Unii se simt bine când își denigrează țara. Se simt „superiori” ...

Aici sunt de lămurit mai multe lucruri. Este vorba despre cazul „activistei” Nalan Oral, din Turcia, care s-a refugiat în Belgia și a obținut un „azil politic”. În Turcia a fost condamnată la 30 de ani de închisoare pentru apartenență la o organizație teroristă.

Nu este treaba României nici cu privire la procesul și condamnarea „teroristei” în Turcia, nici cu privire la statutul ei de refugiat din Belgia. Nu este treaba României până în momentul în care „activista/terorista” intră în contact cu legea din România. Iar la contactul cu legea din România, situația nu era în favoarea „activistei” din Belgia sau a „teroristei” din Turcia.

La controlul de frontieră, polițistul de frontieră a constatat că pe numele lui Nalan Oral există un mandat internațional de arestare emis de Interpol. Potrivit reglementărilor internaționale în vigoare, polițiștii de frontieră au reținut persoana urmărită internațional și au predat-o procurorilor. Iar aceștia au continuat procedura internațională prezentând-o instanței de judecată competente.

M-am uitat la mai multe surse. Agerpres, Mediafax, Digi24, CriticArad. Doar la CriticArad am găsit și „cauza harababurii”. Există niște informații în toate textele dar sunt viciate de „povești lacrimogene”.

Pentru clarificarea problemei, se cuvine a fi atenți la ce spune legea și ce fac autoritățile nu la preluarea fără discernământ a poveștilor și speculațiilor denigratoare.

La momentul trecerii frontierei din spațiul Schengen (din Ungaria !) în România, potrivit noilor reglementări europene în materie (!), s-a procedat la verificarea prin sondaj a persoanelor. Verificarea bazelor de date cu semnalări europene sau internaționale este obligatorie. Nalan Oral era în baza de date Interpol. Punct ! Poliția de frontieră a respectat strict procedurile tratatului internațional și ale legilor europene. Procurorul la rândul lui, în fața mandatului Interpol, a procedat în consecință, la fel și instanța de judecată competentă. Să nu uităm că suntem la data de 07.07.2017 !

Având un document belgian, autoritățile belgiene au fost informate de situație la fel ca autoritățile din Turcia. În imaginea de mai sus apare un „Atestat” al autorităților belgiene care stipulează că numita Nalal Oral beneficiază de statutul de refugiat în concordanță cu prevederile Convenției de la Geneva din 1951 și a Protocolului adițional corespunzător. Nu îl avea pe data de 07.07.2017 când s-a prezentat la punctul de trecere al frontierei ! A fost eliberat abia pe 10.07.2017 ! De aceea, declarația inadmisibilă a avocatului ei este o mare porcărie !

S-a încercat introducerea în cauză a UNHCR din România și din Belgia. Cele două instituții au declinat interesul. Nu se implică în cauze particulare. Nici nu aveau cum, aici fiind vorba despre proceduri reglementate de un tratat internațional.

Procurorul și-a retras cererea de arestare preventivă abia după ce Interpol a radiat mandatul internațional de arestare a numitei Nalal Oral !

Nu cred că a fost o cerere din partea României, România nu este parte în această cauză. Bănuiesc că a fost o cerere din partea Belgiei ! Iar dacă a fost așa, cineva fie nu și-a făcut treaba fie cineva nu trebuia să părăsească teritoriul Belgiei până la obținerea cetățeniei !

Fiind eliminată cauza intervenției autorităților de stat române, este posibil ca cererea Turciei să nu fie satisfăcută favorabil. Există, în contrapondere, autoritatea Belgiei care i-a acordat statutul de refugiat iar România va acorda prioritate acestui statut.

Nu îmi plac cei care își denigrează țara. Nu spun că este treaba lor, este și treaba mea pentru că eu trăiesc în această țară și nu am de gând să accept să fie făcut albie de porci împreună cu restul celorlalți concetățeni pentru că unii vor mai multă vizibilitate și „apreciere” pentru tăria cu care își înjură țara !

Oare jocul cui îl fac aceste persoane ?

Încurcate's căile Camerei Deputaților.

Agerpres și Mediafax. Votul în Camera Deputaților devine o ciudățenie. Din ce în ce mai mare.

Deputatul PMP Adrian Gurzău, june parlamentar băsescian, este acuzat de DNA pentru trafic de influență într-un dosar privind SC Carpatica Asig SA. Procedural, procurorii au cerut dreptul de a proceda la reținerea și apoi la cererea arestării preventive instanței de judecată competente să judece cauza. Nimic anormal aici.

Camera Deputaților nu se dezminte. Curentul puternic susținut de PSD și ALDE la care se alătură voios PMP-ul lui Băsescu de împiedicare a procurorilor să împlinească actul de justiție s-a bâlbâit iar. Nici că'că, nici că'că.

Le-a fost refuzată procurorilor procedura reținerii dar, ce să vezi, au fost de acord cu cererea procurorilor către instanța de judecată pentru arestarea preventivă a deputatului PMP.

La o primă impresie, pare ceva ciudat. La o anume judecată, nu mai pare. Se poate întrezări o acțiune făcută cu un anume scop. Cu o speranță a celor care au planificat acest vot că procurorii nu vor avea câștig de cauză în cererea lor către judecători pentru o arestare preventivă și vor obține, cel mult, un control judiciar.

Faptul că este un grup mai organizat la Camera Deputaților reiese din diferența dintre cei care au votat împotriva reținerii (este o procedură la dispoziția procurorilor !) și cei care au votat împotriva arestării preventive (este de competența exclusivă a instanței de judecată !). Numitorul comun sunt cei 114 deputați care au votat împotriva arestării preventive ! Aceștia sunt doar masă de manevră. Nu pricep prea mult din procedurile judiciare sunt doar votanți „la semnal”. Cel cu degetul. Sus este „da”, jos este „nu ”.

Altă ciudățenie la Camera Deputaților, tot una planificată (cred cu convingere acest lucru) este prezența deputaților și refuzul acestora de a fi în sală la vot. La cererea privind „reținerea”, a fost ca la circ.

Comisia de numărare a voturilor a constatat: număr total al deputaților — 355, număr deputați prezenți — 278, număr total de voturi exprimate — 267, număr de voturi anulate — 1, număr de voturi valabil exprimate — 266, din care voturi pentru — 136, voturi contra — 130. Cu rușine trebuie să anunț că, având în vedere că din totalul de 355 de deputați au fost prezenți 278, din care 136 au votat pentru, se constată că nu a fost întrunit numărul de voturi necesar pentru adoptarea proiectului de hotărâre a afirmat Mircea Dolha, membru al Comisiei pentru numărarea voturilor, în plenul Camerei Deputaților.

Suntem în fața unei nou exemplu care confirmă slaba calitate a persoanelor care încă mai au calitatea de deputat. Sintagma „bătaie de joc” caracterizează perfect activitatea plenului Camerei Deputaților. Nu trebuie să ne mire faptul că cetățenii nu au încredere în Parlament. Cei care au ajuns acolo sunt de tot râsul. Să vedem dacă la alegerile din decembrie vom continua să ne comportăm irațional și vom trimite în Parlament oameni de aceeași factură.

Să nu uităm faptul că PSD și ALDE (cei care se fac că ar „continua” USL-ul de tristă amintire !) sunt majoritari în actualul Parlament. PNL se comportă liniar, când este vorba despre cererile procurorilor. Votează pentru cererea procurorilor pentru că procurorii sunt cei care reprezintă interesele generale ale societății și sunt singurii funcționari ai statului care pot duce în fața unei instanțe de judecată competente dosarele penale. Indiferent de persoana care a comis actul infracțional. Parlamentul nu este instanță de judecată !

Elena Udrea la final de „mandat”.

Udrea în cătușe. O imagine dorită de mulți, mult prea mulți români pentru a nu fi evidențiată la categoria „evenimente pozitive”.

Despre vinovățiile Elenei Udrea vorbesc procurorii în rechizitoriile lor. Și vorbesc ! Vorbesc având la bază declarații ale apropiaților Elenei Udrea, documente puse de aceștia la dispoziția procurorilor, evenimente povestite de aceștia cu trimiteri la locurile unde aceste evenimente au avut loc și cu posibilitatea verificării afirmațiilor. O mostră care susține cele de mai sus este aici, la Mediafax.

Este doar o parte din „activitatea” ministrului Elena Udrea. Alte părți sunt în același dosar precum și în altele unde Elena Udrea este fie cap de afiș, vedetă, fie coautor, fie complice, fie beneficiar ilegal.

Arestarea preventivă a Elenei Udrea înseamnă nu doar ducerea ei în fața Justiției, unde va da socoteală pentru toate tâlhăriile comise, înseamnă mai mult. Înseamnă o definire a regimului Băsescu. Înseamnă o confirmare a caracterului infracțional al acestui regim. Înseamnă că noi, mulți, foarte mulți oameni, am avut dreptate de-a lungul timpului când am calificat regimul Băsescu ca fiind o tiranie, un regim mafiot.

Sincer să fiu, îmi doresc ca DNA să aibă posibilitatea, ca urmare a cercetărilor pe care le face, să ducă în fața instanțelor de judecată pentru a răspunde pentru faptele lor infracționale și pe Traian Băsescu, Emil Boc dar și pe alții care au contribuit la punerea în operă a regimului mafiot băsescian.

Când mă gândesc că la un moment dat această panaramă era băgată în manualele elevilor ca femeie importantă a societății românești, ca model pentru copii mă apucă toate alea. Poate ar trebui acum să îi vedem și pe cei care au încercat să distrugă mintea copiilor cu falsuri de acest fel.

Procesul penal al Elenei Udrea va trebui folosit pentru a arăta adevărata față a regimului Băsescu. Regimul de teroare instaurat de Băsescu, numit austeritate, a constat, de fapt, în deturnarea fondurilor bugetare pentru a satisface lăcomia clicii mafiote care îl înconjura. Să ne amintim de fondurile la dispoziția Elenei Udrea și la modul cum au fost folosite. Să constatăm că acele fonduri s-au dus pe apa sâmbetei. Nu au produs nimic, nu au creat locuri de muncă și nici nu au favorizat întreprinderi lucrative, cele care de fapt fac banii, au creat doar obligații la bugetele și așa anemice ale unor comunități locale. Banii s-au dus pe parcuri în păduri sau pe câmpuri în loc să se ducă pe canalizări, aducțiuni de apă, stații de epurare, drumuri locale, alimentare cu energie etc. Ce s-a ales de investiția Elenei Udrea în comunitatea „X” sau „Y” ? Praful și pulberea. Între timp, milioane de oameni au fost văduviți de venituri pentru ca Elena Udrea să aibă posibilitatea să își facă imagine publică și să trăiască în lux.

Arestarea preventivă și condamnarea Elenei Udrea este un final de mandat. Este și o atenționare a clasei politice care accede la putere. Azi avem la guvernare pe prietenii Udrei. Ponta și PSD-ul. Sper ca și aceștia să ajungă în fața procurorilor.

Ieri s-au produs două evenimente majore: Klaus Iohannis în Parlament și deciziile Camerei Deputaților cu privire la Elena Udrea.

Ieri, Președintele Klaus Iohannis a vorbit în fața parlamentarilor la început de sesiune. A fost concis. Discursul lui poate fi citit aici. Este foarte bine organizat. Pentru cei care au urmărit altceva în acest discurs (sămânța de scandal, can-can etc.) a fost o deziluzie. Pentru cei care au tratat cu seriozitate și cu interes, cei care au intuit că discursul va fi ca o agendă publică pentru relația dintre Președntele României și Parlament, au găsit ce au dorit. Chiar dacă discursul definește jaloane în relațiile viitoare, este un discurs pentru această sesiune parlamentară. Klaus Iohannis și-a luat angajamentul de a veni în fața Parlamentului la începutul fiecărui început de sesiune parlamentară pentru a prezenta parlamentarilor care sunt obiectivele următoarei perioade de activitate, pentru el dar și pentru Parlament.

Am selectat două paragrafe din discurs. Au o semnificație aparte. Sunt convins că pentru parlamentarii care nu fac parte din categoria „cinstiților” așa cum îi vede Traian Băsescu, a fost un semnal de încurajare și de respect pentru ei, ca parlamentari. Le iau pe acestea pentru le leg de următorul eveniment important, cel al aprobării cererilor DNA cu privire la Elena Udrea.

„O spun direct: îmi doresc un Parlament puternic. Pentru că un Parlament slab înseamnă o verigă slabă în construcția democratică. Pentru că un Parlament lipsit de credibilitate nu face decât să îndepărteze cetățenii de politică și să lase loc îndoielii, resemnării sau cinismului. Parteneriatul Președintelui cu Parlamentul răspunde nevoii de a restabili încrederea în această instituție fundamentală a democrației. Dar este important ca și acțiunile dumneavoastră, deopotrivă, să fie în același sens. Un Parlament ferm în materie de integritate, corect în raport cu cererile justiției, responsabil în actul de legiferare, activ în atribuțiile de control și transparent în conduită va fi, cu siguranță, privit altfel de cetățeni.

Unul dintre punctele importante, unde am constatat că există acord, se referă la răspunsul Parlamentului la solicitările justiției. Discuțiile purtate cu actorii politici îmi dau convingerea că se poate ajunge rapid la o soluție legislativă pentru accelerarea și simplificarea procedurilor pentru cererile de încuviințare a reținerii, arestării sau percheziției parlamentarilor și pentru cele de efectuare a urmăririi penale pentru miniștri și foști miniștri membri ai Parlamentului. Dincolo de aspectul practic, al celerității și transparenței, va fi un semnal de angajament public și voință politică, în raport cu independența justiției și sprijinirea ei în lupta anticorupție”.

Klaus Iohannis a făcut referire și la agenda legislativă, comună atât pentru el cât și pentru Parlament. Legislația electorală și pentru reforma partidelor politice constituie obiectivul de bază al Parlamentului, al partidelor politice și al Președintelui României până la terminarea actualei sesiuni parlamentare. De fapt, acesta este obiectivul politic major pentru care Klaus Iohannis a venit în fața Parlamentului.

Parlamentul, în marea lui majoritate, a răspuns cererii lui Klaus Iohannis. A aprobat ceririle procurorilor DNA pentru începerea urmăririi penale, extinderea urmăririi penale și pentru arestarea preventivă în cauzele în care Elena Udrea este cercetată de procurori.

Importantă este finalitatea acțiunii parlamentare. Sigur, pentru o mai bună cunoaștere a stării Parlamentului se cuvine a vedea care sunt parlamentarii din Camera Deputaților care au votat împotriva cererilor procurorilor (peste 100 !). Unii se vor apăra spunând că sunt adepții cercetărilor penale în stare de libertate. Eu le voi răspunde, aici pe blog, că pentru a pune în aplicare această convingere a lor, trebuiau să voteze altfel la legile penale care permit procurorilor emiterea ordonanțelor de arestare preventivă. Consider imorală o astfel de susținere din partea parlamentarilor atât timp cât ei sunt cei care au puterea de a vota într-un fel sau altul. Din moment ce legea procesual penală votată de tine sau nu (de fapt a fost votată cu o foarte largă majoritate !) a trecut prin Parlament în forma aplicată azi de procurori a nu vota o cerere de arestare preventivă înseamnă că tu, respectivul parlamentar, ești primul care o încalcă în spiritul ei. Ai dreptul să te opui unei astfel de cereri dar am și eu dreptul, ca cetățean, că îmi pun un milion de întrebări cu privire la cinstea ta, la corectitudinea demersurilor tale în Parlament etc.

Pe de altă parte, din moment ce îi dau procurorului un instrument de lucru, prin lege, atunci trebuie să am respect față de munca acelui procuror și să îl creditez cu buna credință și buna cuviință în aplicarea legii. Nu merge cu gargara cu pioneze aici.

Prin aprobările date până în crucea nopții de către parlamentarii deputați s-a întors o pagină a istoriei democrației în România. Camera Deputaților a confirmat astfel că „regimul Băsescu” este un regim corupt. Elena Udrea a fost percepută, de-a lungul timpului, ca o extensie a lui Traian Băsescu, o extensie a puterii lui Traian Băsescu. Pe timpul guvernărilor Băsescu-Boc ea, Elena Udrea era cea care dirija Guvernul, era cea care îl controla, era cea care dădea tonul acțiunilor politice de agresiune asupra Parlamentului, împotriva celorlalte partide politice, împotriva politicienilor din PDL care nu îi satisfăceau pretențiile. Aprobarea cererilor DNA în cauzele penale ce o privesc pe Elena Udrea au ca adresă pe Traian Băsescu, din punct de vedere politic.

Ieri, Camera Deputaților a dat un semnal și Justiției. Următorii pe listă pot fi Emil Boc sau Traian Băsescu. Aprobarea cererilor DNA de ieri a fost ca un examen pentru Parlament. Acesta a arătat că va respecta Justiția prin soluționarea favorabilă a cererilor ei. Controlul asupra Justiției nu se exercită prin refuzul cererilor ei, ci prin legiferare. Strict prin legiferare. Acolo unde parlamentarii au dubii cu privire la acțiunea procurorilor sau la soluțiile date de judecători au puterea de a se uita la legea aplicabilă, a vedea ce anume nu este în regulă și a aduce modificările ce se impun. Este simplu. Parlamentul nu poate analiza cererea procurorilor într-o cauză sau alta, nu se poate transforma în „judecătorul de drepturi și libertăți”. Apărările parlamentarilor în fața colegilor nu au cum fi apreciate din postura de „judecători”. Ele pot fi apreciate doar sub aspect politic, cu precizarea că politicul nu se poate opune actului de justiție. Cred că acea ascultare a opiniei colegului cercetat de procurori ar trebui scoasă din procedura parlamentară. Este o încălcare, cumva, a procedurii judiciare. Este o suprapunere a Parlamentului peste instanțele de judecată. Rolul Parlamentului se concretizează în lege. Vrei să dai voie guvernantului să săvârșească un act, atunci faci o lege care să îi permită acel act administrativ. Din moment ce procurorul și mai apoi judecătorul pun în aplicare legea votată de tine, nu mai poți tu veni să spui că procurorul a greșit !

Pentru mine, ieri s-a închis ușa regimului Băsescu definitiv și s-a deschis ușa regimului Iohannis.

Prin incriminarea penală a lui Udrea, regimul Băsescu este definit ca un regim corupt. Mulți așteaptă ca Traian Băsescu însuși să fie invitat la DNA sau DIICOT. Nu este exclus. Năstase a fost condamnat pentru niște găinării. Băsescu nu o fi „câinele scurt de coadă”.