Preluare eșuată. Lăzăroiu ... out.

Sebastian Lăzăroi, acest „Houdini de Comănești” - cum l-a „botezat” Lilick -, a reușit să întindă coarda și așa subțire a raporturilor sale cu greii PD-L încât a obligat, dacă pot spune așa, pe incompetentul Emil Boc să îi ceară revocarea din funcția de ministru al muncii pentru considerente politice. Evidente. Comunicatul Guvernului este sec. Cererea-propunere, aici este de discutat, se întemeiază pe art. 85 alin. 2 din Constituție care prevede că în caz de „ ... remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deci, avem o remaniere guvernamentală. Având în vedere faptul că iubita noastră Constituție are și alte prevederi privind încetarea funcției de membru al Guvernului, la art. 106, unde există posibilitatea ministrului incomod de a își da demisia, deduc că acțiunea lui Boc este una de forță, provocată de o nemulțumire profundă față de Lăzăroiu cel guraliv „pe dreapta”. Îi putea cere demisia iar Lăzăroiu, probabil, ar fi acceptat. Revocarea este însă o demitere. Pentru ce ? Ei, aici sunt dedesupturile acțiunii. Nu a fost demis pentru incompetență crasă, dovedită, lipsă de viziune și rea-credință față de cetățenii României, fiind promotorul acțiunilor de lezare a libertății de conștiință prin politizarea actului administrativ public. Lăzăroiu a acționat împotriva prevederilor art. 29 din Constituție care recunoaște și garantează „libertatea gândirii și a opiniilor ...”. Împărțirile făcute de Lăzăroiu a primăriilor după culoarea politică a aleșilor locali în vederea finanțării de la guvern pe programe administrative, în orice domeniu de interes local, este un atentat la libertatea gândirii și a opiniilor cetățenilor care au dat vot majoritar pentru alegerea reprezentanților lor. Lăzăroiu a fost demis pentru că a vorbit în dauna PD-L, a imaginii partidului incompetenților portocalii față de potențialii votanți „de dreapta”, singurii care ar mai putea salva PD-L de la dispariția parlamentară.

Cerere-propunerea. Înclin să cred că cererea a fost imperativă, mai ales din partea greilor PD-L, în special a celor care s-au dat cu Boc lovind în Blaga, forma de propunere este însă prevăzută în Constituție astfel că formal, cererea este o propunere. Cred, de asemenea, că Băsescu a înghițit cu greu „afrontul” celor care încă sunt la baza puterii lui. Nu a avut ce face. A semnat decretul de revocare. Nu mai avea cum să îi recomande lui Boc să obțină cererea de demisie a lui Lăzăroiu, actul formal prevăzut de Constituție al revocării devenind, într-un timp foarte scurt notoriu. Nu neg faptul că Băsescu se va folosi, în continuare, de Lăzăroiu. Indivizii vorbesc aceeași limbă, având scopuri comune. Pe undeva dau dreptate lui Bogdan Duca și Horațiu Buzatu. Merg chiar pe mâna lui Lilick care consideră că Lăzăroiu are „sarcina” de a acționa asupra unui anume electorat iar Dan Diaconescu „în direct” are sarcina de a atrage, pentru Băsescu, normal, electoratul „din boscheți”. În „Gândul”, ziaristul acreditat la PD-L face o declarație care are parfum de credibilitate. Lăzăroiu l-a deranjat pe cotrocenistul șef, derbedeul Traian Băsescu ! Posibil. Are și omul dreptatea lui, mai ales că stă mai toată ziua pe lângă pedelepre pentru a le vedea mișcările și a le urmări gândurile. Totuși, eu nu cred că este atât de simplu. Dacă ar fi 100% cum spune ziaristul, i s-ar fi cerut demisia și nu era demis !

Lăzăroiu a jucat o carte dură. Preluarea către „Alba ca Zăpada”, această „fata morgana” a dreptei (?!) românești, a pedeleprelor care nu au comportament neocomunist, Emil Boc fiind „liderul” neocomuniștilor băsescieni. Treabă grea și complicată, presupune lucrătură fină însă nu s-a putut. Lăzăroiu a ales modelul „gheoagei” băsesciene acolo unde trebuia umblat cu bisturiul. Declarațiile lui au deranjat greii partidului. Aceștia s-au simțit amenințați. Este evident că urmau să fie înlăturați din toate structurile de conducere unde erau așteptați Elena Udrea, Sever Voinescu, Cristian Preda, Monica Macovei, Teodor Baconski și alții. Ioan Oltean, Emil Boc, Cezar Preda, Vasile Blaga și alții ca ei urmând să îngroașe rândurile „șomerilor politici”. Lăzăroiu își formase la „Madame Blogary” un grup de susținere, evoluat de curând sub forma unui ONG, grup destul de critic la adresa greilor PD-L care nu doreau „evoluția” partidului cu Lăzăroiu în frunte. Nu cu mult timp în urmă cei de la „madama” prostituției politice românești îi vedeau lui Lăzăroiu poziția de premier al României urmând ca în 2014 să devină, neaparat, candidatul „dreptei românești” pentru funcția de președinte al României. Demiterea de acum strică jucăria la care Lăzăroiu a inceput să lucreze de ceva ani, de când s-a hotărât să se facă mare în politică.

Deocamdată, Lăzăroiu a ratat pista care îi asigura ascensiunea de mare șef la „dreapta românească”. Slugă prea-plecată a cotrocenistului șef va urma indicațiile prețioase ce îi vor fi transmise prin „persoane abilitate”, în caz contrar ... posibil un dosărel interesant despre făcutele și nefăcutele lui prin anii din urmă.

PNL a comunicat punctul său de vedere cu privire la această „încheiere de conturi” din Guvern, într-un comuncat.

„Este regretabil faptul că Sebastian Lăzăroiu nu a fost demis pentru lipsa de viziune și soluții în domeniul pe care-l gestiona, ci în urma unui conflict politic cu activul de partid. Cu alte cuvinte, dacă tăcea, Lăzăroiu rămânea liniștit ministru, cu toată incompetența și cu tot cinismul său”.

Iar de aici la a constata că indivizii din PD-L, UDMR și UNPR sunt la guvenare ca să fie și ei undeva nu pentru a face ceva nu este cale lungă.