bugetar astfel încât să fie îndeplinite nu știu ce criterii macro-economice. Drept urmare, judecătorul român va fi obligat de Guvernul Băsescu-Boc să țină cont de deciziile aberante ale Curții Constituționale pentru ca petentul să câștige la CEDO, undeva în ani, când portocalii vor fi doar o amintire urâtă în istoria guvernărilor în România. De nu va respecta deciziile CCR, judecătorul va fi sancționat azi, de ministrul băsescian Predoiu și Lidia Barac, judecătoarea ratată în politică ce se ocupă de Justiție din partea ministerului.

Cumplite vremuri. Doar pe timpul comunismului ceaușist nu se admitea ca statul să piardă în fața propriilor cetățeni. Vom reveni la vremea ceaușismului dacă nu împiedicăm ciuma portocalie să își finalizeze acțiunile nocive la adresa statului, a drepturilor și libertăților noastre civile. Statul român este în criză. Nu o criză financiară, pentru că banii sunt dar sunt cheltuiți aiurea pe programe care nu generează bani decât dacă turismu, de exemplu sau acțiunile sportive sătești devin producătoare de venituri. Ceea ce este puțin probabil. Iar aici trebuie să arăt că Grecia, cea lovită de cumplita criză de sistem, este exponenta turismului ca principala sursă de venit la bugetul de stat, turism ce a picat datorită lipsei consumatorilor de turism de pe piață. O observație cunoscută de celelalte state, observație însoțită și de concluzia că în Grecia „Nu au industrie si de fapt intrarea in UE a fost fortata!” - spun germanii. Iar noi, prin proiectele aberantei „ministrese” Udrea susținută ilogic de Băsescu și Boc, ne îndreptăm cu pași grăbiți către un astfel de model falimentar.

Îngenuncherea Justiției urmărește înlăturarea celei de a treia puteri de la asigurarea echilibrului democratic. Parlamentul este la mâna executivului. Justiția era singura care mai lupta, prin deciziile instanțelor de judecată, împotriva derapajelor evidente ale executivului. Acum vor să o elimine. Nu o desființează ci îi ia puterea. prin acte normative. Legal. Acte normative care vor urma procedurile de urgență în adoptarea lor de către Parlament.

Este evident că apare o contradicție. Cât timp vor fi aceste acte normative în vigoare, în caz că vor fi aplicate ? Un an ? Dacă însă vor câștiga alegerile anul viitor, PDL-UDMR-UNPR ne vor conduce către, probabil, o dictatură mult mai cumplită decât dictatura comunistă. Iar noi facem colocvii. Nu ieșim în stradă. Acum ar fi trebuit să ieșim în stradă, acum ar fi trebuit să facem proteste cât mai ample. Singura noastră apărare împotriva abuzurilor băsesciene, Justiția Română, este în pericol să fie subordonată lui Băsescu și Boc. 


Rămânem fără justiție. Cumplite vremuri.

Comemorare 8 noiembrie

Cafeneaua este plină. Au vorbit legendele liberalismului românesc, oamenii care au făcut istorie, oamenii care au fost în stradă la 8 noiembrie 1945, la București și la Ploiești, oamenii care au protestat împotriva regimului comunist Groza, pe atunci elevi și studenți. Radu Câmpeanu cel care a organizat și condus manifestația de la București, Mircea Ionescu-Quintus la Ploiești, Dinu Zamfirescu din partea elevilor cu orientare liberală la București.

Lucia Hossu Longin, din postura omului care a lucrat și lucrează la redarea memoriei naționale distrusă pe timpul comunismului, a făcut un apel practic, la tinerii liberali, de a adăuga la modul lor de manifestare ieșirea în stradă:

"De ce tinerii de astazi sunt atat de inerti, de ce sunt apatici, de ce nu actioneaza? Ce asteapta ei oare?...Se mai poate repeta 8 noiembrie '45? Atunci tinerii au fost baza manifestatiei...Intreb tineretul liberal, daca focul liberalismului pe care-l astept de la ei nu cuprinde si aceasta iesire in strada, cand vedem ca se-ntampla ce se-ntampla, cand asteptam niste alegeri care vor fi asa cum vor fi, pentru ca se spune ca de 100 de ani de la Capitalul lui Marx, niciodata comunistii n-au castigat cinstit alegerile! ... "

Cumplită dreptate. „Niciodată comuniștii n-au câștigat cinstit alegerile” este un serios avertisment ce are în vedere neo-comuniștii băsescieni aflați azi la putere hotărâți să câștige, în stil comunist, alegerile viitoare pentru a asigura perpetuarea „speciei comuniștilor” la putere aici, în România, unde omul este prea leneș să se deștepte.

Nu poți intra în memoria alegătorilor doar cu acțiuni colocviale, extinse prin intermediul internetului către cei care îl folosesc, predispuși și ei păcatului colocviului și trăncănitului fără rost, de cele mai multe ori. Și sunt, de bună seamă, suficient de multe motive pentru a manifesta public. Nu cred că există localitate în România unde să nu fie ceva de comemorat, fie din istoria românilor fie a liberalilor. Pentru unele acțiuni, cum ar fi comemorările nu sunt necesare aprobări pentru a manifesta - depuneri de coroane de flori, punerea unor lumânări în locurile în care au căzut cei care au protestat împotriva dictaturilor de tot felul care au precedat dictatura lui Traian Băsescu, discursuri în aer liber cu tema unui eveniment local. Să exiști politic trebuie să fii perceput ca o realitate, inclusiv în discurs, de către locuitorii cărora le vei cere să dea votul liberalilor. Când lumea nu te cunoaște, de ce să te voteze ? De ce să voteze partidul de care aparții ?

Pe blogul clubului și pe blogurile liberale sunt prezentate multe momente ale acestei comemorări. Dar este prea puțin și prea soft. Iar noi, bloggerii liberali, suntem prea puțini pentru a impresiona populația unei capitale liberale cum este Bucureștiul - după cum s-a exprimat Mircea Ionescu-Quintus -, indiferent de acțiunea în stradă la care participăm. Este nevoie ca fiecare filială să își stimuleze membrii să participe la diferite acțiuni publice. Imposibil să nu se găsească două ore pentru o acțiune stradală într-o lună măcar, dacă nu săptămânal.

Comemorarea din 8 noiembrie a fost înălțătoare. Dar este prea puțin.

Li s-a umplut paharul

Mai zilele trecute, de ziua lui, Băsescu a comis cel mai ordinar atac asupra Justiției. El, o parte a executivului, cu rolul constituțional de mediator între puterile statului recunoscute de actul fundamental - legislativ, executiv și puterea judecătorească - a adus acuze judecătorilor pentru că, vezi Doamne, aceștia lucrează împotriva Guvernului prin instanțele de judecată care nu aplică legile date de Guvern prin asumarea răspunderii în dauna cetățenilor țării. Nu este singura lui măgărie asupra Justiției însă este de o prostie imensă. Probabil că nici consilierii lui pe teme de justiție nu mai pot să îl sfătuiască. Ce a făcut Băsescu este mai aproape de partea aia a științei care se ocupă cu bolile de cap decât act public. Discursul lui, mai bine zis delirul lui paranoic este pe site-ul Președinției. Pentru că nu este exclus să dispară, l-am copiat. Replici a primit. De la AMR și APR (asociațiile judecătorilor și procurorilor) în comunicatul de presă din 4 noiembrie dar și de la PNL, ca partid politic care este strămoșul  separației puterilor în stat în România, partidul cu cea mai mare contribuție politică la formarea României ca stat modern.

Lui Băsescu i s-a umplut paharul. De aici încolo ar cam fi doar calea unei instanțe de judecată, pentru că și el se supune legilor țării iar puterea este efemeră.

Și Geoană are parte de soarta lui de tembel. După ce a pierdut, constant, toate bătăliile politice, exclusiv din vina lui, ajungerea lui în fruntea PSD într-o perioadă în care se lucra în acest partid la ținerea lui Ion Iliescu departe de decizia politică internă, nu este meritul lui ci al celor cu care a intrat în conflict ulterior îndepărtându-i de la puterea internă. S-a comportat în PSD la fel ca Băsescu la PDL. Mai mult, el este cel care a girat primul Guvern Boc, refuzând alianța parlamentară cu PNL și pupând mișelește papucii lui Băsescu la finele lui 2008. Nu este mai puțin adevărat că nici Ponta nu este departe de acea asociere politică, prietenia acestuia cu Elena Udrea și cocoșul ei fiind deja arhicunoscută.

Mircea Geoană bag seama este un fel de Băsescu. Din postura de Președinte al Senatului și-a impus, până în prezent, propria agendă de „luptă politică”, separată de cea a PSD, partid din care face încă parte. Încă. Pentru că se pare că va urma o separare de partid, Geoană urmând a deveni fie un nimeni politic, fie un nou membru al UNPR. Codrin Scutaru nu exclude nici varianta PC însă asta nu am cum să o cred. Ar însemna ca noi, cei din PNL, să acceptăm o posibilă variantă a unui PC geonian, cu cereri imperative ca individului să i se garanteze nu știu ce pe baza algoritmului.

Oricum, cu întârzierea de rigoare, potrivit procedurilor parlamentare, Mircea Geoană va pleca din fruntea Senatului. PSD, prin socrul de partid Ilie Sârbu, a cerut oficial înlocuirea lui. În plen. Anunț serios. Vor urma procedura. PDL își freacă mâinile de satisfacție. Are șansa de a primi și această funcție importantă. A doua în stat. Un pedelist de seamă, Vasile Blaga, a refuzat o astfel de „onoare”. Nici o problemă. Este Berceanu alături sau o altă Roberta Anastase.

A pierdut opoziția ceva ? La prima vedere da. La a doua vedere, nu prea. Opoziția nu are la Senat o majoritate. Mircea Geoană avea o agendă politică proprie, de multe ori în contradicție cu cea a USL. De aceea, noi, plăvanii politici, ne uitam disperați cum anumite legi trec de senat cu concursul lui Geoană. Nu doar al lui, ci în special al celor din PSD care fac parte din „grupul Geoană”. Dacă iau în considerare aceste nuanțe, înlăturarea lui Geoană de la președinția Senatului și apoi din PSD ar cam trebui să aducă mai multă stabilitate USL. Nu că s-ar câștiga cine știe ce în anul rămas până la alegeri, dar în mod sigur se obține mai multă coerență în acțiunile politice. Plus că această mișcare destramă opoziția internă în PSD. Pentru noi, cei din PNL, este mai convenabil să avem un partener care își rezolvă, eficient, problemele interne care pot fi luate în calcul ca factori de risc în cadrul unui program de anvergura unei alianțe politice atât de sensibile.

Clona PDL, căpușă pentru PNL

După mai multe intervenții ale unei membre a Noii Republici pe blogul meu la comentariul făcut de mine cu privire la această posibil viitoare formațiune politică, care se vede, cum este tradiția la clonele pedelepriste, pe la 10% din intențiile de vot, s-a conturat și mai bine concluzia că PDL și-a construit o clonă care să căpușeze electoratul PNL. Gargara cu pioneze din declarațiile lor sforăitoare trebuie dată la o parte. Intenția PDL este să acapareze electoratul liberal până în 50 de ani. Iar această, zicese, Nouă Republică, are acest obiectiv. Îl și declară. Nu degeaba au preluat și idei expuse în mediul public de conu Dinu Patriciu - sfârșitul statului social, statul minimal, reducerea birocrației -, ba chiar și de alți lideri ai PNL, cum ar fi Ludovic Orban, de exemplu, cu referire în special la faptul că PNL ar fi trebuit să nu formeze alianțe politice cu PC și PSD. Ei știu că cei doi la care m-am referit au susținători în PNL. Mulți. Eu unul, de exemplu, sunt un mai vechi admirator al lui Dinu Patriciu fără însă a fi de acord cu el în tot ceea ce spune. La fel, admir enorm pe liberalul Ludovic Orban. Dar, la fel ca la Patriciu, nu sunt de acord cu el în totalitate. Mă bucur însă că el există în PNL pentru că este cel care are capacitatea de a alege o altă cale în diferitele momente în care PNL trebuie să ia o decizie.

Cu nick-ul „Ioana”, portocalizata din Noua Republică răspunde observațiilor din textul comentariului meu și postărilor cititorilor cu sloganuri din propaganda PDL anti-PNL: desconsiderarea lui Crin Antonescu ca lider politic, alianța cu FSN s.a. Plus poziția de victimă a comportamentului necivilizat ce caracterizează pe liberali ! Vezi doamne, noi am fi „primitivi”, insuficient de dezvoltați pentru a accepta criticile ce ne sunt aduse. Nu trebuie exclusă placa cu deziluzia provocată de PNL.

Aici noi greșim dacă o să stăm, în continuare, să tot primim bobârnace de la fiștecine. Cu referire la sloganul „deziluziei produse de PNL” trebuie să îi atenționăm pe mâncătorii de rahat că nimeni nu poate fi deziluzionat de ceva dacă nu are treabă cu acel ceva. Poate fi deziluzionat un liberal din interiorul partidului de conducerea acestuia, iar aceștia sunt probabil destui, dar nu poate fi deziluzionat pe partid ca atare, pentru că partidul este o comunitate de oameni care au îmbrățișat niște idealuri politice dar care știu și că acestea nu se realizează fără lupte politice și compromisuri cu alte formațiuni politice pentru a accede la putere. Cum poate fi deziluzionată o persoană care, așa cum declară, a votat cu PNL ? Doar dacă PNL nu și-ar fi respectat angajamentele asumate atunci când a fost la guvernare. Dar pentru că în propaganda PDL nu există argumente pentru astfel de nerealizări, au apelat la generalități și atacul la persoană. Păi bine madam, tu, proaspătă membră a unei viitoare formațiuni politice vii să mă critici pe mine, liberalul aflat în opoziție, cu sloganuri construite de propaganda PDL ? Și să te mai cred că vrei să fii ceva deosebit de PDL ? Ba dimpotrivă, eu cred că PDL sau Noua Republică este tot un drac.

De pe blogul lui Turambar iau și o parte dintre motivele pentru care PDL a creat clona Noua Republică cu care să căpușeze PNL.

Alegătorii până în 50 de ani votează, majoritar, cu PNL. Cele două imagini de mai jos preluate de la Turambar sunt edificatoare.

După cum se observă, până spre 50 de ani alegătorii se orientează către PNL. La alegerile de peste un an, la prezidențiale, situația este aproximativ aceeași.

Profitând de acest studiu, putem vedea ce se ascunde după gardul cu stejarul Noii Republici. Ținta lor este electoratul până în 45 de ani, format intelectual, cu profesii liberale (cu predilecție), cu excluderea bugetarilor și a altor categorii sociale care au creat dificultăți actualei conduceri cretinoide de la Cotroceni sau Palatul Victoria.

Lucrurile se leagă.

PDL nu are o astfel de evoluție, portocaliul fiind aproape de linia continuă. Otova. PDL nu crează emoții, speranțe, așteptări, viziuni. Membrul este oportunist sau sinecurist, nu are treabă cu vârsta sau cu profesia.

Dacă vrem să ne protejăm liberalismul, trebuie să combatem, în special în rândul tinerilor, în special al celor liberali, manevrele perverse ale acoliților lui Mihail Neamțu.

Și, apropo, Ioana spune că Neamțu este doar „purtătorul de cuvânt” al noii formațiuni. Cine o fi viitorul Președinte ? Sau cumva Secretar General ?

Politică din cărți cu idei ciudate

Mihail Neamțu, doctor în filosofie la Universitatea din Londra, după cum se promovează în opoziție cu Alina Mungiu Pippidi, un amărât de doctor la Universitatea din Iași (după interviul dat la Cațavencu), are inițiativa înființării unei noi formule politice denumită „Noua Republică”. Până aici este bine. Sunt mulți cei care își doresc propriile formațiuni politice cu care să rupă gura târgului, să rămână în istoria țării, dacă nu este cu supărare și a Europei, ba, dacă se face mai mult efort, să ajungă în istoria lumii ca mare reformator al secolului XXI.

Dă interviuri în care se scoate în evidență, se glorifică singur, se autoevaluează ca fiind ceva deosebit pentru acest pământ numit România. La „Cațavencu”, la „Puterea”, acum la oficiosul prezidențial „Evenimentul Zilei”.

Până una-alta, crezul politic și l-a exprimat public în fața studenților în prelegerea „Șapte pași către o nouă Românie”. Citind textul, nu am văzut „noua Românie”, ci tot cea veche, iar cei șapte pași sunt copiați, ca norme, ca principii politice, de pe ici, de pe colo, în ton cu moda politică de pe continent și din lume. Pentru că adevărul este destul de crud. Nu se mai face politică plecând de la nevoile cetățeanului pentru a permite acestuia propria dezvoltare în cadrul comunității din care face parte, politica se face din birourile băncilor care au inventat scheme financiare pentru acumularea de venituri suplimentare pentru acționari și controlul debitorilor, în special a guvernelor, pentru a putea impune politicile corporațiilor ce își țin fondurile la ele. Recunosc faptul că în cei șapte pași ai lui Neamțu am găsi, cu predilecție, idei liberale însă atunci când citesc și explicațiile lui, suplimentare, date în interviurile sale mă cutremur la gândul că un astfel de individ va reuși să păcălească un număr mai mare de votanți pentru a-l impune, pe el și mișcarea lui, vieții publice.

Ce spune noul Mesia ? 

1. Suntem cetățeni, dincolo de confesiune sau etnie
2. - 3. Aparținem unui popor cu memorie, nume și destin. Securitatea României se garantează într-o Europă a națiunilor
4. Vrem dreptate, nu legi pe hârtie
5. Susținem competiția și piața liberă, fără drept de monopol
6. Respectăm credința și valorile spirituale, nu doar zidurile exterioare
7. Prețuim memoria trecutului ca și glasul celor nenăscuți încă

Pentru că ieri seară, la sediul PNL S2 din Ștefan cel Mare, am asistat la prezentarea făcută de Liliane Michels cu privire la preocupările liberalilor germani (FDP) și conceptele pe care aceștia le consideră ca reprezentând o prioritate în viața politică și cunoscând principiile liberalilor români privind statul liberal am constatat că Mihail Neamțu a colectat ce îi convenea de la liberalii de pe continent și hop, vine să ne prezinte, chipurile, o nouă viziune politică, de centru-dreapta, cum spune el.

De aici ne aflăm într-o zonă plină de contradicții. Liberalismul este de dreapta sau centru-dreapta, după unii, de centru, după alții, de centru-stânga după alte păreri dar în fond este liberalism. Raportările acestea țin de modul în care gândesc cei care te evaluează, unii cu mai multă iar alții cu mai puțină informație politică însă deosebit de importanți pentru că ei dețin ceea ce toate partidele politice vânează: calitatea de mandanți politici, sunt proprietarii votului care duce o formațiune politică la putere sau în opoziție sau care duce la coșul de gunoi a istoriei politicienii și formațiunile politice care și-au încălcat promisiunile electorale. De aceea eu consider ca fiind ipocrite astfel de autoaprecieri. Pentru că în alte expuneri ale sale Mihail Neamțu tocmai încalcă principiile pe care le-a enunțat.

În interviul dat oficiosului prezidențial Ev.Z., oferta politică majoră expusă de Mihail Neamțu este contrară principiilor liberale, se duce cumva către extremismul de dreapta:

„Ce proiecte politice majore va susţine Noua Republică?

Ne trebuie un stat redus în funcţiuni, puternic la centru, dar un stat care să fie sub controlul cetăţeanului, nu invers. Noua Republică pledează pentru un stat minimal, pentru un stat care nu mai poate minţi, un stat care nu mai este social, pentru că tot timpul statul social minte, promite ceea ce nu oferă. Ce promite statul social? Avem în Con­stituţie aceste referinţe la statul social. El promite că ne dă educaţie gratuită. Vedem că toţi cei care vor să ia o notă acceptabilă la Bacalaureat îşi iau meditator. Promite servicii medicale gratuite. Toţi ştiu cum funcţionează astăzi şpaga în spitale şi va funcţiona şi peste 10 ani ani dacă nu schimbăm cu adevărat sistemul. Moral, statul social este compromis”. 

Edificator. Liberalismul susține statul minimal, dar susține și statul social. Pe lângă acestea, susține multiculturalismul, pentru a permite libertatea și egalitatea între cetățeni. Dar nu se înțelege, din punct de vedere liberal - pentru că Mihail Neamțu dorește atragerea către această „nouă republică” a electoratului liberal -, ce este „statul puternic la centru”. Pentru că nu face referire la parlamentarism, decât, probabil, prin sintagma „sub controlul cetățeanului”, în explicațiile date celor șapte pași făcând concret referire la reducerea numărului de parlamentari și luând în considerare că are aprecieri deosebit de pozitive față de Traian Băsescu și acțiunile acestuia, înclin să cred că ideea de putere a statului o vede în Președintele statului care să dispună de soarta țării prin referendumuri. Nu degeaba formulează și expune ideea că referendumul trebuie să fie lege și nu doar o consultare pentru a vedea care este părerea alegătorilor. Ei bine, ideea că țara trebuie să fie condusă prin referendumuri este luată de undeva din zona Cotroceni. Încet încet, cu răbdare, Mihail Neamțu ne propune o republică dictatorială.

O altă gogomănie:

Ce proiecte politice majore va susţine Noua Republică?

Ar trebui să limităm mandatele preşedinţilor consiliilor jude­ţene şi primarilor la doar două. Unii or să spună "bine, dar eu sunt un primar excepţional". Dacă eşti atât de bun du-te în parlament, du-te în ministere. Doi: asumarea răspunderii de către magistraţi, o răspundere penală, fiscală şi administrativă. Orice magistrat care a ştiut dinainte că România va plăti la CEDO pentru un anumit tip de decizie, acela trebuie să plătească şi nu noi, din bugetul public. Trei: o dramatică restrângere a birocraţiei. 

Ei bine, la gogorița cu magistrații este bun de trimis pe pustii. La fel ca idolul său, Traian Băsescu, despre care totuși spune că a dezamăgit dar mai mult prin aceea că a susținut PDL, nu datorită tâmpeniilor pe care le face, Mihail Neamțu nu știe ce este justiția. Este paralel. Este idiot, ce mai. Păi, magistratul dă sentința pe care legea statului o impune. Chiar dacă știe că petentul are calea Justiției internaționale, pentru că legea română încalcă prevederile tratatelor și convențiilor internaționale la care statul s-a angajat, nu poate da o altă decizie decât cea prevăzută expres de legea română. Mai mult, în ultimii ani justiția română a făcut, constant, aplicarea prevederilor legale din tratatele și convențiile internaționale la care România este parte (fac parte din dreptul intern fiind în construcția legilor de aprobare a acestora sau a hotărârilor de Guvern) plus a jurisprudenței CEDO. Tocmai pentru ca România să nu mai piardă procesele la instanțele europene. Iar legile care duc la noi procese la CEDO, de exemplu, sunt emise de idioții de la PDL conduși de idiotul șef de la Cotroceni, Traian Băsescu. Dar când ești prost, ești prost, ce mai.

Înclin să cred că și susținătorii lui Neamțu și a aiurelii numite „Noua republică” sunt la fel de „pricepuți”. Păcat de ei. Când te limitezi doar la carte și internet fără a ști cum se mulge țâța vacii ai toate șansele să dai greș.

Alegerile din 2012 stimulează agitații care se vor în rol de Mesia. Pe lângă Mihai Neamțu, care vrea să se înregistreze cu formațiunea sa politică în primăvara viitoare, au ieșit, mai grăbiți, în evidență Dan Diaconescu și Miron Cozma. Alături de partidul lui Tokeș se formează un „careu de ași” politic de toată isprava. Aici nu cred că se cuvine a adăuga PNȚ-CD care este, totuși, altceva.