O primă constatare, personală, privește excesul de reglementare.
Existența unei incompatibilități duce, automat, la aplicarea unei sancțiuni administrative ce privează subiectul de drepturi constituționale fundamentale. Dreptul de a alege și de a fi ales. Dreptul de a ocupa o funcție publică. Legea nr. 144/2007 și Legea nr. 176/2010 care o completează și o modifică pe prima, nu distinge între actul săvârșit cu intenția de a comite o infracțiune (legată indubitabil de corupție) și o neînțelegere sau aplicare eronată a legii. Ele lucrează cu sancțiuni radicale. Nu există o corecție a stării de incompatibilitate sau a conflictului de interese. Nu există partea normală a măsurii. Ieșirea din incompatibilitate și soluționarea conflictului de interese prin acțiunea proprie a subiectului cercetării ANI ca urmare a constatării acestora. Nu. Se vine, abrupt, cu sancțiunea lipsirii de drepturi. Toată Secțiunea a 3-a a Legii 176/2010 este construită în scopul conflictului între subiectul cercetării și ANI. Conflict care se rezolvă doar pe calea judecătorească, în cazul în care subiectul ferm convins că are dreptate cere anularea raportului ANI la instanța de contencios administrativ.
Recunosc că scriu acest articol de blog stimulat de recursul ANI la hotărârea Curții de Apel Alba care a desființat raportul ANI în cauza privind incompatibilitatea lui Klaus Iohannis. ANI a atacat hotărârea instanței. Avem deja o judecată. Recursul fiind o cale extraordinară de atac, apelul la el trebuie fundamentat pe un motiv excepțional prevăzut de lege. Iar legea, în cauză Noul Cod de procedură civilă, are 8 motive la care se poate apela pentru un recurs.
„ART. 488
Motivele de casare
(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a
procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui
compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în
condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage
sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe ca
numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.
Am subliniat ultimul motiv de nelegalitate a unei hotărâri judecătorești ce poate fi atacată cu recurs. Am citit și alte „păreri” cu privire la acest recurs al ANI și am înțeles că motivarea ANI stă în ultimul motiv.
ANI reclamă că instanța de la Alba Iulia a încălcat sau a aplicat greșit normele de drept material, adică prevederile legii nr. 161/2003 actualizată privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și, din ce am reținut eu, cei de la Alba nu au reținut o soluție a Curții de Apel Constanța care a dat dreptate ANI într-un alt proces cu un incompatibil local.
Este un fir subțire al înțelegerii legii. Legea nr. 161/2010 are o prevedere la art. 87 alin. (1) lit f) cu o incompatibilitate pentru primar :
„f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național”;
ANI consideră că instanța de la Alba ar fi trebuit să asimileze calitatea de „interes regional” cu cea de „interes local”. Regia autonomă din Sibiu care are în AG primarii din localitățile pe care le deservește ar trebui, după ANI, să fie calificată ca fiind de interes local pentru fiecare primar care își reprezintă localitatea în AG. ANI a motivat că nu există nici o diferență semnificativă între cele două „interese” și că riscurile pentru care legea a stabilit incompatibilitățile pentru primari sunt posibile și la nivel regional. Practic, ANI îi cere ICCJ să adauge la lege. Asta în condițiile în care sistemul nostru de drept este unul pozitiv, în sensul că legea stabilește faptele și nu interpretarea judecătorului. În altă formulare, dacă legea nu o prevede, o faptă nu există.
Noi avem însă experiența CCR dar și a unor instanțe de judecată care au dat noi interpretări legilor, după cum au fost unele interese politice. Interpretări care au dat noi sensuri unor cuvinte, peste ceea ce dicționarul român a stabilit. De aceea eu am o oarecare reținere cu privire la admiterea sau nu a recursului ANI de către ICCJ.
Sper totuși că ICCJ va face diferența între dorințele ANI și realitatea legii. Interesul local este interes local iar interesul regional este interes regional. Dacă în cazul interesului local se poate considera că un primar sau viceprimar poate impune în AG un interes privat, în cazul intersului regional sunt mult prea mulți subiecți interesați pentru buna funcționare a RA ca să fie permisă favorizarea unor interese locale. Eu sper ca ICCJ să judece corect o situație ca aceasta.
Eu nu sunt de acord cu reglementarea de mai sus. Sunt de acord ca acel primar care a comis abuzuri să fie sancționat însă nu sunt de acord cu starea de incompatibilitate. Astfel de reglementări îmi amintesc de măsuri luate pe timpul comunismului. Chiar o să pomenesc o întâmplare care se poate asemăna cumva cu ce reglementări tâmpite sunt acum.
Un soldat aflat în misiune ca patrulă călare a pierdut un încărcător cu muniție de război pentru că port-încărcătorul s-a rupt (la cusături). Măsura luată de șefime a fost aceea de oprire a misiunilor călare. Nu de cea de reparare a port-încărcătoarelor. Cam așa sunt și multe măsuri prevăzute în actele normative actuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu