marți, 10 februarie 2015

Ieri s-au produs două evenimente majore: Klaus Iohannis în Parlament și deciziile Camerei Deputaților cu privire la Elena Udrea.

Ieri, Președintele Klaus Iohannis a vorbit în fața parlamentarilor la început de sesiune. A fost concis. Discursul lui poate fi citit aici. Este foarte bine organizat. Pentru cei care au urmărit altceva în acest discurs (sămânța de scandal, can-can etc.) a fost o deziluzie. Pentru cei care au tratat cu seriozitate și cu interes, cei care au intuit că discursul va fi ca o agendă publică pentru relația dintre Președntele României și Parlament, au găsit ce au dorit. Chiar dacă discursul definește jaloane în relațiile viitoare, este un discurs pentru această sesiune parlamentară. Klaus Iohannis și-a luat angajamentul de a veni în fața Parlamentului la începutul fiecărui început de sesiune parlamentară pentru a prezenta parlamentarilor care sunt obiectivele următoarei perioade de activitate, pentru el dar și pentru Parlament.

Am selectat două paragrafe din discurs. Au o semnificație aparte. Sunt convins că pentru parlamentarii care nu fac parte din categoria „cinstiților” așa cum îi vede Traian Băsescu, a fost un semnal de încurajare și de respect pentru ei, ca parlamentari. Le iau pe acestea pentru le leg de următorul eveniment important, cel al aprobării cererilor DNA cu privire la Elena Udrea.

O spun direct: îmi doresc un Parlament puternic. Pentru că un Parlament slab înseamnă o verigă slabă în construcția democratică. Pentru că un Parlament lipsit de credibilitate nu face decât să îndepărteze cetățenii de politică și să lase loc îndoielii, resemnării sau cinismului. Parteneriatul Președintelui cu Parlamentul răspunde nevoii de a restabili încrederea în această instituție fundamentală a democrației. Dar este important ca și acțiunile dumneavoastră, deopotrivă, să fie în același sens. Un Parlament ferm în materie de integritate, corect în raport cu cererile justiției, responsabil în actul de legiferare, activ în atribuțiile de control și transparent în conduită va fi, cu siguranță, privit altfel de cetățeni.

Unul dintre punctele importante, unde am constatat că există acord, se referă la răspunsul Parlamentului la solicitările justiției. Discuțiile purtate cu actorii politici îmi dau convingerea că se poate ajunge rapid la o soluție legislativă pentru accelerarea și simplificarea procedurilor pentru cererile de încuviințare a reținerii, arestării sau percheziției parlamentarilor și pentru cele de efectuare a urmăririi penale pentru miniștri și foști miniștri membri ai Parlamentului. Dincolo de aspectul practic, al celerității și transparenței, va fi un semnal de angajament public și voință politică, în raport cu independența justiției și sprijinirea ei în lupta anticorupție”.

Klaus Iohannis a făcut referire și la agenda legislativă, comună atât pentru el cât și pentru Parlament. Legislația electorală și pentru reforma partidelor politice constituie obiectivul de bază al Parlamentului, al partidelor politice și al Președintelui României până la terminarea actualei sesiuni parlamentare. De fapt, acesta este obiectivul politic major pentru care Klaus Iohannis a venit în fața Parlamentului.

Parlamentul, în marea lui majoritate, a răspuns cererii lui Klaus Iohannis. A aprobat ceririle procurorilor DNA pentru începerea urmăririi penale, extinderea urmăririi penale și pentru arestarea preventivă în cauzele în care Elena Udrea este cercetată de procurori.

Importantă este finalitatea acțiunii parlamentare. Sigur, pentru o mai bună cunoaștere a stării Parlamentului se cuvine a vedea care sunt parlamentarii din Camera Deputaților care au votat împotriva cererilor procurorilor (peste 100 !). Unii se vor apăra spunând că sunt adepții cercetărilor penale în stare de libertate. Eu le voi răspunde, aici pe blog, că pentru a pune în aplicare această convingere a lor, trebuiau să voteze altfel la legile penale care permit procurorilor emiterea ordonanțelor de arestare preventivă. Consider imorală o astfel de susținere din partea parlamentarilor atât timp cât ei sunt cei care au puterea de a vota într-un fel sau altul. Din moment ce legea procesual penală votată de tine sau nu (de fapt a fost votată cu o foarte largă majoritate !) a trecut prin Parlament în forma aplicată azi de procurori a nu vota o cerere de arestare preventivă înseamnă că tu, respectivul parlamentar, ești primul care o încalcă în spiritul ei. Ai dreptul să te opui unei astfel de cereri dar am și eu dreptul, ca cetățean, că îmi pun un milion de întrebări cu privire la cinstea ta, la corectitudinea demersurilor tale în Parlament etc.

Pe de altă parte, din moment ce îi dau procurorului un instrument de lucru, prin lege, atunci trebuie să am respect față de munca acelui procuror și să îl creditez cu buna credință și buna cuviință în aplicarea legii. Nu merge cu gargara cu pioneze aici.

Prin aprobările date până în crucea nopții de către parlamentarii deputați s-a întors o pagină a istoriei democrației în România. Camera Deputaților a confirmat astfel că „regimul Băsescu” este un regim corupt. Elena Udrea a fost percepută, de-a lungul timpului, ca o extensie a lui Traian Băsescu, o extensie a puterii lui Traian Băsescu. Pe timpul guvernărilor Băsescu-Boc ea, Elena Udrea era cea care dirija Guvernul, era cea care îl controla, era cea care dădea tonul acțiunilor politice de agresiune asupra Parlamentului, împotriva celorlalte partide politice, împotriva politicienilor din PDL care nu îi satisfăceau pretențiile. Aprobarea cererilor DNA în cauzele penale ce o privesc pe Elena Udrea au ca adresă pe Traian Băsescu, din punct de vedere politic.

Ieri, Camera Deputaților a dat un semnal și Justiției. Următorii pe listă pot fi Emil Boc sau Traian Băsescu. Aprobarea cererilor DNA de ieri a fost ca un examen pentru Parlament. Acesta a arătat că va respecta Justiția prin soluționarea favorabilă a cererilor ei. Controlul asupra Justiției nu se exercită prin refuzul cererilor ei, ci prin legiferare. Strict prin legiferare. Acolo unde parlamentarii au dubii cu privire la acțiunea procurorilor sau la soluțiile date de judecători au puterea de a se uita la legea aplicabilă, a vedea ce anume nu este în regulă și a aduce modificările ce se impun. Este simplu. Parlamentul nu poate analiza cererea procurorilor într-o cauză sau alta, nu se poate transforma în „judecătorul de drepturi și libertăți”. Apărările parlamentarilor în fața colegilor nu au cum fi apreciate din postura de „judecători”. Ele pot fi apreciate doar sub aspect politic, cu precizarea că politicul nu se poate opune actului de justiție. Cred că acea ascultare a opiniei colegului cercetat de procurori ar trebui scoasă din procedura parlamentară. Este o încălcare, cumva, a procedurii judiciare. Este o suprapunere a Parlamentului peste instanțele de judecată. Rolul Parlamentului se concretizează în lege. Vrei să dai voie guvernantului să săvârșească un act, atunci faci o lege care să îi permită acel act administrativ. Din moment ce procurorul și mai apoi judecătorul pun în aplicare legea votată de tine, nu mai poți tu veni să spui că procurorul a greșit !

Pentru mine, ieri s-a închis ușa regimului Băsescu definitiv și s-a deschis ușa regimului Iohannis.

Prin incriminarea penală a lui Udrea, regimul Băsescu este definit ca un regim corupt. Mulți așteaptă ca Traian Băsescu însuși să fie invitat la DNA sau DIICOT. Nu este exclus. Năstase a fost condamnat pentru niște găinării. Băsescu nu o fi „câinele scurt de coadă”.

Niciun comentariu: