Vreau să fiu sincer. Avem o societate aplecată, bolnav, doar asupra trecutului. Mai îndepărtat sau imediat. Concetățenii mei consumă mai multă energie pentru a prea-mări sau a terfeli trecutul și sunt absenți în proiectarea viitorului. Este o muncă de Sisif să tot revii la trecut, să îl tot valorifici emoțional în fiecare generație, să îi tot cauți „învățămintele” fără însă a merge mai departe în exploatarea lor. Se scrie mult, se vorbește mult, se crează mult pentru potențarea trecutului. Cu fiecare generație se ajunge la alte și alte concluzii. Asupra trecutului, asupra personajelor care au ieșit în evidență, cu sprijinul interesat al unor succesori. Sunt acte și fapte care s-au petrecut. Au avut rostul lor, au fost bune sau mai puțin bune la timpul producerii lor. Unii au beneficiat de ele, alții au suferit. Gata ! M-am săturat.
Vrem să creștem, ca societate. Alegem politicieni care în loc să facă ce promit, să proiecteze un viitor, se întorc la trecut. Ajung demnitari, aleg, imbecil, modele din viața socială a altora, modele care expiră în zilele noastre. Devenim o parte a memoriei altora copiind, prostește, experimentele lor. Cu bune și cu rele.
Facem învățământ „ca la alții”, fără însă a avea fundamentul social asigurat, fără a avea finalitatea actului educațional asigurată, fără a avea asigurat locul în care absolventul să treacă „în producție”. Facem „sănătate” ca la alții, fără să observăm că cercetarea lor în materie a evoluat, că procedurile se schimbă, că înțelegerea asupra „bolii” și a „pacietului” nu mai este „la grămadă”, devine o particularitate. Suntem primitivi în comportament din moment ce bruma de cunoaștere permite oportuniștilor să ne atragă cu reclame la medicamente contrafăcute, la tratamente imbecile care ne agravează sănătatea și ne transformă din oameni în cobai ai unor experimente cretine. Încă „judecăm” după modelele formale ale secolului XIX și XX, suntem însă imuni la noile descoperiri în materie. Ne îndopăm cu medicamete inutile, recomandate de medici complici ai producătorilor, distrugându-ne propriul organism.
Cu o asemenea gândire socială, nu putem progresa. Progresul înseamnă, în primul rând, alegerea noului în detrimentului vechiului. Din moment ce învățătura primară este deficitară, din moment ce informația dată copiilor pe timpul dezvoltării lor este sever ancorată în trecut, din moment ce copiii noștri sunt obligați să privească doar la trecut, din moment ce dascălii sunt obligați să lucreze numai cu trecutul, nu putem merge către viitor. Undeva trebuie să rupem acest formalism dăunător și să dăm voie societății să participe la dezvoltare. Nu poți promova concurența într-o societate tarată de „pacifism”, „ecologie extremă”, lipsă de cunoaștere și deficit de informare. Cine cu cine să concureze maturii zilelor noastre din moment ce educația copiilor exclude concurența, confruntarea, negarea „adevărurilor” generațiilor anterioare ? Avem o educație a negărilor pe bandă rulată. Nu ai voie să faci asta, nu ai voie să mergi acolo, nu ai voie să negi aia, nu ai voie să ...
Prea mult trecut. Nimic despre viitor. Ignoranța deplină a majorității concetățenilor are efecte dezastruoase. Nimic despre viitor pentru că atât părinții cât și dascălii sunt în mod egal neevoluați. Sunt oameni ai trecutului. Măcar dacă ar fi al lor, ar mai fi o brumă de speranță. Dar este al altor generații, a acelora care au trăit cu sute de ani în urmă, ceea ce este o tragedie, M-am săturat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu