Băsescu are pitici pe creier.

Agerpres (aici).

Băsescu are nevoie ca de aer să „reformuleze” o stare de fapt. Face, de fapt, ce a tot făcut de când a ajuns pe prima scenă a politicii românești. Reevaluează în funcție de interesul lui imediat.

Care este de fapt situația ?

PNL și PSD sunt în luptă pentru supremație. Dialogul între ele, la nivelul parlamentar este slab. Între partide este inexistent. Rămâne doar nivelul parlamentar ca scenă a dialogului politic pentru că acolo, în Parlament, se construiesc legile. Fiecare partid încearcă să își promoveze ideile, transpuse în proiecte legislative. Din ce vedem, reușita este condiționată de numărul de voturi. Ar fi absurd să te bucuri că o lege bună pică pentru că este promovată de adversarul politic. De aceea se negociază „la sânge”, se ajunge la compromisuri - un maxim și un minim între limitele legii -, de aceea apare senzația de tergiversare (am întâlnit fenomenul și la unguri, la germani, la francezi etc.). Bine, acest proces, absolut normal, natural în viața politică a oricărei țări, nu este dorit de unii. Băsescu este adeptul refuzului categoric și al impunerii cu forța. Poate fi și o astfel de atitudine numită politică, însă este o exagerare.

Nu există nici o înțelegere politică între PNL și PSD. Gogorița lui Băsescu cu USL este doar o manevră politicianistă. De fapt, este singura lui șansă să mai fie ascultat de cei care adoră brutalitatea în relația dintre oameni. Sunt cei rămași cu nostalgia guvernării cu pumnul în gură. Mulți, puțini, nu are relevanță, relevantă este situația din aceste zile care confirmă faptul că astfel de persoane există și că pot avea iar „senzații tari” dacă Băsescu și partidul lui capătă suficientă putere politică pentru a putea acționa iar, în forță, împotriva altor partide politice și, de fapt, împotriva întregii populații a țării.

Ținta lui Băsescu este la PNL, între foștii membri ai PDL, și la cei care nu au acceptat USL-ul ca urmare a comportamentului PSD. În PNL însă, discuțiile purtate cu sinceritate între colegi a atenuat sentimentele de adversitate. Noi am explicat pe larg care a fost intenția USL, de ce s-a creat și ce s-a urmărit, colegii din fostul PDL au trebuit să accepte că acțiunea a fost politică și că nu s-a urmărit trecerea PNL la stânga eșicherului politic. La fel cum noi am criticat unele acțiuni ale PDL iar ei ne-au explicat care le-a fost poziția și ce au crezut că se realizează. Discuțiile au fost și sunt deschise, de multe ori „tari”, dar se ajunge la consens. Ceea ce este bine. Important este că s-a ajuns la o abordare rațională a problemelor, la acceptarea situațiilor așa cum au fost ele și la existența unei noi stări politice. PNL și PDL au fuzionat, avem convingeri comune, ne acceptăm și lucrăm împreună pentru realizarea obiectivelor PNL. Acceptăm și faptul că unii dintre noi vor părăsi „corabia” PNL ademeniți de cântecul de sirenă al lui Băsescu sau al lui Tăriceanu sau mai știu eu cărui „cântător” politic. Pe de o parte este bine, persoanele respective confirmând, astfel, că nu sunt pregătite să accepte principiile liberalismului. Pierderile de personal, naturale de altfel, sunt compensate de venirile în PNL din ultima perioadă de timp. Când ai veniri mari în fiecare săptămână ajungi să îți pui problema gestionării lor. Ceea ce este iar bine. Pe mine mă bucură de fiecare dată să îi văd pe noii colegi, să îi aud cum se prezintă și ce doresc ei pentru viitor cu sprijinul PNL. Unii spun lucruri interesante și mai ales vin cu problematici care stârnesc interesul.

Băsescu nu se mulțumește cu minciuna USL. Mai pune o minciună la treabă. PNL și PSD nu fac opoziție Guvernului Cioloș. Haida-haida ! Și PNL și PSD fac opoziție cabinetului Cioloș însă, fiecare urmărind altceva. PNL dorește întărirea democrației - votul în două tururi la alegerile pentru primari,  de ex. -, PSD se împotrivește și cere Guvernului să nu permită PNL obținerea condițiilor pentru ca legea alegerilor locale să ajungă la CCR pentru sesizarea de neconstituționalitate. Dacă nici asta nu este opoziție, atunci care mai este ? Cazul stadionului național. PNL cere ca Guvernul, prin ministerul lui Dâncu să aprobe, prin act normativ, materialul din care este făcută copertina și astfel să devină legală construcția acesteia, PSD se opune. În spatele opoziției poate fi oricare alt interes. Inclusiv politic, în sensul să nu permită PNL să se laude că a reușit ducerea în legalitate a construcției. Mai sunt forme ale opoziției față de Guvernul Cioloș însă toate au ca rol, cel puțin din partea PNL, ajungerea la starea de normalitate și grăbirea, dacă se poate, a unor măsuri care să pună administrația publică în starea de normalitate. Cum este curățirea de politruci a ministerelor, a prefecturilor, a agențiilor guvernamentale etc.

Pe de altă parte, ambele partide nu au interesul să dărâme Guvernul Cioloș pentru că acesta își face treaba pentru care a fost acceptat, administrativă, timp în care partidele scapă de tensiunea guvernării cât timp se ocupă de reforma în propria curte. Este un an de tranziție venit la timp, dacă pot spune așa. Este un an care este la limita unei poziții a României în relația cu UE dar și cu alte state. Este o perioadă de trecere de la o poziție a consensului internațional și a „noncombatului” la cea a promovării interesului național. Este anul în care partidele pot corecta, dacă este nevoie, chiar de comun acord, poziția României în mediul internațional în viitor în funcție de capacitatea ei de a oferi și cere securitate, apărare națională, economie, cultură, sănătate etc. Mai ales sub presiunea generată de schimbarea radicală a politicilor Rusiei cu privire la vecinătate.

Este normal să nu îi convină lui Băsescu, cum de altfel nu îi convine nici lui Tăriceanu sau mai știu eu cui, faptul că partidele mari se ocupă de propria ogradă fără tensiunea guvernării și se pregătesc de alegeri într-o relativă liniște. Nu le convine pentru că odată ce partidele mari ajung la stabilitate - iar acum asta se întâmplă -, partidele mai mici nu mai au suficientă forță să impună ceva. Liantul Cioloș face posibilă definirea comportamentului României atât în politica internă cât și în privința politicii externe. Mai mult, Cioloș a devenit un actor important pe scena europeană - cu sprijinul direct al Președintelui Klaus Iohannis -, pe teme care privesc exclusiv guvernarea, participând și purtând mesajul României la Consiliul European (ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum !). Acceptul principalelor partide „strică” obiceiurile mai vechi statuate de Traian Băsescu privind comportamentul Președintelui și al prim-ministrului. Dispare harababura atât de dragă lui Băsescu și se ajunge, prin acțiune practică, la delimitarea atribuțiilor funcționale ale principalilor actori ai statului.

Canibalizarea PNL de către Băsescu și Tăriceanu este mai grea în condițiile în care nu au „material” de critică legat de guvernare. De aceea și Băsescu și Tăriceanu, dar și alții, încearcă să politizeze, în limita lor de înțelegere a fenomenului politic specific evului mediu, și să lege Guvernul Cioloș de PNL. Primitivă abordare. Omenirea a evoluat iar Băsescu, Tăriceanu și alte panarame politice nu au aflat.

Între timp, Guvernul Cioloș abordează problemele reale ale administrației publice și pune în fața partidelor problemele rezultate din evaluările care vor sta la baza reformei administrației publice. Rezultatele verificărilor și evaluărilor în administrația publică sunt copleșitoare. Birocrație, calitatea slabă a decidenților administrativi, lipsa de pregătire a celor numiți politic, organizare instituțională dezechilibrată etc. devin caracteristici ale modului în care s-a guvernat până în prezent. Aceste rezultate negative își au obârșia în guvernările Băsescu și Ponta. Una ar fi fost ca acestea să fie relevate de o administrație politică, se perpetua „scenariul răzbunării politice”, alta este când situația este constatată de un Guvern apolitic dar care are sprijinul principalelor partide politice pentru a merge mai departe. Este normal ca PSD, beneficiarul major al aranjamentelor politice de până acum să fie nemulțumit. Le sunt schimbați din funcțiile publice oamenii de care s-au folosit pentru acapararea puterii în administrația publică cu riscul ca la alegeri să nu mai aibă un număr important de voturi. Este normal ca PNL să fie nemulțumit de unele măsuri ale Guvernului, mai ales pentru că semnalele lor politice nu sunt luate în considerare imediat. Este însă la fel de normal ca Guvernul să își urmeze linia de conduită stabilită anterior, la angajarea guvernării în Parlament, să își urmeze programul și să tempereze astfel unele obiceiuri politice care au dus la dezastrul guvernărilor Băsescu și Ponta.

Pe lângă toate acestea, Băsescu mai vine și cu castraveți la grădinar. Vorbește despre administrație. Culmea ! Tocmai el acuză că administrația la Brăila nu a fost cea corespunzătoare ! Să ne fie cu iertare, dar suntem în fața celui mai mare demagog în viață. Tot ce spune Băsescu cu privire la administrație are o particularitate: timpul îndelungat în care aceste probleme se realizează. Ca Brăila să aibă ce spune Băsescu, ar fi trebuit ca administrația de la Brăila și din oricare altă comunitate să fi început să gândească lucrurile cu niște ani în urmă, să fi executat analize, să fi construit programe, să caute finanțarea acestora ... etc. Dacă ne uităm la oricare investiție, de la cea mai mică la cea mai mare care privește interesele imediate ale unei comunități nu avem un termen sub 2 ani ! Când a picat guvernarea lui Băsescu ? În 2012, cu moțiunea de cenzură. Cine se ocupa de proiectele administrațiilor locale ? Pupila lui, Elena Udrea ! Unde sunt guvernanții de atunci ai lui Băsescu ? La noul partid „Alba ca Zăpada” numit Mișcarea Populară. Cine dracu mai crede că Băsescu este capabil să facă ceea ce spune ? Doar habotnicii care l-au susținut și până acum.

Pentru unii, discursurile lui Băsescu sunt „adevărate”. Da, pot accepta că „le spune bine”. Dar la Băsescu avem o mare problemă. Una este ce spune, alta este ce face. Timp de 10 ani de zile și chiar mai mult, chiar de pe timpul când era primarul general al capitalei, Băsescu una spunea, alta făcea. De obicei, invers. Omul nu are consecvență. Nu leagă vorbele de fapte. Este incapabil să facă ceva. Este bun la vorbe. Este incapabil să înțeleagă stări. Impulsul determinat de binele propriei persoane este mai puternic decât interesul social. Este demagogul perfect. Are pitici pe creier. Este „bolnav”.

Cu ani în urmă, fratele Mircea i-a luat din mână firma de înghețată a familiei pentru că Băsescu, în nebunia lui, era să o falimenteze. Era să falimenteze și PD-ul, salvarea a venit din fuziunea cu PNL, majoritatea membrilor de partid din vechiul PDL a venit și rămas în PNL. Traian Băsescu își va duce la sfârșit menirea și cu acest partiduleț numit Mișcarea Populară. Îl va prăbuși cu zgomot cât de curând. Cu tot cu zgomotoșii și avizii de „sânge” membri care îl acompaniază.

Pactul de la Cluj și supărarea lui Ioan Rus.

Mediafax. PMP a lansat, sâmbătă la Cluj, „Pactul pentru Transilvania și Banat”. PMP, partid în curs de legalizare, a venit în „fieful” prietenului Boc și probabil și cu concursul acestuia (la mijloc este interesul lui Traian Băsescu) pentru a acapara pe băsescienii și pedeleii care vor să fie „capturați”.

Echipa de la lansarea documentului-program băsist este catastrofală. Este plină de hahalere politice, este plină de ratangii și plimbăreți politici cu pretenții de „virgine”. Ei fiind „curve politice” în sensul cel mai deplin al expresiei.

„La lansarea "Pactulului pentru Transilvania şi Banat" participă Eugen Tomac, preşedintele PMP, Mihai-Răzvan Ungureanu, preşedintele Forţei Civice, Marian Preda, preşedintele Fundaţiei Mişcarea Populară (FMP), Teodor Baconschi, vicepreşedinte PMP, Sebastian Lăzăroiu, membru fondator FMP, Daniel Funeriu, membru fondator FMP, Cristian Hriţuc, membru fondator FMP, Cristian Petrescu, secretar general PMP” ne spune Mediafax. Cu satisfacție, adaug eu, cu PMP cei de la Mediafax au posibilitatea să își stabilească „linia politică”.

Gazda este „filologul” Adrian Papahagi, cel devenit „ideolog” al popularilor băsescieni.

"PMP lansează "Pactul pentru Transilvania şi Banat", un document programatic care se doreşte a fi un prim pas în schiţarea unui proiect de ţară în spirit subsidiar, pornind de la cetăţean, comunitate, regiune. Avem nevoie de un nou proiect de ţară, de un contract de încredere între cetăţeni şi politicieni, dictat de interesul naţional, dar şi de nevoile specifice ale fiecărei provincii istorice. Dreapta priveşte Transilvania ca bazin electoral, stânga ca rezervor de taxe şi impozite, iar politicienii extremişti speculează situaţia multietnică a provinciei pentru a câştiga voturi. Pactul este un manifest, un program politic care propune opt puncte, de la infrastructură, la descentralizare, locuri de muncă, până la turism şi educaţie", a spus Papahagi. Ceva nou ? Nu. Ceva vechi ? Da.

Privind la „delegația” numeroasă care a dus mesajul băsescian la Cluj și l-a pus în gura lui Papahagi deduc faptul că respectivul „Pact” a fost construit la Cotroceni, că a fost „aprobat” de Băsescu și că Papahagi și ceilalți maimuțoi din PMP și FC din zona delimitată au obligația să îl pomenească pentru o temeinică memorare de toți propagandiștii băsescieni și prezentat cu multă râvnă populației doritoare de întoarcere la băsism sau opozantă la uselism.

Țin minte că Băsescu s-a pronunțat asupra viitorului lui. Va fi alături de Mișcarea Populară care are Partidul Mișcarea Populară. Partid care pune în aplicare ideile politice și programele elaborate de către Fundația Mișcarea Populară. Iau de bune cele declarate de Băsescu și cei apropiați lui. Partidul Mișcarea Populară nu va fi un partid în sensul politic al termenului. Va fi doar o forță de execuție a comandamentelor impuse de fundația cu același nume. Este o mare ciudățenie. Un astfel de concept aduce mai mult cu modul de organizare al teroriștilor decât cu organizarea politică europeană. Este adevărat că mă duce gândul la Biserica Catolică și creștin-democrație. Biserica Catolică stabilește liniile directoare în domeniul social iar creștin-democrația le transpune în mesajul și acțiunea politică. Vrea Băsescu să își formeze propria „biserică” ?!

Nu este exclus.

Au apărut și reacțiile. Ioan Rus este furios. Reacția lui arată că i se strică ploile de la Cluj, unde interesele lui majore, în special financiare, sunt legate de pedeliști.

Iau de la Mediafax textul:

 "Câţiva "populari" bucureşteni dintr-o formaţiune care pretinde a aparţine unei "mişcări" şi care încorporează nişte aventurieri politici a căror conştiinţă ar trebui să simtă apăsarea decăderii României din ultimul deceniu, nereuşind să îşi mai găsească audienţă pe malurile Dâmboviţei, s-au împreunat cu câţiva asociaţi de pe malurile Someşului şi au ales să abordeze politicianist tema Transilvaniei. În contextul în care actualul Guvern relansează proiecte prin care se urmăreşte consolidarea unui stat modern şi puternic, care să poată face faţă provocărilor integrării europene şi globalizării, aceşti corifei ai demagogiei dâmboviţene, chemaţi la Cluj de alţi gargaragii, vor să lanseze un aşa-numit "Pact pentru Transilvania", prin care să instrumenteze interesele mlăştinoase ale unor neîmpliniţi bucureşteni şi aspiranţi revizionişti budapestani", arată vicepreşedintele PSD.

Acesta susţine că "personajele care vor să pactizeze" cu Transilvania nu sunt decât nişte "nomenclaturişti ai autointitulatei orientări politice de dreapta din România cea care, de altfel, a torpilat, în ultima decadă, toate iniţiativele pe care ardelenii le-au avut în interesul întregii Românii".

„Curat murdar, coane Fănică” ! După ce s-a chinuit să îl salveze pe Băsescu de la demiterea de către popor anul trecut, cu riscul de a rupe USL, acum Ioan Rus se rățoiește la slugile băsesciene cu vorbe de ocară. Îi strică ploile. Înclin să cred că Ioan Rus își manifestă astfel nemulțumirea că Traian Băsescu nu l-a băgat în seamă, că este posibil să iasă ceva din „afacerea asta” iar el nu este chemat la împărțirea „prăzii”.

PMP nu vine cu nimic nou. Mai mult, el nici nu va fi partid din moment ce el execută doar poruncile unei fundații. După cum se comportă liderii așa-zisului partid popular, se vede că sunt doar niște simpli executanți. Nu formulează concepte, pentru că nu au voie, ei declamă doar lozinci. Iar acestea se fac la Cotroceni. Niște hahalere.

Oră de excitare cu Baconschi la PMP Sălaj.

Inițial am vrut să trec peste informația asta, de la Agerpres. Ceva mi-a agățat mintea așa că m-am întors. Ceva ce naște niște întrebări.

La Zalău, la inaugurarea sediului PMP, Baconschi a făcut unele afirmații.

În primul rând că „unificarea dreptei” nu trebuie făcută în jurul PDL pentru că acesta este un partid în care nu există democrație. Gargara cu pioneze obișnuită cu care super-intelectualii lui Băsescu ne împuie capul imediat ce li se oferă ocazia.

O a doua afirmație mi-a stârnit curiozitatea. O pun în integralitate, pentru că este o înșirare de condiții pentru PDL pentru a i se permite să fie considerat „de dreapta” !

"Când în PDL se va produce o reformă, se va asuma guvernarea noastră şi se va merge pe o linie cu adevărat reformistă, atunci vom sta de vorbă. Până atunci, ne pare rău, chiar dacă suntem în mari dificultăţi de concepţie şi de construcţie, ne-am ales propriul nostru drum" ! Stop cadru !

Afirmația este plină de încărcătură politică. Când PDL își „va asuma guvernarea noastră” ? Hopa ! Acest „noastră” la cine se referă ? La cei care au inițiat Mișcarea Populară și partidul cu acest nume ? Adică se referă la Băsescu și cei care îi stau alături azi ? Plus niște rebuturi care încă mai sunt în PDL din diferite motive, cum ar fi Boc sau Udrea. Și nu doar ei.

Din această înșiruire de „lipsuri” ale PDL trag concluzia că pe plan intern, Vasile Blaga și ai lui nu vor să își asume responsabilitatea dezastrului provocat țării de succesivele guvernări Boc și Ungureanu. Dar asta ar fi un lucru bun, pentru Vasile Blaga și o parte dintre cei care îi stau alături, însă nu prea este din moment ce lângă el se lăfăie „experta” în economie a lui Boc - Andreea Paul (Vass) -, sau lingăul pupincurist Predoiu, aviarul Flutur sau mumia Stolojan. Comportamentul lui Blaga și a PDL nu lasă loc de întors. PDL de acum este același partid „dezastru” ca cel de pe timpul lui Boc numai că nu mai are conexiune telefonică directă cu Băsescu care să ia decizii în locul lor.

După ce Cristian Petrescu, rezerva lui Udrea la ministerul dezvoltării, a anunțat că partidul Forța Civică a lui Ungureanu va fuziona cu PMP este evident că cei din Sălaj fideli lui Băsescu au început să se excite. Simțeau cum „le intră forța vitală” prin toate găurile. Cât de mari și puternici au devenit ei, ca Făt-Frumos cel din poveste. Într-un an cât alții în șapte.

În concluzie, autorii guvernării băsesciene au plecat din PDL și au înființat, împreună cu Băsescu „partidul guvernanților băsescieni”.

Concluzia mea este că prostia are vârfurile ei. Băsescienii au câștigat premiul cu coroniță la prostie politică.

Lansarea Partidului Mișcarea Populară cu „perle”, ca la bac

Se lansă minunea politică numită Partidul Mișcarea Populară. Deși poartă denumirea de partid, președintele lui interimar are o exprimare care îl duce în zona „struțo-cămilelor” politice.

HotNews. „Noi nu infiintam azi un nou partid, noi vrem sa infiintam un altfel de partid”. Eugen Tomac.

Să analizăm. Nu este un nou partid. Prima teză. În primul rând nu este nou. Ca atare, trebuie să merg să văd de ce nu este „nou” din moment ce însuși președintele interimar face o astfel de afirmație. Ajung, vrând-nevrând la o altă declarație, a lui Marian Preda, președintele Fundației cu același nume, fundație care conduce partidul, de fapt: „Partidul continuă programul de reforme şi modernizare a României început de Traian Băsescu”. Mediafax. Pun cele două afirmații una lângă alta. Nu este un „nou partid” pentru că el „continuă programul de reforme și modernizare al României”. Apare acel „continuă” care confirmă afirmația că nu este „nou”. Nefiind „nou” și urmând a desfășura acțiuni care „continuă” acțiuni anterioare, bag seama că acest „altfel de partid” este o structură zicese politică care, prin concepte și oameni își trage seva din ceva ce a existat anterior. Nu este exclus ca prin excepțiile deja anunțate de Eugen Tomac și Marian Preda să avem, nu peste mult timp, o nouă definire a termenului de „politică” și a „acțiunilor politice”. Termeni care să satisfacă orgoliul, vanitatea și mofturile persoanei care este creatorul atât al fundației cât și al „partidului” (nu există încă în dicționar un termen care să îl definească așa că sunt obligat să îl asimilez, forțat, unei noțiuni cunoscute).

Ca la balamuc. Nici o problemă. Tomac ăsta nu se lasă și continuă să emită „perle”.

„Partidele de azi nu mai reprezinta o garantie pentru viitorul tarii noastre. Modelele de dezvoltare propuse de partidele politice au esuat. Noi vrem sa fim ce altii nu au putut fi sau nu si-au dorit sa fie: adevarata voce de dreapta a cetatenilor romani, o alternatativa credibila la USL pentru toti cetatenii cinstititi si corecti. A sosit momentul sa punem pe masa idei si politici noi”.

Nefiind un „nou partid” ci un „altfel de partid” (nu a găsit săracul în DEX o noțiune care să îi definească), Tomac al lui Băsescu vine să propună românilor de dreapta (?!) alte modele de dezvoltare care nu mai sunt comune sau sunt străine partidelor politice. Ca atare, prin nașterea Partidului Mișcarea Populară ni se propune să renunțăm la „politică” ca „știință și practică de guvernare a unui stat” și să acceptăm altceva. Nemaifiind politică ce va fi ? Naiba știe ! Pentru că și dictatura, tirania etc. sunt forme ale exprimării politice. Apoi, după ce emite prostia cu diplomă (are diplome care îi confirmă niște calități intelectuale în baza cărora este promovat) se postează ca „o alternativă credibilă a USL”. Alo bre ! Ce faci ? Cum naiba te apuci să amesteci „mere cu pere” ? Dacă tu nu ești „un nou partid” cum devii „alternativă” la unii care se afirmă ca fiind partide ?! Va trebui să te clarifici. „Ori că-că ori că-că”. Altfel nu se poate. Cel puțin pentru mine. Pentru dreptacii ăia pe care îi dirijezi după indicațiile „semaforului” de la Cotroceni este posibil ca ce ai guițat până acum să fie un izvor de înțelepciune.

Harababura continuă. Zice Tomac: "Este un partid de orientare de centru-dreapta, care are drept obiectiv sa recastige increderea oamenilro cinstiti si corecti. Suntem un partid crestin-democrat si liberal si credem ca e foarte important sa sublinem ca suntem si ramanem partenerii presedintelui Romaniei. Sustinem si vom continua sa sustinem reformele pe care seful statului le-a demarat. E foarte important, pentru ca tara noastra sa fie respectata si apreciata de partenerii nostri". După afirmația asta este clar că ești dus cu pluta.

Wikipedia. „Apărută ca o reacție la atacurile împotriva bisericii și a catolicismului, creștin-democrația reprezintă expresia politică a creștinismului catolic. Creștin-democrația a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) și socialism (colectivism), aducând în politică și elemente noi precum morala creștină și subsidiaritatea. Considerată în multe țări europene drept o formă de neoconservatorism, creștin-democrația se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul față de valorile tradiționale, credința și familia.

Democrația creștină este o ideologie politică, care urmărește să aplice principiile creștine în politica publică”.

Tomac și ai săi „îndrumători” de la Palatul Cotroceni care conduc, de fapt, noul dar de fapt vechiul vehicul politic băsescian folosesc cu multă larghețe noțiunile. Știu ei că place urechilor termenul „liberal”. Și îl folosesc, cu larghețe, ca o continuare a folosirii lui de către PDL, partid din care se trag aproape toți membrii fundației și, mai nou, membrii acestui „nou/vechi” partid abia înființat. Adevărul este că Traian Băsescu a copiat modelul bisericii catolice de formare a unui vehicul politic propriu, creștin-democrația, înființând propriul lui vehicul politic (care se definește a fi un fel de struțo-cămilă) pentru a fi vizibil în viitor. De fapt, enunțul lui Tomac este o contrazicere a altui enunț, făcut în același timp, potrivit cărora „modele partidelor politice au eșuat” ! De fapt, înclin să cred că Mișcarea Populară nu are treabă nici cu creștin-democrația. Își declară aceste „înclinații politice” doar pentru a accede pe scena politică europeană, pentru a ajunge la PPE. Practic Mișcarea Populară este o creație băsesciană, în interesul personal al lui Traian Băsescu iar toate figurile care se perindă în fața media sunt doar slugile lui. Traian Băsescu se autoproclamă o altă instituție a statului. O instituție cu aparat propriu care va cere statului să îi asigure finanțarea. Pentru că are și fundație și partid politic. Mare lucru de nu vom ajunge să vedem în Mișcarea Populară un fel de MISA a lui Bivolaru.

Cine vrea să înțeleagă, va înțelege faptul că Băsescu și-a luat „adio” nu de la PDL ci de la Blaga și susținătorii acestuia, restul pedeleprelor urmând a se înregistra în Mișcarea Populară care reprezintă, de fapt, PDL băsescian. Nu se putea altfel pentru că Blaga are ștampila și sigiliul PDL și nu are de gând să i le dea lui Băsescu. Iar „liberalismul” clamat de Tomac este, de fapt, o invitație adresată „liberalilor” Chilman și Moisescu cu tot ce au adunat aceștia în IRL (Inițiativa România Liberală) care, prin extindere, devine un factor de risc pentru dezvoltarea Mișcării Populare. Dacă este așa, nu au greșit. Chiliman a fost, este și va fi un admirator al măsurilor politice de torționar luate de guvernările Boc sub îndrumarea lui Băsescu. Au murit oameni, nici o problemă. Reformele băsesciene pot duce la victime colaterale. Chiliman le-a aplaudat cu sârg.

Să vedem ce va mai fi. Mare lucru de nu vor lupta PMP și IRL un timp ca, mai apoi, după ce Chiliman și Moisescu plus unii de lângă ei își vor fi primit „tainul”, cele două să fuzioneze.

Dacă este marți, este Partidul Mișcarea Populară

Elena Udrea, membru al PDL și contra-candidat activ al lui Vasile Blaga la șefia PDL a anunțat că azi, marți, se naște Partidul Mișcarea Populară.

Toate bune și frumoase, în spiritul promovării și apărării pluralismului politic, se cuvine a încuraja apariția unor noi formațiuni politice, indiferent de culoare. Chiar dacă „culoarea” noii formațiuni politice este „băsistă”, ceva mai apropiat de extremism decât de democrație. Întrucât avem deja formațiuni politice practicante ale extremismului nu trebuie să ne mire înființarea unuia nou.

Caracteristic noii formațiuni politice este subordonarea lui unei fundații. Fundația la rândul ei, este condusă, fără nici un dubiu, de Traian Băsescu. Pentru că în conducerea fundației sunt consilierii prezidențiali care sunt titulari de „programe” naționale pe diferite domenii în cadrul Administrației Prezidențiale. Panaramele din fruntea fundației sunt doar paravanul după care se ascunde Băsescu. Organizare mafiotă, ce mai !

Moraliști idioți, fundațioții declamă în apelul lor că s-au săturat de „furturile practicate de partidele politice în anii din urmă”. Idioți patentați. Parte dintre membrii lor și sigur viitorii membri ai partidului lor au fost la guvernare conduși de Băsescu și marionetele lui și au practicat cel mai odios și dur jaf din banii publici. Iar pentru a exemplifica idioțenia în toată amploarea ei, în zilele din urmă au ieșit la iveală manevrele băsescienilor pentru formarea partidului. Organizațiile PDL fidele Elenei Udrea exclud din partid primarii PDL care vor trece la Partidul Mișcarea Populară. Excluderea lor din partid este necesară pentru ca primarii să își păstreze posturile și să obțină, aflați în funcție, voturi pentru Partidul Mișcarea Populară la alegerile europarlamentare care bat la ușă unde, normal, din partea respectivului partid vor candida Elena a lui Băsescu, Cristian Preda și alții. Mă aștept ca în zilele ce urmează, organizația PDL Cluj să îl excludă pe Emil Boc iar cea de la Arad pe Falcă. Normal, că și alte organizații vor face la fel astfel că toți susținătorii Elenei Udrea și ai lui Băsescu vor rămâne pe funcții și vor asigura procentele necesare noului partid pentru a se posta comod pe eșicherul politic.

Manevra lui Băsescu și a acoliților lui nu este nouă. PNL a fost victima unei manevre asemănătoare când Stolojan și Stoica au rupt „o halcă” ce s-a jucat puțin pe scena politică ca PLD. Apoi s-a dus val-vârtej la PD și a format PDL. PSD a suportat la rândul lui o schemă care a dus la formarea UNPR. Finalul nu a mai fost ca la PLD însă eu cred că Oprea și ai lui au încercat cumva să se ducă cu tot partidulețul la PDL însă nu au fost primiți. Nu aveau față de Băsescu. Așa că s-au întors la PSD.

PDL este partidul canibalizat. Imaginea pe care eu o înregistrez îmi arată un partid care își pierde culoarea. Forța lui stă în aleșii locali și de la nivel parlamentar. Aici, la acești aleși, Băsescu acționează în forță. Iar forța lui este remarcabilă. Vor trece pedeleprele la Mișcarea Populară unul după altul. Marile valori morale pe care le tot declamă băsescienii nu aduc voturi. Așa că, fără a face vorbire în public, au ales să apeleze la „inculții și amoralii pedeliști” din orașele și satele patriei. Vor sta în față doar „fețele subțiri”, specialiști în mâncat rahat. Blaga și PDL sunt în mare dilemă. Udrea își trimite oamenii în Mișcarea Populară însă ea nu se dă dusă din PDL. Cumva, PDL va trebui să își clarifice situația cu Udrea și alți băsiști feroce care vor să rămâne în partid pentru a rupe cât mai mult din el. Nu este așa !? Partidul băsescian cere „ostași” iar cei mai la îndemână, cu suficientă experiență în jaful din banii publici, sunt la PDL.

Pe undeva Vasile Blaga și PDL își merită soarta. Au construit și dus la capăt trădări după trădări. Acum sunt ei la rând. Precis, nu le place. Nici altora nu le-a plăcut ce au făcut ei ani și ani la rând.

PDL are trei obțiuni. Mari și late. Rezistă la presiunile băsescienilor și își păstrează partidul, slăbit dar funcțional. Nu rezistă presiunilor și se unește cu Mișcarea Populară. În acest caz Vasile Blaga și alții ca el vor părăsi viața politică. Nu rezistă presiunilor și propun altui partid, mai mare, mai puternic, o alianță care va avea ca finalitate absorbția PDL în acel partid. Noua structură creată își va propune ca obiectiv politic lupta împotriva lui Traian Băsescu și a formațiunilor fantomă care îl secondează. Fundația și partidul ei. Ultima variantă s-ar apropia de ideea unificării formațiunuilor de pe partea dreaptă a eșicherului politic. Luptă care este prevăzută în programul politic al PNL pentru perioada următoare de timp.

Transferul „legal” de la PDL la Mișcarea Populară. Tipic băsescian.

Presa anunță: 22 de primari PDL din Argeș au anunțat că trec la Mișcarea Populară. Simplu.

Numai că acțiunea este mârșavă față de PDL. Pentru că președintele PDL Argeș, Mircea Andrei, împreună cu „coledzii”, îi vor da afară din PDL pe primari (pentru ca aceștia să nu își piardă posturile) apoi își vor da și ei demisiile. Vasile Blaga va rămâne „cu ea” în mână.

Intuiesc că schema va fi urmată de toate organizațiile PDL aservite, încă, lui Băsescu. Organizația locală îl dă afară din partid pe primar, apoi membrii își dau demisiile din PDL și, uite așa, încet-încet, Mișcarea Populară va avea primari, consilieri locali și tot tacâmul pentru a conta ca partid. PDL se va scufunda încet-încet. Oare câți oameni din PDL pot fi considerați ca onești ?

Băsescu vrea să scape de „complicitatea” cu Hayssam

Hotnews. „Traian Basescu, intrebat din ce tara a fost adus Hayssam: Cum sa va spun cand Romania a efectuat o operatiune neautorizata pe teritoriul unui alt stat?”

Am văzut, fugitiv, comentarii pe la diferite posturi Tv. Presă scrisă nu mai citesc pentru că nu mi-am propus să îmi fac nervi. Unii laudă acțiunea „lui Băsescu”, alții o critică. Jocuri politice. Proaste. Și de o parte și de alta.

Declarațiile lui Băsescu sunt „pompoase”. Acțiune neautorizată pe teritoriul altui stat, terorismul ca principală atribuție a Președintelui României și a CSAT etc. Tâmpenii. Mari. Imense. Acțiunea și comentariile lui fac dovada că aducerea lui Hayssam este o problemă personală. Probabil nu doar a lui ci și a serviciilor care au fost implicate și asupra cărora planează suspiciunea de complicitate cu Hayssam. Iar eu bănuiesc că Băsescu și „serviciile” vor să obțină de la Hayssam confirmarea neimplicării lor în acțiunile acestuia. Atât și nimic mai mult. Pentru că în caz contrar, în urma unor acțiuni politice bine orchestrate (posibil în curs de definitivare, despre care Băsescu și serviciile au luat cunoștință), puiuțul politic nășit de Băsescu - Mișcarea Populară -, și „prietenii lui politici”, iar aici mă refer la PDL ar putea avea surpriza să fie asociați cu acțiunile teroriste pentru acapararea puterii politice. Când am în vedere PDL mă refer explicit la declarația lui Boc care consideră „acțiunea” ca un succes al lui Băsescu. Săracul Boc, este prost bâtă. Mai bine tăcea. Pentru „servicii” urmează o perioadă „tristă”. Nu pentru instituția în sine ci pentru anumite personaje care sub un nou Președinte vor trebui să se retragă din primele linii. 1, 2 chiar 3. Fiind percepute sau chiar cunoscute ca „servitori” ai lui Băsescu - ceea ce este contrar obligațiilor asumate de instituție potrivit constituției și legilor -, aceste personaje vor trebui să plece din instituție „în viața civilă”.

Hayssam nu este Osama bin Laden. Dacă SUA au motivat acțiunea de ucidere a aceluia ca urmare a acțiunilor teroriste asupra SUA, România nu are aceeași motivație. Diferitele organizații din Irak, Afganistan sau Palestina au tot „răpit” persoane și personalități din lumea occidentală sub diferite motive. Nu cunosc ca Franța, Olanda, Danemarca, Anglia sau Germania să fi desfășurat acțiuni „de comando” în diferite state arabe pentru aducerea în țările lor a „vinovaților” pentru condamnarea lor la închisoare.

Aducerea lui Hayssam în România, sub orice formă, nu contribuie la combaterea terorismului. Hayssam nu a fost dovedit ca fiind „terorist sau asociat al unor organizații cunoscute ca fiind teroriste”. Hayssam este acuzat de „terorism” pentru acțiunea cu jurnaliștii români cu care acesta a negociat o acțiune care să lase impresia de „acțiune teroristă”, urmând ca Hayssam să apară ca „marele salvator”. Urmând, normal, ca țara să îi fie atât de recunoscătoare încât procesele pe rol să nu îi aducă pagubele ce se întrevedeau. Asta este explicația pe care eu am reținut-o din presă. Poate fi și alta. Voi vedea.

Despre „autorizarea” acțiunii. Sunt două probleme. Autorizarea internă și autorizarea statului pe teritoriul căruia se găsea Hayssam la momentul reținerii.  Una dintre autorizări poate lipsi. Este cea a statului pe teritoriul căruia se afla Hayssam, stat care are o atitudine ostilă României și care nu satisface o cerere „legitimă” de a preda persoana/persoanele care a/au comis o infracțiune gravă pe teritoriul României împotriva unor cetățeni români, mai ales dacă respectiva infracțiune este un act de terorism. Prima autorizare, cea internă, nu poate lipsi. Nu poate lipsi pentru că angajează statul în întregul lui în relația cu statul pe al cărui teritoriu s-a desfășurat acțiunea. De aceea, măcar la nivelul CSAT era obligatoriu să existe un acord. Mai mult, ar fi trebuit să existe un acord, de principiu, al Parlamentului pentru aceste tipuri de acțiuni care pot avea rolul de a contribui la securitatea națională. Nu cu privire la acțiunea aceasta, ci la general. În CSAT însă, acceptul trebuia să fie dat pentru această acțiune în mod particular. De aceea, pot considera pe deplin temei că acțiunea cu Hayssam este o acțiune particulară a lui Traian Băsescu care s-a folosit neconstituțional și nelegal de instituțiile de forță ale statului pentru rezolvarea unei probleme personale. Iar acțiunea este, evident, un act dictatorial.

Combaterea terorismului este o anexă a acțiunii de asigurare a securității naționale. Nu este atributul Președintelui, este al serviciilor specializate. Președintele nu conduce aceste servicii ci le coordonează și nu direct ci prin CSAT ! Ca atare, afirmațiile lui Băsescu sunt, din nou, total aiurea.

Noi nu vom ști ce va spune Hayssam. Noi vom ști doar ce vrea Băsescu să ne comunice. Iar serviciile care „trebuie să tacă” vor tace. Procurorii care vor continua anchetele vor spune ce dorește Băsescu să se spună. Rezultatul este previzibil. Băsescu nu este „profesorul”, Băsescu nu are treabă cu Hayssam și „răpirea ziariștilor”, Băsescu este „erou național”. Încărcătura pozitivă a „eroului” Băsescu se va duce către Mișcarea Populară care va deveni, astfel, „Alba ca Zăpada” în politica românească.

ACD nu mai funcționează. Dar a funcționat ?

Este puțină fierbințeală pe scena politică. Fără prea mare efect asupra USL. Pizmașii însă au vise erotice. Încropesc scenarii apocaliptice pentru USL. Mi se pare normal. Speranța moare ultima. Iar speranța lor este spargerea USL înainte ca uniunea să producă efecte. Iar principalele efecte sunt revizuirea constituției și regionalizarea.

PNL și PC au pus de o alianță de centru-dreapta înainte de formarea USL. Pentru a arăta că este de dreapta, PC a venit cu conceptul social-liberalismului, concept care a găsit adepți (prin trecerea unor liberali la PC, printre altele) și a generat confuzie pe scena politică, confuzie de care au încercat să profite PDL și toate celelalte formațiuni „tabacheră” înființate între timp. Toți au strigat și strigă încă, cu glas mare, că PNL a trecut la stânga politică, cu cățel și purcel și că deciziile PNL se iau doar după ce liderii PNL primesc acceptul lui Dan Voiculescu. Ba, mai mult (nici nu se putea altfel), lui Dan Voiculescu i-au „recunoscut” meritele deciziilor politice majore luate de PNL și PSD cu privire la acțiunile politice: formarea USL, suspendarea lui Băsescu, programul de guvernare al USL, programele sectoriale ale USL etc. Toate acestea au deranjat, profund, liberalii. Reacțiile nu au întârziat să apară. Au fost suficiente de-a lungul timpului însă nu exista interesul presei de a prezenta realitatea. Erau mai interesante „bombele” pedeleprelor și ale băsescienilor. Acum se spune că ACD nu mai funcționează. Iau de la Agerpres declarația lui Daniel Constantin: "Eu am făcut foarte clar o declaraţie pe care o susţin şi acum, o constatare, un regret că ACD - şi nu USL - nu funcţionează şi am văzut că şi domnul Antonescu este de acord cu acest lucru, a îmbrăţişat această idee că nu funcţionează ACD. Atât şi nimic mai mult. (...) Îmi pare rău că nu funcţionează un proiect politic pe care eu îl consideram extrem de important şi care se dorea o coagulare a forţelor de dreapta. (...) Din acest punct de vedere, pentru că ţinem foarte mult la USL şi că am contribuit cu toţii, cred eu că în mod egal, la constituirea USL, nu vom pune în pericol acest proiect politic. Ca atare, chiar dacă de facto ACD nu funcţionează, actele probabil că vor rămâne aceleaşi. (...) Ştiţi cum e, ca într-o căsnicie: în momentul în care se întâmplă o despărţire, soţul dă vina pe soţie, soţia pe soţ. Este mai puţin important, important este că o căsnicie s-a destrămat. Din acest punct de vedere, cred că avem cu toţii puterea şi tăria foarte calm să mergem mai departe". Mă întreb dacă ACD a funcționat până acum ?! Nu de alta, dar în unele situații, când PNL și PSD au avut poziții diferite, PC a fost alături de PSD ! Cum ar fi cu celebra coabitare. Înțeleg că PC a susținut și susține încă această coabitare pe care o consideră în folosul guvernării. Poziția nu este de formă, sub aspect politic, este de fond. Coabitarea este „rădăcina răului” în toate controversele din cadrul USL. Dacă este să mă refer doar la coabitare consider că este suficient pentru a spune că PNL și PC nu sunt împreună. Nu este exclus ca anterior să se fi manifestat și alte atitudini politice ale PC care să fi deranjat PNL. Acum, pe bune, când tu, PNL, ai proiecte politice liberale iar partenerul vine și îți cere să renunți la ele pentru că nu au o anume componentă socială, componentă specifică doctrinei socialiste, cum poți trata un astfel de partener ?! Mai ales când se iau decizii la nivelul unei uniuni politice iar tu, PNL, vrei să îți pui în valoare doctrina în ministerele pe care le deții și ai nevoie de o decizie în comun cu partenerul socialist ! Iar când te aștepți ca partenerul de centru-dreapta să voteze alături de tine te trezești că votează cu partenerul socialist ! Este evident că ACD nu a putut funcționa din moment ce partenerul PC nu s-a comportat ca un partid de dreapta. Și da, USL nu este în pericol. PC se înțelege de minune cu PSD iar participarea PC la europarlamentare ca partid de guvernământ îi poate aduce un plus de voturi.

Intuiesc că tensiunile existente deja în USL se vor acutiza. Prima care va suferi va fi paritatea. PSD are posibilitatea, acum, să forțeze decizii politice care pot împiedica PNL să își ducă la sfârșit angajamentele luate în fața liberalilor și susținătorilor din teritoriu. Este de așteptat ca la nivel local să se formeze majorități prin care liberalii să fie înlăturați din structurile teritoriale de conducere politică. Au existat astfel de manevre și până acum, ruperea USL nefiind doar visul de aur al băsescienilor și pedeleprelor, chiar o mare parte a PSD agreând ideea. Nu mai spun de confruntările de la nivel central, din guvern și din parlament.

Nu știu cum vor judeca lucrurile membrii PC. Se pare însă că „aportul” adus de parlamentarii PP-DD la deciziile politice ale PC își arată roadele. Vin vremuri tulburi.

Deocamdată mingea este la PSD. Ce vor face liderii PSD ? Vor profita de conjunctură pentru a scăpa de PNL și a se alia cu PDL formând astfel o majoritate confortabilă în parlament ? Ilie Sârbu este, cumva, alături de Hrebenciuc, prin spatele cortinei ? Dar Ioan Rus cu prietenii săi portocalii ? Văd că Rus a reapărut pe scena media cu explicațiile lui savante.

Acum liderii PNL vor trebui să arate că sunt capabili să acționeze în condiții de stres major. Sunt și în PNL habotnici, oameni care nu văd mai departe de borul pălăriei însă sper ca la nivelul decizional să se acționeze pe termen mediu și lung. Unor mizerii nu trebuie să le dai atenție. Unor acțiuni concrete însă da. Să dăm atenție faptelor și nu vorbelor. Între timp va trebui să pregătim contra-măsurile ce se impun la condițiile date. Pentru luptele politice viitoare, atunci când fără „perdea”, PNL și PSD vor fi adversare politice în adevăratul sens al cuvântului. Dacă nu se acționează ferm, de pe acum, PSD va avea ca adversar politic Partidul Mișcarea Populară a lui Băsescu.

Nu cred în vorbele lui Daniel Constantin. Sunt pentru adormirea liberalilor. Cred însă că aceste disfuncții majore se vor produce abia după ce legea pentru revizuirea constituției va fi aprobată prin referendum iar procesul de regionalizare va avea o lege. După aceea totul este posibil.

Totuși, nu pot să nu remarc că suntem în fața unei noi acțiuni marca Dan Voiculescu pentru obținerea unui plus politic. Mă întreb, ca omul, care va fi următorul partid la care Voiculescu va apela pentru a-l căpușa ?!

Băsescu vrea să își facă imagine pentru promovarea Mișcării Populare. Altă explicație ...

Mediafax. Referendumul anunțat și avizat favorabil de comisiile parlamentare va fi declanșat după ce se va aproba legea referendumului iar Constituția revizuită va fi aprobată în Parlament, astfel încât „poporul” să se pronunțe cu privire la unicameral și 300 de parlamentari înainte de referendumul pentru aprobarea Constituției revizuite.

Mișcare politică exclusivistă, din categoria „așa vrea mușchiul meu”. Pe de altă parte, referendumul băsescian are ca scop folosirea acțiunii pentru atragerea atenției asupra lui și, în special, asupra Mișcării Populare pe care o nășește. Pe măsură ce se apropie referendumul pentru aprobarea Constituției revizuite atenția populației se va îndrepta către viața politică. Băsescu vrea să profite de această atenție pentru a induce ideea că împotriva USL s-a născut și acționează o nouă forță politică, Mișcarea Populară. Băsescu vrea să arate „poporului” că opoziția este în altă parte decât în Parlament. PDL s-a prins de schemă și are acțiuni de contracarare a băsescienilor. În discursurile pedeleprelor se insistă pe rezultatele referendumului din 2009. Au părăsit Comisia de revizuire și au anunțat că nu vor participa la lucrările Parlamentului pentru aprobarea noii Constituții.

Asistăm, practic, la o luptă „fără sânge” între PDL și Traian Băsescu / Mișcarea Populară pentru poziționare pe scena politică. Băsescu vrea să îi elimine iar PDL vrea să nu îi permită dezvoltarea. PDL spune că are 18% iar Băsescu spune că are 11%. Găinațurile politice, cum ar fi Forța Civică, PNȚ-CD sau Noua Republică nu se iau în calcul. Nu sunt capabile să depășească 1%. Cumva, PDL are șanse de supraviețuire dacă „bate” Mișcarea Populară. Iar Mișcarea Populară are șanse de supraviețuire dacă reușește, în timpul vieții lui Băsescu, să depășească primul an de viață. La finalul acestui an nu este o limită, limita de timp pentru cele două formațiuni politice este abia la anul, la alegerile europarlamentare. Acum se pune la bătaie de către Băsescu, în mod conștient, paternitatea referendumului din 2009. Prin acțiunea lui, Băsescu vrea să arate că el este singurul autor al acelui referendum și că PDL era, din voința lui, partidul care guverna. PDL vrea să arate și probabil că se va exprima în acest sens, că este coautor major al acelui referendum și că soluțiile supuse votului popular sunt parte a doctrinei lor politice. Eu cred că PDL are mai mari șanse ca Băsescu să evolueze pentru că are loc de manevre. De exemplu, are posibilitatea de a da vina pe Băsescu pentru dezastrul guvernării PDL cu acuzarea că Băsescu a confiscat partidul în interes personal. Bănuiesc însă că o va face ceva mai târziu, ca o va folosi ca armă secretă. Băsescu nu are loc de manevre. O ține langa-balanga cu tâmpeniile pe care le-a promovat de-a lungul timpului, cu conceptele politice enunțate de „comisiile prezidențiale”. Mișcarea Populară a preluat în documentele programatice toate studiile prezidențiale cu privire la instituțiile statului. Autorii studiilor sunt membri de seamă ai Mișcării Populare, unii dintre ei vor deveni fruntașii Partidului Mișcarea Populară și vor forma „Guvernul din umbră” dacă formațiunea va fi viabilă.

Nu îmi pun problema dacă referendumul lui Băsescu va trece sau nu. Chiar dacă va fi declanșat după ce legea referendumului va intra în vigoare astfel încât va beneficia de acel prag de 30%. Ar putea fi declanșată o campanie prin care, de exemplu, să se promoveze ideea „să ne păstrăm pentru referendumul de aprobare a Constituției”. Dacă ideea ar prinde, referendumul lui Băsescu nu ar mai avea suficienți votanți. Eu cred însă că Băsescu vrea să folosească chiar și o astfel de conjunctură. O îndeplinire a cvorumului cu o majoritate a băsescienilor prezenți la vot ar duce la un rezultat neașteptat: poporul vrea unicameral. Un astfel de rezultat ar faulta grav legea de revizuire a Constituției. Vreau să cred că un astfel de scenariu este luat în calcul la nivelul USL și că va fi aleasă o soluție corectă de contracarare și nu una „coabitantă”. În plus, mai este de lămurit cazul celor care susțin USL însă au căzut în capcana populistă a adversarilor USL care au luat, de exemplu, noile prevederi constituționale ce recunosc minorităților naționale o anume independență și deciziile cu privire la etnia lor, sub aspect cultural, identitar etc. și le-au promovat ca acțiuni împotriva românismului. Din nefericire, acest tip de populism grețos a găsit aplaudaci, contestatari, persoane dispuse să „rupă pisica în două”. Pe lângă faptul că acele persoane nu au citit nici măcar actuala Constituție, constat că nu au citit, cu atenție, cu foarte mare atenție, nici aceste noi reglementări. Mai mult, unii îndeamnă, din acest motiv și nu numai, la sabotarea referendumul pentru constituția revizuită trecând, astfel, în tabăra lui Băsescu. Alții, tot dintre votanții USL, tot anti-băsescieni zic ei, vor să saboteze noua Constituție pentru că nu s-a prevăzut revenirea la monarhie. Suspendatul președinte al PNȚ-CD, Aurelian Pavelescu a văzut oportunitatea și a anunțat că el și partidul său militează pentru revenirea la monarhie. Hodoronc-tronc. Pe o logică simplistă, toti susținătorii soluției monarhice vor apărea în fața poporului ca susținători ai lui Pavelescu și a ramurii PNȚ-CD care îl cauționează. Pentru momentul politic revizuirea și aprobarea Constituției revizuite prin referendum ultranaționaliștii anti-băsescieni și monarhiștii care sunt nemulțumiți pot trece liniștiți de partea lui Băsescu pentru că, de fapt, îi promovează interesele. Este loc șa Mișcarea Populară, la Forța Civică, la PNȚ-CD ramura Pavelescu ... nici nu trebuie să se bată între ei pentru „ciolan”.

Băsescu își joacă „cartea”. Are o chintă spartă însă o declară royală. Unii „vor pune botul”. Eu îndemn la calm și rațiune. Sunt sătul de Băsescu și de aplaudacii lui.

Se va naște Partidul Mișcarea Populară

Se va naște. Pentru că „așa a fost scris în stele”. Pentru că așa a hotărât „creatorul dreptei europene” în România, Traian Băsescu. Detalii aflăm din comunicatul Fundației Mișcarea Populară preluat de agențiile de presă, de presă și toți cei care au ceva de spus cu privire la „problemă”. Eu iau de la Agerpres.

Pe site-ul Fundației se face precizarea că aceasta nu se transformă în partid ci, la cererea membrilor săi, va înființa un partid care se va constitui în „brațul politic al fundației”. Probabil că partidul va purta denumirea „Partidul Mișcarea Populară”.

Programul viitorului partid va avea, evident, girul fundației. Nu va fi un partid de sine-stătător. Va fi legat ombilical de fundație. De la fundație vor pleca către partid toate deciziile. Cine va fi președintele partidului, care vor fi organele de conducere, care va fi programul, cine vor fi candidații pentru diferitele structuri administrative ... Totul se va hotărî la fundație, partidul având obligația să pună în aplicare deciziile. Bine, eu pot specula că Traian Băsescu va sprijini fundația cu deciziile politice, fundația le va transforma în deciziile fundației, partidul va aplauda înțelepciunea deciziei băsesciene și va umple spațiile de emisie ale televiziunilor cu voința politică a partidului care va face și va drege. Va fi penibil. Un talmeș-balmeș. Normal că EBA va fi candidata partidului „braț politic al fundației” pentru alegerile europarlamentare.

Câți membri are fundația ? Dintre cei care au internet și folosesc internetul în mod activ peste 3.000 și-au pus semnătura. Pentru un partid este necesar însă de mult mai mulți. Așa că se presupune că se va umbla, serios, pe la celelalte formațiuni politice în căutarea de aderenți. Cei mai la îndemână sunt în PDL, în gruparea Elenei Udrea care nu se dă în lături să declare public că PDL ar trebui să fie alături de partidul care se va naște. Atât de alături încât să se confunde cu acesta, dacă se poate cu, normal, renunțarea la Blaga și aliații lui care nu sunt pe placul lui Traian Băsescu. O invitație la canibalism politic în toată regula. Apoi, nașterea partidului băsescian va pune în mare dificultate Partidul Forța Civică. Spațiul politic strâmt în care evoluează cele două partide (cu generozite un 20-25% din votul popular), alături de PDL, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică a lui Neamțu le va împinge fie la comasare (canibalism de dreapta) fie la blocarea tuturor. Sunt curios nu la declarațiile pe care le vor avea toate celelalte partide de pe „așa-zisa parte dreaptă” ci la acțiunile lor. Vor accepta MRU, Neamțu, Blaga și Pavelescu ca partidele lor să devină partide aservite viitorului partid băsescian ? Este mai mult decât evident că viitorul partid băsescian va bloca toate celelalte partide în evoluție. Iar la anul toate vor să participe la alegerile europarlamentare. Dacă vor forma o alianță, posibil viitorul Partid Mișcarea Populară va dori să fie partidul conducător. Va face PDL pasul înapoi ? Se va considera învins ? Ce va face MRU ?

Băsescu forțează. Știe că este șansa lui să câștige prin desființarea tuturor celorlalte partide care se reclamă de dreapta. Să le ia membrii activi - nu are alți membri activi de unde să ia, membri activi în politică nu apar din neant. Sunt tare curios dacă fundația lui Băsescu va avea capacitatea de a forma și înscrie un partid politic viabil. Sunt tare curios să văd care vor fi acțiunile partidelor care au devenit ținte pentru a fi „consumate” de viitorul partid băsescian. Sunt tare curios ce va face PDL. Înclin să cred că Blaga se va opune din toate puterile. Înclin să cred că o parte dintre băsescienii din PDL nu o vor mai urma pe Nuți ot Pleșcoi în aventura ei politică.

Vreau să văd cum vor reacționa partidele din USL. Îmi doresc să acționeze împotriva lui Băsescu. Una este coabitarea instituțională și alta este renașterea politică a catastroficului de la Cotroceni. Practic, acel nerealizat „Jos Băsescu !” are acum un rost. Mare. Sunt tare curios. Mai pe față, mai pe dos, PDL va trebui sprijinit pentru a rezista canibalismului politic băsescian.

Creștin-democrația de rit ortodox

Chiar dacă liderii acestei mișcări politice nu o spun cu întreaga gură, Mișcarea Populară copie, copy-paste, din ideologia creștin-democrată acele elemente care să îi dea o anume identitate. Ei nu spun că sunt purtătorii mesajelor politice ale catolicismului, nici nu pot, nu au cui, copie însă elementele de politică publică ale creștin-democraților germani.

Dar nu se pot feri, direct, de religie. De aceea, înclin să cred că vor apela la religie, masiv, în perioada următoare, în special la religia ortodoxă fără a neglija componenta ei catolică. Mă aștept ca liderii religioși ai celor două religii creștine din România să apară din ce în ce mai mult în preajma „intelectualilor” noii mișcări politice. Iar în programele publice ale mișcării să capete o mai mare consistență mesajul creștin.

„„Iniţiatorii precizează că valorile lor izvorăsc din "tradiţiile creştine şi ale Iluminismului", fiind vorba despre Individ şi Societate””. Mediafax.

Mișcarea Populară are o direcție distinctă. Apelează la „mulțimea mută”, la cei care până în prezent nu au ieșit în spațiul public cu mesaje politice în speranța că aceștia vor dori să se implice în politică de partea lui Traian Băsescu și în spațiul politic creștin-democrat. Pentru promovarea valorilor tradițional creștine la români, fie că este vorba despre ortodoxism, fie că este catolicism, fie că este o altă formă de manifestare a creștinismului. Pentru că altfel nu se poate. Nu ar avea adepți. Sunt însă intelectuali care promovează non-stop creștinismul în media, unii care ar putea ajunge în „plasa” politică băsesciană a Mișcării Populare. Pentru promovarea „iluminismului”, MP apelează la toți intelectualii.

Față de talmeș-balmeșul de la PDL, față de aiureala rudimentar-politică de la Forța Civică, Mișcarea Populară se arată mai coerentă. Culmea, o concurează abia născuta Noua Republică, a lui Neamțu, care sare ca ars când vine vorba despre MP. Normal. Prin „puterea” lui Băsescu, MP îi ia NR bazinul electoral actual și îi dinamitează accesul la cel viitor.

Teoretic, MP ar putea lua din bazinul electoral al PNL dar și al PSD. Teoretic. Creștin-democrația este un mix conservator cu social-democrație și ceva liberalism (dar nu prea mult). Are vocație de ideologie unică ce poate naște partidul unic. Preia din creștinism toate valorile morale, evidențiind individul și libertatea economică însă sub controlul statului pentru realizarea „visului omenirii”, o economie de piață sociale. Normal, în partitura MP apare „lupta împotriva comunismului” ca obiectiv major.

Dacă protestanții germani au reușit să aibă cea mai puternică creștin-democrație din Europa, de ce nu ar reuși și ortodocșii români ?

Moda „începuturilor” politice. Noii descălecători.

Ziua de azi ar trebui dedicată Congresului PSD care este, de departe, evenimentul cel mai important din viața noastră politică. Totuși, până la acest Congres se cuvine a spune ceva despre „Inițiativa România liberală”. Mediafax.

Din comunicatul dat publicității reiese faptul că "în contextul crizei pe care o traversează dreapta românească, Iniţiativa România Liberală propune iniţierea unui dialog între oamenii cu valori autentic liberal-conservatoare, din mediul politic, civic sau încă neimplicaţi politic, în scopul identificării celor mai bune soluţii de construire a unei oferte politice credibile pentru românii liberali".

"Iniţiativa România Liberală reuneşte, printre iniţiatori, reprezentanţi ai tututor segmentelor menţionate. Printre membrii-fondatori se numără Andrei Chiliman, Vlad Moisescu, Diana Tuşa, Bogdan Duca, Dan Cristian Popescu şi Iulian Crăciun".

Haida-de. Văd că a devenit o modă reinventarea în politică. Colo, între maghiarii din România, Tokes a făcut primul pas. UDMR fiind prea puternic pentru el, împiedicându-i ascensiunea și ideile iredentiste, s-a gândit să facă el o formațiune care prin propagandă separatistă și iredentistă în bazinul transilvan să adune în jurul lui toată comunitatea maghiară. Nu a reușit, deocamdată și se pare că nu va reuși. UDMR a învățat că în România trebuie să rămână maghiari însă cetățeni ai statului român.

La București, nemulțumitul Traian Băsescu, ratangiu politic de succes, simțind că va ajunge la coșul de gunoi al istoriei, a moșit și născut „Mișcarea populară”. Care, ce să vezi, își propune să adune în jurul lui pe cei din societatea civilă, cel puțin declarativ, cu orientare conservatoare, populară. Dacă se vor alătura din actualii politicieni ai PDL, după „o severă” chibzuință și atentă selecție, cu atât mai bine. Așa cum Tokeș își propune să paraziteze UDMR, Băsescu și a lui mișcare dorește să paraziteze PDL și PNL.

Andrei Chiliman nu se la să mai prejos. A simțit, la rându-i, că îi trece epoca. Surescitat de viitorul îndoielnic, viitor ce se poate arăta sumbru la alegerile locale din 2016, Chiliman a acceptat (acesta este cuvântul) să devină vârful de lance al aventurierilor politici cu oarecare legături liberale. Iar aventurieri sunt destui. Dan Cristian Popescu acum vice la Forța Civică, fost liberal, fost țărănist împreună cu un grup de foști liberali nemulțumiți că nu au prins și ei niște sinecuri politice și administrative, este cel care conduce trupele. Părerea mea. Iar la „trupe” intră, fără doar și poate, un grup de bloggeri liberali ajuns sub influența nefastă a lui Bogdan Duca, un aventurier politic trecut prin mai multe curente zise de dreapta, inclusiv pe la legionari, repudiat de foștii tovarăși pentru multe-multe păcate dovedite.

Nici unul dintre cei arătați mai sus nu vine cu ceva nou. Nu formează un nou curent politic. Vor să fie originali printr-un mixt de idei care se contrazic pe fond. Nu poți fi conservator și liberal, un oximoron până la urmă. Este adevărat că în PNL există conservatori, în sensul pur al liberalismului, persoane care se opun unor curente apărute tot în plaja liberală ce se apropie mai mult de social-democrație, însă nu formulează o doctrină politică liberal-conservatoare. Ar fi o tâmpenie. La fel cum nu se formulează un curent, în PNL, social-liberal. Mai mult, liberalismul nu neagă caracterul social al organizației politice, faptul că organizația este un produs al societății, că are ca obiectiv bunăstarea societății, bunăstare care poate fi promovată prin politici liberale.

Care este viitorul acestor aventurieri politici ? Nu există. Pentru ei va fi trist. Nu au viață'n ei cât să poată realiza ceva. Toate aceste aventuri au ca numitor comun interesele unor persoane, bine determinate. Ceilalți sunt aventurieri „cu soldă”. Le cântă isonul cât timp au ceva de câștigat. Nu știu ce, se poate bănui, însă nu acest lucru este important.

Pe de altă parte, apariția unor „mișcări” de acest fel ajută la cunoașterea unor persoane despre care, la un moment dat, am avut o altă percepție. Nu le pot acuza de faptul că au ales să se aventureze în astfel de construcții. Este dreptul lor să aleagă. Nu le pot acuza nici pentru faptul că m-au dezamăgit. Este eroarea mea de apreciere sau neglijența mea în relația cu ele. O relație superficială ținută în viață de un stimul extern. Apartenența la PNL și liberalism. Nici nu pot spune că în viitor mă voi feri de așa ceva. Pentru că nu pot. Nu știu ce se ascunde sub un chip zâmbitor și o vorbă bună. Iau aceste situații ca parte a vieții.

Cu privire la aventura lui Chiliman am însă o convingere. Chiliman s-a vrut dat afară din PNL (pentru a nu pierde primăria !) în vederea intrării ulterioare în Partidul Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Dan Cristian Popescu, cel exclus din PNL de la Filiala Sector 2, i-a fost aliat fidel lui Chiliman când acesta a încercat să preia, în forță, organizațiile PNL din București pentru a se opune conducerii centrale a partidului. Acum, Chiliman și DCP sunt printre membrii fondatori. Văd că apare și Bogdan Duca, cel care a încercat, alături de prietenul DCP, să rupă cât mai mulți liberali din organizațiile locale PNL pentru a-i duce către Forța Civică. În spatele lor este Moisescu, cel care a finanțat, se spune, multe din acțiunile chilimănene. După toate aceste mici informații, dar și altele, eu ajung la concluzia că această inițiativă chilimănoasă are un singur destinatar: Partidul Forța Civică. Mă întreb ce caută ca invitat Sever Voinescu ? Este o tatonare a sentimentelor nou înființatei Mișcări Populare ?

Discursul politic rațional. Și-l va asuma PDL ?

Fii ceea ce ești. Nu încerca să fii ceea ce spune lumea din jurul tău. Pentru că vrei greși.

Am deschis „Adevărul” și am citit diferitele materiale. Între ele, pe cel al Adrianei Săftoiu: „Ridicări de sprânceană”. Am constatat că Adriana Săftoiu se menține pe o anumită linie de conduită în discursul public, linie care va fi, probabil, adoptată de PDL din moment ce partidul condus de Vasile Blaga vrea să se schimbe. În material, Adriana Săftoiu chiar aduce vorba despre un anumit comportament pe care PDL va trebui să îl accepte: „PDL e intr-o perioadă complicată. Trebuie să facă opoziţie Puterii si trebuie să se reconstruiască. Să se recompună acceptându-şi greşelile, pentru care politic a plătit cu vârf şi îndesat, să îşi găsească ritmul şi mai ales unitatea de a fi un partid preocupat de binele cetăţeanului şi mai puţin preocupat de tot felul de răfuieli sterile interne. În fond, ceea ce faci e mai important decât ceea ce spun altii că li se pare că ai face”.

Pentru PDL este o mare încercare să își accepte greșelile. Până acum, din dorința nebună a păstrării unității partidului, singura greșeală acceptată a fost aceea a comunicării greșite cu electoratul. Toți liderii PDL, mai vechi sau mai noi au băgat la înaintare în media această „greșeală”. Toți au considerat că măsurile așa-zis de austeritate ar fi fost înțelese de populație dacă ar fi fost o mai bună comunicare. Nici unul dintre ei nu a observat în public (sunt sigur că au știut totuși esența problemei) că măsurile lor nu au fost de austeritate ci naționalizări a proprietăților individuale, în cote procentuale, în favoarea unei guvernări care, cu banii folosiți, și-a făcut campanie politică în diferite localități pentru a avea un câștig politic la alegerile parlamentare viitoare. Nimic pentru o viață mai bună a cetățenilor. Mai mult pentru propriul buzunar și pentru satisfacerea lăcomiei sponsorilor politici. Sponsori mulți, activi în sistemele de stat cum sunt sănătatea, învățământul, energia, gazele etc.

Înclin să cred că Adriana Săftoiu este o voce însă izolată în PDL. Pentru că acum în PDL sunt mulți dintre cei care au de apărat propriile decizii luate în anii de guvernare Boc. Cum este Elena Udrea și asociații, Paul-Vass, grupul Macovei etc.

Apoi, PDL ca partid constată că are mari probleme funcționale. Băsescu face teatru în fața presei, își crează propria formațiune politică iar PDL este cel mai la îndemână partid din care își poate trage membrii. Fundația Mișcarea Populară are deja un mare număr de membri din membrii PDL, își face filiale în țară cu sprijinul entuziast al membrilor PDL, potenți oameni de afaceri susținători, până mai ieri ai PDL, s-au reorientat către Mișcarea Populară. Mai mult, grupul intelectualilor din PDL se îndreaptă, cu declarații sforăitoare, către Mișcarea Populară urmați, normal, de baronii PDL care îi susțin. În curând, după cum spun unii pedeliști mai guralivi, o mare parte dintre susținătorii Elenei Udrea și sigur ai Monicăi Macovei se vor despărți de PDL pentru a forma un alt partid politic cu care să concureze PDL la alegerile pentru parlamentarele europene.

Materialul din „Adevărul” al Adrianei Săftoiu este valabil, probabil, doar pentru partea din PDL care îl va urma pe Vasile Blaga, cu unele excepții. Înclin să cred că unii susținători actuali ai lui Blaga nu sunt de acord cu modul în care Săftoiu construiește mesajul către public al partidului.

Sunt foarte curios cum vor evolua lucrurile în PDL. Cei care își declară public susținerea față de Băsescu și opoziția față de Blaga continuă să gargarisească despre stânga și dreapta, arătând cu degetul pe unii că sunt de stânga - de parcă a fi de stânga ar fi o crimă -, pe alții că nu pot fi de dreapta pentru că sunt aliați cu unii de stânga - de parcă ei, băsescienii nu ar fi făcut alianțe conjuncturale ciudate, chiar Băsescu recunoscând că a făcut compromisuri pentru a pune mâna pe putere etc. În timp ce Blaga vrea să reconstruiască PDL susținătorii lui Băsescu se comportă ca niște țațe de mahala care bârfesc vecinii și trecătorii. Culmea, în spatele respectivelor țațe stau ca suport căruțele cu diplome universitare și titluri care mai de care mai onorante, pentru oamenii normali. Dar nu pentru haimanale. Este ca și cum ai strica orzul pe gâște. Au cap, dar nu au morală. Hoțului, tâlharului, prins asupra sau după săvârșirea faptei nu i te adresezi cu domnule decan al facultății „X” sau domnule prof. univ. doctor docent ci cu „hoțule” sau „tâlharule”, „titluri” care denunță comportamentul social.

Până la urmă rămâne întrebarea: va putea trăi PDL cu un discurs politic rațional, și-l va asuma ? În plus se pune întrebarea dacă PDL va mai trăi după ce suferă, azi, de gangrenă, ischemie și urmează să sufere de o schismă. „Martorii lui Băsescu” urmează să plece.

Băsescu vrea să guverneze prin referendumuri !

Mișcarea Populară a ieșit la restaurant, la o cafea, în frunte cu „tatăl” ei.

Este evident că vorbim despre o mișcare politică simulată, ascunsă sub „umbrela” unei organizații civice. Conducerea Mișcării Populare este formată din consilierii lui Băsescu de la Cotroceni și „consilieri” din mediul academic, autorii studiilor ce au fost la baza catastrofelor sociale și administrative pe timpul guvernărilor Boc.

Fără echivoc, Băsescu a declarat că „nucleele județene” ale mișcării să se formeze cât mai repede și că oamenii vor veni alături de aceasta pentru a-i oferi lui un sprijin în realizarea proiectelor ca Președinte al țării. Mediafax.

Este mai mult decât evident că ne aflăm în fața unei acțiuni politice. Băsescu își face partid. Se folosește de consilierii prezidențiali pentru crearea nucleului de conducere a noului partid la care aduce diferite personalități din mediul academic, cu care a mai lucrat în timp pentru crearea strategiilor prezidențiale existente pe site-ul Președinției cu privire la administrație, sănătate, învățământ, modificarea Constituției etc. Chiar declară acest lucru.

Marian Preda. Șeful unei comisii prezidențiale și părintele unui discutat și contestat studiu sociologic este „alesul” lui Băsescu în fruntea mișcării. Având alături pe Cristian Diaconescu, Sebastian Lăzăroiu, Daniel Funeriu, Bogdan Drăgoi, Dorel Onaca, Bogdan Oprea, Bogdan Hriţuc, toți intimi ai lui Băsescu, consilieri prezidențiali, individul are misia de a promova, de fapt, ceea ce ei au lucrat în timp cu susținerea lui Băsescu. Este evident că în acest sens, va căuta să aducă în fruntea mișcării pe toți cei care au lucrat în timp la administrația băsesciană. Are nevoie de lideri locali ai mișcării, are nevoie de membri care să acopere condiția prevăzută de lege pentru transformarea în partid politic la momentul în care această transformare este o necesitate. Iar din discursurile de ieri se pare că prima țintă o constituie alegerile euro-parlamentare. Iar o primă candidată a mișcării este nimeni alta decât Elena Băsescu (EBA), foarte hotărâtă să părăsească PDL care nu o mai reprezintă.

Exhibiționism. Băsescu și acoliții lui comit un viol în grup asupra Constituției în public, în fața tuturor. Declarația lui Băsescu prin care anunță că nu mai are nevoie de partidele politice pentru a-și îndeplini obiectivele personale ca Președinte al României și că Mișcarea populară îi este suficientă mă duce cu gândul la faptul că în anul ce urmează vom avea parte de mai multe referendumuri consultative pentru tulburarea mediului politic. Are această putere, consultarea Parlamentului fiind doar așa, ca o etapă pentru îndeplinirea caracterului formal prevăzut de art. 90 din Constituție.

Mișcarea Populară va avea o vizibilitate maximă prin susținerea referendumurilor prezidențiale. Să vedem câți dintre pedelici se vor alinia agresiunii ce va fi promovată de Băsescu asupra Parlamentului, Guvernului și cetățenilor țării.

Contractul politic USL devine, încet-încet, gunoi. Renaște alianța Băsescu-PSD.

Am trei variante la dispoziție pentru a scrie despre evenimentele politice în derulare. Cu bună credință (în general așa am scris), cu rea credință (ocazional, răzbunător), cu indiferență. Ultima variantă m-ar duce în postura de „jurnalist”, improprie staturii de „postac” pe fb sau blogger. Iar jurnaliști ... nu mai văd prin presă.

Prognozarea evenimentelor viitoare, bazată pe o logică a acțiunilor, luând ca bază contractul politic al USL, a dat greș. Imaginea care se întărește, zi de  zi, este aceea a unor prădători pe hoitul învinsului, mușcând hulpav din carne și mârâind unii la alții. Cel mai mare îi împinge pe ceilalți către zone mai puțin gustoase (bănoase), ceilalți mârâie sau schelălăie însă nu au ce face și se supun. Culmea, învinsul nu a murit. Răpitorul mai mare are grijă să împiedice răpitorii mai mici să îi dea lovitura de grație. Mai mult, răpitorul mai mare are grijă ca el, dar în special ceilalți, să nu îi afecteze, învinsului, sistemul circulator, sistemul muscular (pot roade doar acei mușchi care se pot reface, într-un timp relativ scurt), sistemul osos (ei, mai admite el câte un osicior, însă nu din cele importante) etc.

Startegic, o putere se poate măsura doar cu o altă putere. Dacă nu o mai are, o reinventează. O ajută să renască, o ajută să crească, să se întărească. Iar ultimele evenimente îmi arată că PSD a ales să refacă „puterea” băsesciană. Deși, programatic, pe baza contractului politic, a acceptat că adversarul politic al PSD în viitor va fi PNL. Ultimele evenimente îmi arată că PSD nu mai vrea ca PNL să îi fie adversar. Există pericolul ca PNL să devină prea mare, există pericolul ca în curând (în timp politic) PSD să piardă locuri în favoarea PNL+PC. Începând cu alegerile parlamentare pentru PE.

Sunt sigur (poate greșesc iar) că „statele majore” ale contractanților politici useliști calculează riscurile unei rupturi. Cu Băsescu aliat, așa cum se prefigurează, PSD poate face ruptura acum. Vor „scuza” cu modelul PE. Creștin-democrații contra social-democrații. Iar modelul a mai fost luat în calcul în 2009, când Geoană a expus public viziunea PSD privind forțele politice din România. PNL nu era luat în calcul, era considerat doar partidul balama care să încline balanța puterii funcție de conjunctura politică.

Ei bine, cred că și PNL are calculele lui. Fără Băsescu. Iar dacă PSD tot trădează „în interes național”, PNL va trebui să colaboreze mai mult cu cei care ar fi de acord să susțină liberalismul în România fără a le oferi, deocamdată, o parte din puterea ce o deține. Cel puțin la nivel înalt.

Sunt tare curios dacă ACD (PNL+PC) va conștientiza că PSD primește de la Băsescu parte din „armele” pe care acesta le-a folosit în timp. Este vorba despre instituțiile publice băsiste.

Sunt curios dacă lumea înțelege că Ponta și oculții din PSD au hotărât să sprijine viitorul partid al lui Băsescu, „Mișcarea populară”. Ponta este premier și are puterea administrativă. Băsescu primește procurorii în varianta care îi convine. PDL îl are la conducere pe Blaga care nu îi place lui Băsescu. Cei de lângă Blaga au avut funcții de conducere în guvernările Boc. Procurorii băsesciano-pontiști vor da curs acelor dosare care se vor constitui în atenționări pentru băsescienii care au defectat și vor dosi dosarele care privesc pe băsescienii „de bună credință”. Este un troc ordinar însă este cel mai aproape de realitate.

Băsescu își valorifică mandatele de Președinte prin Mișcarea Populară

Evenimentele se succed cu repeziciune. Pe 23 martie, convenția PDL impune președinția lui Blaga. Pe 6 aprilie, spune Blaga, vor fi aleși ceilalți conducători ai PDL. Elena Udrea, nemulțumită și rănită în orgoliul de „primă doamnă a PDL”, a contestat constant decizia convenției. La un moment dat a renunțat la contestații, nu înainte de a primi „indicația” prețioasă a lui Blaga: cine nu respectă deciziile partidului, pleacă. Așa că, Udrea a decis că nu mai pleacă și rămâne un simplu membru al partidului pentru a lupta contra USL. Hodoronc-tronc fleoșc. Numai că, decizia lui Udrea este puțin ciudată. De ce a luat această decizie ? Păi, simplu. Băsescu însuși ne-a spus aseară, la B1 (emisiunea lui Turcescu), care ar fi cauza: dacă Udrea ar fi câștigat, imaginea lui publică ar fi avut de suferit. Ca să vezi minune. Dar nu este. Este o concluzie trasă de pupincuriștii lui Băsescu de la Cotroceni, preluată de Băsescu și lansată la Turcescu. Iar concluzia a venit după ce Udrea a început să piardă, sever, din sprijinul celor care au susținut-o la convenție. Toți primarii „majori” ai PDL au afirmat că nu părăsesc partidul (normal, pentru că ar pierde primăriile iar alegerile locale anticipate ar fi dus la instalarea pe tronurile de primari a unor candidați ai USL !). Parlamentarii PDL sunt dependenți de primarii PDL și baronii locali. Udrea ... nu este printre ei. Au zis baronii locali că nu pleacă din partid, hop și Udrea nu a mai avut susținători. Simplu.

Am crezut, la fel ca mulți alții, că Udrea este „vârful de lance” al unei acțiuni băsesciene de înființare a unui nou partid, cu orientare declarată de dreapta (?!), pe care Băsescu să îl conducă din umbră, în vederea obținerii supremației pe partea dreaptă a scenei politice în lupta cu PNL. Nu este așa. Din ce se vede în media, se pare că vom ajunge la concluzia că Udrea a candidat pentru satisfacerea orgoliului propriu, susținerea ei de către Băsescu fiind o încercare disperată de a împiedica ascensiunea lui Blaga și revenirea, prin acesta, la conducerea PDL a „dinozaurilor PD”. Înclin să cred că Udrea, ca urmare a luptei din convenția PDL, a intrat în categoria „perdanților”. Iar lui Băsescu nu îi plac perdanții. Lui Băsescu îi plac doar câștigătorii. Mai puțin Blaga. Dacă însă Blaga va obține mai mult pentru PDL decât a lăsat Boc și Băsescu (acel sub 20% de la parlamentare este „creația” lor exclusivă, Blaga urmând să amplifice în public imaginea dezastrului în partid cauzat de Băsescu și Boc alături de Udrea și alții), nu este exclus ca, în viitor, Băsescu să îl curteze pe Blaga și să îl accepte ca partener. Părerea mea.

Băsescu a contraatacat pierderea PDL (alegerea lui Blaga a fost o despărțire de Băsescu, fără nici o discuție, fără însă ca lui Băsescu să îi fie închisă ușa partidului, semnalul pedeleprelor fiind acela că poate coabita cu ei dar nu din postura de șef, ci de partener egal, ceea ce lui Băsescu nu îi place) prin înființarea Fundației Mișcarea Populară. O recunoaște, nonșalant, la Turcescu în emisiune:

„Da, a fost ideea mea să lansăm o astfel de fundație. Dar nu voi avea nicio contribuție la conducerea ei, nu voi fi nici măcar în bord, deși legea îmi permite, dar voi veghea și o voi încuraja să existe. La conducerea ei se va afla un om de prestigiu, probabil din lume culturală sau chiar jurnalistică. Eu nu mai am nevoie de niciun beneficiu politic, vreau doar ca cei 56% de oameni care n-au votat să aibă un loc de manifestare”, a spus Traian Băsescu.

Nu exclude posibilitatea ca peste un an, doi sau trei ani această fundație să se transforme în partid politic.

„Nu exclud acest lucru, dar nu vreau ca fundația să fie un buffer pentru partidele politice. Dacă se va transforma în partid eu voi pleca. Această fundație n-are decât peste un an, peste doi, peste trei să se transforme în partid, dacă va fi ceea ce vor românii. În acel moment misiunea mea va fi încheiată și voi pleca”.

Ce înțeleg eu de aici. În primul rând, Băsescu vrea să atragă pe cei care nu vor să aibă a face cu partidele politice. Indiferent de opțiunile lor (ținta o constituie cei 56% din cei care nu au venit la vot). Practic, vrea să atragă în politică pe cei care nu o fac. Având în vedere că la conducerea Fundației vrea o personalitate a societății civile, probabil din lumea culturală (Pleșu, Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Mihăieși etc. ?) sau jurnalistică (Pora, Lupea, Turcescu, Marian, Cartianu etc. ?), Băsescu a pus ochii pe ONG-urile care l-au susținut și pe sateliții acestora. Având în vedere că Fundația se va transforma în partid politic, se pare că imediat după alegerile prezidențiale din 2014, evident că va încerca să preia dintre parlamentarii și aleșii locali de la toate formațiunile politice care au „orientări de dreapta”: PDL, Forța Civică, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică, PNL ... Băsescu își pune pielea la bătaie. De fapt, după convenția PDL, nu mai are altă alternativă. Pentru că nu acceptă compromisul.

Este evident că primii înscriși în fundație vor fi consilierii lui care, după prezidențialele din 2014, vor părăsi Administrația Prezidențială. Diaconescu, Lăzăroiu, Chifu ... vor forma nucleul dur al fundației și al viitorului partid Mișcarea Populară. Băsescu spune că se retrage. Se retrage pe dracu. Nu se retrage pentru că va fi „momeala” pentru atragerea în fundație (și apoi în partid) a celor care l-au susținut fără a putea face politică: procurori, judecători, avocați, funcționari publici, polițiști, jandarmi, securiști etc. Normal, unii dintre aceștia vor părăsi magistratura acuzând politizarea Justiției sau vor ieși la pensie. Este evident că există o proiecție de personal care justifică nașterea și evoluția fundației. Fostul procuror Cristian Diaconescu are încă legături strânse cu foștii colegi din procuraturi, cu cei din Ministerul Afacerilor Externe, cu cei de la interne. Ca să dau doar un exemplu. Nu mai spun de media băsistă plină de doritori să se înscrie pe listele fundației. Experiența lui Dan Diaconescu (în direct) a dat ideea „salvatoare”. Prin cooptarea jurnaliștilor, Băsescu se bazează pe o mediatizare agresivă a Fundației și obiectivelor politice a acesteia. Pentru că oricine analizează obiectivele Fundației distinge cu ușurință faptul că obiectivele sunt pur politice. Ele se găsesc pe site-ul lui Cristian Diaconescu:


„- modernizarea României
- păstrarea orientării proeuropene și proatlantice ca unica soluție pentru România
- reforma constituțională
- stimularea clasei de mijloc
- locuri de muncă pentru tineret
- criterii de integritate pentru o clasă politică adaptată la valorile Uniunii Europene
- reformarea sistemului de educație orientat spre performanță
- stat de drept eficient bazat pe principii constituționale solide
- promovarea culturii românești precum și stimularea afirmării tinerelor talente
- stimularea elaborării unor strategii pentru dezvoltarea agriculturii, industriei IT și a turismului prin consultarea categoriilor profesionale specializate
- dialog continu cu românii care trăiesc în afara granițelor precum și identificarea oportunităților pentru încurajarea acestora de a reveni acasă
- strategii vizând încurajarea tinerilor care au studiat în străinătate pentru a-și pune competențele în slujba României
În actele constitutive ale fundatiei vor fi enuntate o serie de programe si strategii care vizeaza dezvoltarea societatii romanesti, in ansamblu, cu accent pe oferirea de oportunitati pentru clasa mijlocie si tineret, ca principale forte motrice pentru progresul tarii noastre”.


Eu cred că toate aceste obiective vor avea la bază analizele și proiecțiile la care au lucrat consilierii lui Băsescu pe timpul cât au fost la Cotroceni. Practic, majoritatea documentelor Fundației sunt deja făcute, au girul lui Băsescu, au fost mediatizate constant în media, au fost dezbătute și susținute mediatic de presa pupin-băsistă, au fost analizate și aprobate de ONG-urile compuse din pupin-băsiști etc.

Va avea succes Băsescu ? Ei bine, înclin să cred că da. Nu mare sau foarte mare, însă de va reuși să atragă niște „civili” cu notorietate alături de el, atragerea unor politicieni oportuniști va fi floare la ureche. Cât de mare va fi partidul Mișcarea Populară ? El speră că mai mare decât PP-DD la parlamentarele de anul trecut. Numai că va trebui să reușească să formeze un nucleu suficient de mare din „civilii” care sunt țința principală. De nu va reuși, Mișcarea Populară nu se va transforma în partid. Cred că va urmări, prin sondaje, să vadă unde se va situa la popularitate mișcarea. De va ajunge la 10% (ceea ce este mult), se va transforma în partid și va încerca să încurajeze migrația de la celelalte formațiuni politice. Oricare ar fi ele. Parlamentari să iasă. Așa cum a „guvernat” cu un PDL format din peste 50% din FSN-iști, se poate guverna și în continuare cu politicieni socialiști convertiți la creștin-democrație. Ce naiba, Cristian Diaconescu este un exemplu concludent. Dacă Mișcarea Populară va avea succes, nu este exclus ca „infamul” PDL să aibă opțiunea, în viitor, de a se unifica cu respectiva mișcare. Ar putea și partidulețele lui MRU și Pavelescu să adere. Cu voie sau fără. Voința lor va fi nerelevantă.

După ce am clocit cele de mai sus, înclin să cred că Udrea și susținătorii ei pot primi sarcina de a menține vie, în interiorul PDL, dragostea față de Băsescu. Când va fi să fie, Udrea și susținătorii (care se pot înmulți între timp), plus primarii pedelepre la final de mandat, înaintea alegerilor locale, vor trece la Mișcarea Populară băsesciană forțând PDL să se rupă sau să adere (prin absorbție) la respectiva mișcare.

Băsescu lucrează tare. Cozi de topor la dispoziție are în PDL, urmează să aflăm dacă are și în celelalte partide. Cel mai probabil putem presupune azi că are și în PNL. Dintre pedeleprele care au aderat la PNL în timpul din urmă, dintre cei care nu agrează actuala conducere a PNL (de ce nu Chiliman și Moisescu plus suținătorii ?!), plus alții de prin țară pe care noi nu îi știm încă. Așa că, treaba se complică. Nu doar PDL va trebui să fie una din țintele politice, acum trebuie tratat cu mare atenție și această fundație băsesciană. Mai ales dacă la ea vor adera cei pe care Băsescu i-a indicat la B1 al lui Turcescu. Este de luptat. Hidra băsesciană are niște capete tăiate însă se pare că îi cresc altele. Nu este timpul să băgăm săbiile în teacă.