O parte a presei insistă pe ”raportul de 444 de pagini publicat pe 31 decembrie 2012 sub semnătura a două dintre personalităţile eminente ale FMI, Olivier Blanchard (economistul-şef al instituţiei) şi Daniel Leigh”, începe Cristian Unteanu articolul din Adevărul. În concluzie, FMI a greșit grav în evaluarea situației țărilor pe care le-a constrâns la austeritate din cauza unei variabile într-un model matematic. Ete fleoșc. Ca să vezi. Noi, românii, fiind unii dintre cei care au suferit cel mai mult și mai cumplit. Pe lângă eroarea FMI, s-a adăugat orgoliul și prostia analiștilor economici români și a economiștilor consilieri care au pus lui Băsescu pe tavă tot felul de tâmpenii astfel încât acesta a dat dispoziție iar Boc a executat cele mai idioate măsuri de „ajustare economică” pentru a intra în „normalitate”. A recomandat FMI reducerea salariilor cu 10%, idiotul Băsescu și cretinul Boc au plusat la 25%. Au rezultat morți, oameni nevinovați cărora le-a fost distrusă viața, țara a intrat în haos și în decădere economică, sistemele naționale au fost hăcuite și dezmembrate, România a intrat în haos, similar cu cel al regimului comunist de până în 1989. Corupția s-a multiplicat față de cea de pe timpul guvernării Năstase.
Sinistru este că la „eroarea” FMI s-a alăturat Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții care ne-au impus să acceptăm toate idioțeniile lor.
Ar fi mult de povestit, însă se impune a arăta că sinistrul Boc și susținătorii lui din PDL - Udrea, Vass etc. - promovează azi ideea că au făcut bine ce au făcut și că Ponta beneficiază de binefacerile guvernărilor lui.
"Au luat cireaşa de pe tort, după ce noi am pregătit toate măsurile necesare" - notează EvZ.
Cristian Unteanu finalizează cu întrebarea care ar trebui să fie la baza oricărei guvernări: „Există un laitmotiv în toate discuţiile de la Bruxelles: avem nevoie să revină încrederea investitorilor în pieţele noastre! Corect, dar despre încrederea cetăţenilor, victimele neputinicoase ale unor politici de austeritate dovedite grşite şi absurde, oare când vorbim?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu