MCV ? Un fel de frecție la un picior de lemn.

Eu sunt de acord cu Tudor Chiuariu cu observația că este prea elegant în exprimare. Admit, totuși, că nu are cum face altfel. Nu îl lasă educația și condiția de demnitar. Din această cauză „îl iert”.

Agerpres pune informația brută: „Chiuariu (PNL): MCV nu mai este folosit potrivit scopului său iniţial, ci în scopuri politice”.


"MCV începe să devină o poveste fără sfârşit, deoarece văd că de fiecare dată apar noi teme şi în ritmul acesta nu o să ne oprim niciodată şi nicăieri şi mă gândesc cui foloseşte? (...) După mulţi ani, justiţia, din păcate, nu funcţionează mai bine, mai ales având în vedere ce s-a întâmplat între 2009 şi 2012 şi avem aceste rapoarte în jurul cărora unii se isterizează şi aduc prejudicii grave României. (...) Nu ştiu cui foloseşte isteria asta. Probabil că d-lui Băsescu în lupta sa cu Guvernul, dar nouă nu ne foloseşte, ca ţară. În continuare acest mecanism nu mai este folosit potrivit scopului său iniţial şi este folosit în scopuri politice de cine, cui îi convine".

Orbii și cei de rea credință pot avea altă părere. Mă raliez părerii lui Tudor Chiuariu. Realitatea Europei Unite este una însă interesele politice ale Popularilor Europeni o deformează de când au pus mâna pe putere. România suferă de influențele malefice suplimentare ale incompetentului Traian Băsescu și acoliților lui în fruntea cărora se detașează sinistra Monica Macovei și fosila politică Teodor Stolojan.

Reamintesc celor care vor citi pe aici faptul că din punctul de vedere al obiectivelor strategice angajate de Traian Băsescu de la urcarea pe tronul de la Cotroceni nu am realizat nici unul. Aderarea la Convenția Schengen este încă un „obiectiv îndepărtat”, chiar dacă Băsescu „s-a chinuit” să  accepte și amplifice șantajul Germaniei lui Merkel, ducând țara de răpâ, plătind, cu banii cetățenilor români, incapacitatea și rapacitatea intereselor private ale băncilor care au provocat criza economică mondială. Ridicarea MCV este alt obiectiv politic al lui Băsescu care rămâne o amintire. Rezolvarea problemelor Justiției nu se cuantifică în conflictul presă/Justiție (conflict inventat de băsescieni) ci de Guvern și Parlament. Iar până anul trecut am avut Guvern și Parlament PDL ! De aceea acest MCV trebuie citit cu mai multe chei. De aceea observațiile (supărător de civilizate) ale lui Chiuariu sunt corecte.

"Nu este nimic dur în raportul acesta. Sunt subiecte inventate de cine a vorbit fără să vadă raportul, cum ar fi cel cu superimunitatea deputaţilor şi senatorilor. Nu se face nicio referire în raport cu privire la faptul că s-ar fi creat o superimunitate, că ar fi ceva în plus faţă de ceea ce era înainte, ceea ce este şi corect din punct de vedere faptic. Raportul nu excelează din punct de vedere al aspectelor tehnice, din păcate, vedem că se aduc în discuţie noi chestiuni şi noi chestiuni, cum ar fi cea legată de reglementarea activităţii presei. Aceasta a rămas până la urmă una dintre problemele principale ale CE - cum funcţionează presa din România, în condiţiile în care nu putem spune că presa funcţionează în 2013 altfel decât funcţiona în 2005".

Fiind un raport pe Justiție, nu aveau ce căuta aici referirile la instituții care nu sunt parte a Justiției, cum sunt ANI și CCR. Din punctul meu de vedere este un abuz și excesul de analiză pe tema procurorilor și a rezultatelor lor în „cercetarea faptelor de corupție”. Din moment ce aceste cercetări nu se lasă cu condamnări, definitive și irevocabile, vorbim vorbe. Cei care au lucrat la raport sunt total aiurea, fără discuție. Fără doar și poate s-a ajuns la situația stupidă că acest MCV, la fel ca și celelalte, nu vede problemele tehnice ale Justiției din România, nu vede subfinanțarea cronică a instanțelor de către sinistrele guvernări Boc, nu vede deformarea drepturilor subiective prin excesul legislativ al fostelor guverne portocalii, nu vede că în România nu mai avem șansa unei stabilități în actul de justiție și că predictibilitatea dreptului a luat-o hai-hui, pe coclauri, nici un român nemaifiind sigur de drepturile sale. Nu vede că ce scriu ei poate fi, foarte bine, dat unui jurnalist de duzină ca o compunere de casă.

Ei bine, colacul pe colivă este pus de o altă sinistră, Viviane Reding, comisara pe Justiție, care face din presa română un risc la adresa Justiției. O fi citit aiurita asta strategia de securitate a lui Băsescu unde presa este un risc la securitatea națională ?

A dat strechea'n unii

Numai mâine nu'i poimâine. Proiectul USL se împlinește la corp. Au fost câștigate localele, parlamentarele - ambele cu scoruri „astronomice” -, avem guvernul, urmează alegerile pentru Parlamentul European și prezidențialele. Cumva vor fi finalizați primii ani de guvernare USL, se va trage linie, se va vedea rezultatul și se va decide. Se merge încă patru ani împreună sau se merge separat. Iar separat înseamnă că fiecare partid își încearcă șansa: unii vor fi la putere iar alții în opoziție.

Succesul USL și creșterea notorietății liderilor acestuia are și consecințe ciudate. În PNL. Din cauza viitorului „bătut în cuie”. Un viitor care scoate din prim-planul deciziei politice pe unii lideri ai anilor trecuți. Un viitor care închide pentru alții ușa puterii în partid și în administrație. Un viitor care nu sună bine. Pentru cei în cauză.

Andrei Chiliman, unul dintre cei care au optat pentru Crin Antonescu în dauna lui Călin Popescu Tăriceanu la alegerile din 2009, a cerut mai multă putere, a vrut Bucureștiul liberal pentru el, a vrut să fie primarul general al capitalei însă nu a fost desemnat candidat, a deschis ostilitățile. Întâi mârâit, apoi prin opoziție fățișă în capitală, acum prin atac direct la conducerea partidului. Vrea capul lui Crin Antonescu chiar dacă, așa cum a declarat, nu are „nimic personal cu Crin Antonescu”.

După Chiliman a ieșit în față Tăriceanu. Nu vrea funcții în partid, nu candidează la președinția partidului pentru că partidul are nevoie de stabilitate - după cum declară -, nu își exprimă opțiunea de a candida pentru Președinția României pentru că este prea devreme însă cere ca desemnarea candidatului PNL să se facă prin alegeri interne după modelul unor partide politice din străinătate. Toate astea după ce a afirmat de mai multe ori în public că a participat la construcția USL, la construirea programului politic de guvernare al USL, a fost de acord și a susținut pașii pe care USL i-a făcut pentru a cuceri puterea politică. Intervenția lui răstoarnă tot. Practic, pentru „viitorul democratic”, el cere să fie anulate înțelegerile anterioare în USL. Demersul lui a deranjat partenerii PNL din USL, nu doar PNL.

Răspunsurile au venit repede și sunt ferme. Victor Ponta a afirmat că PSD îl sprijină pe Crin Antonescu pentru Președinția României - afirmație periculoasă, având în vedere esența convenției dintre PSD și PNL potrivit căreia PSD dă premierul iar PNL dă Președintele țării -, Dan Voiculescu și Daniel Constantin făcând trimitere la congresul PC care a stabilit că vor susține pe Crin Antonescu. În PNL lucrurile se clarifică pe zi ce trece. Susținerea pentru Crin Antonescu a venit, încă odată, de la diferitele organizații locale ale partidului iar TNL a stabilit constituirea grupurilor de susținere pentru candidatura lui Crin Antonescu la alegerile prezidențiale. În plus, urmează Congresul extraordinar al PNL și unul ordinar în care se vor pune în discuție și aceste ieșiri ale lui Chiliman și Tăriceanu. Evident că aceștia vor pierde, propunerile lor urmând a fi respinse fără însă a înlătura o formulă de viitor de alegere a președintelui PNL după modelul propus de Tăriceanu. Probabil.

La prima vedere, Chiliman și Tăriceanu vor fi perdanții de serviciu. Pe de o parte, au atacat pe învingător. Pe de altă parte, au atacat siguranța politică a zilei de mâine a tuturor membrilor PNL care au ajuns la putere. La nivel local și central. Cererile lor slăbesc însă și USL. Slăbesc încrederea populației în USL în timpul acestei guvernări, punând PNL în postura „neseriosului” care nu mai poate garanta sloganul cu care USL a câștigat alegerile parlamentare : „dreptate până la capăt”. Nu doar PNL este afectat ci și PSD și PC care vor suporta o erodare mai rapidă a încrederii populației în actul de guvernare. O guvernare care vrea să corecteze abuzurile comise de Traian Băsescu și guvernările Boc și Ungureanu. Este pusă în pericol și campania pentru modificarea unor prevederi constituționale, astfel încât la referendumul pentru aprobarea legii de modificare a Constituției nu este exclus ca populația să fie confuză. Sunt puse în pericol alegerile pentru Parlamentul European. În plus, s-a oferit PDL o șansă imensă de a reveni puternic în prim-planul politicii.

Fiind vorba despre consecințe deosebit de grave, unele urmând a fi aflate în timpul ce va veni, trebuie văzut dacă acțiunile lui Chiliman și Tăriceanu au fost excese generate de ură sau au urmărit crearea condițiilor pentru producerea acestor consecințe. Fiind vorba despre politicieni cu vechime și experiență, prima posibilitate ar trebui exclusă. Rămâne a doua. Iar a doua este deosebit de periculoasă. Își permite PNL să trateze cu superficialitate aceste demersuri ? Va avea voința PNL, la nivelul Congresului din februarie, să apere ce a „cucerit” până acum și astfel să garanteze acțiunile viitoare, promise populației în campaniile politice din anul 2012 ? Dacă se va dori apărarea realizărilor și respectarea angajamentelor politice, în special față de populația țării, PNL va trebui să decidă ferm cu privire la Andrei Chiliman și Călin Popescu Tăriceanu. Bine, excluderea este aproape exclusă însă sunt și alte măsuri administrative ce pot fi luate, motivarea lor fiind la îndemâna Congresului. Problema este că măsurile trebuiesc făcute publice, trebuie să convingă electoratul din decembrie 2012 care a dat votul pentru USL că sunt suficiente, astfel încât speranțele acestui electorat să nu mai fie puse în pericol.

Am ascultat, cu atenție, am citit, cu atenție, cam tot ce a fost serios despre aceste probleme. Am ajuns la concluzia că PNL trebuie să renunțe la tradiționalul „la'scă merge și așa”. Suntem în fața lui „ori așa, ori așa”. În aceste cazuri nu mai este vorba despre PNL și viața lui internă. Este o problemă între PNL și partenerii politici, în special între PNL și susținătorii lui. Mai mult, este o problemă între PNL și restul cetățenilor României care își doresc un altfel de președinte. Un viitor Președinte de țară anunțat, promovat și garantat de principalele forțe politice ale țării. Un viitor Președinte care se formează acum după cerințele populației. O premieră în România în sensul în care viitorul Președinte este cunoscut, consiliat de cetățeni, apreciat pentru un anume comportament dar și criticat atunci când se consideră că nu a făcut corect un lucru sau altul. Un viitor Președinte care are obligația să împlinească acel deziderat politic „dreptate până la capăt”. De aceea PNL are marea obligație ca prin tratarea corectă a situațiilor generate de Andrei Chilman și Călin Popescu Tăriceanu să redea încrederea cetățenilor că PNL își va respecta angajamentele asumate și promovate în acești ani  de luptă cumplită cu oligarhia băsesciană. Luptă care se duce și azi. Luptă care se va duce și mâine. Pentru că în structurile administrative sunt oameni care vor să împiedice realizarea programelor USL, pentru că există încă acele contracte prin care sinecuriștii PDL trag beneficii de la bugetul de stat pentru bunuri și servicii nerentabile.

A dat strechea'n unii. Trebuie tratați de streche. Nu de răceală.

Independența Justiției nu se negociază !

Ieri, la conferința de presă, Crin Antonescu a vorbit, în principal, despre independența Justiției. În secundar, a vorbit despre declarația lui Tăriceanu privind dorințele acestuia și ale unui mic grup de prieteni de conjunctură cu privire la problemele din PNL.

După întâlnirea de la Parlament a lui Băsescu cu Antonescu, Ponta și Zgonea, la ceas deseară, presa a speculat intens. Unii jurnaliști și analiști au clamat victoria lui Băsescu care ar fi impus numirea lui Morar ca șef al Ministerului Public (Parchetul General) urmând ca Mona Pivniceru (Ministrul Justiției) să impună numirea la DNA a unui procuror urmând ca Băsescu să semneze decretele fără nici un impediment.

Era o veste rea, dacă ar fi fost așa cum au clamat-o unii. Era un semnal negativ al cârdășiei între politicieni pentru a-și prezerva puterea. Ar fi fost o notă proastă pentru actuala putere parlamentară și pentru PNL în special. Pentru Antonescu în particular. Așa că erau necesare clarificările din conferința de presă.

Iau de la Agerpres amănuntele.

"Poziţia Uniunii Social Liberale, a Partidului Naţional Liberal, poziţia mea personală de principiu, în raport cu toate temele care privesc sistemul judiciar din România şi cu toate aceste lucruri legate de raportul dintre acesta şi puterea politică, nu s-a schimbat cu nimic. Independenţa Justiţiei este un lucru la care ţinem şi pe care îl considerăm definitoriu pentru statul de drept şi pentru o democraţie reală, europeană, în secolul XXI, respectarea sub toate formele şi toate împrejurările că nimeni nu e mai presus de lege, lupta reală şi nediscriminatorie politic împotriva fenomenului corupţiei prin toate instituţiile statului român care au această misiune, independenţa tuturor instituţiilor şi tuturor instanţelor din sistemul judiciar în raport cu factorii politici - că e vorba de preşedinte, de Guvern, de Parlament sau de majorităţi parlamentare. Nimic din lucrurile acestea nu s-au schimbat şi reafirm convingerea că majoritatea copleşitoare pe care USL o are în acest moment şi o va avea în anii următori în Parlamentul României nu e de natură să modifice cu nimic aceste principii", a precizat Antonescu.

"Nu avem ce negocia în această privinţă, nici noi, ca lideri de partid, nici eu, ca preşedinte al Senatului, preşedinţii Camerelor, primul-ministru. Legea ne spune foarte limpede cum se face această numire - art. 544 din Legea 303 pe 2004 republicată care se referă la statutul procurorilor şi judecătorilor", a motivat Antonescu.

"În aceste condiţii, ca preşedinte al PNL, de copreşedinte al USL, de preşedinte al Senatului, nu am avut şi nu am ce negocia nici cu preşedintele României, nici cu altcineva, nu am exercitat nici eu, nici vreo altă persoană din PNL niciodată vreo influenţă, cu atât mai puţin vreo presiune, nu am făcut nicio sugestie ministrului Justiţiei", a precizat Crin Antonescu.

"Nu a avut şi nu va avea loc sub nicio formă o negociere între minte şi preşedintele României în legătură cu acest subiect. Ştiu că punctul acesta de vedere al legii, punctul principal în această chestiune este împărtăşit şi de premier, şi în sensul acesta cred că şi dl Traian Băsescu, care a vorbit multă vreme despre aceleaşi principii pe care le invoc şi le respect, ar trebui să înţeleagă că nu are subiect de negociere, că aceste lucruri nu se mai pot schimba peste noapte, că legea trebuie respectată, că nu putem, când îi convine domniei sale, să schimbăm înţelesul unor articole din Constituţie sau să ignorăm articole explicite din lege. Nu putem fi de acord cu ideea că am putea să negociem procurori - unul mie, unul ţie sau cum doreşte dl Băsescu - nu putem fi de acord că legea e ignorată şi CSM face propuneri pe care le avizează ministrul Justiţiei. Avem o lege, o înţelegere de principiu cu instituţiile europene, care adaugă sau dezvoltă la această lege, neputând s-o exceadă sau s-o infirme şi cred că lucrurile se rezolvă principial, corect", a mai spus preşedintele PNL.

Este suficient. Faptul că Băsescu va mai încerca să împiedice desemnarea unor procurori în fruntea parchetelor împiedicând finalizarea unui proces legal, este de o importanță secundară. Chiar dacă presa de mântuială din România va face din aceste acțiuni băsesciene „știri de importanță națională”. Vor fi la fel de importante ca știrile privind viața de noapte în localurile din țară.

Rămâne ca Mona Pivniceru să reia procedura de selecție a procurorilor pentru aceste funcții, important este ca procurorii care sunt sătui de ingerințele lui Băsescu și a sinistrei Monica Macovei în viața Justiției să își asume schimbările necesare și să candideze. Pus în fața faptului împlinit, Băsescu nu va avea ce face. Încă un refuz al lui ar fi pentru el o notă nu proastă, ci foarte proastă. Nu în fața noastră, ci în fața acelor străini care, cu dispreț față de noi și cu încălcarea celor mai elementare reguli de comportament diplomatic, au cauționat menținerea la putere a lui Băsescu atunci când o întreagă țară s-a exprimat pentru demiterea lui.

Algeria. Amănunte clarificatoare. Presa can-can-istă este la pământ.

Apar unele amănunte cu privire la criza din Algeria. Amănunte care mă îndeamnă să cred că dezbaterile de până acum din presa noastră și cea străină au fost niște tâmpenii cu moț.

Iau informațiile de la Agerpres.

O primă informație de valoare, fără doar și poate. Angajații din complex au luptat cu teroriștii. Acei angajați ai complexului au fost persoane înarmate capabile să ducă acțiuni de luptă. Probabil foști militari sau persoane special antrenate pentru acțiuni de luptă la specificul zonei. Au existat pierderi.

Unul dintre teroriști a fost angajat ca șofer la una din firmele din complex. Și-a dat demisia cu un an înainte. A fost ucis în lupta cu angajații complexului. Evident că individul cunoștea foarte bine terenul și organizarea în mare a complexului. Având în vedere relatarea românului întors în țară, se pare că șoferul terorist nu cunoștea dispunerea în cadrul complexului a locurilor de odihnă și a birourilor altor firme. Pe undeva, teroriștii au acționat în orb. Din acest motiv au existat persoane care au scăpat prin propriile forțe.

Majoritatea ostaticilor au fost uciși cu un glonț în cap. Trag concluzia că uciderea personalului complexului s-a produs în etape, de la primul moment al acțiunii și până la momentul atacului algerienilor. Prea mulți ostatici ar fi împiedicat acțiunile de luptă cu armata algeriană. Numărul de ostatici (persoane în viață !) a fost o „glumă proastă” din partea presei. Se poate trage concluzia că nu au existat ostatici. Pur și simplu numărul de teroriști era prea mic pentru a administra și ținerea de ostatici. În condițiile în care teroriștii erau preocupați să curețe complexul de luptători și să împiedice comunicarea cu exteriorul a celor ascunși. Un pericol real pentru ei. Se afla astfel numărul lor, dotarea, echipamentul, modul de acțiune. Mai mult, nu puteau împărți resursele de apă și hrană cu eventualii ostatici. Culmea, în timpul luptei cu cei din complex să detașezi luptători pentru supravegherea ostaticilor și hrănirea acestora, asigurarea minimului de confort (permisiunea de a merge la toaletă, consumul de alimente etc.) prevenirea revoltei acestora etc. Este evident, pentru mine, că de la primul moment al luptei s-a optat pentru uciderea persoanelor prinse. Nu este exclus să se fi urmărit prinderea și ducerea pe teritoriul statului vecin a unor personalități din complex pentru răscumpărare, după provocarea unor distrugeri semnificative complexului însă nu s-a ajuns la acea fază. Distrugerea teroriștilor s-a produs înainte de încheierea primei lor faze de luptă.

Ce ne facem noi cu habarniștii prețioși din presa noastră ? Un Chireac, nu știu care consilier de consilier guraliv și prost grămadă, fătucile care pun întrebări idioate ...

Criza PNL este una de creștere a partidului.

„Miza Congresului este rezolvarea crizei de creștere a partidului” spune deputatul Radu Zlati pe blogul său.


Sunt unul dintre cei care au susținut și susțin că PNL are vocația de a fi un partid de mase. Un partid care poate concura cu PSD pentru atragerea către doctrina liberală, către comportamentul liberal și guvernarea liberală mari mase de oameni. Sunt convins de acest lucru pentru că realitatea socială este alta decât cea din anii 1990, ca să nu mai spun de perioada ante și inter-belică.

Se vorbește, în general, despre clasa de mijloc, ca fiind formată din persoanele care au o anumită stare materială ce sunt independente de asistența socială. Corect, până la un anumit moment. Nu se vorbește însă de capacitatea unui număr din ce în ce mai mare de persoane de a fi independente economic dacă li se asigură condițiile de a produce bunuri și presta servicii. Nu se vorbește despre natura bunurilor și destul de puțin a serviciilor pe care persoanele educate le por crea și valorifica. Judecăm societatea românească ca pe timpurile industrializării și nu o vedem cum pătrunde, liber, în societatea informațională. Nu vedem cum cetățeanul român depășește limitele pieței muncii din propria țară pentru a se încadra în piața muncii de pe continentul European și chiar în piețele din alte țări și continente. Educația, instruirea bună, inteligența și capacitatea de adaptare, predispoziția către învățarea limbilor străine sunt deja valori ale tipului de societate în care am intrat însă nu suntem conștienți (?!) de ea.

Ei bine, aceste persoane care nu au o proprietăți materiale - în sensul tradițional acceptat -, au capacitatea de a acumula și de a deveni astfel de proprietari dacă își doresc acest lucru. Poate că nu își doresc, considerând că o proprietate sub forma unui teren, a unui imobil etc. le îngrădesc libertatea de mișcare.

Avem o legislație a muncii, sub presiunea sindicatelor - o altă construcție care devine „ancestrală” -, care se menține încă pe linia angajărilor și a contractelor de muncă și refuzăm să vedem că numărul de salariați este în descreștere în favoarea parteneriatelor. În plină eră a roboticii umblăm după tinichigii auto și vopsitori auto, după strungari și frezori și facem o legislație favorabilă lor împiedicând parteneriatul între firmă și liberii profesioniști care au nevoie de altfel de contracte, de contracte de parteneriat profesional. Viitorul va fi al partenerilor, angajații urmând a intra în istorie. O firmă modernă își externalizează unele activități ce nu mai țin de obiectul principal de activitate. La noi se refuză o astfel de evoluție.

PNL a ajuns la o mărime care elimină conceptul partidului balama. Trebuie să înțelegem că acea clasă mijlocie, văzută și numărată cu ochelarii de cal ai proprietății materiale înregistrate la notar este, pe zi ce trece, depășită numeric și valoric de cei care sunt baza societăților moderne.

Mi-a plăcut postarea lui Radu. Judecă bine.

Populisme și prostie. La greu.

Ca să aibă o lege a bugetului cât de cât rezonabilă pentru condițiile actuale, Guvernul trebuie să taie pe ici pe colo prin părțile esențiale și să pună sumele necesare acolo unde există salariați și pensionari care urmează a primi, potrivit legilor în vigoare, unele majorări - de fapt, corelări cu inflația și revenirea la veniturile nominale amputate de guvernele demente Băsescu-Boc. Greu. Va trebui să țină seama și de ciudățenia dată de legea alegerilor parlamentare care ne-a umplut de tot felul de „redistribuiți”, astfel că am umplut Parlamentul cu toți neaveniții nației. Cei din ARD și PP-DD.

Pe lângă politicienii din parlament care își apără drepturile, cunoscute până acum, în special confortul, fie la cazare fie la deplasare, ca să nu spun de numărul de angajați pe care ar trebui să îl aibă în calitate de personal de sprijin, apar și mafioți care răstălmăcesc legea și constituția pentru a mai câștiga ceva popularitate. Practic, a început campania PDL și PP-DD pentru alegerile din 2014 pentru Parlamentul European. Populismul va fi în floare.

Toată lumea vrea. Normal, pe undeva. Normal pentru avem această „cultură” a căpușării bugetului public. Cum-necum să luăm ceva de la sacul ăla care conține veniturile statului din taxe și impozite și să le dăm celor care ne-au ajutat să ajungem la putere. Undeva în aval, cei care primesc acum ne vor îndestula mâine, din chiverniseala lor pentru a mai repeta figura în alt mandat.

Presa se implică. Pervers și tembel. Pe bază de comenzi. Ale grupurilor de interese. Foarte activi sunt cei care reprezintă medicina privată. O mare parte a medicilor care au jonglat cu statutul de medic la stat și medic la privat. Medic și decident la stat a avut tot interesul să țină pe loc instituția sanitară, să nu îi pună în funcțiune aparatura cu care diferitele guverne le-au dotat (exclus PDL) pentru ca anumite expertize și examene clinice să se desfășoare la privatul unde el își exercita cea de a doua normă de muncă. Acum sunt în pericol să aleagă: ori la stat, ori la privat. Reglementările ministrului Nicolăescu și ale lui Arafat dă șansa spitalelor de stat să devină performante. Un mare pericol pentru spitalele private. Un pericol pentru că prestația lor este pur comercială, scopul fiind câștigul financiar și nu obiectivul național: starea de sănătate a populației. Îi doare-n fund de asta. O populație sănătoasă duce la reducerea veniturilor lor.

CSM este pe muchie de cuțit. Guvernul își continuă reforma în Justiție. Cu toate impedimentele procurorilor. Pe de o parte, fără a adopta o poziție politică partinică, Mona Pivniceru dă semnale de calm și echilibru. Place. Judecătorii nu s-au aliat demersului guvernamental însă prin prestația lor din ultimul timp arată că sistemul Justiției a fost grav afectat de ingerința politicului. Ponta vine și atacă la fundamentul influenței politicului. I-a anunțat pe procurorii din CSM că în Constituție se va corecta articolul care prevede controlul asupra procurorului de către șefii lui direcți în cazurile în care a fost investit cu acțiunea penală astfel că vor fi la fel de independenți ca judecătorii. O astfel de măsură transformă șefii de parchete în simpli administratori ai unui patrimoniu. Sper ca în legile în materie să fie și sancțiunile necesare pentru eventualii șefi de parchete care nu înțeleg această independență. Ba și pentru procurorii care admit astfel de intervenții. Sper ca sancțiunea să fie excluderea din magistratură. Ar fi cea corectă, pe lângă alte sancțiuni penale. Ar mai fi și problema foarte de actualitate a dreptului procurorului de a bloca un dosar penal cu NUP sau cu tergiversarea unei cauze penale pe motiv de „complexitate a cauzei”.

Până nu apare legea bugetului vorbim vorbe. Abia apoi vom vedea ce anume vor face miniștrii în anul care urmează.

Justiția trebuie să răspundă pentru abuzuri și incompetență

Aseară, la A3, la emisiunea lui Gâdea, au fost discutate condamnările și pedepsele cu închisoarea împotriva unor nevinovați.

Marcel Țundrea, Mihai Moldoveanu și alții.

După 12 și 17 ani de pușcărie s-a dovedit și s-a constatat că sunt nevinovați. Din nefericire, nu sunt singurii. Coșmarul nostru are un catalog plin de nume de nevinovați ținuți în arest preventiv sau condamnați. Nu ne deosebim cu nimic de regimurile totalitare, din moment ce procurorii impun condamnările după cum vor ei, pentru a avea un condamnat iar judecătorii dau dovadă de o crasă incompetență și admit măgăriile procurorilor.

Condamnând pe nevinovați procurorii și judecătorii în cauză au lăsat vinovații în libertate. I-au invitat, de fapt, să comită noi crime, noi abuzuri, noi fărădelegi. După cum au judecat, le-au devenit complici. Prin condamnările unor nevinovați au devenit, cu știință, coautori ai crimelor următoare săvârșite de adevărații vinovați. Indiferent cum se vor fi materializat acele crime.

Dacă A3 va continua cu scoaterea la lumina zilei a acestor crime ale procurorilor și judecătorilor, dacă va continua dezbaterea pe marginea lor și va reuși să le impună dezbaterii publice vom avea șansa să ne reformăm Justiția plecând de la cerințele societății civile. După comportamentul lor de acum, procurorii și judecătorii se comportă ca stăpânii de sclavi care au drept de viață și de moarte asupra sclavilor, adică a noastră. Trebuie să răsturnăm această situație și să le reamintim că ei sunt în slujba noastră, ei exercită un atribut constituțional care se traduce în serviciul public de a face justiție. Unii trebuie să adune probele, potrivit legii, pentru a duce vinovații în fața instanței competente - procurorii - iar ceilalți trebuie să judece și să decidă sancțiunea ce trebuie aplicată acestora pentru faptele comise.

Justiția noastră a condamnat pentru orgoliul profesional al unor incompetenți. Nu au făcut dreptate, rolul Justiției. Au comis nedreptăți mai mari decât criminalii care ar fi trebui să ajungă după gratii. Au încălcat unul din principiile de bază ale Justiției: decât să condamni pe nedrept un nevinovat, mai bine scapă 10 vinovați.

Ce este Justiția ? Cum este ea reglementată ? Cine sunt actorii acestei puteri ?

Suntem în fața unui proces social intens. Definirea Justiției ca a treia putere în stat. Zbuciumul din Consiliul Superior al Magistraturii generat de încercarea de confiscare a Justiției de către Daniel Morar în numele și pentru beneficiul lui Traian Băsescu, prin numirea în fruntea CSM a procurorului Hăineală a adus în atenția opiniei publice a treia putere în stat, Justiția. Justiția care se arată a fi confuză, dezorganizată, manipulată politic, partizană politic, din cauza unor persoane ahtiate de putere. O putere care nu poate aparține celor care nu au calitatea de a exercita această putere. Mai mult, au un atribut care nu le poate aparține, acela de „magistrat”. Aici este vorba despre procurori.

Judecătoarea Alina Sorinela Macavei de la Inalta Curte de Casație și Justiție își exprimă un punct de vedere pe care îl apreciez. Este în linia altor puncte de vedere exprimate în aceste zile.

Sunt de acord cu ele. Nu sunt de acord cu calitatea de magistrat acordată prin Constituție și lege procurorilor. Pentru că în procesul penal, judecătorul trebuie să fie egal depărtat de ceilalți participanți la proces: procurori, avocați, părți, martori. Pentru că judecătorul este singurul care decide cu privire la finalitatea unei cauze. Este singura persoană cu adevărat independentă în acest proces. Este singurul inamovibil. Este cel care are „imperium”, cel care ”taie cu sabia nodul gordian” al cauzei deduse judecății.

Pentru că nu am garanția că articolul de pe platforma „juridice.ro” va putea fi accesat, preiau unele paragrafe de acolo:

„Încă de la început, câteva noţiuni se impun a fi precizate, pentru că produc confuzie nu atât din cauza interpretării lor, cât mai ales prin modul în care sunt reglementate.

În Constituţie, în capitolul privind “autoritatea judecătorească” sunt cuprinse, în secţiuni separate: instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, ceea ce duce la concluzia că această noţiune include atât pe judecători, cât şi pe procurori.

Potrivit art. 1 alin.1 al Legii nr. 304/2004, “puterea judecătorească”,  privită ca una dintre cele trei puteri ale statului, se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, deci este alcătuită numai din judecători, pe când „magistratura” este activitatea desfăşurată atât de judecători, cât şi de procurori, în conformitate cu art. 1 al Legii nr. 303/2004.

„Justiţia” se realizează prin instanţele judecătoreşti, deci de către judecători, în temeiul art. 126 alin. 1 din Constituţia României şi art. 2 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.

Art. 1 al Legii nr. 317/2004 stabileşte că garantarea „independenţei justiţiei”, deci a judecătorilor, este realizată de către Consiliul Superior al Magistraturii, ai cărui membri răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului.

Textele legale menţionate vehiculează noţiuni precum: „autoritate judecătorească”, „putere judecătorescă”, „justiţie” şi „magistratură”.

Din analiza coroborată a articolelor, se desprinde concluzia că noţiunile de „putere judecătorească”, respectiv de „justiţie” includ numai instanţele, adică pe judecători.

Pe de altă parte, noţiunile de „autoritate judecătorească” şi de „magistratură” includ atât pe judecători, cât şi pe procurori, datorită referirii în mod expres la ambele categorii profesionale.

Deşi aceste distincţii sunt clare, legiuitorul îşi pierde consecvenţa prin acordarea, în art. 1 alin. 1 al Legii nr. 317/2004, către Consiliul Superior al Magistraturii a rolului de garant al independenţei „justiţiei”, adică a independenţei judecătorilor, deşi acest organism colegial este constituit din judecători şi procurori.

Prin urmare, legiuitorul român a apreciat că independenţa justiţiei, adică a judecătorilor, este aceeaşi cu cea a procurorilor, din moment ce a înţeles să realizeze un organism comun, unit sub egida noţiunii de „magistratură”, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, în scopul de a o apăra.

Realizarea unei analize de detaliu asupra poziţiei procesuale, responsabilităţii şi a rolului decizional avut de judecător, respectiv de procuror, în cadrul procesului penal, în mod preponderent, dar şi în cadrul procesului civil, în anumite tipuri de cauze, în scopul identificării unor eventuale interese comune ale celor două categorii profesionale, nu se impune la acest moment, câtă vreme Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România, reţinând că „în România, procurorii, acţionând în calitate de reprezentanţi ai Ministerului Public, subordonaţi, mai întâi, procurorului general, apoi ministrului justiţiei, nu îndeplinesc condiţia de independenţă în raport cu puterea executivă (…) independenţa faţă de executiv fiind inclusă printre garanţiile pe care le presupune noţiunea de “magistrat” (Hotărârea Pantea împotriva României, paragraful 238, idee exprimată anterior şi în Hotărârea Vasilescu împotriva României din 22 mai 1998, care, în paragraful 41, ne aminteşte că “tribunal”, potrivit  art. 6 alin. 1, adică instanţă judecătorească în sens generic, este numai un organ care se bucură de plenitudine de jurisdicţie, răspunzând unei serii de exigenţe, precum independenţa faţă de executiv, ca şi faţă de părţile în cauză).

O astfel de constatare face de prisos orice analiză mai aprofundată, deoarece se afirmă în mod ritos de către instanţa europeană că în România procurorul nu este magistrat, deoarece este subordonat executivului, motiv pentru care nu prezintă garanţiile de independenţă pentru a lua decizii şi cu privire la judecători, în cadrul plenului  Consiliul Superior al Magistraturii.

Deşi ar putea exista o zonă de congruenţă a intereselor celor două categorii profesionale, rezultând din rolul procurorului de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, acest considerent este insuficient pentru a înlătura argumentul lipsei de independenţă a acestuia faţă de executiv.

Deşi lipsit de o independenţă reală, procurorul este inclus într-un organ colegial, Consiliul Superior al Magistraturii, care are ca principală menire tocmai garantarea independenţei justiţiei, ceea ce este un nonsens.

În pofida acestor statuări ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, în urma revizuirii Constituţiei din anul 2003, s-a păstrat în art. 132 subordonarea procurorilor faţă de ministrul justiţiei, dar şi calitatea acestuia de magistrat, deşi hotărârile Curţii sunt obligatorii pentru România, ca stat contractant, conform art. 46 alin. 1 din Convenţie.

Prin urmare, legislaţia naţională nu a fost pusă de acord cu jurisprudenţa CEDO, iar Consiliul Superior al Magistraturii reflectă prin activitatea sa această inadvertenţă, neputând funcţiona coerent şi eficient, în absenţa unei baze legislative care să asigure întreaga gamă de garanţii menită să aducă o independenţă reală pentru procurori, absolut necesară pentru includerea lor în noţiunea de „magistrat”, astfel cum este definită în jurisprudenţa CEDO.

În acest hăţiş legislativ, bazat pe neconcordanţe interne şi nerespectarea unor principii asumate de România prin aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecătorii şi procurorii se folosesc de pârghiile existente pentru a-şi îmbunătăţii statutul. Numai că, atunci când instrumentele sunt inadecvate, se produc inevitabil fricţiuni care dovedesc astfel că cele două categorii profesionale nu au întotdeauna scopuri comune”.

Sper ca zbuciumul generat de intențiile lui Traian Băsescu de confiscare a Justiției prin intermediul lui Daniel Morar, a Oanei Hăineală, a altor procurori, a unor judecători ca Livia Doina Stanciu, Alina Ghica sau Cristi Danileț etc. să ducă, până la urmă, la stoparea acțiunilor băsesciene, la modificările constituționale și legislative care să reașeze Justiția pe un făgaș normal.

Nu poți avea un stat de drept cu o Justiție confiscată de o poliție politică așa cum se prezintă, azi, corpul procurorilor din România. Nu poți avea un stat de drept nici cu un corp al judecătorilor care are în compunere magistrați care își motivează hotărârile ca instanțe de judecată cu extrase din note de fundamentare sau expuneri de motive de la actele normative ale guvernelor Boc în dauna cetățenilor care au reclamat încălcări grave ale drepturilor lor tocmai de către cei care au emis respectivele acte normative cu încălcarea unor prevederi constituționale sau legale, a unor drepturi deja câștigate. Nu poți avea justiție cu judecători care se comportă ca pe timpul comunismului când respingeau acțiunile contra statului sau a unor unități economice de stat pe motiv că statul nu poate fi dat în judecată.

Comemorarea împlinirii unui an de Piață a Universității

Ieri am comemorat anul. Azi ar trebui comemorat anul primei ocupări a carosabilului și primele ghionturi date de jandarmi. Mâine ar trebui comemorate primele „bătăi” date de jandarmi manifestanților pentru gloria lui Băsescu și a clicii lui de la guvernare ...

S-a strigat „Jos Băsescu”. La fel ca acum un an au fost și dintre cei care au încercat „să organizeze” în folos propriu prezența oamenilor la manifestație. Fiecare cu problema lui. A mea a fost „Jos Băsescu”. Singura dintre dorințele de atunci care nu a fost împlinită. Motivul neîmplinirii „a fost prezent” în piață sub forma unei caricaturi:

M-am bucurat să îmi întâlnesc prietenii, cunoscuții, să continui sau să port noi discuții - de ex. cele cu comunistul proprietar de terenuri sau cu cei care au soluții radicale pentru tot ce mișcă în viața publică. Cezar Avrămuță era prezent, la fel ca întotdeauna. Cu drapelul lui uriaș.

Când am simțit că mi-au înghețat picioarele, tremurând, am plecat spre casă. Alții au rămas. La televizor, acasă, am văzut că cei mai organizați și veniți pentru imagine publică au profitat de prezența televiziunilor. Așa a fost și „mai an”.

Am un mare regret. Sincer. Sunt mâhnit de faptul că interesele mărunte ale unor orgolioși și vanitoși politici au dus la ruperea unor prietenii. Păcat.

Banul de la stat merge la spitalul de stat. Se clarifică sistemul de sănătate finanțat de stat.

Iau comunicatul de la Agerpres. Ministrul Eugen Nicolăescu a dat clarificări privind activitatea din perioada următoare a ministerului.

Pe fond, banii de la stat se duc în sistemul de sănătate de stat. Vor fi decuplate spitalele private.

Serviciile private contractate de spitale vor fi revăzute.

Urmează clarificarea dualității prestațiilor medicale. Se va alege o variantă. Medicii vor practica doar la stat sau vor trece la privat.

Cei care vor solicita pacienților să își aducă medicamentele de acasă, vor părăsi sistemul medical.

Mie îmi place.

Într-un partid mare, nu e loc de tumbe mici

Aseară, în „imperiul  ciutăcesc”, la „Vorbe grele” de la Antena 3, Crin Antonescu a răspuns la întrebări, a comentat zvonuri și bârfe portocalii, și-a exprimat poziția față de „opozanții” din PNL. S-a comportat ca un om politic cu anvergură care are responsabilitatea de a reprezenta cel mai mare partid politic liberal din România. A doua forță politică a țării. Partener la o guvernare care are obligația politică de a repara daunele imense aduse țării de Traian Băsescu și partidul lui de mafioți afiliați Popularilor Europeni.

Pentru că nu am găsit, încă, înregistrarea emisiunii, iau de la fițuica lui Dan Andronic, Evenimentul Zilei, o înregistrare de la eveniment:

„"Niciodată nu s-a pus problema excluderii acestor oameni", a spus președintele PNL despre Călin Popescu Tăriceanu sau Ludovic Orban. "Nu doresc să exclud pe nimeni. În ceea ce-l privește pe Chiliman, dacă colegii mei îi vor cere excluderea eu le voi cere să amâne aceasta chestiune. Eu doresc să facem un Congres", a declarat Antonescu. Acesta i-a poftit pe contestatarii săi din partid să candideze cu acest prilej, avertizându-i că după aceea va întoarce foaia. "După Congres, PNL va trebui să se comporte ca un partid mare, și într-un partid mare nu e loc de tumbe mici", a declarat el. "Oameni care să vorbească aceleași texte ca Elena Udrea și Traian Băsescu nu veți mai vedea în PNL".

Antonescu și-a exprimat însă îndoiala că primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, unul dintre cei mai vocali contestatari ai săi, ar fi "unealta lui Traian Băsescu". "Nu e unealta lui Traian Băsescu. Dl Băsescu a jucat întotdeauna propriile sale partide politice, are o statură de jucător. Oamenii frustrați, care intră în această cruciadă împotriva lui Antonescu, n-au suficientă imaginație, forță sau credință în ceva ca să găsească alte formule de a se război cu Antonescu decât cele pe care le aud de la B1TV sau care le provin contra cost de la Dan Andronic", a continuat acesta atacul la adresa lui Chiliman, pe care l-a calificat drept "un spirit slab, adică manipulabil".

Antonescu i-a mai transmis lui Chiliman că liberalismul "mai înseamnă și altceva decât reanveloparea blocurilor la de trei ori prețul".

Președintele PNL s-a răfuit și cu Călin Popescu Tăriceanu, spunând că nu înțelege cum poate fi el acuzat că s-a abătut de la liberalism prin constituirea parteneriatului cu PSD când și Tăriceanu s-a menținut în fruntea guvernului, în 2007 și 2008, tot cu ajutorul social-democraților. Acesta a mai comentat că Monica Macovei, ale cărei greșeli trebuie acum să le" repare" USL, a fost numită în funcția de ministru al Justiției de Tăriceanu, la fel ca și fostul șef al ANI, Cătălin Macovei, și Horia Georgescu, care conduce instituția în prezent. "Sigur, fără să știe omul ce va face Monica Macovei", i-a acordat el circumstanțe atenuante fostului premier. Pe principiul divide et impera, Antonescu a adăugat că probabil Chiliman crede că Tăriceanu și-a pierdut curajul politic și ce aceea se angajează personal în lupta cu președintele PNL”.

Este evident că în PNL se vor tranșa lucrurile în cadrul viitorului Congres. „Pucistul” Chiliman va fi invitat să se adreseze Congresului PNL cu acuzele pe care le aduce lui Crin Antonescu și să ceară Congresului alegerea unei alte conduceri pentru a sancționa astfel „derapajele pe care Crin Antonescu le are de la liberalism și democrație”. Ludovic Orban este invitat, de asemenea, să se adreseze Congresului, la fel oricare alt membru de seamă al PNL.

Crin Antonescu acționează inteligent. Duce problemele din interiorul partidului în fața Congresului, acolo unde se pot exprima, liber, toate organizațiile din țară. Acolo unde el își poate prezenta raportul de activitate, acolo unde acest raport va fi evaluat în mod oficial, acolo unde votul reprezentanților organizațiilor locale nu mai poate fi pus la îndoială. Acolo unde criticile la adresa lui Antonescu, aduse de Chiliman, Orban sau Tăriceanu pot primi acceptul sau refuzul reprezentanților la Congres a liberalilor români. La Congres se vor exprima intențiile de preluare a conducerii partidului de către Chiliman sau se va continua cu Antonescu. Dacă va recâștiga Antonescu, atunci este evident că se vor face propuneri de excludere din partid a unor „dizidenți” deveniți celebri. Iar Chiliman va fi unul dintre ei. Exclus în cadrul unui Congres, toate alegațiile cu privire la conducerea abuzivă a lui Crin Antonescu pică. Iar cei care vor rămâne în PNL vor avea posibilitatea să tacă, măcar până în 2014 când, după alegerile prezidențiale, când va avea loc un alt Congres.

Tot aseară, la B1 Tv, pupincuristul Dan Tapalagă se strofoca să îi creeze lui Chiliman toate condițiile pentru a mușca cu gura plină de venin și neputință din Crin Antonescu. Iau textul tot din EvZ.

”Pentru interesul personal de a ajunge președintele României a atentat la statul de drept în România. Asta s-a întâmplat. (...) Cred că pericolul este dorința aceasta extraordinară de putere a lui Crin Antonescu, care, de fapt, l-a făcut să calce pe orice (...) Eu am sancționat aceste lucruri când s-au întâmplat. Am primit multe telefoane de la mulți oameni din diverse organizații, unele foarte importante. Mi-au spus că mă susțin i i-am întrebat de ce tac. Aici eu sper ca ei să treacă peste fricile lor. Este frica de a fi exclus. S-au creat mecanisme de represiune în partid. (...) Pentru a ajunge președinte Crin Antonescu a atentat la statul de drept, astea nu sunt glume. A mai și semnat un acord prin care propunea desființarea Curții Constituționale și DNA. În momentul în care nu am un răspuns la aceste lucruri, nu este și tăcerea un răspuns? (...). Cred că s-a înconjurat cu oameni slabi. Conducătorii slabi au nevoie de oameni slabi (...) Toate lucrurile acestea arată că pentru interesul lui personal e dispus să calce în picioare orice, indiferent cum (...) Îl cunosc de foarte multă vreme pe Antonescu, din 1990, doar că am constatat acum, în ultimul an și jumătate, cât de puțin îl cunosc. Cred că pur și simplu ne-a păcălit pe toți. În momentul în care tu calci pe orice ca să-ți atingi scopul personal de putere poate să facă orice. Pentru el democrația chiar este ca o adunare unde sunt doi lupi și un miel care votează ce urmează să mănânce la prânz”, a spus Andrei Chiliman în emisiunea ”Discuția Săptămânii”.



Aceste lucruri va trebui să le spună Chiliman și în fața Congresului. Dacă are susținători, atunci vor trebui să formeze o majoritate care să sancționeze pe Crin Antonescu pentru conducerea abuzivă și dorința de a ajunge Președintele României ca reprezentant al PNL.

Chiar este culmea Chiliman. Prin criticile aduse lui Crin Antonescu critică PNL pentru că a luptat și a reușit să ajungă a doua forță politică a țării și că are intenția ca prin alianța cu PSD să dea primul Președinte al României din tabăra liberală. Eu constat că din cauza urii față de Crin Antonescu, Andrei Chiliman dă semne că regretă căderea PDL și pierderea puterii de către Traian Băsescu.

Mișcarea anti-Antonescu creată de Chiliman s-a transformat într-o mișcare anti-PNL, unde se luptă să se evidențieze mai multe grupuscule, printre care cel de la „România liberală”. Sunt curios să văd câți vor însoți pe Chiliman după Congres. Chiliman speră ca Tăriceanu să i se alăture. Eu nu cred, însă nu pot garanta că nu va fi așa. Nu cred că Tăriceanu se va complace jocurilor făcute de Chiliman și Moisescu, mai ales că Antonescu nu vrea să facă jocuri mici și duce „litigiul” în fața Congresului PNL. Acolo Chiliman este mic iar Antonescu mare.

Măcinat de orgolii, vanitos peste măsură, Chiliman se apropie de sfârșitul carierei politice. Asta simt eu.

FMI a greșit. Cretinul Boc se laudă cu greșeala. Nu vede că este penibil.

O parte a presei insistă pe ”raportul de 444 de pagini publicat pe 31 decembrie 2012 sub semnătura a două dintre personalităţile eminente ale FMI, Olivier Blanchard (economistul-şef al instituţiei) şi Daniel Leigh”, începe Cristian Unteanu articolul din Adevărul. În concluzie, FMI a greșit grav în evaluarea situației țărilor pe care le-a constrâns la austeritate din cauza unei variabile într-un model matematic. Ete fleoșc. Ca să vezi. Noi, românii, fiind unii dintre cei care au suferit cel mai mult și mai cumplit. Pe lângă eroarea FMI, s-a adăugat orgoliul și prostia analiștilor economici români și a economiștilor consilieri care au pus lui Băsescu pe tavă tot felul de tâmpenii astfel încât acesta a dat dispoziție iar Boc a executat cele mai idioate măsuri de „ajustare economică” pentru a intra în „normalitate”. A recomandat FMI reducerea salariilor cu 10%, idiotul Băsescu și cretinul Boc au plusat la 25%. Au rezultat morți, oameni nevinovați cărora le-a fost distrusă viața, țara a intrat în haos și în decădere economică, sistemele naționale au fost hăcuite și dezmembrate, România a intrat în haos, similar cu cel al regimului comunist de până în 1989. Corupția s-a multiplicat față de cea de pe timpul guvernării Năstase.


Sinistru este că la „eroarea” FMI s-a alăturat Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții care ne-au impus să acceptăm toate idioțeniile lor.

Ar fi mult de povestit, însă se impune a arăta că sinistrul Boc și susținătorii lui din PDL - Udrea, Vass etc. - promovează azi ideea că au făcut bine ce au făcut și că Ponta beneficiază de binefacerile guvernărilor lui.

"Au luat cireaşa de pe tort, după ce noi am pregătit toate măsurile necesare" - notează EvZ.

Cristian Unteanu finalizează cu întrebarea care ar trebui să fie la baza oricărei guvernări: „Există un laitmotiv în toate discuţiile de la Bruxelles: avem nevoie să revină încrederea investitorilor în pieţele noastre! Corect, dar despre încrederea cetăţenilor, victimele neputinicoase ale unor politici de austeritate dovedite grşite şi absurde, oare când vorbim?”.

Nu trebuie să uităm guvernările băsiste, catastrofale nu doar pentru economie, ci pentru viața noastră în general. Nu trebuie să ne oprim în arăta fața hâdă a guvernărilor Boc, mai ales acum când Boc, Udrea, Vass și unii dintre economiștii care au cauționat măsurile ies cu impertinență în față să ne aburească cu justețea măsurilor luate și corectitudinea evaluărilor lor. 

Nu trebuie să uităm chiar dacă unii din cei care au „apreciat” măsurile băsesciano-bocciste sunt acum la putere fie în PSD fie în PNL, fie în UNPR sau PC. Mai mult, unii sunt consilierii lui Ponta și ar trebui să ne alertăm serios. Indiferent de numele lor și de reputația pe care cu sprijinul deșănțat al presei și-au câștigat-o. Sunt tributari șabloanelor impuse de FMI, BEI sau BM, sunt admiratori ai șabloanelor economice impuse de corporațiile străine în detrimentul statelor, sunt cei care prin ceea ce scriu și prescriu promovează o nouă formă a sclaviei la nivel mondial. Sunt cei care au susținut guvernele de paiațe ale PDL, la rândul lor paiațe umile ale potentaților internaționali.

PNL afiliat PPE ?

 

Știre pe Mediafax, vorbe mai vechi, bănuieli și discuții, dorințe și controverse.

Discuțiile sunt mai vechi. Înainte de producerea defecțiunii Stolojan-Stoica ideea unei fuziuni PNL cu PD și trecerea la PPE era o variantă valabilă de lucru. După defecțiune, PD trece de la stânga la dreapta, într-o noapte și devine din cel mai adevărat partid socialist, cel mai adevărat partid capitalist din România.

PNL are între membrii săi oameni cu orientări nuanțate. Unii sunt conservatori - curtați intens de PDL și FC -, alții centriști dar și social-liberali. Echilibrul PNL vine tocmai din faptul că este un partid de centru-dreapta, componenta aceasta fiind majoritară. Însă nu este exclusă componenta socială a partidului - nu socialistă, cum mănâncă rahat unii și alții -, România fiind o țară a cărei populație este eminamente săracă, consecință a sărăcirii în anii de dictatură comunistă la care s-au adăugat anii de „evoluție” capitalistă sub stindardul „gorbaciovist” purtat de Ion Iliescu. Peste „gorbaciovismul” lui Iliescu s-a suprapus „hapsânismul” lui Traian Băsescu și a clicii care l-a susținut pe timpul guvernărilor lui cu Boc și Ungureanu. Promovând libertatea omului, promovând drepturile și libertățile lui fundamentale nu poți trece cu vederea starea socială a majorității copleșitoare a populației. Avem o populație săracă, slab instruită, pentru care trebuie găsite soluții de evoluție astfel încât independența economică a individului față de stat să devină o realitate. În primul rând trebuie realizată independența economică a cetățeanului. Având ce să apere, cetățeanul va înțelege mai bine valorile liberale sau, de ce nu, creștin-democrate. Altfel, nu.

În fine. Să spunem că în contra opoziției unor membri ai PNL (de ex. Tăriceanu) care susțin rămânerea PNL în ALDE, alături de ceilalți liberali europeni, se adoptă decizia de a trece în componența Popularilor Europeni alături de PDL, UDMR, PNȚ-CD și probabil că urmează, FC și NR. Din adversari politici devenim prieteni politici urmând ca în conducerea PPE să ne reprezinte, nici mai mult și nici mai puțin, madam Boagiu și șovinul Tokeș.

Pe de o parte, intrarea PNL în PPE cu mărimea parlamentară și puterea administrativă actuală eclipsează puternic toate celelalte partide românești membre ale PPE. Tradiția spune că PDL se va împotrivi frenetic, va fec și pe dracu în patru ca PNL să nu fie admis în PPE. Normal. Își pierde poziția de partid de dreapta dominat în România în varianta PPE. PNȚ-CD va fi și el împotrivă. Are și el o poziție de apărat, cea de cel mai vechi partid istoric român afiliat PPE. Pe care o va pierde. UDMR va acuza liberalii de naționalism, de antimaghiarism etc. Totuși, PPE va accepta aderarea PNL pentru că va reveni, astfel, la putere în PE și dominant în statele membre ale UE. Nu este exclus ca exemplul PNL să fie un imbold și pentru alte formațiuni liberale europene în condițiile în care liberalii din alte țări sunt fie slab reprezentați în propria țară sau au mai degrabă apucături social-liberale, unii chiar socialiste.

Această aderare ar fi o puternică mișcare politică care ar putea duce la bipolarizarea vieții politice la noi. Pentru PDL, PNȚ-CD, FC și NR ar fi bomboana pe coliva decesului politic. Este evident pentru cine are ochi să vadă și urechi să audă. PNL ar deveni cel mai puternic partid de dreapta din România iar PPE ar „recomanda” celorlalte formațiuni politice românești să formeze alianțe cu PNL, partidul majoritar, dacă nu acceptă absorbția lor pentru a forma o singură structură politică de dreapta. Asta ar însemna că vom deveni colegi cu „prietenul” Băsescu, cu „prietena” Elena Udrea, cu Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu, cu Roberta Anastase, cu Stolojan și Stoica, cu Mihail Neamțu atârnat de funia cu usturoi și ... Deja am o senzație de scârbă.

După ce văd realizată intenția voi decide ce și cum. Până atunci o iau ca informație plauzibilă însă puțin realizabilă. Nu îmi place dogmatismul PPE. Nu îmi place renunțarea la identitatea națională - culturală, religioasă, etnică etc. - pentru a satisface orgoliile imperiale ale puternicilor europeni de azi. Nu vreau să devenim un fel de PDL. Nu vreau să cred că liderii PNL urmează să se comporte ca Traian Băsescu. Îmi repugnă ideea.

Să spunem lucrurilor pe nume. DNA în analiza lui Gheorghe Piperea.

Pe juridice.ro am găsit un material scris de av. Gheorghe Piperea în care își continuă susținerile pentru clarificările instituționale. Ținta este DNA. Pe bună dreptate. DNA este o structură care s-a înființat și funcționează în afara prevederilor Constituționale, este un stat în stat, încalcă și doctrina CEDO, iar toate acestea la un loc fac din el o instituție aservită politic. Nu degeaba Traian Băsescu se cramponează să aibă controlul DNA. Procurorii DNA nu se supun prevederilor legale referitoare la statutul procurorilor. Ei sunt pe lângă, cu propriul statut, cu puteri mai mari decât ceilalți procurori.

În plus, Gheorghe Piperea ne pune la dispoziție și o pertinentă explicație privind „statutul de magistrat” al procurorilor, în opoziție cu susținerile procurorilor atât din CSM cât și, mai ales, în organizația lor profesională. Asociația magistraților procurori susține că procurorii trebuie să devină egali cu judecătorii pentru a avea o Justiție corectă. Ei bine, practic, susținerea are ca finalitate statul polițienesc. Egalitatea ar duce la subminarea actului de justiție.

Pentru că nu am siguranța legăturilor pe internet cu platforma juridice.ro, pun întregul material aici, folosind un elegant copy-paste.

„Drept penal
Coordonator: dr. Petrut Ciobanu
Colaboratori: Sorin-Ioan Dumitrascu, Daniela Ghicajanu, Raluca Onufreiciuc

(Ne)constituționalitatea DNA
9 ianuarie 2013 | Gheorghe PIPEREA
518 citiri
Cuvinte cheie: CEDO, Directia Nationala Anticoruptie, Gheorghe PIPEREA, magistrat, procurori   

Intr-un interviu in Romania libera, din decembrie 2012[1] am declarat, printre altele, ca DNA ar trebui desfiintata. Argumentele mele tineau, in general, de coliziunea cu Constitutia a legislatiei referitoare la DNA, dar si de dublarea inutila si costisitoare a parchetelor de pe linga instante cu acest parchet anti-coruptie. Pe platforma de dezbateri contributors.ro, dl Cristian Ghinea (pe care nu il cunosc personal, dar care parea acum ceva ani sa aiba o conceptie sanatoasa despre politicile publice) a criticat opinia vehement, fara argumente, electoral. Nedorind sa las impresia ca mi-e teama de dezbatere (sau ca prefer contra-argumentului acceptul tacit al criticilor neintemeiate si al ironiilor nereusite), am raspuns atunci, printr-un simplu coment la acel material, ca afirmatia mea din interviul din Rl – una marginala, de altfel, dar care a “beneficiat” de un sub-titlu interesant – “Piperea : DNA ar trebui desfiintata”, ceea ce a facut ca interviul sa devina un adevarat “viral” pe internet – este argumentata cu texte legale si doctrinare, dar si cu jurisprudenta si calcule economice si ca eu nu obisnuiesc sa spun ceea ce auditoriul si-ar dori sa auda. Acestui raspuns i-au urmat o sumedenie de alte comentarii, inclusiv ale dlui Ghinea, vadit rau-voitoare si gresite, unele chiar injurioase. Ceea ce m-a surprins neplacut a fost vehementa acestor critici, toate bazate pe argumentul fals al dlui Ghinea cum ca DNA este parte a Parchetului General. DNA nu este o sectie specializata a Parchetului General, nu e o parte integranta a acestuia, ci un sistem de parchete paralele cu cel al parchetelor clasice. Ca specialist in drept si, uneori, comentator al politicilor, nu sunt dispus sa spun numai ceea ce ar vrea sa auda sau sa citeasca “andrisantii”. Daca politicianul populist se teme sa spuna ca DNA este o institutie care nu ar trebui sa existe, caci toata lumea se asteapta ca politicienii sa spuna cit de virtos vor lupta ei contra coruptiei, eu nu ma tem sa o spun pe sleau. Mai ales acum, cind discutiile, la adapost de “focul” alegerilor, pot fi calme si argumentate.

Sa reamintim ca, pina in 2005, DNA – Directia Nationala Anticoruptie – s-a numit PNA (“Parchetul National Anticoruptie), o creatie artificiala a lui Adrian Nastase, unanim criticata pentru ineficienta si neconstitutionalitate. PNA urma modelul Parchetului National Anti-Mafia din Italia anilor 90 (aceea Italie care acum nu mai are un astfel de parchet si care, in anii 2000, a fost o “campioana” la condamnari CEDO tocmai pe “motive” de parchet anti-mafie…).

Cu exceptia denumirii si a implicarii/neimplicarii/reimplicarii presedintelului, CSM-ului si a ministrului justitiei in numirea sefului acestei institutii, nimic nu s-a schimbat in cazul DNA fata de situatia initiala a PNA. Totul in cazul acestei institutii este (prea) politic, neconstitutional, ineficient si costisitor.

Institutia DNA, in intregul sau, incalca atit Constitutia, cit si CEDO.

I. De ce institutia DNA vine in colizune cu Constitutia?

Activitatea procurorilor se desfasoara in cadrul Ministerului Public, sub autoritatea ministrului justitiei. Aceasta activitate este supusa principiului subordonarii ierarhice (art. 131-132 din Constitutie).

Conducerea Ministerului Public apartine Procurorului General, care este desemnat, la propunerea Ministrului Justitiei, de Presedintele tarii. Conform art. 72 din Legea de organizare judiciara, Procurorul General exercită controlul asupra tuturor parchetelor. Cu o exceptie: DNA. Acesta institutie este o structura autonoma in cadrul Ministerului Public, fiind in coordonarea Procurorului general (si nu in subordinea sa). DNA este chiar, conform art. 81 alin. 2 din Legea de organizare judiciara, o institutie independenta de instantele judecatoresti si de celelalte parchete. DNA are personalitate juridica.

Asadar, DNA este o institutie autonoma si chiar independenta de celelalte autoritati, ceea ce poate insemna, la extrema, ca se elimina si “autoritatea ministrului justitiei” (sub care Constitutia spune ca si-ar exercita activitatea toti procurorii). Relatia institutionala intre Procurorul General si seful DNA (si, implicit, si procurorii DNA) este si mai problematica, din moment ce subordonarea ierarhica este inlocuita cu autonomia si coodonarea; oricit ne-am stradui, “coordonare” nu inseamna “subordonare”.

DNA are si personalitate juridica, ceea ce inseamna ca are sediu si buget propriu. DNA nu este, deci, o simpla directie specializata in cadrul Parchetului General. Spre comparatie, a se observa ca DIICOT este o astfel de structura specializata, dar ea este in continuare in subordinea Procurorului General (art. 75 alin. 2), Procurorul General putind cere revocarea din functie a procurorilor care fac parte din aceasta structura (art. 75 alin. 10), iar prin Procurorul General, aceasta directie specializata (DIICOT) este sub autoritatea ministrului justitiei, asa cum pretinde Constitutia.

Atributiile sefului DNA referitoare la procurorii din subordine sunt identice cu cele ale Procurorului General: incadrarea procurorilor la DNA se efectueaza pe baza de ordin al sefului DNA (aviz amatorilor de coment-uri – numai numirea in functia de procuror este de competenta presedintelui, cu avizul CSM, conform art. 134 alin.  1 din Constitutie, nu si incadrarea unui procuror, care are deja aceasta functie, in structura DNA); evaluarea si controlul procurorilor din subordine si, la nevoie, revocarea acestora, se efectueaza, de asemenea, prin ordin al sefului DNA; toate acestea rezulta din art. 87, Legea de organizare judiciara. Seful DNA este, deci, un fel de patron al procurorilor din cadrul DNA, nefiind impiedicat sau temperat in atributiile sale manageriale referitoare la personal decit de un simplu aviz referitor la revocare obtinut de la CSM. Paradoxul este ca, desi procurorii din DNA sunt subordonati ierarhic sefului DNA, institutia in sine este independenta, autonoma si are personalitate juridica. In sistemul instantelor judecatoresti, situatia este exact inversa: judecatorii, ca persoane, sunt independenti si inamovibili, iar instantele, desi sunt persoane juridice de drept public, sunt subordonate din punct de vedere institutional si bugetar ICCJ, ministerului sau CSM-ului.

Sefii celor doua institutii paralele trebuie sa emita anual, doua rapoarte: DNA raporteaza la CSM si la ministrul justitiei, intr-un mod independent de Procurorul General, care face acelasi lucru (a se analiza comparativ art. 79 cu art. 88 din Legea 304/2004). Cei doi sefi de parchete nu raporteaza direct Parlamentului. Concluziile celor doua rapoarte anuale sunt prezentate Parlamentului de ministrul justitiei.

Ambele institutii – atit Parchetul General, cit si DNA – functioneaza pe linga ICCJ.

In fine, procedura de numire a celor doi sefi de parchete este identica: art. 54 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor dispune ca si Procurorul General, si seful DNA sunt numiti, la propunerea ministrului justitiei, de presedintele tarii. Asadar, legitimitatea celor doi sefi de institutie este egala. In aceste conditii, coordonarea pe care ar trebui sa o exercite Procurorul General asupra sefului DNA se transforma, practic, in competitie intre cei doi. Este cam acelasi joc ce se deruleaza in relatia institutionala dintre Presedintia Romaniei si seful Guvernului.

In concluzie, DNA este o dublare – neconstutionala – a Ministerului Public. Se impune urgenta sa transformare in sectie specializata pentru lupta contra coruptiei, pe modelul DIICOT. Pina nu se intimpla ca, intr-o instanta sau la Curtea Constitutionala, institutia, cu totul, sa fie desfiintata pentru ne-conventionalitate sau neconstitutionalitate.

Dincolo de oameni si de personaje, ramin institutiile. Trebuie sa recunoastem intr-un final ca aceasta institutie, DNA, a fost o greseala. A gresi e omeneste (mai ales cind Uniunea Europeana si ambasada SUA lauda aceasta greseala). Dar a persevera in greseala este diabolic.

II. De ce este DNA in contradictie cu CEDO?

Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor face din procuror un magistrat, prin chiar art. 1 din lege[2]. Conform acestui text, este “activitate de magistratura” si ceea ce face judecatorul, si ceea ce face procurorul. Prima facie si pe intelesul tuturor, este evident ca procurorul este cel care – ca si avocatul – pretinde sau apara ceva in fata judecatorul si ca este ilogic ca jucatorul si arbitrul sa fie imbracati in acelasi echipament. Justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti, prin judecatori (art. 126 alin. 1 din Constitutie). Justitia nu se realizeaza prin procurori.

In orice caz, Constitutia nu il numeste pe procuror “magistrat”. Procurorul isi exercita functia in cadrul Ministerului Public (care este reglementat in Constitutie sub sectiunea a II-a a capitolului “Autoritatea judiciara”). El este supus principiului subordonarii ierarhice si este sub autoritatea Ministrului Justitiei. Chiar daca procurorii sunt reprezentati in Consiliul Superior al Magistraturii, prin 5 membri alesi de si dintre procurori si prin Procurorul General, nu inseamna ca procurorul este un magistrat, intrucit el: (i) nu este independent: procurorul este supus controlului ierarhic si, prin “autoritatea” pe care o exercita asupra sa Ministrul Justitiei, el este parte a puterii executive; si (ii) nu este impartial: in litigiile penale, procurorul isi sustine propria cauza in fata judecatorului; el urmareste sanctionarea incupatului, sustinindu-si acuzarea cu rechizitoriul si cu probele.

Mult mai important, procurorul nu este “magistrat” in sensul pe care CEDO il da acestei notiuni (pentru detalii, a se vedea cauza Pantea contra Romaniei). Or, asa cum rezulta din art. 20 alin. 2 din Constitutie, o lege interna care este in contradictie cu CEDO sau cu jurisprudenta CEDO, este inaplicabila. Asa ca, in orice litigiu in care s-ar pune problema daca procurorul este sau nu este magistrat, art. 1 din Legea 303/2004 este in-aplicabil; acest text, practic, nu exista, in raport de solutia din cauza Pantea contra Romaniei.

Pozitia convenabila si dezirabila a procurorului in sistemul judiciar roman este aceea de avocat al acuzarii. Numai in aceasta postura procurorul ar putea avea necesara independenta profesionala si numai in aceasta calitate procurorul ar putea sa evite sau sa se opuna cu succes ilegalelor conturnari ale deciziilor sale profesionale (sup, nup, trimitere in judecata…) de catre seful sau ierarhic.

[1] interviul
[2] “magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor”.

Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Managing Partner PIPEREA SI ASOCIATII”

Renaște „Alba ca Zăpada” ?

Au apărut, „cu smerenie”, salvatorii liberalismului. Elitiștii. O grupare „fractală” din PNL constituită cu intenția de a înlocui un partid intrat deja în conștiința publică cu valorile lui, cu istoria lui, cu victoriile și înfrângerile lui. Nu este o noutate. Față de alte „atentate” politice devenite „tradiționale”, actuala acțiune are în spate Forța Civică după modelul patentat de Teodor Stolojan și Valeriu Stoica în 2005, când au rupt partidul în favoarea PDL. Acum în spate este Mihai Răzvan Ungureanu și Dan Cristian Popescu prin susținătorii lor existenți în PNL.

Înțeleg că în apropierea clarificărilor din PNL, a punerii în discuție a „contribuțiilor” unor liberali mai vechi în campaniile politice ale PNL din anii 2011-2012, se încearcă ruperea unui grup cât mai mare dintre membrii partidului și atragerea unor membri ai PDL pentru a da substanță Forței Civice, un partid fără substanță, cumpărat de la tarabă pentru a avea Mihai Răzvan Ungureanu și acoliții o formațiune care să fie admisă la masa electorală a PDL. Atragerea unor nume cunoscute din PNL și poate a unora din PDL este obiectivul principal. Cei care „umblă” pe facebook sunt doar propagandiștii și angajatorii, probabil viitorii „merituoși” candidați la funcții politice importante și, de ce nu, dacă se va putea, publice. Sinecurile plătite din banii publici sunt în pachetul promoției Forței Civice.

Să fie clar. PNL devine din ce în ce mai mare și va fi foarte greu pentru „dizidenți” să îi ocupe spațiul public. Himera „dreptei” promovate de propagandiștii MRU-iști este ca „blana ursului din pădure”. Pentru cei care înțeleg mișcările politice este doar gargară cu pioneze.

Haosul băsescian se amplifică

Haos. Dacă te iei după ziare și televiziuni, aici suntem. Pe de o parte sunt devoalate tâlhăriile guvernărilor băsiste, pe de altă parte sunt aduse acuze grave USL și Guvernului Ponta pentru abuz de putere și nepricepere. Ies în față toți „clar-văzătorii” nației, știuți și neștiuți. De unii mi se face lehamite, alții îmi provoacă surprindere. Neplăcută.

Băsescienii promovează cu insistență valorile ... comunismului. Controlul statului în tot și în toate. Păstrarea nulităților dovedite numite pe funcții de guvernările incompetente băsesciene, cele care au făcut, fără efort, un titlu de glorie din îndeplinirea cu rea-credință a atribuțiilor funcției publice, a devenit o campanie în sine. Plânge „pana” scriitorului la ziar din cauza „abuzurilor” USL-iștilor care au trecut la înlocuirea din funcții a portocalezilor. Portocalezi care, cu suficientă inconștiență pentru a fi bănuiți de minte puțină, lucrează cu jumătăți de măsură - mai bine zis se fac că lucrează -, se opun cum știu ei mai bine obiectivelor noi ale actualei guvernări, duc la extrem (la limita legii) îndeplinirea unor atribuții pentru a naște nemulțumirea beneficiarilor serviciului public față de guvernare, soluționează negativ orice cerere pe motive puerile participând astfel la campania PDL de negare a actualei puteri și creșterea nemulțumirii populației față de USL. Mișcarea este inteligentă în măsura în care ar fi timpul pentru a reuși prin formarea unei noi majorități și demiterea guvernului Ponta. Numai că, să ne fie cu iertare, au început prea devreme.

Contra-măsura USL de schimbare a liderilor instituțiilor publice și mai apoi a tuturor factorilor cu putere de decizie, funcție de evaluările (obligatorii) pe posturi, va goli administrația publică de băsescieni. Numai că înlocuirea lor va trebui să fie făcută cu oameni pricepuți și curajoși care să acționeze pentru recâștigarea încrederii populației în serviciul public. Nu va fi perfect, sper să fie măcar bine.

Cuvântul de ordine al băsescienilor este ofensiva. Totală. Băsescu forțează păstrarea CSM în sfera lui de influență însă are surprinderea să constate că i se opun, gălăgios și hotărât, judecătorii. Justiția devine un viespar pentru băsescieni. Se scrie în mediul virtual de către judecători și se spun adevăruri crude despre Justiția care a acționat politic în anul 2012. Lumea justiției vine cu clarificări interesante. Cristi Danileț, judecătorul „măscărici” a ajuns subiect al revocării din CSM de către corpul judecătorilor din judecătorii, acțiunea fiind începută de Judecătoria Râmnicu Vâlcea. Chiar dacă procedura este relativ lungă, semnalul este dat și va avea influență în evaluarea CSM ca instituție politizată. Danileț este acuzat de acțiuni care sunt incompatibile cu calitatea de judecător, mai mult, trădează statutul judecătorilor și promovează abuzul politic față de proprii colegi. Curtea de Apel Cluj a început o acțiune asemănătoare cu privire la Alina Ghica, cea care a fost șefa CSM până acum.

Cred că „moartea” politică a lui Traian Băsescu va fi „împlinită” de Justiția română. Corpului judecătorilor se va alătura mare parte din corpul procurorilor. În special al celor care au făcut dovada că pot fi cu adevărat independenți și că valorile statului de drept sunt mai presus de murdăria politică promovată de Traian Băsescu și complicii acestuia. Iar aici nu pot să nu aduc vorba despre influența deosebită a desemnării și menținerii în funcția de ministru al justiției a dnei Mona Pivniceru. Sprijinul Guvernului pentru Mona Pivniceru și al Parlamentului vor fi hotărâtoare. Semnalul este dat. Conflictul declanșat. Traian Băsescu are în față oameni care știu să judece, care au inamovibilitatea dată de lege pentru a duce o judecată până la capăt și a repune Justiția pe făgașul ei normal după un lung timp al complicității tăcute și opoziției sfioase. Și-a găsit „nașul”.

PDL atacă guvernul Ponta prin Emil Boc. Jocuri ieftine politicianiste, jonglerii cu timpi și „necesități” populiste. Indexarea taxelor locale a devenit subiectul principal al luptei. Unii primari au nevoie ca de aer de această indexarea cu rata inflației. Nu au surse de finanțare, indexarea fiind obligatorie. Fie au proiecte în derulare iar taxele în cuantumul neindexat nu le asigură terminarea lor. Ordonanța pe care Boc o reclamă va veni însă ea nu va obliga primarii și consilierii locali să nu indexeze aceste taxe și impozite. Jocul politicianist specific PDL își va găsi obștescul sfârșit ca orice dudă. Pe lângă Boc, ies în față toți redistribuiții neamului. În frunte cu Elena Udrea care știe că nu pot exista fără ceva care să arate că au fost buni. Neavând ceva bun la care să se raporteze a trecut la „reevaluarea” guvernărilor Boc. Astfel că, zi de zi, portocalezii comemorează rezultatele deosebite ale guvernelor Boc (de tristă amintire) afirmând cu tupeu și nesimțire că măsurile abuzive luate de acestea au fost în interesul național. Lor se alătură tot felul de panarame cu pretenții de analiști economici care motivează acele aberații cu tot felul de diagrame și exemple din alte țări. Toate motivările lor au ca bază statul și bugetul acestuia și nu scopul guvernării. Nici unul nu vorbește despre cheltuielile abuzive ale statului și angajamentele lui aiurea, despre consumul ireal de resurse pentru investiții voluptorii. Acolo unde nu mai pot ocoli subiectul le minimizează rolul nociv. Trăitori cu cifre de bilanț contabil, imuni la omenie, imuni la bun simț, analiștii economici care susțin măsurile bocciste sunt în funcții publice. Nu îmi plac. Îi detest. Ei nu înțeleg că statul și politicile publice nu se supun regimului conducerii firmelor. Statul nu poate acționa după interese private. Mai mult, nici unul dintre acești analiști nu vine și spune despre investițiile mediului privat, mediu privat care are nesimțirea să ceară statului să îi facă cadou infrastructura de care are nevoie pentru succesul afacerii. Analiștii „lui pește” au o gândire șablon după modele comunistoide.

Va fi muncă grea să combatem prostia politică, hoția politică, incompetența și formalismul unora care umplu ecranele televizoarelor și paginile ziarelor.

Dezmățul nociv din contenciosul constituțional.

Curtea Constituțională a României este un eșec. Major. Nu de la înființare. Nu. De la momentul în care cei desemnați și mai puțin aleși să facă parte din ea au pus cinstea și onoarea în coșul de gunoi și au făcut politică măsluind legea supremă cu explicații fanteziste pentru satisfacerea intereselor grupurilor private din politică care le-au oferit sinecura demnității publice.

Au adăugat sau au negat concepte și stări din textele constituționale, au adăugat la legile în vigoare, au făcut interpretări ale normelor de lege nu sub aspectul constituționalității lor ci sub aspectul acțiunii lor în timp și spațiu ca o instanță de judecată - o grosolănie juridică de neacceptat -, s-au implicat în acțiunea administrativă devenind astfel o nouă putere a statului, peste puterile prevăzute în Constituție.

Gândul publică o reacție a lui Victor Ponta cu privire la o ieșire publică a lui Traian Băsescu. Ambele sunt politicianiste. Un adevăr este totuși undeva, în spate. În 2005 când sinistra Monica Macovei a dat o interpretare proprie art. 134 alin. (1) din Constituție, interpretare admisă de CCR cu vot majoritar, Constituția a devenit, deodată, o hârtie igienică. Ponta se sprijină pe interpretarea vădit politică dată de acea Curte Constituțională deși, la vremea respectivă, PSD, iar în PSD deputatul Victor Ponta a lucrat la contestație, susținea altceva.Traian Băsescu neagă, azi, decizia de atunci a CCR care a permis numirile abuzive în funcțiile de șefi ai parchetelor a unor complici ai Monicăi Macovei.

Este comic penibilul situației. Asta nu mă face să nu consider și acum ca fiind inacceptabile acele considerente ale CCR. Pentru că acele considerente au aruncat țara în haos și au permis ingerința politicului în justiție. Mai mult, reforma justiției a fost serios amendată în favoarea acțiunii politicului. Practic, țara a fost dată pe mâna hoților conduși de Traian Băsescu.

Mi-am exprimat punctul de vedere într-un material publicat cu câteva zile înainte, intitulat „Când legea bate Constituția. La noi ca la nimeni”. Îmi voi menține acest punct de vedere chiar dacă este contrazis de o decizie a CCR. O consider abuzivă, inacceptabilă.

De la ajungerea la putere a lui Traian Băsescu nu mai avem o Constituție reală. Ea există formal însă este modificată sever de decizii ale CCR care o duc în neființă. Sper ca prim modificarea Constituției din acest an să intrăm în normalitate. Sper ca modificările să fie clare pentru ca nimeni să nu mai poată să se joace cu soarta unui popor după cum îi dictează aburii alcoolului.

Șmecherii funcționărești la contractări. Penibile.

Victor Ponta s-a răstit la CNSC, în public, amenințând că va modifica inclusiv legea de organizare și funcționare a instituției care a devenit un fel „Dumnezeu” în materie. S-a săturat de abuzurile și șmecheriile CNSC. Între timp, șeful INS a suportat o demitere pentru o măgărie cu iz politic (construirea unor statistici false și a unor rapoarte pe măsură pentru a bulversa actuala guvernare). Semnalele au fost deosebit de puternice. Brusc, CNSC a „înviat din morți” și a permis continuarea procedurii de atribuire a construcției autostrăzii de munte Comarnic-Brașov cu obligația organizatorului de a publica o erată cu criteriile de selecție pentru a intra în normalitate.

Gândul publică un articol interesant despre subiect. Se cuvine a face și observația că CNADN însuși este în culpă. Pomanagii de acolo au încercat să ciupească niște beneficii care nu au nici în clin, nici în mânecă cu obiectul contractului. O mașinuță ceva mai de soi și niște bani pentru „instruirea personalului prin străinătățuri”. Ca să vezi.

Mă deranjează comportamentul de „pomanagii mioritici” al funcționarilor români.

Reacția CNSC este un semnal că se tem. Se tem pentru siguranța și căldurica fotoliilor lor. Au înțeles că actuala guvernare nu îi va mai ierta. Puterea lor construită pe relațiile cu Udrea și Videanu cu sprijinul lui Băsescu nu mai are valoare. Cât va câștiga USL din punerea la treabă a CNSC ? Probabil că mult, din moment ce acolo este cheia deblocării activității de contractare. Însă va trebui dat cu parul și în șefii instituțiilor care vor organiza licitațiile publice pentru a nu mai umple caietele de sarcini cu pomeni.

Ponta vrea guvern autoritar. Asta este bine.

Aseară m-am uitat la „Vorbe grele”, emisiunea lui Ciutacu. Mi-a plăcut. Mi-au plăcut răspunsurile lui Ponta.

Senzația este că știe ce vrea. Știe că sunt măsuri care trebuiesc luate chiar dacă vor produce neplăcerea unora. Depinde cărora.

În primul rând va umbla la funcționarea Guvernului și a instituțiilor subordonate. Trebuie. Nu doar la ele. Sunt și alte instituții care au împiedicat funcționarea administrației publice la parametrii normali. Se produc și se vor produce schimbări severe. Acolo unde situația impune, se va modifica legea.

INS, CNSC, CSM, CCR ... lista poate continua. La unele se va umbla la Constituție. La altele va fi suficientă modificarea legilor de organizare și funcționare. Unele vor fi desființate. Sper că anunțul este serios. Unele instituții au fost înființate pentru a ușura anumite proceduri însă se dovedesc a fi ca pietrele de moară. Li s-a dat putere mai multă decât ar fi fost nevoie iar acum sunt intangibile. O greșeală care a costat scump. Și va costa cât timp aceste instituții nu sunt reformate sau desființate.

Reforma în Justiție se anunță serioasă. Va fi eliminat un grad de jurisdicție. Probabil apelul, care este devolutiv. Va rămâne judecata în primă instanță și recursul, care va privi procedura, nu fondul. Judecătorii de la prima instanță nu vor mai beneficia de controlul instanței superioare. Responsabilitatea judecătorilor de primă instanță va crește. Dacă prin nerespectarea procedurii au cauzat o nedreptate, se va reveni la judecata pe fond însă judecătorul sau judecătorii de la prima instanță vor putea fi trași la răspundere civilă, penală sau administrativă pentru abuz în serviciu sau rea-credință. Eliminarea unui grad de jurisdicție trebuie să ducă la o reală reformă a justiției. Ea trebuie făcută urgent.

Mi-a plăcut emisiunea. Voi urmări cum își va respecta promisiunea.

Am început noul an, 2013

Să ne fie de bine. Am mâncat, am băut, ne-am sms-it, ne-am vorbit, ne-am facebook-it, unii și-au stricat vederea la Tv, alții au fost în piețe sau pe străzi, alții au fost în stațiuni, alții la restaurante (au consumat toate stricăciunile de peste an), alții ... am fost pașnici, acasă, cu familia și prietenii.

Pentru că încă există, Băsescu a pus-o de o nouă mișcare politică. Cu Udrea și cu Falcă la masa de revelion a arătat care este opțiunea lui cu privire la viitorul PDL. Aut Blaga, aut Monica Macovei, aut toți susținătorii acestora. Pot rămâne în PDL ca membri cotizanți și ca votanți. Vârful însă, gata, este Udrea sau Falcă, ori mai bine, echipa Udrea-Falcă. Să vedem cum se va reorganiza PDL după această orientare. Aliații PDL de la alegeri vor avea și ei probleme de poziționare. Forța Civică și MRU nu mai au acces la Băsescu. Vor accepta absorbția în PDL ? Pavelescu și PNȚ-CD-ul pe care îl conduce va avea și el probleme. Va mai putea rezista singur pe scena politică ?

Schimbările din PDL vor aduce mișcări interesante pe scena politică. Este evident că o parte dintre portocalii vor migra. Unde ? Naiba știe. Bănuiesc că Frunzăverde și conducerea PNL au în atenție o parte din oamenii serioși din fostul PD, posibil victime ale viitoarei conduceri Udrea-Falcă. Îmi doresc ca între cei care vor cocheta cu PNL să nu se afle un Flutur, Pinalti, Boureanu, Țurcan, Popescu, Stoica, Stolojan. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, apropiați de Udrea sunt tocmai foștii membri ai PLD.

Forța Civică a lui MRU și-a consumat energia politică. Sunt prea puțini, nu au electorat, nu au doctrină - doctrina se probează doar în actul de guvernare, gargaragii cu doctrină sunt pe toate drumurile -, nu au aliați. Au fost și sunt percepuți ca profitori politici (cum îi turcul, îi și pistolul !). Nu pot proba, cu patru parlamentari, potența politică. Mai ales că accederea lor în parlament a fost o consecință a unui accident legislativ. Plus faptul că pot fi considerați ca un fel de căpușe politice, PDL fiind partidul căpușat. Practic, PDL a practicat căpușarea și în politică după ce a reușit căpușarea politico-economică. Doar că de această dată, nu a mai fost beneficiarul ci victima.

Noua Republică a lui Neamțu a devenit partid, așa se pare. Din direcția acestui partid avem doar ieșirile în media ale lui Neamțu, un fel de gargară cu pioneze despre viață, în general. Dacă nu ar fi semnat, se putea, foarte ușor, considera că articolele lui sunt ale unui jurnalist cu pretenții de filosof.

Pavelescu și PNȚ-CD-ul lui are o realizare după un amar de ani. Are niște parlamentari. Abia doi, se pare. PNȚ-CD, partid cu vechime și glorie până mai dăunăzi, ajuns pe mâna unor bișnițari politici a ajuns la final. Ori dispare ori se împacă cu ceilalți. Victor Ciorbea a intrat în Parlament pe lista PNL însă va deveni independent urmând să reprezinte PNȚ-CD varianta tradițională, în grupul PNL. Cu Ciorbea în barca puterii se pot negocia reprezentări ale PNȚ-CD în puterea administrativă, o șansă pentru renașterea partidului. Nu este exclus ca „influența Ciorbea” să ducă la reunificarea PNȚ-CD. Mai ales că PDL, cel care a căpușat sever PNȚ-CD în ultimii ani, nu mai este o soluție, cel puțin în următorii 4 ani. Eu sper să dispară în acești ani, nu să renască.

Este evident că politica va fi foarte atrăgătoare în anii ce vin. Cu privire la guvernare însă, eu sper ca activitatea să se apropie din ce în ce mai mult de rutina pozitivă ce caracterizează orice guvernare eficientă. Nu vreau „salturi mortale”, ca pe timpul guvernelor catastrofale Băsescu-Boc. Toate reformele se pot face normal, în liniște, cu obiective precise, cu termene și finanțări modeste. Dacă se lucrează, intens, la legislația care să permite economiei să funcționeze în liniște, atunci vor fi și șanse mai mari ca mediul privat să preia surplusul de forță de muncă care „freacă țiparul” la stat.

Până una-alta, ce a comunicat Ponta că se va întâmpla în acest an mi se pare de bun augur. Să facem puțin cu finalitate și rezultate maxime în loc să ne repezim la tot felul de proiecte aiuritoare.