Băsescu contra Armeniei

Armenia este o țară care a suferit „corecturile teritoriale” făcute de Stalin pentru a obține anumite avantaje în relațiile imperiului bolșevic Rus cu Turcia. Nagorno-Karabah, o enclavă din teritoriul actual al vecinului Azerbaidjan a devenit nu doar o problemă a relațiilor tensionate dintre cele două țări ci și una a relațiilor care se strică între România și Armenia.

Președinția a fost relativ deschisă dând o serie de comunicate cu privire la vizita lui Băsescu în zonă, comunicate ce nu reflectă în întregime cele declarate și surprinse de presă. Dacă în comunicatul oficial tonul este ponderat, în paralel au fost reținute de presă și luări de poziție care confirmă o anume poziție a lui Băsescu și a celor apropiați lui față de Armenia și Azerbaidjan, o mai mare apropiere a acestora de pungulița cu arginți a potentaților azeri. Armenia a reacționat, normal, imediat. La fel, avem o reacție și a unei părți a comunității armene din România, prin Varujan Vosganian, către blogul căruia mă îndrept pentru a-i vedea poziția.

Personal consider că Traian Băsescu ar fi trebuit să se abțină de la a adăuga problema Nagorno-Karabah în discursul său. Există o poziție oficială a organismelor internaționale suprastatale din care România face parte, organisme care nu au o poziție categorică în privința acestei enclave. Pentru că la nivel internațional se cunoaște modul în care URSS sub conducerea lui Stalin a tranșat teritoriile statelor ocupate. România este, la rândul ei, una dintre victimele stalinismului, Basarabia fiind luată printr-un ultimatun și împărțită apoi de bolșevici între RSS Moldova și Ucraina. Astfel că azi suntem în fața unei anomalii teritoriale care face din Ucraina un agresor față de România prin „semnalele” politice și diplomatice pe care le emite cu privire la „pretențiile teritoriale ale României față de Ucraina”, semnale amplificate de Rusia, prin declarația unui oficial militar rus potrivit căreia flota rusă din Marea Neagră are misiunea de a apăra Ucraina de agresiunile României !

Adaug încă o mare gafă de politică externă la catastiful băsescian. Sunt convins că oficialii armeni au suficientă înțelepciune să observe că vorbele lui Băsescu nu sunt și vorbele poporului român. Băsescu nu știe pentru că nu are suficientă carte însă noi, ceilalți, știm despre armenii care ne-au fost domni, învățători, comandanți militari, artiști și oameni de cultură, oameni față de care avem admirație și prețuire. Și mai știm că Armenia, așa ciuntită cum este acum, este țara lor mamă.

Nu închei mai înainte de a atrage atenția asupra ciudățeniilor teritoriale actuale dintre cele două state, ciudățenii care confirmă abuzurile bolșevicilor sub conducerea lui Stalin și menținute până azi. Armenia are ca vecin în vest un teritoriu autonom azer, țara fiind ca o pană în trunchiul teritorial al Azerbaidjanului. Iar situația este tare ciudată.

Teama de suspendare a lui Băsescu

Ieri, butonând pe telecomandă, ba după campionatul mondial de snoker, ba după informații, am văzut pe bandă la emisiunea lui Mihai Gâdea enunțul lui Ion Iliescu: „Traian Băsescu se teme de suspendare”.

Raționamentul este cât se poate de corect. Iar acțiunile lui Băsescu sunt în motivarea acestuia. El joacă politic pentru menținerea actualei majorități parlamentare mai mult și cu mai mult succes decât PD-L prin liderii acestuia.

Iar formațiunea cea mai curtată este UDMR. Nu că este apreciată, Băsescu nu are capacitatea de a aprecia altceva decât propria persoană. Iar afirmația lui Lăzăroiu, potrivit căreia UDMR este o formațiune politică „tolerată”, afirmație în urma căreia au sărit de fund în sus Marko Bela și Kelemen Hunor, plus alți lideri ai maghiarilor, afirmație care a dus la încetarea concubinajului sociologico-politic a acestuia cu Băsescu, ne oferă dimensiunea disperării lui Băsescu și a PD-L pentru faptul că sunt la mâna unei formațiuni care acționează naționalist, iredentist, o formațiune care a preluat din politica Budapestei în relațiile cu Bucureștiul ce nu se mai poate face direct în relațiile dintre state. Budapesta nu mai poate emite pretenții teritoriale oficiale cu privire la România, statul maghiar semnând în 2004 Tratatul privind frontierele de stat cu România, tratat care confirmă și întărește frontierele româno-maghiare stabilite prin Tratatul de la Trianon. Pentru că oficial nu se mai poate face nimic, tratatul fiind depus la ONU, UDMR a preluat, din timp, sarcina de a forma pe teritoriul României un teritoriu sub control maghiar. Nu sunt mulțumiți cu teritoriul fostei Regiuni Autonome Maghiare construită sub presiune sovietică și dispărută imediat ce comuniștii din România au văzut că au apărut tendințe de secesiune și revenire în forță la teritoriul stabilit prin Dictatul de la Viena. Pe atunci erau constituite formațiuni paramilitare maghiare cu care securitatea română a ajuns să ducă adevărate lupte. Acum, UDMR încearcă să obțină teritoriul stabilit prin Dictat prin procesul de regionalizare a țării, propunerea lor, trecută de Senat fără dezbatere (?!), fiind un adevărat factor de risc pentru securitatea României, pentru integritatea națională și unitatea statului. Dezbaterile sunt mai mult pe net, în anumite cercuri intelectuale însă, din nefericire, nu este în stradă. Istoricul Dinu C. Giurescu pune punctul pe „i”. Actuala putere dorește să realizeze destrămarea României ? Iar prof. Andrei Marga preia semnalul și trage niște concluzii - „Încotro se îndreaptă România ?” - ce ar trebui să trezească la realitate pe cei care conduc dar și pe cei care doresc să înlăture de la putere pe Băsescu și șleahta lui. Sunt sigur că Băsescu și ai lui știu aceste lucruri. Iar comentariul lui Lăzăroiu, care a iritat atât de mult, are cumva, și aceste judecăți la bază. Totuși, teama lui Băsescu de a fi suspendat l-a determinat să îi cheme pe cei din UDMR la discuții imediat și să îi tămâieze cu promisiuni financiare și legislative pentru ca aceștia să nu facă pasul către USL.

Liderii USL au dat un mesaj clar privind soarta lui Băsescu. Obținerea unei majorități parlamentare înainte de alegerile la termen va duce, fără discuție, pentru motive anterioare sau pentru motive ce se vor naște imediat după obținerea respectivei majorități, la procesul de suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de Președinte al României. La referendumul ce va urma, Băsescu știe că nu va mai fi susținut. Nici chiar de ai lui. Fricțiunile cu Blaga ne confirmă acest lucru. Cu consecințele de rigoare. Înlocuirea actualului guvern cu unul al USL, organizarea alegerilor locale și parlamentare fără „contribuția” PD-L, dispariția de pe scena politică a UNPR etc.

Băsescu se teme. Cred că are coșmaruri noaptea. Nu are siguranța zilei de mâine.

Alegeri ... de spaimă

Jeffrey Franks este pesimist. Când este el cumva este și FMI. Acum are teama că România, țara lui de suflet „profesional”, va părăsi calea „reformelor” și o va lua pe „arătură”, adică anapoda.

La o discuție cu autoritățile guvernamentale, Franks și-a manifestat preocuparea că actualul Guvern o va lua pe alte căi imediat ce rezultatele din economie vor arăta că ne merge ceva mai bine. Reforma. În special reformarea unor companii de stat care sunt pline de datorii și care au un management prost. Ca la orice companie care este condusă politic, normal. Iar riscul este provocat de programul alegerilor din 2012 când PD-L are, ca obiectiv, cucerirea a cât mai multe primării, Consilii - județene și comunale -, cucerirea sau măcar prezența în Parlament.

Reforma în companii înseamnă, după mintea lor, concedieri masive, reducerea cheltuielilor de administrare, schimbarea managementului etc. Adică, mai pe românește, pierderea voturilor celor concediați, pierderea banilor celor care erau abonați la „laptele și mierea” din comenzile companiilor pentru bunuri și servicii, pierderea unor funcții pentru clientela de partid ș.a. Va avea puterea PD-L să își mai tragă un glonț în cap ?

Și Traian Băsescu, incompetentul Președinte al României are o astfel de preocupare. Chiar s-a exprimat la TVR în acest sens. Formularea lui este aceasta:

„Nu e suficientă doar reforma în justiţie, cu codurile, doar reforma în educaţie, doar reforma pe piaţa forţei de muncă cu Codul Muncii şi reglementările Dialogului Social, ci trebuie să continuăm. Şi trebuie să continuăm în zona regiilor, pentru că sectorul privat s-a ajustat pe perioada crizei, sectorul guvernamental s-a ajustat - peste 100 de mii de locuri de muncă au fost reduse, s-au redus salarii, din păcate astea au fost soluţiile, dar marile regii nu. Şi vă pot spune că va fi obiectiv major al programului - restructurarea regiilor. (...) Arieratele au crescut galopant. Singurul sector din economie care n-a vrut să se restructureze în perioada crizei”.

Problema mea este că acolo unde spune el că s-a făcut reformă nu convinge. Nu este reformă, este doar o ajustare administrativă a structurilor din sistemele „măcelărite” pentru a reduce cheltuielile de administrare și de personal. Iar reducerea cheltuielilor nu este reformă, indiferent ce vor spune unii și alții. Reforma nu înseamnă a desființa, mai ales în sectorul public, ci a adăuga în funcție de nevoile populației servicii pe care statul le poate angaja sau pe care este obligat să le angajeze potrivit legii fundamentale. Confirmarea o avem zi de zi: zone mai slab populate fără școli și unități sanitare, măsurile administrative luate de Guvernul incompetentului Boc sub oblăduirea incompetentului Băsescu obturând accesul la învățătură și sănătate unei mari părți a populației. Unii dintre cei în cauză fiind și plătitori de taxe, banii lor mergând, potrivit intereselor partidului portocaliu la alții, pentru mai binele altora. În acele zone nu ajung nici drumurile lui Udrea, astfel că dezvoltarea respectivelor comunități românești pentru a ajunge din urmă restul țării (măcar !), nu mai spun de restul Europei, este lăsată pentru guvernările viitoare, dacă nu cumva vom ajunge ca prin ce își propune bețivanul de la Cotroceni să nu avem un Președinte și un Guvern etern (o eternitate sancționată sever de speranța de viață a cotrocenistului șef).

De sectorul care nu a vrut să se restructureze a răspuns „vărzarul șef”, devenit mai apoi „borduristul șef” Videanu. Să vedem ce anume „restructurează” nașparliul marinar. Dacă le-ar privatiza, ar fi ceva. Dar nu o face. Interesele partidului portocaliu cer altceva.

Alegerile astea sunt de spaimă pentru FMI. Pentru alte motive sunt de spaimă și pentru partidul portocaliu.

Acum și după 2012 ... ?!

La Ploiești, acolo unde s-a dus să își prezinte „platforma” de guvernare a PD-L, micul Boc a atacat, iar și iar, PNL. Acum, după mintea creață a ipochimenului, PNL „ ... continuă politica lui Iliescu din ultimii 20 de ani ”. Ipochimen, pentru că din cei 20 de ani pomeniți de retardat, Iliescu are abia ... 10. Ca președinte cu două mandate de câte 4 ani și 2 ani (așa, la grămadă) ca președinte al FSN - transformat, ulterior, în PD și mai apoi în PD-L.

Poți face politică într-un anumit sens, dacă însă nu ai puterea de decizie pentru a o impune poți să te ștergi la fund cu respectiva politică. Nu este mai puțin adevărat faptul că dacă politica pe care o impui are rezultate dezastruoase, te poți șterge la fund cu ea. Normal, fundul trebuie să fie din granit, ca bordurile lui Videanu, pentru că altfel ... adio viață.

Normal, la Ploiești, a fost însoțit de susținătorii săi de bază: Elena Udrea și Roberta Anastase. Două fufe date nouă, românilor, să ne conducă, de către cel mai incompetent Președinte dela înființarea statului român: Traian Băsescu.

Boc trăiește într-o altă lume. Vorbește anapoda. De fapt, își continuă cariera de utecist fruntaș al PCR.

De fapt este disperat. PNL confirmă, pentru mulți români și pentru alții, că este singurul partid care respectă proprietatea ca singura valoare economică reală într-un stat de drept. Iar PD-L se afirmă, din ce în ce mai mult și mai tare ca singurul partid capabil să reinstaureze o dictatură similară cu cea comunistă, că este singurul partid care ridică pe noi culmi concepțiile iliesciene potrivit cărora „proprietatea este un moft”, este singurul partid care încearcă să treacă „clasa” guvernării copiind de la alții iar acolo unde își prezintă propriile creații dă dovadă de prostie notorie. Nu degeaba Andrei Marga califica legea învățământului ca fiind o copie după alte legi similare din Europa iar acolo unde și-a adus contribuția Guvernul Boc și Băsescu cu ai săi consilieri cuvintele scrise „țipă” a prostie.

Măi Boc, măi. PNL nu are nici o legătură cu Iliescu. Ia mai scormonește pe la tine prin partid, chiar la Ploiești. Ia vezi, nu găsești acolo niște iliescieni ? Afirmațiile tale sunt politicaniste, adică nu au legătură cu realitatea. La portocalezi ține. În lipsă de valori și idei progresiste merge și așa. Dar, atenție piticanie, doar în cercul vostru strâmt de portocalii retardați. Știu, s-au adunat acolo și niște maghiari din UDMR și niște oportuniști din UNPR însă ... după mai toate sondajele, nu este exclus să adunați, la grămadă, în jur de 10-15% din voturile românilor pentru alegerile parlamentare. Ca să intrați în parlament va trebui să formați și voi o uniune. O uniune a idioților patentați. Că nu puteți fi calificați altfel.

Botiș și art. 253 indice 1 din Codul Penal.

ANI a trimis dosarul lui Botiș „colegilor” portocalizați de la DNA. Mare minune ! Dar și mai mare este minunea concluziei inspectorilor ANI : Botiș este culpabil. A încălcat legea. Se încadrează în prevederile art. 253 indice 1 din Codul penal care prevede „conflictul de interese” pe care îl incriminează.

„Conflictul de interese
Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative”.

 Iau știrea de la Mediafax. Sec, fără nuanțe gazetărești, știrea ne „deschide” ochii. Botiș, „eminentul” ministru al muncii în Guvernul Boc este un infractor ordinar. Presa a întors pe toate fețe cazul, informațiile obținute de jurnaliști au forțat, cred eu, ANI să meargă până la capăt. Acum mingea este în curtea lui Morar și Koveși. Cred că speranța portocaliilor este în procurorii portocalizați ce vor fi desemnați să finalizeze cercetările. De nu s-o putea da un NUP măcar să facă un dosar penal care să fie întors de nu știu câte ori de instanță pentru completare astfel încât să treacă și guvernarea asta și, dacă este posibil, următoarea guvernare până la obținerea unei soluții legale.

Botiș este prins cu „ocaua mică”. Nu doar el, ci și scumpa lui soție, Ligia Adina Botiș, mai mult, încă două „prietene” de prăduială din banii europeni.

Proiectul denumit pompos „Șansa la demnitate” a fost aprobat și semnat la o dată ulterioară numirii lui Botiș ca ministru ! Adică, după ce individul a devenit gestionarul fondurilor structurale din care respectivul proiect urma să tragă banii. Iar agenția județeană de ocupare a forței de muncă, parte a proiectului, reprezentată de Ioan Botiș (?!) era parte a proiectului. Dacă succesiunea asta de acțiuni „eu centrez, eu dau cu capul” nu înseamnă premeditare, atunci premeditarea nu există. La Realitatea Tv cazul Botiș este dezbătut pe toate părțile. Soviani îl face zob pe „infractorul” portocaliu.

Mă întreb, așa ca omul, nu cumva Băsescu a căutat pentru funcții de miniștri doar indivizi certați cu legea sau capabili să se certe cu ea imediat ce ajung la „cașcaval” ? Că prea i-a găsit. Este guvernarea cu cei mai mulți infractori doveți până acum ! Calitate portocalie, ce mai !

Se pun, obligatoriu, niște întrebări. De ce ANI nu a constatat conflictul de interese la numirea lui Botiș ca ministru ? Pentru că avem un caz Botiș datorită presei, celor de la Realitatea Tv și nu de la Guvernul României sau de la mult mediatizata ANI. De ce nu s-au sesizat funcționarii ministerului muncii că ministrul lor este în conflict de interese ? Nu cumva, acolo, între portocalii, o mână se spală pe alta și amândouă au încercat să spele obrazul ? Na, că nu au reușit. Treabă de novici.

Sunt curios să văd reacția tartorului de la Cotroceni. Apoi să văd reacțiile deontologilor portocalii. Știu, vor recunoaște hoția însă vreau să văd cum în vor scoate pe Băsescu și, posibil, pe Boc din cauză. va fi interesant.

Eurostat vs. România

Eurostat s-a sesizat că ceva nu este în regulă cu datele comunicate de România. A comunicat aceasta și a născut discuții. Vorbe, vorbe, vorbe ... Peste tot. Nu vorbesc doar de presă. Iar vorbele duc la concluzii. Principala concluzie este aceea că Guvernul Boc minte.

Faptul că minte, știm. Se adaugă doar încă o minciună la celelalte cu care ne-au otrăvit viața până acum. Problema este că minciuna asta are alte consecințe. Dacă nu cumva minciuna a fost spusă cu acordul BNR și al unor bănci cu care Guvernul Boc lucrează pentru mai buna îndatorare a țării. Dacă este așa, iar eu înclin să cred că așa este, atunci situația este tristă. Iar noi, „beneficiarii” minciunilor isăresciene, băsesciene, bocciste etc. vom fi și mai triști. Nu pentru un an, nu pentru doi ani, nu pentru cinci ani, ci pentru mult mai mulți ani. Pentru că va trebui cu alte guvernări să „coasem” petice la sacul bugetar atât de jefuit de Elena Udrea și hăndrălăii care o acompaniază (inclusiv soțul) iar după „reparații” să ne apucăm să adunăm, încet-încet, atât cât să nu dăm colțul, ca țară. Vom trăi greu, foarte greu, vom trăi din resturi, vom trăi ca boschetarii, din pubelele de gunoaie ale bogaților europei și ale băncilor care participă la jaful României într-o veselie.

Nu sunt economist. Acum sunt unul dintre românii care citesc presa. Iar Mediafax mă informează, onest, cu ce spune Eurostat:

"Eurostat îşi exprimă rezerva faţă de calitatea datelor raportate de România din cauza incertitudinilor privind impactul anumitor companii de stat asupra deficitului bugetar, a modului de raportare în sistemul ESA 95 a categoriei "alte conturi de încasări şi plăţi", cât şi a naturii anumitor tranzacţii financiare şi consolidării fluxurilor intra-guvernamentale"

 Este groasă. Dacă mă gândesc mai bine, înseamnă că adevărul a fost măsluit cu paravanul „societăți comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat sau regii autonome” după care s-au ascuns banii aruncați anapoda pentru mai binele slugoilor PD-L, UDMR sau UNPR care s-au evidențiat în lipitul afișelor electorale și în pupatul papucului prezidențial băsescian. Ce o fi după paravan ? Dumnezeu știe. Că, nu, doar El le știe pe toate. El și Băsescu plus Isărescu, plus Tănăsescu plus liota de lingăi și oportuniști avari care îi acompaniază pe aceștia din urmă. Pe Dumnezeu nu. Pe Dumnezeu l-au „vrăjit” în ziua de Paște, apărând smeriți în fața poporenilor și aducând lumina sfântă. Trist.

Acum aștept. Nu îi cred pe nici unul dintre corifeii politici și financiari ai momentului. Toți mint. Au interesul. Când sunt întrebați de subiect au placa pregătită. Că Marea Britanie a fost la rândul ei atenționată că nu a luat în calcul cheltuielile cu războiul, că ăilalți de pe nu știu unde au făcut ... Bă nemernicilor. Nu ce au făcut alții ne interesează. Voi. Voi sunteți subiectul zilei pentru minciună, pentru propagandă cu dezinformare, pentru toate măgăriile pe care noi le suportăm în numele unei „reforme a statului” gândită de Băsescu, Avramescu și restul de pe la Cotroceni.

Ce va urma ... Dumnezeu cu mila.

Actualizare

A început „scăldătoarea”. Ialomițeanu bântuie între INS și BNR. Secretarul de stat Gherghina (eternul Gherghina - mare libidinos și scârbos personaj) dă tot felul de explicații. Până la urmă vom vedea că de vină sunt „bețivanii” de la sate sau seceta din Australia.

Sărbătorile de Paște

Suntem în pregătiri pentru a întâmpina Paștele după datină. Soția este „dirijorul” și Stăpânul absolut în materie. De fapt, ea muncește cel mai mult. Eu și copiii suntem beneficiarii. Cei din casă mai ajutăm, pe ici pe colo pe unde nevasta dispune.

Pentru că mai toți românii sunt în pregătiri pentru această sărbătoare le urez, din inimă, Paște fericit !

Interlopii SOV și S. Ghiță

Amândoi sunt spălați, parfumați, bine hrăniți, pricepuți în a face bani și a accepta orice aranjament pentru a câștiga. Dar sunt interlopi. Este periculos să ai o relație cu ei și, mai ales, să rămâi în acea relație.

Au ceva în comun. Traian Băsescu. De unul s-a folosit, de celălalt se folosește, încă.

Acum SOV este prioritatea numărul 1. Realitatea Tv atât de critică la adresa lui Băsescu și a PD-L în ultimul timp - pentru că mai înainte a fost pro-Băsescu până „în prăsele” - trebuie controlată de PD-L. Iar controlul se poate realiza doar printr-o cumpărare a stației Tv și a trustului lui SOV de către unul dintre susținătorii înfocați ai lui Băsescu și ai PD-L. Soluția este Sebastian Ghiță. Băiat tânăr, de viitor, cu bani, dispus să mai câștige ceva.

Sorin Ovidiu Vântu este o jigodie de om. Asta este imaginea lui publică și nu am nici un interes să cred altceva. Însă am un interes ca Justiția din România să fie imparțială și să îmi dea încredere că de voi ajunge în fața ei cu o problemă îmi va face dreptate așa cum spune legea și nu așa cum hotărăște partidul politic de la guvernare. Iar ce pățește SOV în aceste zile mă pune pe gânduri. Justiția este folosită pentru a-l determina să renunțe la o proprietate a sa în favoarea altui interlop, iubit de putere. Ceea ce este grav. Asta este impresia mea.

SOV s-a mai procopsit cu un dosar. Reclamat de „partenerul” Ghiță. Iau de la Mediafax informația. Îmi pun întrebarea: înregistrarea făcută de Ghiță este legală ? Vorbesc în sensul probei în justiție. Pe baza ei este arestat SOV ? Dacă este legală și este făcută cu ajutorul sau concursul sau complicitatea procurorilor înseamnă că undeva, în timp, când libertatea va coborî și asupra României, procurorii complici la toate mașinațiunile puterii portocalii ar cam trebui duși în fața unor instanțe judecătorești independente și imparțiale (or mai fi ?), judecați și condamnați pentru abuzuri. Pentru că am ajuns în situația în care vorbele, ele singure, au devenit probe ! Concluzia vine de la informația făcută publică cu largul concurs al procurorilor. În acest caz, până și vorbele mele de pe blog pot deveni, după acest mod de a judeca lucrurile, probe împotriva mea în caz că bețivanul de la Cotroceni și lingăii lui din PD-L au cumva de gând să își regleze „conturile” cu cei care au scris negativ despre ei.

Cei doi nu merită compasiunea publică. Sunt două jigodii care se luptă pentru un ciolan. Acum Ghiță este favorizat de Cotroceni și PD-L. Mâine va avea soarta lui SOV, pentru că în obiceiul casei Băsescu se poartă renunțarea la cei care nu mai sunt de folos, indiferent ce au făcut până atunci. Chiar dacă va pune mâna pe stația Tv, Ghiță o va da. Din jaf o „câștigă”, prin jaf o va pierde.

Prea de tot !

Reformă în sănătate ? Aiurea. De unde ? De la PD-L+UDMR ? Să fim serioși.

Idiotul din imagine este așa-zisul ministru al sănătății. La Iași a desființat Institutul de Gastroenterologie, făcându-l secție al unui spital aflat în criză financiară iar la Cluj ridică la rangul de Institut de Gastroenterologie o clinică cu același obiect de activitate.

Iau informația de aici, de la ziarul de partid și de stat portocaliu Evenimentul Zilei.

Nu știu cum va motiva cretinul din imagine fost, până la a ajunge demnitar și ministru un fel de secretar parohial, însă este prea gogonată mânăria verde-portocalie. De, este vorba despre Cluj și simte Boc cel neînsemnat că pierde alegerile la el acasă.

Dacă medicul de la Iași a considerat că la Cluj se cuvine a exista un astfel de institut, având în vedere profesionalismul medicilor de acolo, medicul clujean nici gând să răspundă eleganței colegului cu aceeași monedă. Ce este prost ? Este clujean, ce naiba.

Băsescu și liberalismul. Baba și mitraliera.

Fundația liberală „Horia Rusu” a realizat un studiu care scoate în evidență faptul că Traian Băsescu a folosit liberalismul pentru a se legitima și a legitima ca fiind „de dreapta” partidul cripto-comunist PD-L.

Are treabă Traian Băsescu cu liberalismul ca „baba cu mitraliera”, o mai veche vorbă românească care evidențiază, mai bine ca oricare alta, falsul într-o situație de fapt.

Preiau doar rezultatele certe, din postarea de pe site, rezultate verificabile în orice moment:

-           PIB-ul a scăzut cu 9,1%
-           Cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 11,6%
-           Numărul salariaţilor s-a diminuat cu 515.300 de persoane
-           Rata şomajului a crescut la 7,4%
-           Salariul mediu real a scăzut cu 7,2%
-           Rata inflaţiei a atins un maxim de 11,9%
-           Ponderea creditelor restante în lei a crescut de la 2,2% la 9,4%
-           Deficitul bugetar a ajuns la 7,4% din PIB (2009)
-           Investiţiile publice au scăzut cu 28%
-           Şomajul a crescut de la 4,4% la 7,4%

Ăsta nu este liberalism. Este comunism pur și dur. Doar pe timpul comunismului lui Ceaușescu, Ceaușescu și soția, Guvernul și partidul stat s-au mai comportat așa cum se comportă Traian Băsescu și Elena Udrea, Guvernul Boc și partidul stat PD-L.

Dacă vrei liberalism trebuie să accepți că persoana, cetățeanul de lângă tine, are drepturi și libertăți ce nu pot fi încălcate. Trebuie să accepți că statul și instituțiile sale au ca scop deservirea acestui cetățean, nu realizările personale ale celor care conduc administrația publică la un moment dat. Traian Băsescu are scopuri personale, denumite generic „modernizarea statului” (pentru fraierirea cetățeanului necunoscător), „modernizări” care au avut ca efect morți, distrugeri ale instituțiilor de stat, perturbarea gravă a sistemelor sociale de bază - sănătatea și învățământul - și, se prefigurează, slăbirea gravă a sistemului de ordine publică, sistem format și deservit de structurile din MAI, Justiție, Ministerul Public. Nu mai spun de sistemul de apărare și securitate aflate într-un echilibru precar. Apărarea este subminată iar securitatea este supraevaluată. Iar de aici la ideea consolidării statului „polițienesc” nu este decât un pas.

Are treabă Traian Băsescu cu liberalismul cum are baba cu mitraliera.

Botiș și mânăria

Ioan Nelu Botiș. Ministru sau mai bine spus Sinistru al Muncii. El, care provine din oameni ai muncii și știe cel mai bine cum este cu soarta muncitorilor este un om descurcăreț. Morală nu are. Nu are nevoie. Nu are, din construcție / din educație, treabă cu morala. Cu respectul față de celălalt. Cu respectul drepturilor și libertăților celorlalți.

Tipul a ciupit de pe unde a putut, cât mai mult, pentru binele propriu. Ca șef al unei agenții guvernamentale și-a înființat pe numele altora un SRL care se ocupa tocmai cu obiectul de activitate al agenției. Iar SRL-ul era în casa lui, „secretara” răspundea la telefonul familiei, apropiații de la servici (apropiații familiei) erau angajați ai SRL, mai apoi au devenit angajați ai biroului de parlamentar Botiș ... și tot așa mai departe. Ciubucar, descurcăreț, „băiat deștept”. Probabil că așa era văzut acasă la el de către vecini, cunoscuți, ceilalți concetățeni. Până a ajuns ministru. Iar ca ministru a exploatat „la sânge” oportunitățile ivite. SRL-ul a primit urgent aprobarea pentru fonduri europene, dar urgent nu glumă, a primit finanțarea la fel de urgent și pregătește pentru România sudori și stivuitori în depozite. Omul este pe fază. Mai trebuie să pregătească, potrivit unei păreri exprimate de Băsescu, tinichigii și mecanici auto. Gata cu filozofii. Funeriu face ce trebuie ca SRL-ul lui Botiș să aibă „materie primă” la fel ca și madam Vergu, fosta lui consilieră personală. Offf. Se pare că suntem pe marginea unei cloace de unde ne invadează „parfumul” portocaliu al căpușărelilor Guvernului Boc. Pute a corupție individuală și de partid de te trăznește.

DLAF spune că sunt indicii de conflict de interese în cazul Botiș. Urmează să comunice un rezultat final după terminarea cercetărilor. Abia atunci Botiș va demisiona sau nu. Sau abia atunci va fi demis sau nu de incompetentul Boc. Sau abia atunci va ieși Băsescu, cel preacurat și prea „sfânt” portocaliu care să ceară demisia ministrului.

Treaba asta îmi amintește de o istorioară veche, de la grănicerii constănțeni. Locțiitorul comandantului brigăzii a cam abuzat de o doamnă învățătoare, luată cu mașina de la o margine a drumului dintre Constanța și Mangalia. Femeia la acuzat de viol. El, nu și nu. A intervenit partidul (PCR). Fiind locțiitor, cercetarea s-a efectuat de Consiliul Politic Superior al CNGr. Locțiitorul aștepta pe holuri sfârșitul dezbaterii. Un coleg din Comandament îl vede la ușă și îl întreabă:

- Costică ai ...

- Nu știu bă. Să văd ce hătărăște partidul.

Așa și ăștia de la PD-L. Acceptă ce hotărăște partidul. Au asta în sânge. De fapt, pedeleprele sunt foștii descurcăreți ai PCR ajunși, după ani, în fruntea țării. Iar partidul PD-L va hotărî prin intermediul celor care au fost puși în funcții de conducere în fruntea diferitelor organisme de stat. ANI, ANAF, DLAF etc. sunt tot partidul. Nici o problemă.

Actualizare:

Ioan Nelu Botiș și-a anunțat demisia. De onoare. Așa spune el. O demisie morală. Mâță blândă. Tipic pentru perverși. Mediafax dă informația, televiziunile spun că au „obținut” pentru ele declarația. Ratingul.

„Moguliada” a învins. Fără campania Tv nu vedeam noi demisie de la Botiș. Nu mă obosesc să ascult ce va spune Boc. Ar fi pierdere de timp.

Faptele sunt fapte. Văd că li se dau o anume temperare, acum după obținerea demisiei. Chiar și declarațiile lui Botiș au rolul de a tempera eventualele viitoare cercetări. Mieros, moral (!?), împăciuitor ... O invitație clară de a pune capacul pe oala care a dat în clocot. Eu consider că o cercetare corectă ar scoate la iveală multe murdării. Ciupeli, ciubucăreli, abuz de poziție administrativă, înșelăciune, abuz de putere mascată prin consilierii ministrului sau cei care aveau funcții de decizie aflați în subordinea acestuia. Ce mai, o întreagă aventură pentru fraudă.

Popor cu performanțe limitate

Aparent le spune bine. Doar aparent. Pentru că în realitate avem în fața ochilor un individ lovit, crunt, de paranoia. La fel ca Ceaușescu le știe pe toate și dă „indicații prețioase”.

Poporul este limitat. Poporul este, mai pe românește spus, obișnuit să stea cu mâna întinsă. Să îi dea statul, să îi dea Europa, să îi dea ONG-urile, să îi dea cine poate pentru că el, poporul, nu are timp de treabă și umple cârciumile de dimineața până seara. Iar dacă poporul stă în cârciumi nu înseamnă că avem un popor de cârciumari ci unul de bețivani. Ideile sunt aici, în vorbele lui Băsescu. Pentru că tot aici găsim și concluzia lui: faptul că poporul, limitat și bețivan trebuie să accepte „măsurile de austeritate” așa cum le înțelege el, Băsescu, și le pune în aplicare clovnul Boc.

Este cea mai cumplită imagine despre propriul popor pe care o face un oficial cu o funcție de acest nivel din toată lumea. Și pentru că în „popor” mă regăsesc, reacționez. Îl bag în măsa de idiot bețiv.

Băsescu este bolnav. Sigur. O avea el una alta printre bolile vârstei are însă boli psihice. Datorită acestora trebuie debarcat urgent. Cât va mai sta ăsta cocoțat în funcția de demnitate (nici demnitate nu mai are) publică de la Cotroceni, ne vom trezi mereu cu el spunând lucruri trăznite. Din nefericire, avem în Parlament niște idioți care îl consideră un fel de Mesia și îl urmează ca o turmă de dobitoace.

Vulgarizarea vieții politice

Emil Boc, premierul clovn al Guvernului Băsescu-Udrea-Isărescu-Boc a angajat răspunderea Guvernului din care face parte și UDMR și UNPR (patrihoții lui Oprea) și este sprijinit de parlamentarii minorităților naționale de două ori ieri. Odată pentru legea prin care Guvernul va executa hotărârile judecătorești la „sfântu'așteaptă” iar a doua pe o nouă invenție portocalie numită Codul Dialogului Social.

Constituția a devenit o victimă sub președinția lui Traian Băsescu. Este violată continuu de cei care au câștigat alegerile țipând, sus și tare, în favoarea statului democratic. Democratic, de la demos și cratos. Am ajuns la excluderea, din noțiunea de democrație, a lui demo. Poporul nu mai are nici o treabă cu conducerea țării. Pentru că reprezentanții poporului au ajuns de prisos prin Parlament, acolo unde se presupune că sunt analizate și votate legile de interes pentru națiune, acolo unde se presupune că se ajunge la un consens între interesele divergente ale diferitelor comunități locale și profesionale, acolo unde se presupune că se naște puterea și se distribuie instituțiilor care trebuie să o folosească în interesul tuturor. Dar nu este așa. Este altfel. Parlamentul a fost „cucerit” de portocalii băsescieni și aliații lor, conducerea Camerei Deputaților în frunte cu sinistra Roberta Anastase (hoața de la legea pensiilor) impune măsuri anticonstituționale în raporturile cu populația civilă care dorește să vadă cum își fac treaba trimișii națiunii, iar instituțiile statului înființate cu scopul de a sancționa abuzurile de putere dorm în pace sau fac jocul portocaliilor băsescieni. Ministerul Public sau Curtea Constituțională.

Ieri, culmea indolenței și a aroganței pedeliste, profesorii au fost opriți să intre în aula Parlamentului pentru a asista la angajarea răspunderii Guvernului pe legea care le ia din buzunare chiar dacă au în favoarea lor hătărâri judecătorești definitive și irevocabile. O acțiune care nu mai are nevoie de explicații. Democrația la români a murit. Aici nu mai este vorba despre declarații aiurea, spuse de bețivanul de la Cotroceni sau nu știu care propagandist portocaliu pe la emisiunile Tv. Este un act fizic, concret, cu rezultat.

Viața politică a devenit vulgară. Nu doar prin vorbe, ci mai ales prin fapte.

Lichelismul ... o formă de „artă” portocalie

Vadim, Pleșu, Boc etc. - pe timpul lui Ceaușescu - încep să fie mici copii față de Gheorghe Flutur în talentul cu care acesta „pupă'n cur”. Individul face „mare” dintr-un „mic” și și dă valoare unui nimic.

Mediafax a redat niște „perle” fluturiene:

"Greierele risipitor Tăriceanu a risipit banii fără să gândească, iar Emil Boc este o furnicuţă harnică, truditoare, care a strâns puţin cureaua", a spus Flutur în cadrul Consiliului judeţean de coordonare al PDL Botoşani, că PDL scoate ţara din criză, arătând că această criză are o cauză clară, şi anume populismul din anii 2007 - 2008.

Lingușeala ipochimenului este fără limite. Asta în condițiile în care Comisia Națională de Prognoză tocmai ce a dat datele oficiale cu privire la gradul de investire în România în anii ce au trecut. Vosganian o dă ca temă a zilei pe blogul său. Preiau doar primul paragraf care ne introduce în „temă”:

„Una dintre acuzele cele mai frecvente ale propagandei desantate a Guvernului Boc, reluate de latratorii de serviciu, a fost aceea ca Guvernul liberal a fost unul al risipei, mai preocupat de consum decat de investitii. Datele oferite recent de Comisia Nationala de Prognoza, altminteri un organism guvernamental, constituie o palma usturatoare pe obrazul groscior al acestor defaimatori. Si inca un argument pentru alimentarea nostalgiilor, iar nu a resentimentelor, fata de ceea ce a fost, timp de numai douazeci de luni, Guvernul liberal”.

După lectura postării lui Vosganian și, mai ales, după cum își poate aminti fiecare român, pe timpul guvernării Tăriceanu nu s-a luptat Guvernul cu propriul popor, Tăriceanu spunând cu subiect și predicat faptul că guvernarea are rolul de a face bine, de a aduce mai bine populației și pentru asta au fost mărite salariile bugetarilor, a fost liberalizată piața, firmele au fost lăsate să producă, au crescut pensiile iar condițiile politice favorabile dezvoltării pieței libere au dus la creșterea investițiilor într-un ritm accelerat. Datele oficiale prezentate de Vosganian pe blogul lui sunt suficiente. Așa că, lingușeala grețoasă a numitului Gheorghe Flutur față de nimicul politic numit Emil Boc nu are suport. Iar afirmația mea are fundament. De la o rată de investire de 32% în 2008 - Guvernul Tăriceanu - am ajuns la o rată de investire de 22% - Guvernul nimicului Boc. Mai avem puțin și ajungem la o rată de investire sub cei 21% cu care Guvernul Năstase și-a încheiat guvernarea.

Unde a „strâns cureaua” nimicul Boc ?

De mergi la luptă, atunci te luptă !

Așteptam acest îndemn la luptă al lui Chiliman, primarul sectorului 1 și președintele PNL București. Preiau de pe site un paragraf, pe care îl redau mai jos:

„Or, bucureştenii nu sunt proşti. Bucureştenii sunt deştepţi. Şi nu am nici un dubiu că vor sancţiona dur scuipatul simbolic pe obraz pe care l-au primit de la Elena Udrea şi de la slugile domniei sale. Cât despre noi, iniţiatorii campaniei „Apără Bucureştiul!”, avem obligaţia de a ne bate în continuare, printre perdelele de fum aruncate , pentru ca bucureştenii să aibă într-adevăr parte de un referendum real, referendumul lor, şi nu de „mascarada Udrea”. Şi o vom face!”

Asta trebuie să facem. Să ne batem, în continuare, cu pedeleprele udriste. Pe de o parte prin acțiuni legale contra hotărârii CGMB, pe de lată parte prin munca de la om la om de la corturile de campanie ale PNL.

Pentru că eu bănui că „sondajul” poreclit de pedeleprele udriste „chestionar pentru referendum” are și rolul de a o scoate pe madam Udrea de sub efectele campaniei negative declanșate împotriva ei, măcar pe bloguri și pe rețelele de socializare să evidențiem faptul că autoarea și responsabila pentru mârșăvia ce se pregătește Bucureștiului este Elena Udrea (soția lui Băsescu, după cum spun copiii !). Sesizez acest lucru deoarece pe stradă, benerele ne cer să apărăm Bucureștiul fără a o mai indica pe Udrea !

Boicotarea referendumului ?

Sursa Mediafax

USL a anunțat că va boicota referendumul pentru „Apărarea Bucureștiului” - în accepțiunea noastră - din cauza întrebărilor tip sondaj de opinie aprobate în CGMB. Forma boicotului este clar exprimată: neprezentarea la vot. O fi bună forma sau nu ?

Formația militară îmi spune că ceva nu este în regulă. Când mă pregătesc pentru a duce o luptă nu aleg ca variantă de finalizare a acesteia retragerea de pe câmpul de luptă. Analizez mișcarea „inamicului”, văd cu ce s-a dotat, analizez posibilitățile folosirii noilor arme și iau o decizie care să le reducă, dacă nu pot mai mult, efectele asupra trupelor mele și consecințele asupra obiectivelor pe care mi le-am propus. Trebuie să dau valoare tuturor „cheltuielilor” făcute cu pregătirea acestei lupte, trebuie să justific în fața alor mei timpul consumat de ei, mijloacele folosite și resursele consumate etc. În caz contrar, luptătorii mei își pot pune întrebări asupra capacității mele de a conduce o luptă. Iar când dispare încrederea, se duce totul de râpă. Lipsa încrederii poate duce, în situații speciale, la panică.

Sincer, nu îmi place soluția aleasă. Este prea radicală. Este neplăcută pentru alegătorul bucureștean care nu se supune deciziilor structurilor de conducere ale partidelor participante la campanie. Acest alegător nu gustă, nu agrează, acțiunile care au ca finalitate o imagine publică a unuia sau altuia dintre conducătorii partidelor. Oamenii neangajați politic pot considera o astfel de acțiune ca ceva neserios.

Boicotul sondajului de opinie al PD-L pe problema cu adevărat serioasă a organizării administrative a capitalei se poate realiza și prin alte mijloace. Informarea activă a bucureștenilor cu privire la mârșăvia PD-L, sub conducerea „blondei” Elena Udrea, acordarea votului în așa fel încât buletinele să fie anulate, acordarea votului favorabil doar la buletinul care pune întrebarea dacă se dorește „... un București cu 6 sectoare și 7 administrații” etc. Dacă duci o luptă cu PD-L trebuie să iei în considerare și posibilitatea de a folosi, inteligent, chiar armele acestuia. Mai mult, referendumul acesta, chiar viciat fiind, este un bun prilej pentru a vedea care este capacitatea partidelor din USL de a aduce alături populația capitalei. Pentru că urmează alegerile de anul viitor. Pentru că datele vehiculate de diferitele sondaje de opinie, chiar favorabile USL, nu garantează și sprijinul activ al populației Bucureștiului pentru partidele componente la momentele cu adevărat semnificative: alegerile locale și parlamentare.

Se putea anunța boicotul, dar era mai bine dacă modalitatea de punere în aplicare era comunicată ceva mai târziu, după o eventuală consultare a populației dacă nu se practică consultarea propriilor membri ai partidelor angajate în campanie. Sunt convins că există, atât în rândul membrilor partidelor politice cât și în rândul populației, dorința de a arăta actualei puteri că nu mai este dorită. Iar referendumul ar fi o ocazie foarte bună. Rezultatele referendumului sunt oficiale, față de prezenta cetățenilor la o grevă sau manifestație de protest.

Sper ca PR-iștii partidelor din USL să își scoată ochelarii de cal și să regândească ce trebuie făcut în viitorul imediat cu privire la referendum dar și la alte acțiuni politice.

Eu unul nu dau notă de trecere acestei ieșiri.

Perversiune portocalie

CGMB a adoptat proiectul de hotărâre prin care noi, bucureștenii, „avem dreptul” să ne exprimăm părerea despre București în cadrul unui referendum ce se va desfășura pe 19 iunie 2011. Până aici sună bine. De aici încolo, sună prost.

Consiliul general al municipiului a adoptat forma propusă de PD-L cu majoritatea asigurată de PRM și PNG ! Adică, la portocalii s-au aliat peremiștii lui Vadim și penegiștii lui Becali. Iar Vadim. Vadim care dorea o asociere cu USL. De Becali nu spun nimic. Creatura nu merită asociată cu politicul. Este un fel de Băsescu de la oi. Atât.

În loc de o întrebare care să clarifice opțiunea bucureșteanului față de intenția de centralizare a Bucureștiului, întrebare propusă în proiectul primarului Oprescu, pedeleprele au introdus 7  întrebări, unele departe de obiectul referendumului, mai degrabă un sondaj de opinie.

"Sunteţi de acord cu centralizarea administrativă prin transferul de atribuţii de la primăriile de sector către CGMB?", era forma propusă de Oprescu. Pedeleprele alături de „patrioții” peremiști vadimiști și becaliști au hotărât altfel. Au cerut 7 întrebări.

• "Sunteţi mulţumit de modul în care s-a dezvoltat Capitala?",
  
• "Vă doriţi o Capitală cu 6 sectoare şi o administraţie?",
• "Vă doriţi o Capitală cu şase sectoare şi şapte administraţii?",
  
• "Sunteţi mulţumiţi de curăţenia în Capitală?",
  
• "Vă doriţi o arhitectură unitară pentru Bucureşti?",
  
• "Sunteţi de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?" şi
  
• "Sunteti de acord ca Bucureştiul să fie condus de primarul general şi CGMB?".

Să zicem, cu indulgență, că trei dintre întrebările de mai sus s-ar putea încadra în scopul referendumului. Dar restul nu. Categoric, nu ! Restul sunt de abureală, au rolul de a încurca pe bucureșteanul puțin mai informat sau chiar neinformat. Nu mai spun ce rezultat va da votul bucureștenilor care așteaptă pomana portocalie înainte de ziua votului.

Întrebările 2 și 3 pot duce la o anulare morală a referendului. Dacă bucureștenii, în majoritate, pun „da” pe ambele întrebări, pedeleprele vor trage concluzia că bucureștenii nu sunt interesați de modul cum este organizată administrativ localitatea în care trăiesc. Ca să dau numai un exemplu. Pentru că ultima întrebare este mai complicată. Este vorba despre conducere și descentralizare, este pentru minți mai educate, mai informate, nu pentru tot bucureșteanul. Poate fi o temă de dezbatere dar nu o întrebare de referendum. Este prea largă.

Ăsta este răspunsul lui Udrea la campania PNL și PC pentru un referendum pe marginea legii capitalei prin care Udrea și gașca de troglodiți portocalii vor să întoarcă orașul în evul mediu.

Mediafax, de unde am luat informațiile, aduce în ultimul paragraf informația că madam Udrea nu ar urmări desființarea sectoarelor. A umblat la proiectul de lege ? Posibil.

Preşedintele PDL Bucureşti, Elena Udrea, declara, în 5 aprilie, după o dezbatere privind Legea Capitalei, că această propunere legislativă ar putea intra în vigoare începând cu alegerile din 2012, negând că prin aceasta vor fi desfiinţate sectoarele.

Văd că Udrea face un pas înapoi. Bag seama că ar vrea să renunțe dar, în stilul boc-portocaliu, nu poate, nu o lasă mândria și partidul. Va merge până în pânzele albe. Chiar dacă vede că a făcut o prostie.

Situația are noi elemente ce impun modificări în acțiuni.

Ar trebui ca la corturile de strângere de semnături pentru referendum să arătăm bucureștenilor întrebările ce vor fi puse și răspunsurile necesare pentru a contracara acțiunea Elenei Udrea. Cheia este la întrebările 2 și 3, dacă vor rămâne în această ordine. „Nu” la „... o capitală cu 6 sectoare și o administrație” și „Da” la „... o capitală cu 6 sectoare și 7 administrații”. La celelalte întrebări să răspundă fiecare cum îl lasă inima.

Azi voi trece pe la unul din corturile PNL, dacă am timp, pentru a ajuta la strângerea semnăturilor și voi încerca să fac așa ceva. Sper ca și cei din conducerea PNL pe capitală, mă refer la Chiliman și echipa, să dea urgent astfel de indicații colegilor noștri de la sectoare. La măsura aiuritoare a CGMB trebuie răspuns cu o contramăsură corespunzătoare.

Reformă sau prostie ?

Cseke Attila este, spune el, reformatorul sistemului de sănătate în România. Normal, pe un program comun PD-UDMR. Doar că, așa-zisa reformă este doar „o tăiere” de unități sanitare pe niște considerente subțiri, foarte subțiri însă îmbrăcate în cuvinte pompoase. Nu mă duc la ele pentru că din dezbaterile Tv pe tema desființării spitalelor am constatat că pentru aceleași propoziții s-au adus interpretări contradictorii, reprezentanții puterii nefiind de acord chiar între ei. Nu mai spun de ceilalți.

Un ziarist, Val Vâlcu, a pus degetul pe rană. Nu este reformă. Este doar o reorganizare administrativă a unităților spitalicești pe considerente ce țin de bugetul asigurărilor sociale și, de ce nu, pe considerente ce țin de interesul politic. Acolo unde liderii județeni ai PD au avut sânge în instalație, se va reveni asupra măsurii de desființare a unităților sanitare în cauză. Ca să vezi „reformă”.

Boc nu știe nimic, sau nu pricepe mare lucru, el merge pe mâna lui Cseke. Iar asta este o problemă. Mare, după părerea mea. Idiotul ăsta de la Cluj a permis amputarea unui sistem social național fără a vedea dacă există implicații sociale la nivel local și dacă nu sunt puse în pericol alte sisteme naționale: de ordine publică, de apărare, de invățământ, de justiție etc.

Cel mai bun exemplu, semnalat în cazul spitalului de la Cernavodă, este faptul că se va reveni asupra deciziei ministeriale (ilegală potrivit legii), pentru că, vezi Doamne, într-un plan pentru situații de urgență al MAI - acțiuni pentru reducerea pierderilor umane în cazul unui accident la Centrala Atomo-electrică -, spitalul de la Cernavodă era o piesă de rezistență de bază. Iar exemple mai pot fi date luând ca bază teritoriul național și riscurile de calamități ce pot afecta comunitățile locale. Zone foarte izolate - cum este cazul orașului Sulina unde se desființa unitatea spitalicească (?) -, zone supuse inundațiilor sau zone montane cu riscurile specifice. Cseke și clica de idioți cu studii medicale de pe lângă el au gândit cu curul. Ei au văzut doar bugetul Casei de asigurări de sănătate unde hălăduiește un pedelist și s-au gândit cum să reducă din cheltuielile de sănătate pentru afacerile de familie ale clicii pedelisto-udemeriste.

Acum o dau la întors. Pedelisti și udemeriști de frunte ies la Tv și în presă și aduc în prim plan pe Bazac (ministrul ferrari al PSD care a început, la vremea lui, un program de reducere a unităților sanitare), acuză pe funcționarii care, chipurile, nu ar fi studiat corect impactul asupra societăților umane afectate, acuză pe Adrian Năstase și guvernul PSD de privatizarea Petrom ...

Între timp, justiția își face de cap și suspendă în aplicare HG de referință iar unii primari și CJ redeschid unele spitale desființate fără respectarea legii de către Guvernul Boc poloboc care va face poc.

Era reformă în alte condiții. Era reformă dacă se duceau fondurile de asigurări de sănătate la pușculița fiecărei case județene de asigurări de sănătate cu rolul de a finanța unitățile medicale aferente. Da, asta ar fi însemnat descentralizare. Așa însă, este „centralism democratic” specific regimurilor bolșevice, totalitare.

După toată tevatura cu desființarea spitalelor am ajuns la concluzia că aceasta este o mare prostie. Mă deranjează cumplit faptul că idioții pedelisto-udemeriști pun eticheta de „reformă” pe toate tâmpeniile lor. Iar o parte dintre cei care îi ascultă și îi suportă cad de fraieri.

Propagandistul PCR Valeriu Stoica

Acesta este Valeriu Stoica. La viața lui și-a ascuns „secretele”, cum a putut mai bine, a dat din gură mieros și a fraierit o mulțime de oameni. Este tipul de om „scârbos”, după cum îi calific eu pe oameni atunci când am a face cu ei.

Am avut nefericirea ca în viață să cunosc astfel de oameni, „uteciști de omenie”, pentru că viața militară a avut și ea o contribuție însemnată la formarea și promovarea unor astfel de specimene umane.

Grupul de investigații politice ne aduce în față viața „de apoi” a acestui cameleon uman. Politic, juridic, social etc. Valeriu Stoica a fost un vașnic propagandist comunist. După Revoluție a aburit pe liberali și a ajuns chiar Președintele partidului. Când liberalii au vrut să îl debarce, i-a păcălit și a adus pe Stolojan, alt comunist înrăit, care a reușit performanțe notabile împotriva românilor și a liberalilor. Acum sunt la PD unde au adăugat un (L), o altă înșelăciune. Ușor, ușor, a tunat și i-a adunat pe propagandiștii PCR sub culorile politice ale PD(L) - portocaliu - și conducerea „înțeleaptă” a unui fost nomenclaturist comunist, Traian Băsescu.

Preiau de la Ciuvică textele de mai jos:

GIP publică documente din dosarul de cadre al lui Valeriu Stoica. Este vorba despre autobiografia olografă și semnată și un memoriu de activitate dactilografiat și semnat. Ambele documente sînt din 1986.

Lectură plăcută.