Am ajuns să scriu întâi pe facebook și să preiau pe blog. Nu este rău însă nu îmi place.
S-au purtat multe discuții cu privire la rolul și funcția procurorului în sistemul de drept român. Cu ocazia discuțiilor cu privire la revizuirea Constituției au existat propuneri ca procurorii să nu mai fie magistrați și să nu mai fie egalii judecătorilor, să coboare de pe piedestal alături de învinuiți pentru a aduce egalitatea părților în procesul penal. Nu s-a reușit. Pe de o parte din cauza slabei acțiuni a societății civile, pe de altă parte din cauza compromisurilor obscure ale politicienilor. Cel mai trist moment a fost, pentru mine, când persoane de la care așteptam mai mult au susținut păstrarea statutului actual al procurorilor și chiar întărirea lui.
Nu mai spun de enormitatea formulată de niște procurori de la vârful ierarhiei lor și de niște judecători că în procesul penal procurorul este parte. O enormitate flagrantă. Este inadmisibilă. Procurorul nu poate fi parte a unui proces penal pentru că el este un mandatar al statului, așa cum avocatul este mandatarul învinuitului/inculpatului. Politicienii nepregătiți au înghițit enormitatea și din acest motiv avem această stare de cumplită anormalitate. Procurorii fac ce vor în țara asta. Schimbă miniștrii, schimbă guverne, duc oamenii în pușcării pentru că așa vor mușchii lor. Iar mentalitatea procurorilor a infestat și corpul judecătorilor cu ajutorul sinistrului Traian Băsescu care a procedat, cu premeditare, la înlocuirea judecătorilor de carieră cu procurorii. S-au umplut instanțele de judecată de fosti procurori. Habarniști notorii - mult, mult mai slabi decât o mare parte dintre avocați sau chiar consilierii juridici de la instituțiile guvernamentale -, procurorii ajunși judecători au început să degradeze însăși procesul de judecată. Nu este de mirare atunci că avem în dispozitivul hotărârilor judecătorești povești de adormit copiii. Condamnări pe baza unor prezumții - fantastică motivarea „se știe cum acționează infractorii în astfel de situație”.
Poate că, până nu este prea târziu, revenim asupra statutului procurorilor și asupra codului de procedură penală. Nu este de admis ca procurorul să fie deținătorul adevărului iar eu cetățeanu să fiu un vinovat de care încă nu s-a ocupat procurorul.
Un comentariu:
Reiau si aici ce am spus in doua locuri deja - la Horatiu (ii zic asa pentru ca ne stim mai bine si pentru ca avem aceeasi pregatire profesionala) si la dl. Zlati:
Comentam la Horatiu Buzatu urmatoarele (am mai corectat pe alocuri) referitoare la agitatia asta cu procurorul de la DNA si cu gargara asta legata de “independenta justitiei”:
“Am fost plecat din tara zilele astea si n-am prins “scandalul” cu Pulici asta. Inteleg ca i s-a incheiat mandatul asa cum li se incheie tuturor pana la urma, Morari sau hangite ce-or fi ei. Constat cu ochiul liber ca aia inversunati sunt slugoii basisti – EVZ, RL, Hotnews deci mi-e clar ca ce-a zis Ponta in legatura cu “basismul” acestui politruc care cheltuie bani publici ca sa alerge cu biblia pe capota masinii prin sat pentru ca niste oameni si-au exercitat dreptul la vot este perfect tintit.
Eu nu inteleg tot cretinismul asta cu “independenta justitiei” cand vorbim de procurori. Procurorul este agentul guvernamental care se asigura ca nu fura nimeni, ca nu fraudeaza nimeni, in general ca nimeni nu incalca legea fara sa fie sanctionati de societate si de aceea ei fac dosare de acuzare. Cu alte cuvinte NU EI SUNT JUSTITIA ei sunt doar avocatii statului cu rol in acuzare si sunt PERFECT EGALI cu avocatii infractorilor care pledeaza in fata judecatorului. Oriunde in lume cred ca procurorii au de raspuns in fata celor care, alesi fiind, se angajeaza ca societatea sa fie tinuta in ordine. (cum poti promite “Dreptate pana la capat” daca nu ai mijloacele sa o urmaresti !?) Mie mi se pare ingrozitor ca un politruc care face dosare politice are pretentia sa fie vesnic in functie cand el era “delegat”, deci temporar in functia respectiva. Si mult mai ingrozitor mi se pare ca un limbric precum Danilet inca mai este in CSM, asa cum ai este si diavolul sau suprem Basesc, desi ambii au fost repudiati prin vot. Deci cateva sute, sau mii de judecatori voteaza sa plece ala din CSM si el inca este acolo. Asta nu este oribil in tara asta a “independentei justitiei” ? Si este cumva justitia nascuta din spuma marii sau ea e constituita prin vointa de organizare sociala/politica/morala a poporului? Justitia la noi este de drept divin sau mai avem si noi ceva de spus despre felul cum functioneaza ea?
Trimiteți un comentariu