Când legea bate Constituția. La noi ca la nimeni.

Se cuvine a face precizarea că este vorba despre Constituție în forma ei de astăzi, că încălcarea s-a produs, grav, pe timpul Guvernului Tăriceanu când PD era la guvernare alături de PNL și că ministrul responsabil cu Justiția era sinistra Monica Macovei. Eu consider că PNL se face vinovat că a acceptat siluirea Constituției atunci, pentru că liberalii ar fi trebuit să se opună, având premierul, ideilor totalitariste promovate de PD la cererea, evidentă, a lui Traian Băsescu, aflat la primul său mandat.

Se cuvine a preciza că însăși Constituția este construită în reglementările referitoare la „Autoritatea judecătorească” - cap. VI, aiurea. Secțiunea a 2-a cuprinde „Ministerul public” care are atribuții în activitatea judiciară, ceea ce este un abuz, după mine, ducând la nivel constituțional o instituție care putea fi construită doar printr-o lege organică. În fine.

Dacă tot este așa, măcar să fi respectat Constituția.

Urmează revizuirea Constituției. Din ce am înțeles eu, juriștii PSD și ai PNL nu au de gând să pună ordine în harababura constituțională privind Justiția. Nu acceptă să pună procurorii care „... reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor” (art. 131 alin. (1) din Constituție) în afara „autorității judecătorești” chiar dacă la articolul 132 alin. (1) din Constituție se statuează că „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”. Este o diferență imensă față de judecători care, potrivit prevederilor art. 124 alin. (3) „sunt independenți și se supun numai legii”.

Până la anul 2005 s-a funcționat, cumva, după Constituție. Atunci, sinistra Monica Macovei a impus modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților luând, neconstituțional, propunerile pentru numirea în funcție a procurorilor de la Consiliul Superior al Magistraturii la ministrul justiției:

„TITLUL XVII: Modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor
80. Articolul 53 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 53. - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, prim adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora, sunt numiti de Presedintele României, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani în functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singura data...”

Această modificare este neconstituțională pentru că încalcă prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție care spune : „Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii”.

Stupid este faptul că toți suntem obligați a respecta legea, chiar dacă aceasta încalcă Constituția. În afara Curții Constituționale a Românei nimeni nu este autorizat să constate că o lege încalcă Constituția. Nici cea mai înaltă instanță de judecată, ICCJ. Mai mult, pentru a ajunge la judecata unei instanțe competente trebuie să deschizi o acțiune în contencios administrativ, să se constate ca legală poziția ta în fața instanței ca parte activă în proces, să introduci excepția de neconstituționalitate iar apoi instanța să ceară arbitrajul CCR. Asta dacă alte autorități competente nu își fac treaba pentru care au fost alese sau investite cu autoritate. Și sunt. Dar nu au interesul (?!).

Suntem în plin proces de numire a procurorilor șefi la Ministerul Public și Direcția Națională Anticorupție. Respectând legea, ministrul Justiției, Mona Pivniceru, a selectat și a propus două persoane pentru a ocupa funcțiile. CSM i-a audiat. Cumplit. Batjocură. Avizul negativ fiind de la sine-înțeles. De fapt o continuare a unei lupte politice duse de Traian Băsescu în contra USL. Ministerul Justiției a scos și o apreciere a modului în care s-a desfășurat interviul cu fiecare candidat constatând, pe bună dreptate, că scopul nu a fost evaluarea candidaților pentru funcțiile propuse ci supunerea lor la un interogatoriu inchizitorial pentru a se demonstra că nu sunt buni. O primă observație se cuvine. Scopul interviului este de a permite să se producă o evaluare profesională și nu o apreciere emoțională (ca să nu spun politică). Acest scop a fost încălcat grosolan. Secția de procurori a CSM a reacționat, dând publicității un comunicat în care justifică „penibil” interogatoriul la care s-au dedat și, pentru că este o structură evident politică, practică ceea ce PDL a dezvoltat în comunicarea publică. Acoperirea rahatului cu preșul aducând în discuție cu totul și cu totul altceva decât subiectul în discuție. Mai mult, umblând aiurea, pe ocolite, luând ca exemplu o altă instituție publică - autoritatea judecătorească -, apreciază că procedura pentru numirea procurorilor ar trebui să se facă la fel ca la judecători. Nu s-au referit la textul constituțional care impune, sărmanul, așa ceva - art. 134 alin. (1) din Constituție. Păi, cu astfel de panarame la nivelul CSM cum naiba să avem o Justiție corectă ?

"În acord cu poziţia constantă din ultimii ani a CSM, Secţia pentru procurori apreciază ca fiind imperativ necesară realizarea procedurii de numire în funcţiile de procuror general al PÎCCJ şi, respectiv, procuror şef al DNA într-o modalitate simetrică cu cea prin care se realizează numirea preşedintelui, vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai ÎCCJ, respectiv propunerile pentru funcţiile anterior menţionate să fie iniţiate de Secţia pentru procurori a CSM", se mai precizează în comunicatul preluat și prezentat de Agerpres.

Harababura este completă. CSM nu le are cu Constituția, motiv pentru care mai înainte a sărit în sus când ministrul justiției și-a exprimat anumite opinii cu privire la activitatea procurorilor, susținând că a intervenit în actul de justiție. Absurd. Constituția îi contrazice pe membrii CSM. Art. 132 alin. (1) din Constituție impune procurorilor să se supună controlului ierarhic și nu doar legii, sub autoritatea ministrului justiției.

Iau de pe Wikipedia sensul noțiunii de autoritate: „Mai specific, autoritatea ca relație socială între cel puțin doi actori, bazată pe un principiu de legitimitate, în care unul dintre actori acceptă să-și modifice comportamentul, recunoscând voința activă a celuilalt în virtutea principiului de legitimitate. Altfel spus, autoritatea este o relație socială între un agent activ și unul pasiv, în care agentul activ are dreptul de a comanda iar agentul pasiv recunoaște acest drept în virtutea unui principiu de legitimitate, pentru atingerea unei finalități comune. Întotdeauna autoritatea presupune o legitimitate și o responsabilitate (care asigură legătura cu o legalitate)”.

Ca să vezi.

CSM se prevalează de prevedera constituțională potrivit căreia are rolul de a „garanta independența justiției”. Însă nu are treabă cu constituția. Pentru în exercitarea atribuțiilor sale, folosindu-se de puterea politică (!), a încălcat și încalcă permanent atribuțiile constituționale ale altor autorități. Cu ajutorul politicienilor din PDL, CSM a devenit stat în stat. La fel ca CCR.

USL are obligația de a descâlci acest nod al competențelor încurcate, al încălecărilor de competențe, al supremației absolute a unor persoane ajunse în funcții de demnitate publică, cum sunt membrii CSM sau ai CCR și refacerea structurii statului în serviciul unei națiuni și nu al unor orgolioși ajunși să conducă.