Secesioniștii UDMR nu se lasă. Vor o autonomie cu iz de independență

Situația din Catalonia a fost sub „microscopul” multor secesioniști de pe continent. La fel cum a fost și situația din Irak, în zona Kurdistanului irakian, o altă autonomie „largă”.

Secesioniștii maghiari din România nu au fost absenți din peisaj. UDMR-iștii au fost mai discreți dar Tokes-iștii au fost mai „duri”. Cei „ai lui Tokes” au susținut „independența” Cataloniei cu folosirea foarte abundentă a „drepturilor democratice”.

Agerpres preia declarația fruntașului UDMR Antal Arpad, primar al orașului Sfântu Gheorghe. Prima impresie este la începutul declarației, este și cea care rămâne în mintea cititorului: „Nu sunt pentru independența Cataloniei ...”. Numai că aici avem o problemă. Sfârșitul declarației are o altă direcție. Iar referirea la Catalonia, pentru cei care cunosc câte ceva despre „autonomia” Cataloniei, obligă la un lung șir de întrebări ! Pentru că autonomia Cataloniei nu este ceva „normal”.

În primul rând să plecăm de la o stare constituțională în Spania. Este un stat federal ! România nu ! Catalonia are un Parlament și un Guvern propriu. Competențele autonomiei catalane sunt concentrate pe câteva domenii, cum ar fi sistemul de sănătate publică, sistemul de învățământ și autonomia poliției locale (care are și competențe judiciare, în particular fără a avea corespondent în alte autonomii spaniole !).

Să punem declarația lui Antal Arpad. Voi despărți declarația (față de cum este pusă de Agerpres) pentru a sprijini ce susțin eu aici.

„Nu sunt pentru independența Cataloniei și asta pentru că de foarte multe ori am spus că noi (comunitatea maghiară n.r.) dorim autonomie și nu independență. Practic, ceea ce are în acest moment Catalonia ca autonomie ar fi ceea ce ne-am dori și noi, pentru noi în Ținutul secuiesc (...)

Totuși, ce se întâmplă acum (în Spania n.r.) este un lucru bun, în sensul în care acum toată lumea vede diferența dintre autonomie și independență. (...)

În ultimii 10-15 ani în București s-a încercat de foarte multe ori să se amestece aceste lucruri, să se spună că e același lucru, dar acum se vede foarte clar că nu e același lucru. Catalanii au autonomie și vor independență (...)

Al doilea lucru de care ar trebui să ținem cu toții cont este că dacă unei comunități i se spune în mod constant 'nu' de la centru, va veni un moment în care comunitatea aceea va spune 'da' și poate că acel 'da' va însemna un lucru rău pentru cei care spun 'nu' (...) Niciodată nu duce la nimic bun dacă un centru, în cazul nostru Bucureștiul, iar în cazul lor Madridul, spune nu și nu la orice ceri tu. Dacă ți se tot spune 'nu', la un moment dat te saturi, cred că este de înțeles. Așa e și cu copilul care cere și nu i se dă, la un moment dat fuge de acasă”

Își doresc o autonomie cum are și Catalonia. Cu „garanția”, vrea el să se subînțeleagă, că după obținerea autonomiei ei se vor opri din cereri. Viața comunităților în această lume spune însă altceva. Cei care urmăresc știu deja că de la autonomii s-a ajuns la declarații de independență și la conflicte armate.

Ce cer cei din UDMR este să fie eliminată din Constituție sintagma „ România este stat unitar” și să fie introdusă sintagma „România stat federal”. Pentru că o autonomie de tip „catalan” înseamnă că avem o federație. Un stat federal, format din două state. Ținutul secuiesc fiind unul dintre ele. O revenire la „Regiunea Autonomă Maghiară”.

Având ca model „autonomia catalană”, Autonomia Ținutul Secuiesc ar avea un Parlament propriu, un Guvern propriu, legi proprii privind sistemele de sănătate și educație, o Poliție proprie cu competențe judiciare la fel ca Poliția Română - independentă de Poliția Română cu care, la nevoie, poate colabora (desigur !). Autoritățile publice administrative ale localităților s-ar subordona Parlamentului și Guvernului local. Viața economică va fi autonomă față de statul dominant. Sistemul bancar va fi subordonat fiscului local etc. Ei bine, aceste foarte multe „libertăți” au dus la manipularea populației din Catalonia către sprijinirea „independenței”.

Învățământul catalan a ajuns să elimine limba spaniolă din programa școlară. Elevii din Catalonia au fost învățați că statul spaniol este un ocupant, un invadator. Istoria Cataloniei, după interpretarea secesioniștilor, a prevalat în fața istoriei Spaniei. O mare parte dintre susținătorii independenței sunt convinși că Spania a invadat Catalonia care are în spate 1000 de ani de „lupte” cu invadatorul spaniol. Chestia cu istoria este prezentă și la noi, în discursul secesioniștilor maghiari. Un istoric catalan constata că „istoria de 1000 de ani” care stă la baza formulării „pretențiilor de independență” a devenit „o mantră” pentru toate grupurile secesioniste !

Antal Arpad minte cu nonșalanță. UDMR nu este singurul reprezentant al maghiarilor din România. Laszlo Tokes și-a făcut propriile formațiuni politice care cer independența, direct. Un reprezentant local al organizațiilor lui Tokes, aliată cu UDMR, a făcut declarații de susținere a secesiunii Cataloniei și a cerut ca și maghiarii din România să acționeze direct, la fel ca secesioniștii din Catalonia, pentru „obținerea independenței”.

Mai mult, Tokes a fost acceptat de Guvernul de la Budapesta să candideze la Parlamentul European pe listele Ungariei, tocmai pentru susținerea ideii de independență a „Ținutului Secuiesc”. Înainte de alegerile din decembrie 2016, UDMR a preluat din discursul secesionist al lui Tokes pentru a putea intra în Parlament !

Ultimele „păreri” ale lui Antal Arpad sunt mai mult decât lămuritoare. Un șantaj direct asupra românilor. Dacă nu ne dați ce cerem, ne vom lua singuri ! Și nu este exclus „să obținem mai mult” !

Reacțiile statelor din Europa cu privire la situația din Catalonia se pare că a descurajat secesioniștii maghiari. Secesiunea în statele europene nu este agreată. Vor fi sprijinite doar guvernele centrale. Secesiunile nu fac parte din Uniunea Europeană ! Și nici nu vor deveni ! Această clarificare este cea care a descurajat și Budapesta. Tonul lui Viktor Orban nu a devenit mai conciliant ci mai aproape de realitate. Vorba lui la Oradea, „dacă nu s-a putut altfel”, Ungaria va fi împreună cu România ! Și dacă se putea altfel, care ar fi fost relația ?

Secesioniștii europeni

Laszlo Tokes este aberant. Declarația lui din PE frizează ridicolul.

Laszlo Tokes a cuvântat în Parlamentul European. A exprimat o poziție politică astfel că împotriva lui pot fi luate doar sancțiuni politice. De către cei care l-au propulsat în PE, de către cei care l-au susținut în PE, de către cei care au permis ca parlamentarul extremist să devină un fel de struțo-cămilă româno-ungurească, europarlamentar român și vice-președinte al PE din partea Ungariei.

Cei care sunt „autorii” vedetei politice Laszlo Tokes au fost bine pomeniți de Crin Antonescu când a răspuns unei întrebări care se referea la ultima declarație a europarlamentarului: „Secuii din Ţinutul Secuiesc vor fi minoritari pe propriul teritoriu, ca tătarii în Crimeea”.

Crin Antonescu a răspuns: „Este scandalos şi este alarmant. Cred că este o întrebare foarte bună pe care să i-o puneţi domnului preşedinte Băsescu, domnului fost preşedintele PDL Emil Boc, domnului Stolojan, domnului Marian Jean Marinescu, doamnei Macovei, celor care în PE au cauţionat susţinerea pe familie politică şi chiar promovarea domnului Tokes". Până aici, foarte corect.

Nu este prima oară când europarlamentari ai minorității maghiare se comportă în PE ca cetățeni ai unui teritoriu „ocupat”, ai unei minorități oropsite de o majoritate abuzivă. Iar în PE au găsit sprijin. Cel mai important, de la europarlamentarii PPE dintre care nu au lipsit Monica Macovei, Marian Jean Marinescu, Elena Băsescu, Cristian Preda, Teodor Stolojan și alții. Pentru că mai sunt.

Discursul lui Tokes frizează ridicolul din mai multe puncte de vedere, două însă mai importante.

Primul este acela că nu există un teritoriu legal numit ținutul secuiesc. Nu a existat vreodată. Este o construcție fictivă a unei comunități dorită de politicienii maghiari porniți pe cucerirea de teritorii. Din ce am aflat de la alții, până și în Spania maghiarii migranți economic au susținut ideea unei autonomii teritoriale în zonele în care aceștia sunt „majoritari”. Cu ani în urmă, maghiarii migranți economic în Franța au încercat o astfel de autonomie. Francezii au luat măsura urgentă a expedierii lor în Ungaria cu interdicția de a mai călca vreodată în Franța.

Al doilea punct de vedere ce se degajă din primul este că Tokes susține împiedicarea liberei circulații a cetățenilor români în propriu teritoriu. O libertate a circulației așa cum este ea prevăzută în Constituție, la art. 25 alin. (2): „Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în oricare localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară”. Tokes reclamă în fața eroparlamentarilor europeni că în România cetățenii sunt liberi să își exercite drepturile și libertățile individuale așa cum sunt prevăzute în Constituție, așa cum sunt prevăzute în tratatele internaționale privind drepturile și libertățile omului.

Nu trebuie uitat și faptul că în mai toate convențiile politice ale UDMR există un mic „clinci”. Guvernul pe care îl sprijină să nu favorizeze libertatea de mișcare a cetățenilor români de alte etnii decât cea maghiară în localitățile cu majorități etnice maghiare pentru a nu „strica” majoritatea deja constituită. Lașe, guvernele României au răspuns favorabil acestor cereri. Nu ar mai trebui să o facă.

Citesc declarația lui Tokes și nu mă pot abține să nu rând. Idiotul ăsta a fost susținut enorm de europarlamentarii PDL și UDMR în PE. Ar fi culmea ca, acum, Băsescu și ai lui să îl combată.