Despre o interpretare greșită, toxică

Pe contul său de Facebook, deputatul PNL Adriana Săftoiu are o postare scurtă, preluată cu „satisfacție” de unii, care au așteptat părerea doamnei pentru a cunoaște „adevărul”:

„...acum, sincer... dupa achitarea lui Ludovic Orban, mi se pare cam exagerat sa mai cerem in gura mare ca politicianul acuzat de DNA sa isi dea demisia, sa renunte la orice functie. Caci, iaca, renunta, sta doi ani (caz fericit), sanse mari ca relatiile lui personale, cariera lui sa mearga la vale. Si apoi e achitat. Drept urmare, pana la sentinta finala, oricine are dreptul la prezumtia de nevinovatie si lasat in pace. Nu stiu cine a fost procurorul in cauza, dar el nu a devenit "celebru", nu a fost pus in luminile rampei, nu a fost aratat cu degetul. Im pare rau pentru toti cei care accepta greu ca nu intotdeauna cand DNA acuza se si adevereste.”

Consider că Adriana Săftoiu este într-o mare eroare.

Funcția politică, funcția sau demnitatea publică obținută ca urmare a apartenenței la un partid politic sau ca urmare a participării la un proces electoral nu aparțin „mediului civil al  profesiilor”! Nu reprezintă o sursă de venituri permanentă pentru persoana implicată în actul politic. Toate funcțiile și demnitățile publice legate de apartenența politică sunt de reprezentare! Iar reprezentarea are în miezul ei, organic, sentimentul de încredere al alegătorului. Pentru funcțiile politice din partid, alegătorii sunt membrii de partid care votează și transferă încrederea lor candidatului la funcția respectivă. Pentru funcțiile politice din instituțiile publice pentru care se organizează alegeri, cetățenii transferă încrederea lor politicienilor care candidează, de la un partid sau altul sau unor independenți care, astfel, se decid să facă politică fără a avea o apartenență politică precis determinată. Vorbim despre primari și consilierii locali, de consilierii județeni, de parlamentari. În toate aceste cazuri este vorba despre încredere! Vorbim despre reprezentare și nu despre o profesie, o meserie!

În DEX, avem următoarea definire a „încrederii”:

ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea cuiva; credință. ◊ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. încrede.

Politicianul duce, după ce a fost ales într-o funcție sau demnitate publică „voința politică a cetățenilor” care i-a dat votul, după cum ne spune Constituția în art.8 alin(2) teza a doua. Și hai să vorbim folosind corect cuvintele din limba română, să vedem ce este și cu politica. Tot din DEX.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1 ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.

După cum vedem, prin alegeri libere cetățeanul transferă încrederea sa politicianului sau persoanei care candidează pentru a face în numele și pe seama lui acte politice, adică să participe la discutarea și rezolvarea problemelor statului.

Nu vorbim despre o profesie! Nu vorbim despre „o carieră profesională”! „Cariera politică” este o exagerare lingvistică. Ca să fiu mai dur, este „un moft”! Pe temeiul acestui moft unii parlamentari și-au votat „pensii speciale”! O aberație! Vorbim despre „carieră profesională” și stabilitatea ei doar în cazul profesiilor nu al reprezentării politice. Putem vorbi despre vocația unor oameni de a reprezenta, dar nu sub forma unei profesii decât în cazul profesiei de avocat care reprezintă interesele unei persoane bine determinate (fizice sau juridice), al procurorilor care reprezintă interesele generale ale societății etc. Da, putem vorbi de „încredere” acordată de mai multe ori unei persoane însă acea persoană nu deține monopolul încrederii deoarece ea se prezintă într-un proces cu rezultate aleatorii pentru a fi desemnat, temporar, ca reprezentant al cetățenilor unei circumscripții electorale.

Ca atare, atunci când apare o cauză penală în care un politician ales devine subiect de drept penal și capătă o încadrare juridică de făptuitor al faptei penale incriminate de lege, este afectat „miezul” reprezentării: încrederea celor care i-au dat votul în alegerile interne (de partid!) sau publice. Oamenii se vor întreba, pe bună dreptate, care este vina politicianului, ce a făcut, de ce a făcut etc.

Prezumția de nevinovăție, după cum am mai susținut într-un articol, este prevăzută în Constituție și în legea penală pentru a obliga organele judiciare să trateze cauza cu imparțialitate. Atât de procurorul de caz cât și mai târziu de către instanța care judecă cauza. În momentul în care procurorul de caz ajunge la concluzia că persoana cercetată este cea care a comis fapta incriminată de legea penală el o consideră vinovată pentru că altfel nu ar duce cauza penală mai departe, nu ar mai duce învinuitul în fața instanței de judecată competente! Instanța care pronunță o hotărâre de condamnare îl consideră vinovat chiar dacă procedura penală prevede o a doua treaptă de judecată pentru un control asupra soluției date de prima instanță astfel ca persoana învinuită să aibă toate șansele pentru a-și dovedi nevinovăția. Ca atare,  prezumția de nevinovăție se va transfera la instanța următoare de judecată care prin sentința definitivă ce o va pronunța va pune punct dilemei: este sau ne este vinovat cel adus în fața judecătorilor!

Nu poți cere cetățenilor să acorde „prezumția de nevinovăție” unei persoane! De aceea, atât în Constituție cât și în legile de organizare și funcționare a unor instituții, în legile care stabilesc statutul unor profesii sunt prevăzute reguli care dispun ca persoanei inculpate într-o cauză penală să îi fie suspendate atribuțiile de reprezentare a intereselor societății în instituția respectivă, pentru că pierde „încrederea” că va exercita corect atribuțiile publice (puterile publice!) pe care funcția respectivă le prevede. Este cazul judecătorilor, al procurorilor, al polițiștilor, al miniștrilor, al altor funcții publice sau de demnitate publică. Pentru că politicienii aleși în demnități publice sunt asimilați de cetățeni acelor funcții publice în care încrederea în persoana care ocupă funcția poate fi afectată de o acuzare într-un dosar penal, ar fi normal ca acei politicieni să se retragă din funcțiile de demnitate publică respectivă până la clarificarea lor juridică.

Cu cât merg mai departe cu analiza, cu atât ajung mai mult la concluzia că demersul Adrianei Săftoiu este greșit. Mai grav, „susține” cauzele penale din funcțiile de demnitate publică obținute de politicieni în urma proceselor electorale! Nu este de acord cu prevederile Codului deontologic al PNL! Chiar dacă face referire la președintele Ludovic Orban, această intervenție este neplăcută, ca să nu spun altceva. Practic îi confirmă, de exemplu, lui Tăriceanu, poziția din fruntea Senatului!

Ca să fiu și mai riguros, această intervenție „sprijină”, cât de cât, ideea lansată de PSD-iști, ALDE-iști, PMP-iști dar și unii de prin PNL ajunși în partid „cu valul”, că unele cauze penale nu ar fi  „treabă curată”! Este un atac asupra procurorilor care compun Ministerul Public, în special asupra procurorilor DNA care au competența exclusivă de instrumentare a cauzelor penale pentru faptele de corupție sau pentru faptele asimilate faptelor de corupție.

Nu doamnă Săftoiu, nu este corect așa. Este corect cum a procedat Ludovic Orban. El al înțeles că fiind parte a dosarului penal nu mai poate susține în fața colegilor din PNL și în fața cetățenilor sentimentul de „siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea” lui! De aceea a ales să se retragă din toate funcțiile de demnitate politică și publică, de aceea a ales să nu mai candideze la locale și la parlamentare, de aceea și-a exprimat, constant, încrederea în „Autoritatea judecătorească”, de aceea susține că problemele de derapaj, normale în oricare instituție publică atâta timp cât sunt într-un procent rezonabil (nimeni nu este perfect!), trebuie soluționate de membrii instituției publice și nu de politicieni.

Prin comportamentul lui, Ludovic Orban a recâștigat nu doar „încrederea” membrilor PNL dar, după cum vom vedea, a recâștigat încrederea cetățenilor care au confirmarea că a fost cinstit, a fost corect, este un adevărat om politic. În plus, a fost și un adevărat tur de forță pentru confirmarea „integrității” lui! Este deosebit de important acest lucru.

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité.

Achitarea lui de către instanța de apel îi confirmă „însușirea de a fi integru”! Îi confirmă calitățile asociate: cinstit, integru, onest, incoruptibil!

Nu poți renunța la aceste atribute pentru o efemeră „prezumție de nevinovăție”! Nu poți susține că politicienii sunt „apărați” de prezumția de nevinovăție când pierd „încrederea” alegătorilor! Este inadmisibilă o astfel de supoziție! Nu putem fi atât de superficiali încât să acceptăm că putem avea un Parlament sau funcții publice alese populate de oameni în care alegătorii să nu mai aibă „încredere”!

Regret, dar am o mare dezamăgire citind această postare a Adrianei Săftoiu. Nu este o poziție de adevărat liberal!

Un adevăr este un adevăr, chiar dacă supără.

Astăzi au avut loc alegeri la PNL Sector 6. Au participat și cei din conducerea interimară a PNL București, Cristi Bușoi - președinte -, și Adriana Săftoiu - prim-vice președinte coordonator.

Răzvan Mironescu a devenit primul președinte al PNL de Sector ales. Mai sunt 5 președinți de ales. Felicitări !

Interesant este însă și ce au comunicat celor prezenți la aceste alegeri cei doi lideri de la vârf.

Adriana Săftoiu a atacat direct. Fără menajamente. Acesta îi este stilul, se pare.

Sunt sigură că ați primit întrebarea de la cetățeni, cum ați pierdut alegerile în București, pe linie, pentru prima dată? (...) Dacă cineva crede că noi am pierdut Bucureștiul doar pentru că s-au făcut greșeli în ultimele șase luni, eu cred că ne înșelăm. Greșelile din ultimele șase luni sigur contează, dar noi am făcut greșeli, cred, în ultimii 10 ani de zile pentru că PDL și PNL au dat senzația că în anumite sectoare e imposibil, e invincibil Vanghelie, Piedone, Onțanu

Noi ne-am comportat timp de 10 ani de zile exact așa — PSD în anumite sectoare nu poate fi bătut. Noi am spus că Bucureștiul este de dreapta, eu mă îndoiesc de lucrul acesta pentru că în 26 de ani nici măcar o dată Alianța DA de exemplu nu a putut câștiga toate sectoarele, chiar și atunci a pierdut un sector. Practic, noi timp de zeci de ani nu ne-am poziționat față de PSD constant și așa cum trebuie. Cred că e foarte greu să faci opoziție PSD, dacă ai obligații față de PSD. Și cred că asta e marea problemă. Mi-e foarte greu să folosesc cuvântul blat, mi se pare chiar rușinos, dar să spun că un non-combat a avut loc

 Cristi Bușoi a anunțat că lupta împotriva PSD va fi fără menajamente. Ok. Numai să fie așa !

Problema este cu acel non-combat. Adriana poate evita cuvântul „blat”, eu nu am de gând. Dacă se știu cei care au făcut „blat” cu PSD-ii, atunci se cuvine să îl știm, noi, în interior. Ar fi inadmisibil să ne fie ascunse aceste persoane, ele să fie în continuare în PNL și în urma unor „donații substanțiale” să se pună batista pe țambal.

Da, pe timpul guvernării Tăriceanu nu am avut ca țintă PSD. Aveam ca țintă pe Băsescu, pe Macovei, pe Blaga, pe cei din PD care au sprijinit pe Băsescu să atace PNL și care l-au aplaudat încântați când acesta s-a lăudat că nu se lasă până nu duce PNL sub pragul de 5% la viitoarele alegeri pentru a nu mai intra în Parlament. Este adevărat că am avut altă țintă decât PSD. Din iarna lui 2008, când PDL și PSD au format alianța de guvernare, țintele noastre au fost și cei din PSD. Când PSD a plecat de la guvernare pentru a candida Geoană la Președinție, ținta noastră a rămas valabilă. Și PDL și PSD. Plus alții, ca UDMR. Când Crin Antonescu a decis că îl sprijină pe Geoană, nu am mai atacat PSD, l-am tachinat doar. Apoi s-a format USL-ul, șansa să scăpăm de PDL. Da, am fost de acord cu USL. După ce am am dat jos PDL și l-am dus la rupere - competiția între Blaga și Băsescu/Udrea -, PSD a început să se poarte ciudat iar noi am trecut iar împotriva PSD. Dar, parcă nu toți. Nu pentru că fanii USL au plecat din PNL și i-au asigurat lui Călin Popescu Tăriceanu ocazia să redevină șef de partid. Așa că și Tăriceanu a intrat în colimator.

Fostul PD/PDL a avut o traiectorie diferită însă nici PD/PDL nu a făcut campanie contra PSD. PD/PDL avea nevoie de PSD pentru că el era în campanie evidentă contra PNL. Iar PSD a jucat în favoarea PDL, cu cățel și cu purcel. Să ne amintim de declarația lui Sârbu (socrul plagiatorului Ponta), că de 2 (doi) negociază alianța din 2008 cu PDL ! În timp ce PSD șantaja pe Tăriceanu contra susținere parlamentară la guvernare, Tăriceanu și Vosganian (gazul ieftin pentru Ion Nicolae și altele !) fiind băieți buni și satisfăcând multe cereri, PSD lucra pe la spate cu Băsescu, Boc și Blaga. După 2009, PDL ataca la rând și PNL și PSD, dar mai cu fereală, pentru că Videanu a continuat „mita” către Ion Nicolae dar și alte alea care fac să aibă conținut vorba Adrianei Săftoiu că „e foarte greu să faci opoziție PSD, dacă ai obligații față de PSD”. Este sigur că nu doar în fostul PDL erau astfel de „obligați”. Erau și în fostul PNL. Că nu au trecut la ALDE de pomană tot felul „notorietăți” liberale.

Poate că este cazul să tragem linie și să vedem dacă mai avem „cârtițe” printre noi. Dacă este să luptăm cu PSD așa cum spune Bușoi, atunci să luptăm cu oameni care vor să lupte nu cu oameni care ne propun să ne mai gândim, să mai socotim, să mai așteptăm, să ne speriem etc.

Discursul politic rațional. Și-l va asuma PDL ?

Fii ceea ce ești. Nu încerca să fii ceea ce spune lumea din jurul tău. Pentru că vrei greși.

Am deschis „Adevărul” și am citit diferitele materiale. Între ele, pe cel al Adrianei Săftoiu: „Ridicări de sprânceană”. Am constatat că Adriana Săftoiu se menține pe o anumită linie de conduită în discursul public, linie care va fi, probabil, adoptată de PDL din moment ce partidul condus de Vasile Blaga vrea să se schimbe. În material, Adriana Săftoiu chiar aduce vorba despre un anumit comportament pe care PDL va trebui să îl accepte: „PDL e intr-o perioadă complicată. Trebuie să facă opoziţie Puterii si trebuie să se reconstruiască. Să se recompună acceptându-şi greşelile, pentru care politic a plătit cu vârf şi îndesat, să îşi găsească ritmul şi mai ales unitatea de a fi un partid preocupat de binele cetăţeanului şi mai puţin preocupat de tot felul de răfuieli sterile interne. În fond, ceea ce faci e mai important decât ceea ce spun altii că li se pare că ai face”.

Pentru PDL este o mare încercare să își accepte greșelile. Până acum, din dorința nebună a păstrării unității partidului, singura greșeală acceptată a fost aceea a comunicării greșite cu electoratul. Toți liderii PDL, mai vechi sau mai noi au băgat la înaintare în media această „greșeală”. Toți au considerat că măsurile așa-zis de austeritate ar fi fost înțelese de populație dacă ar fi fost o mai bună comunicare. Nici unul dintre ei nu a observat în public (sunt sigur că au știut totuși esența problemei) că măsurile lor nu au fost de austeritate ci naționalizări a proprietăților individuale, în cote procentuale, în favoarea unei guvernări care, cu banii folosiți, și-a făcut campanie politică în diferite localități pentru a avea un câștig politic la alegerile parlamentare viitoare. Nimic pentru o viață mai bună a cetățenilor. Mai mult pentru propriul buzunar și pentru satisfacerea lăcomiei sponsorilor politici. Sponsori mulți, activi în sistemele de stat cum sunt sănătatea, învățământul, energia, gazele etc.

Înclin să cred că Adriana Săftoiu este o voce însă izolată în PDL. Pentru că acum în PDL sunt mulți dintre cei care au de apărat propriile decizii luate în anii de guvernare Boc. Cum este Elena Udrea și asociații, Paul-Vass, grupul Macovei etc.

Apoi, PDL ca partid constată că are mari probleme funcționale. Băsescu face teatru în fața presei, își crează propria formațiune politică iar PDL este cel mai la îndemână partid din care își poate trage membrii. Fundația Mișcarea Populară are deja un mare număr de membri din membrii PDL, își face filiale în țară cu sprijinul entuziast al membrilor PDL, potenți oameni de afaceri susținători, până mai ieri ai PDL, s-au reorientat către Mișcarea Populară. Mai mult, grupul intelectualilor din PDL se îndreaptă, cu declarații sforăitoare, către Mișcarea Populară urmați, normal, de baronii PDL care îi susțin. În curând, după cum spun unii pedeliști mai guralivi, o mare parte dintre susținătorii Elenei Udrea și sigur ai Monicăi Macovei se vor despărți de PDL pentru a forma un alt partid politic cu care să concureze PDL la alegerile pentru parlamentarele europene.

Materialul din „Adevărul” al Adrianei Săftoiu este valabil, probabil, doar pentru partea din PDL care îl va urma pe Vasile Blaga, cu unele excepții. Înclin să cred că unii susținători actuali ai lui Blaga nu sunt de acord cu modul în care Săftoiu construiește mesajul către public al partidului.

Sunt foarte curios cum vor evolua lucrurile în PDL. Cei care își declară public susținerea față de Băsescu și opoziția față de Blaga continuă să gargarisească despre stânga și dreapta, arătând cu degetul pe unii că sunt de stânga - de parcă a fi de stânga ar fi o crimă -, pe alții că nu pot fi de dreapta pentru că sunt aliați cu unii de stânga - de parcă ei, băsescienii nu ar fi făcut alianțe conjuncturale ciudate, chiar Băsescu recunoscând că a făcut compromisuri pentru a pune mâna pe putere etc. În timp ce Blaga vrea să reconstruiască PDL susținătorii lui Băsescu se comportă ca niște țațe de mahala care bârfesc vecinii și trecătorii. Culmea, în spatele respectivelor țațe stau ca suport căruțele cu diplome universitare și titluri care mai de care mai onorante, pentru oamenii normali. Dar nu pentru haimanale. Este ca și cum ai strica orzul pe gâște. Au cap, dar nu au morală. Hoțului, tâlharului, prins asupra sau după săvârșirea faptei nu i te adresezi cu domnule decan al facultății „X” sau domnule prof. univ. doctor docent ci cu „hoțule” sau „tâlharule”, „titluri” care denunță comportamentul social.

Până la urmă rămâne întrebarea: va putea trăi PDL cu un discurs politic rațional, și-l va asuma ? În plus se pune întrebarea dacă PDL va mai trăi după ce suferă, azi, de gangrenă, ischemie și urmează să sufere de o schismă. „Martorii lui Băsescu” urmează să plece.

Blaga mută inteligent. Adriana Săftoiu purtător de cuvânt.

Vasile Blaga acționează predictibil. Reface PD, convingând foste personalități ale partidului să revină la matcă. Adriana Săftoiu este un caz concret.

Adriana Săftoiu este membru al PDL, afirmă Vasile Blaga ! Mediafax. A subliniat apartenența la partid în mod special. Faptul că Adriana Săftoiu va fi purtătorul de cuvânt al PDL sub coordonarea lui Liviu Negoiță și cu sprijinul Robertei Anastase poate induce ideea că Vasile Blaga și-a luat o măsură asiguratorie cu privire la eventualele defecțiuni din partea celor doi. Este evident faptul că Adriana Săftoiu are suficientă experiență în comunicare, este o profesionistă, că are suficiente motive să nu ancoreze partidul în siajul lui Traian Băsescu care se va „bâțâi” politic prin intermediul Mișcării Populare, că va fi, la nevoie, o punte de legătură cu PNL unde nu se înțelege cu actuala conducere însă mai are, încă, simpatii.

Jurnaliștii au speculat că desemnarea Adrianei Săftoiu este o mișcare anti-Băsescu. Blaga a parat spunând că nu. Personal, îl cred. Îl cred pentru că Blaga se comportă ca un câștigător. A câștigat meciul cu Băsescu și știe foarte bine că timpul va curge în favoarea lui. Știe că în gena politică a pedeliștilor există plăcerea de a fi conduși cu mână fermă. Să nu uităm că majoritatea pedeliștilor, sunt bugetari. Prin politicile duse agresiv de PDL pe timpul lui Boc, membrii PDL au devenit beneficiarii sinecurilor în administrația publică. Liber-profesioniștii sunt la alte partide.

Cu Adriana Săftoiu, Blaga a rezolvat și o problemă legată de discursul politic cu referire la PNL. Nu este exclus ca exclusivismul să fie temperat, în timp se va ajunge probabil la moderație. Trebuie făcut loc, din timp, compromisului. Blaga știe foarte bine că viitorul PDL este alături de PNL. Dovada o am din prima exprimare a Adrianei Săftoiu: comunicarea va urmări confirmarea poziționării PDL ca partid de centru-dreapta ! Este evident, azi, că la centru-dreapta se află PNL și PDL. Sunt singurele partide cu potențial. PNL are de trecut un prag de creștere iar PDL trebuie să se oprească din scădere. Din 2016 PNL se va opune PSD iar cel mai apropiat aliat al său va fi un PDL reformat. În plus, prin separarea lui Băsescu de PDL, cerbicia cu care PNL lupta împotriva PDL se va atenua. Băsescu era „cancerul” care afectase PDL până acum. Rămân totuși acei membri ai PDL care constituie un impediment și azi dar și mâine pentru relații normale între PNL și PDL. Boc, Udrea, Anastase, Macovei, Cristian Preda etc. Cei care au pus în aplicare cu cinism și dușmănie față de români politicile aberante și distructive ale lui Băsescu la îndemnul consilierilor lui care, ieri, s-au lansat în aventura Mișcării Populare.

PDL rămâne un adversar pentru PNL. Să fie clar. Pe partea de centru-dreapta suntem în fața unui sistem de vase comunicante. Funcție de prestația publică a celor două partide, populația va trece într-o parte sau alta. Cei mulțumiți de PNL vor veni de la PDL. Și invers. Pe partea PSD lucrurile sunt clare. PSD a acaparat tot ce a putut acapara. Nu mai are adversari pe centru-stânga. PSD și-a terminat creșterea. Fluctuațiile în plus sau minus în simpatia populației nu vor fi semnificative. Pe partea de centru-dreapta, fluctuațiile vor avea sens, vor fi majore, cu procente care pot duce la putere. O prestație inteligentă în administrația publică și în fața publicului, cu filiale locale puternice, poate lua, în timp, de la PSD procente și personalități.

Adriana Săftoiu a revenit în PDL. Modelul va fi urmat de alții ? Îi va stimula pe cei care au venit de curând în PNL ? Posibil.

Mă gândesc la Frunzăverde și Stănișoară. Dacă aceștia vor rămâne în PNL, scopul lor va fi acela de a uni PNL cu PDL, sub orice formă. Dacă însă vor alege să sprijine PDL, vor pleca. Mai ales că PNL și-a „betonat” aparteneța la ALDE iar ei sunt susținători fermi ai trecerii PNL la Popularii Europeni. Nu este exclus ca aceste apartenențe să fie motive suficiente de separare a apelor.

Verdict pentru Voiculescu

ICCJ a menținut acuzația de fost colaborator al fostei securități în cazul lui Dan Voiculescu.

Clar. A fost colaborator, mai mult sau mai puțin, al fostei securități. Cazul este finalizat. Chiar dacă Voiculescu amenință cu un proces la CEDO (sunt totuși curios cum va apăra), pentru opinia publică decizia este clară. Nu'l mai spală toată Dunărea.

Lumea politică românească nu are ce face și se scarpină „în fund”. Preocuparea majoră a pedeleilor este reacția PNL. De parcă Dan Voiculescu este membru al PNL. Sulfina Barbu nu scapă ocazia iar Adriana Săftoiu îi calcă pe urme și cer PNL să îl judece pe Dan Voiculescu după modelul Mona Muscă. Ușurel fetelor. Ușurel că doar nu dau turcii.

În cazul Mona Muscă era membră a PNL iar „judecata” ei avea ca fundament principiile PNL. Principii la care au aderat membrii partidului. Mona Muscă a fost judecată de colegi ei, nu de alții. Cererea acestor fete, una de la PD-L și cealaltă liberală, este absurdă. Voiculescu Dan nu este membru al PNL și nu poate fi judecat de către liberali. Singurii în măsură să îl judece, dacă vor să o facă, sunt cei din PC.

Problema este însă în altă parte. La Senat unde Dan Voiculescu este vice-președinte. Mulți așteaptă ca PNL să cadă bara-bara cu PC în sensul susținerii lui Dan Voiculescu, la cererea expresă a PC în caz contrar urmând ca ACD să își înceteze existența. Așa o fi scenariul ? Nu cred. Dan Voiculescu va trebui să își dea demisia din funcția de vicepreședinte al Senatului. Iar PNL trebuie să susțină o astfel de rezolvare a problemei. Mai cred că și PC va susține o astfel de soluție, chiar dacă vor avea inima grea. Unii dintre ei. Alții ... alții vor aduce mulțumiri cuiva alături de o lumânare aprinsă.

Acum vreau să fiu echidistant. Voiculescu a devenit vice-președinte al Senatului prin votul majorității copleșitoare a PD-L+PSD (inclus PC) ! Procesul lui Voiculescu era pe rol. Băsescu îl bârfea pe „Felix” ori de câte ori avea ocazia. Mă întreb, așa, ca omul, doamna Sulfina Barbu nu era în Parlament ? Aaaa. Era deputată. Păi atunci, colegii ei, senatorii, nu erau cu mâna sus votând „tovărășește” alegerea lui Dan Voiculescu în funcția de vice ? Ba da. Iar acum se dă în stambă.

Poziția corectă a PNL a fost explicată de Crin Antonescu - "Dan Voiculescu nu este membru al PNL, iar alianta noastra este incheiata pe cateva obiective politice care nu au de-a face cu trecutul lui Dan Voiculescu. Traim cu aceste optiuni si alegeri de rau mai mic. Dincolo de acest aspect, am facut o alianta cu PC si nu cu Voiculescu personal". Corect, cei de la Hotnews au pus această poziție în pagină.

Este adevărat că unii dintre liberali, așa cum este Adriana, au ceva off-uri la inimă și caută să profite de situație însă este la fel de adevărat că a face jocul propagandei portocalii pe această temă este ca o frecție la un picior de lemn. Fac și ei „răutăcisme”. Alții însă, portocalii, fac spume. Este o diferență.

Parlamentul rusinii.

Citesc pe "Cotidianul" si ma crucesc. Nu imi vine a crede. S-a facut atata tevatura pe uninominal, schimbarea clasei politice, responsabilizarea alesilor neamului iar cand este vorba sa faca o treaba serioasa, alesii neamului o dau in bara.

Declaratiile politice in Parlament, dupa mine o treaba serioasa, sunt tratate de parlamentarii romani cu dispret. Nu ma mira ca, de exemplu, declaratiile serioase ale alesilor locali nu au nici o trecere. Atunci, la ce a folosit uninominalul ? La ce mai foloseste el ? La nimic. Normal ar trebui sa se revina la votul pe liste pentru ca doar sub acoperirea stidardului unui partid te mai ia cineva in seama.

"Adriana Saftoiu a ridiculizat declaratiile politice din Parlament" este titlul din "Cotidianul". Deputata liberala a incropit un talmes balmes din declaratii ale unor politicieni de peste ocean si le-a citit ca declaratie politica. Nici un parlamentar nu a tresarit cand vorbele nu se lipeau de Romania. Culmea, birocratia parlamentara a bifat o declaratie politica a deputatului Adriana Saftoiu si cu asta basta.

Pun mai jos "declaratia" lui Adriana. Este de groaza lipsa de reactie a celor mai bine platiti din bugetul statului dintre romani.

“Domnilor parlamentari,

Cea mai mare creştere a ratei sărăciei în rândul copiilor, în anii din urmă, s-a produs în acele state în care nivelul ajutoarelor sociale este cel mai ridicat. Cele mai mici creşteri - de fapt, descreşteri - ale ratei sărăciei la copii au fost înregistrate în statele care limitează nivelul acestor fonduri.

Dezbaterea nu ar trebui să se axeze pe recrudescenţa conflictului ori pe detaliile sale. Această dezbatere nu ar trebui să se refere nici măcar la războiul dus până acum în Irak, la greşelile comise ori la întrebarea dacă putem câştiga în plan militar sau nu. Dacă le permitem democraţilor să ne împingă într-o dezbatere asupra recrudescenţei sau a situaţiei actuale din Irak, vom pierde. Fiecare naţiune, indiferent de regiune, are acum de luat o decizie: ori sunteţi cu noi, ori sunteti cu teroriştii.

Arborii de tişă de Pacific pot fi tăiaţi sau procesaţi pentru a se obţine o importantă substanţă chimică, taxolul, care poate vindeca anumite forme de cancer pulmonar, ovarian şi de sân la pacienţi care, netrataţi astfel, ar muri. Alegerea pare a fi una uşoară - sacrificăm copacul pentru o viaţă de om -, dar numai până când aflăm că pentru fiecare pacient tratat trebuie tăiaţi trei copaci. Trei copaci sau o viaţă umană, trei copaci sau posibilitatea de a prelungi viaţa unui bolnav? Eu aş alege omul, persoana, fiinţa umană, aş spune că merită să tăiem pentru ea trei copaci. Putem sacrifica trei copaci pentru a salva viaţa unui om. Dar pentru vicepreşedinte se pare că acest lucru nu este la fel de clar. Pe de altă parte, faptul că nivelul calitativ al şcolilor nu se corelează cu cel educativ nu are nici un efect asupra insistenţei sindicatelor că banii reprezintă un factor esenţial. Ultima linie de apărare deja prăbuşită a celor care militează pentru sistemul public de educaţie este lipsa de educaţie a publicului.

Nu ne îndoim că fiecare american ştie că sclavia este injustă şi am plătit un preţ teribil pentru ea şi trebuie să continuăm să remediem această situaţie. Iar a spune că este injustă şi că o regretăm nu este un lucru rău.

Cine plăteşte preţul? Eu nu voi plăti nici un preţ personal. Copiii mei sunt prea mari, iar nepotul mi-e prea mic. Nici dvs., după câte înţeleg, nu veţi plăti un preţ personal, prin membrii familiei. Şi atunci cine plăteşte preţul? Militarii şi familiile lor. Eu am vrut doar să vă reamintesc acest lucru. Vă mulţumesc pentru atenţie!”.

Adriana a luat, aleatoriu, citate din Bill Clinton, Al Gore, George W. Bush şi alţi politicieni americani. Nici un parlamentar roman nu s-a intrebat ce anume vorbeste deputata Saftoiu !

Nu trebuie insa sa ne mire. Din moment ce Parlamentul a devenit o anexa a Guvernului si o aula in care Basescu isi tine exercitiile de citire nu mai are rost munca parlamentarului roman. Asa ajungem la dorinta lui Basescu de desfiintare a Parlamentului si conducere a tarii cu bata, ciomagul, biciul.