Doamnei Vasilica-Viorica Dăncilă

07 Februarie 2019
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis joi, 7 februarie a.c., o scrisoare Prim-ministrului României, doamna Vasilica-Viorica Dăncilă, referitoare la propunerea de numire în funcția de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administrației publice.

București, 7 februarie 2019

Doamnei Vasilica-Viorica Dăncilă,

Prim-ministrul României

Stimată doamnă Prim-ministru,

Prin Decretul nr. 5/2019 s-a constatat vacanța funcției de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, ca urmare a demisiei domnului Paul Stănescu din această funcție. Propunerile înaintate succesiv, de numire în această funcție de membru al Guvernului, nu au fost însoțite de înscrisurile din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, aspecte ce v-au fost comunicate prin adresele nr. CP1/149/10.01.2019 și CP1/189/17.01.2019.

În temeiul art. 85 alin. (2) din Constituție, la data de 21 ianuarie a.c., prin adresa înregistrată sub nr. 5/105/2019 ați înaintat propunerea de numire a doamnei Lia-Olguța Vasilescu în funcția de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice însoțită de documentația completă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 90/2001 privind organizarea și  funcționarea Guvernului României și a ministerelor.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 51/2018, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este „autoritatea pentru: dezvoltare regională, coeziune și dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, disciplina în construcții, amenajarea teritoriului, urbanism și arhitectură, amenajarea spațiului maritim, mobilitate urbană, locuire, locuințe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune și dezvoltare imobiliar-edilitară, lucrări publice, construcții, descentralizare, reformă și reorganizare administrativ-teritorială, fiscalitate și finanțe publice locale, dezvoltarea serviciilor comunitare de utilități publice, ajutor de stat aprobat de autoritățile administrației publice locale, parcuri industriale, programarea, coordonarea, monitorizarea și controlul utilizării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale de activitate”.

Analizând activitatea persoanei propuse, astfel cum rezultă aceasta din documentația transmisă, constat că doamna Lia-Olguța Vasilescu nu are pregătirea de specialitate necesară în niciunul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al ministerului pentru care este propusă. De asemenea, din aceeași documentație constat că doamna Lia-Olguța Vasilescu nu are experiența în materie necesară promovării și gestionării politicilor publice guvernamentale la nivel național în domeniul complex al dezvoltării regionale și administrației publice. Astfel, în calitate de primar, doamna Lia-Olguța Vasilescu nu a promovat și nu a gestionat politici publice de nivel național, iar în calitate de parlamentar a desfășurat activitate în comisii parlamentare care, prin obiectul de activitate, sunt direct legate fie de pregătirea sa profesională, respectiv domeniul culturii, artei și mijloacelor de informare în masă, fie au legătură cu experiența obținută în calitate de ministru, respectiv domeniul muncii și protecției sociale.

Totodată, nu  se poate ignora faptul că, în calitate de ministru al muncii și justiției sociale, doamna Lia-Olguța Vasilescu a promovat un cadru lipsit de transparență în relația cu societatea civilă și în procesul de dialog social, fără consultarea actorilor implicați. Or, realizarea și asigurarea unui dialog autentic, prin implicarea partenerilor din administrația publică, mediul academic și societatea civilă, alături de pregătirea și experiența profesională sunt esențiale pentru exercitarea acestei funcții de demnitate publică. La conturarea acestui profil se adaugă declarațiile controversate, atacurile la persoană virulente, limbajul folosit în comunicările publice, presiunile asupra justiției, reținute inclusiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, toate acestea fiind aspecte care vin în contradicție cu cerințele de responsabilitate pe care le implică deținerea unei funcții de înaltă demnitate publică, precum cea de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice.

Față de aceste considerente, am decis să resping propunerea de numire a doamnei Lia-Olguța Vasilescu în funcția de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (2) din Constituție și ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, urmează să înaintați o altă propunere pentru funcția de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice care, în mod necesar, pe lângă respectarea condițiilor prevăzute de lege, ar trebui să răspundă și cerințelor referitoare la pregătirea generală, pregătirea în specialitatea domeniului, experiența în materie, instruirea și aptitudinile pentru funcția în domeniu, reputația neștirbită și moralitatea.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS – WERNER IOHANNIS

Explicațiile și amenințările lui Carmen Dan sunt ca o frecție la un picior de lemn. Documentul „inexistent” produce efecte

Agerpres. Carmen Dan: Documentul DGIPI invocat de RISE Project nu se regăsește înregistrat în nicio structură a MAI

Pe scurt, ministrul de interne Carmen Dan spune că documentul nu este unul oficial, că nu este în arhivele DGIPI, că nu a fost întocmit „legal” la IPJ Teleorman etc. Pot să îi dau dreptate. Oficial, acest document nu există. Pentru că „oficial” nu s-a dorit existența lui. Este simplu.

Din câte am înțeles eu din investigația Rise Project, documentul a fost o „notă de informare”, făcută de un ofițer de informații al MAI activ în „câmpul tactic” al afacerilor ilegale din județ, pentru șefimea din MAI cu privire la matrapazlâcurile din Teleorman ale puternicilor zilei, ale baronului local de atunci și acum, infractorul Liviu Dragnea, a altor indivizi care au format, împreună cu acesta, un grup de acțiune. Faptul că nota de informare a mers „pe burtă” în sistem, nu cred că este o noutate. Controlul politic al PSD asupra instituțiilor de forță este o realitate pe care eu o confirm în privința MAI. Iar cei care au trecut prin MAI și care nu au depins de PSD pentru a munci și trăi în instituție pot depune mărturie. UM 215 a fost creat cu un scop și a devenit, în timp, „spionul” puterii politice împotriva opozanților dar și a propriilor membri, în zona cea mai sensibilă din punct de vedere financiar: economia și comerțul. „Spionii” aflau, polițiștii de la economic sau crimă organizată cercetau iar șefii politici „tăiau și spânzurau”. Rețeta succesului !

Ministrul Carmen Dan se ține de un pai: caracterul formal al documentului. Ei bine, din momentul în care documentul, formal sau nu, plecat de la un fost polițist produce efecte juridice, pisiceala lui Carmen Dan nu mai are sens. Investigațiile Rise Project au sesizat din oficiu procurorii DNA iar aceștia au un prim rezultat. Inculparea „locotenenților” infractorului Liviu Dragnea din Teleormam:
fostul deputat Simionescu Adrian Constantin, Fișcuci Marian alături de alții care, evident, au făcut parte din „echipa de acțiune” a baronului local infractor Liviu Dragnea.

Inculparea de către DNA a indivizilor arătați mai sus este și o acuză adusă MAI ca instituție ! MAI nu și-a îndeplinit atribuțiile legale ! În loc să apere interesele generale ale societății, în loc să impună supremația legii, a protejat infractorii ! Asta spune inculparea de către DNA a celor din dosarul deschis ca urmare a investigației Rise Project. Iar noi suntem în fața unei prime cauze ! Pentru că este evident că sunt mult mai multe acțiuni cu miros de putregai în investigația Rise Project. Le vine și lor rândul, pe măsură ce procurorii specializați în combaterea infracțiunilor economico-financiare vor lua la puricat fiecare acțiune în parte. Poate nu ar strica o cercetare și a celor care aveau obligația, din partea MAI, la nivel local, județean sau național să descopere astfel de acțiuni ilegale și nu a făcut nimic pentru a le descoperi !

Iohannis la CSM atacă politicienii anti-justiție. Atacă „puterea” PSD-ALDE !

Președintele Iohannis este în ofensivă. Astăzi la CSM a susținut Justiția. Discursul este excelent. Poate fi citit aici.

A atacat frontal intenția puterii PSD-ALDE de a introduce un proiect de lege al amnistiei și grațierii. Având alături pe ministrul Justiției, Florin Iordache, i s-a adresat direct.

CSM i-a cerut să apere independența Justiției în fața intenției politicului de a se băga peste ea. Sunt câteva paragrafe din discurs care oferă judecătorilor și procurorilor indicii mai mult decât clare privind susținerea lui, din poziția de Președinte al României, pentru apărarea independenței justiției. Pentru că discursul lui ajunge în presă și de aici la cetățenii României, a definit și rolul Justiției în existența și funcționarea statului de drept.

Fără nici o greșeală se poate afirma că prin discursul de astăzi, Președintele Iohannis a dorit să arate că prin poziția de apărător al Justiției și al statului de drept este în opoziție față de puterea politică constituită de PSD și ALDE. A atras atenția că are atribuții care îi permit să intervină când independența Justiției este atacată de politic. Spre luare aminte !

Fac observația că Președintele Klaus Iohannis a ales altă cale de a-și transmite mesajele decât predecesorul său, Traian Băsescu. Nu se folosește de presă în mod direct, se folosește de evenimentele publice care vor fi preluate de presă. Se adresează instituțiilor statului și funcționarilor acestuia și nu jurnaliștilor. Are instrumentele la dispoziția Președintelui țării pentru a face așa ceva. La nevoie, crează evenimentele de care are nevoie. Constituția îi permite ca din fiecare participare la o ședință a instituțiilor statului să facă un eveniment. Poate participa la ședințele de guvern, pe care le și conduce în acele momente, și poate crea un eveniment unde să își expună ideile. Poate cere o ședință la ICCJ sau la Ministerul Public unde poate face expuneri privind independența Justiție etc. În înfruntarea care este posibil să aibă loc cu forțele adunate de PSD și ALDE, Președintele Iohannis își va folosi toate competențele date de Constituție și de lege pentru a puncta. Are avantajul că va puncta în calitatea lui oficială și nu de „gargaragiu politic” cum fac astăzi infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Tăriceanu.

Daţi-mi voie să bazez cele câteva idei la începutul acestei şedinţe pe un articol din Constituţie, articolul 133, aliniatul 1, care vă defineşte activitatea: «Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiţiei».

Greu de găsit o sarcină mai dificilă descrisă în mai puţine cuvinte. Aceasta este sarcina dumneavoastră, să garantați independența justiției. De ce o fi aşa de importantă această independență a justiţiei. Nu este doar aşa importantă, este fundamentală. Nicio democraţie, niciun stat de drept nu poate să funcţioneze fără o justiţie independentă. Justiţia independentă înseamnă, şi asta înţeleg toţi foarte uşor, că nimeni nu trebuie să se amestece în treaba judecătorilor şi în treaba procurorilor, dar înseamnă în aceeași măsură şi faptul, şi asta este stipulat tot în Constituţie, că nimeni nu este mai presus de lege. Şi aici cred că ajungem la un punct la care voi reveni peste câteva paragrafe.

Nu şi-a imaginat nimeni că un simplu hoţ se poate considera sau are pretenţia să fie deasupra legii. Dar sunt unii care chiar au impresia că lor poate li se cuvine să fie deasupra legii, şi mă refer aici la persoane care, de regulă, au poziţii publice, or aşa ceva nu se poate. Statul de drept în România este o noţiune care s-a vehiculat intens în ultima vreme. Personal, sunt convins că pentru asta trebuie să ne implicăm cu toţii.

O democrație puternică, fără stat de drept, fără justiție independentă, nu există. Mi-am permis, și domnul Ministru sigur își amintește, să spun aceste lucruri și la învestirea Guvernului. Sistemul judiciar singur nu are cum să-și păstreze independența. Întregul aparat de stat, toate instituțiile statului, trebuie nu doar să conștientizeze importanța acestui lucru, ci să se implice activ pentru a sprijini sistemul judiciar în a rămâne independent. Un sistem judiciar vulnerabil este ceea ce își doresc dușmanii României, fiindcă, dacă sistemul judiciar devine vulnerabil, nimic nu mai stă în picioare în România. Dacă statul de drept devine un stat de strâmb, atunci democrația dispare în scurt timp. Stabilitatea și securitatea internă ale României sunt posibile numai într-un stat de drept și cu o justiție independentă.

Dumneavoastră cunoașteți foarte bine evoluția sistemelor judiciare în ultimii 2000 de ani și știți foarte bine că, ori de câte ori s-a încercat o variantă alternativă, rezultatul a fost invariabil dispariția statului respectiv sau al imperiului respectiv. Să nu își imagineze cineva, chit că unii din zona noastră geografică cred că își imaginează, că se poate construi un stat puternic, național, fără o justiție independentă.

Eu cred că așa ceva nu se poate și România în niciun caz nu dorește să experimenteze cu așa ceva. Pe de altă parte, sistemul judiciar nu se poate izola. Nu se poate construi ceea ce unii au numit, neînțelegând foarte bine despre ce e vorba, «republica procurorilor» sau «republica judecătorilor». Nici nu cred că cineva din sală își dorește așa ceva, fiindcă un stat puternic este un stat cu instituții puternice, care colaborează, este ceea ce se numește colaborarea loială între instituțiile statului. Și mă aștept de la dumneavoastră să aveți o colaborare loială cu toate instituțiile și autoritățile statului. Un izolaționism ar fi contraproductiv, fiindcă dumneavoastră, judecătorii, procurorii, nu sunteți doar persoanele care aplică legea și au grijă să fie respectată, ci sunteți repere morale.

Judecătorii şi procurorii sunt repere morale, şi atunci trebuie să conștientizaţi că opinia dumneavoastră nu este doar valoroasă, este importantă pentru publicul general. Ar fi greşit, după părerea mea, să vă izolaţi şi să nu comunicaţi cu celelalte instituţii şi să nu comunicaţi opinii care ţin de independenţa justiţiei şi de statul de drept.Spuneţi aceste lucruri, spuneţi-le cu voce tare! Nu vă sfiiţi! Altfel ajungem în situaţii paradoxale, când infractorii spun cu voce tare ce gândesc şi cum vor să îndoaie statul de drept, iar cei care fac dreptate, nu reacționează din modestie. Fiţi mai vocali, sunt politicieni care au impresia că dacă nu spuneţi nimic, înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Sunt politicieni care au impresia că ce dacă au dosar penal, sau sunt trimişi în judecată, sau sunt condamnaţi, că ei de fapt sunt băieții buni, că au luat multe voturi, iar dumneavoastră să vă vedeţi de treabă. Aşa ceva nu accept!

Din sistemul judiciar nu trebuie să emane doar dreptate şi jurisprudenţă, ci şi moralitate, ori moralitatea trebuie spusă. Altfel nu ajunge la destinatari. România a trăit diferite faze în care s-a încercat, uneori aproape cu succes, supunerea justiţiei politicului. Asta ar fi o mare greşeală dacă s-ar repeta. Şi aici vorbim despre un contact sensibil, cu implicații multiple, între sistemul judiciar şi sistemul politic.

Politicienii, asta e bine, să ştiţi, de regulă, încearcă să acapareze tot. Aşa funcționează un politician, vrea puterea. De cele mai multe ori, trebuie să recunoaștem că vrea puterea din motive legitime. Este ales de oameni ca să exercite puterea, doar la unii câteodată, apare o nevoie excesivă de putere. Şi, aici, atunci apare un pericol. Iar dumneavoastră, în Consiliul Superior al Magistraturii sunteți chemați să preveniți aceste imixtiuni, când simțiți că presiunea devine mare.

Fiţi demni, nu obedienţi! Şi cu toată politeţea şi fermitatea care se impune, refuzați imixtiunea politicului în actul de justiţie.

Doar așa, vom putea să construim o Românie puternică, o Românie demnă, o democrație puternică, printr-o justiție puternică.

Suntem la începutul anului și, de regulă, la început de an, în afară de urările ce se cuvin, lumea se gândește la ce va fi în anul care vine, ce ar putea să fie bun, ce ar putea să reprezinte amenințări. Și despre una dintre ele trebuie să vorbesc astăzi, în acest loc, unde se conduce independența justiției, în Consiliul Superior al Magistraturii.

Este vorba despre speța nefericită care se numește amnistie și grațiere, un deziderat al unor politicieni. Dumneavoastră cunoașteți foarte bine când este bine și oportun să apară produceri de amnistiere sau proceduri de grațiere, de care sunt și eu, într-o oarecare măsură, responsabil, dacă vorbim de grațieri individuale.

Sigur, o să spună unii că Președintele, acum, bate câmpii, fiindcă nu există nicio intenție de a face așa ceva. Dar eu cred că Președintele trebuie să spună lucruri și preventiv.

Și, dacă ne uităm un pic în jur, domnule Ministru, nu mi-o luați în nume personal, dar constat că Ministrul Justiției, în vâltoarea audierilor, a spus, sper că nu am înțeles greșit, că ar fi oportună discutarea unei legi care se referă la amnistie și grațiere în Parlament.

În același timp, și nu pot să mă fac că nu văd, Președintele Camerei Deputaților este o persoană condamnată penal și cu urmărire penală în curs. Președintele Senatului este o persoană trimisă în judecată pentru minciună penală. Asta, doamnelor și domnilor, este, ce numesc eu, circumstanțe îngrijorătoare.

Unii ar putea să spună că, sigur, nu e niciun fel de problemă, închisorile sunt pline, foarte multe entități internaționale ne acuză că nu facem nimic. Bani nu avem, că ne trebuie școli. Hai să le dăm drumul! Doar că aceste bune intenții cred că nu sunt numai în acest domeniu. Tare mă tem că sunt politicieni urmăriți penal, condamnați penal, care ar saluta o astfel de lege, care i-ar scăpa de toate problemele.

Și aici unii ar putea să spună «și ce dacă?». S-ar dărâma statul de drept și ar exista riscul să dispară democrația din România. De ce? Odată acceptată ideea unei legi care amnistiază și grațiază inclusiv politicieni corupți, oricare Parlament ar putea să facă la fel. Un astfel de precedent creat ar duce la dispariția egalității în fața legii. De asta spun că ar duce la dispariția statului de drept din România. Ar duce România pe o traiectorie care o depărtează de valorile europene, pe o traiectorie care ar îndepărta-o de la valorile, cum se spune, euroatlantice, în care românii cred. Marea majoritate a românilor cred în asta.

Un astfel de demers, o lege a amnistiei și grațierii, care ar spăla păcatele nu numai ale unor hoți care pot fi periculoși pentru persoane, poate și pentru societate, dar ar albi dosarele politicienilor, ar fi o catastrofă pentru democrația românească, domnule Ministru!

Dacă ar exista o astfel de inițiativă, eu m-aș opune cu toată greutatea și puterea funcției prezidențiale! Sper să nu fie cazul.

Și ca să reducem probabilitatea unui astfel de demers, am spus aceste lucruri în public, în fața dumneavoastră, care, cu siguranță, le cântăriți așa cum se cuvine.

Ieri spuneam că Președintele Iohannis veghează la respectarea Constituției. Astăzi văd că veghează știind foarte bine „consemnul postului”.

MAI a fost salvat. Va avea un ministru vizionar.

Candidata la funcția de ministrul al internelor, Carmen Daniela Dan, a fost admisă pe funcție de majoritatea PSD, ALDE, UDMR și unele resturi de pe la Parlament. Scorul a fost de 17 la 11. Agerpres.

Cezar Preda (PNL) a observat că blonda din Teleorman are, ca la PSD, atât întrebările cât și răspunsurile pregătite. Blonda a răspuns doar la întrebările pentru care avea răspunsul pregătit. Restul, să aștepte.

Doamna e pusă acolo. Avea întrebările puse de dinainte de la PSD. Întrebări clasice: care sunt direcțiile, ce va fi prioritar. Noi am pus niște întrebări. A primit un vot pozitiv, toată Opoziția a votat împotrivă. Scorul a fost de 17 la 11. E clar că e un ministru care își asumă un program de guvernare făcut de altcineva, vag și ineficient. Eu am întrebat de DIPI. Ce direcție va lua DIPI? Nu mi s-a răspuns

Blonda teleormăneancă, fostă orice altceva prin viața ei decât o cunoscătoare a administrației internelor, a avut răspunsuri „lipite” de programul de guvernare al PSD. A citat de acolo fără a-și pune prea mult tărtăcuța la contribuție. Copy-paste verbal.

Din punctul meu de vedere a fost o audiere așa cum ar trebui să se desfășoare. Nu am venit pregătită cu întrebări, am venit cu programul de guvernare. Voi analiza foarte bine ce se întâmplă la Ministerul de Interne și care sunt vulnerabilitățile. Din informațiile mele, ne confruntăm cu o problemă de subdimensionare a resurselor umane și voi continua măsurile de asigurare a dotării tehnice și logistice. În medie, ies din sistem în jur de 2.800 de cadre. Anul acesta ne-am confruntat cu o ieșire masivă din sistem, de aproximativ 12.000. A apărut acel act normativ care a creat posibilități avantajoase pentru pensionare

M-a dat pe spate. Ea, „va analiza foarte bine” ce se întâmplă în MAI și care sunt vulnerabilitățile ! De cartea Recordurilor ! De noaptea minții !

Suntem în fața unei noi culmi a absurdului. Afirmația cucoanei de la Teleorman o descalifică înainte de a intra pe ușa ministerului de interne. Ea, ea și nimeni altul va analiza ce se întâmplă în MAI și, deja intrăm în zona nisipurilor mișcătoare, va stabili care sunt vulnerabilitățile ! Fascinant ! În condițiile în care în acest an, din cauza câștigării de către PSD și ALDE a alegerilor - cumva prevăzută de o parte dintre cei din MAI -, au plecat din sistem 12.000 de specialiști. Este imens ! Iar experiența îmi spune că locul lor va fi ocupat de „clientela” PSD, de slabă calitate umană pentru că profesională nu are rost să discutăm. Nu există.

Știu că în MAI sunt mulți susținători ai PSD. Știu că în MAI sunt indivizi care acum vor să ajungă în funcțiile de decizie, cât de mici vor fi ele, pentru a se impune în fața celor care le-au încurcat ascensiunea oportunistă. Eu trag concluzia, fără să mă feres,c că MAI a devenit foarte vulnerabil odată cu plecarea, aproape intempestivă, a celor 12.000 de specialiști și aducerea la  conducerea ministerului a unei persoane care în cel mai fericit caz ar putea îndeplini o funcție de secretar sau în cadrul unui secretariat.

Ca pe timpul lui Adrian Năstase, la MAI vor fi puși în funcțiile „operative” / secretari de stat, persoane obediente PSD. Echilibrul la care MAI a ajuns cumva este deja spart. Au plecat anul trecut 12.000 de specialiști, vom avea alte plecări în mod sigur.

Punerea individei la MAI înseamnă trimiterea ei la CSAT. Înseamnă că individa va vota în CSAT pentru probleme care privesc apărarea țării și siguranța națională. Înseamnă că individa va avea acces la probleme care sunt clasificate ca secrete de importanță deosebită. Individa va conduce (îmi vine tare greu să spun așa ceva) un minister care este parte a sistemului național de ordine publică, împreună cu Ministerul Public, cu alte instituții care au atribuții pe linia ordinii publice și siguranței naționale. Este culmea absurdului să iei o persoană care s-a evidențiat prin activități de secretariat toată viața (funcțiile mari pe care le-a îndeplinit politic au fost de câteva luni, vizată fiind de demitere !) să o pui să conducă un astfel de minister !

Blonda asta de la Teleorman va conduce, ca titular de portofoliu la interne, programul național de aderare la Spațiul Schengen ! De noaptea minții !

Cristina Guseth, o înfrângere severă dar a „născut” un concept ! Ministru „civil” la Justiție !

În fața parlamentarilor de la comisiile juridice ale Camerelor reunite a dat chix. Am citit la Agerpres (aici) unele răspunsuri. Memorabile, având în vedere reputația doamnei de apărătoare a democrației și de înverșunată luptătoare împotriva imunităților de orice fel.

De pe site-ul Freedom House România (aici) am luat această prezentare a Cristinei Guseth, directorul ONG-ului:

„Din anul 1998, ocupă poziția de director la Freedom House România. Organizația este cunoscută la nivel mondial pentru rapoartele asupra statutului democrației în țări din întreaga lume. În România, fundația și-a câștigat renumele mai ales prin proiectele din domeniul mass-media.

Cristina Guseth este specializată în relații media, management de criză și PR marketing. Între 2005 și 2007 a fost managerul de proiect pe relații media pentru delegația Comisiei Europene la București”.

Să deslușim. Organizația s-a „specializat” în rapoarte asupra democrației din țările lumii. Și aici este o întrebare de pus: ce înțelege această organizație prin democrație ? În fine, organizația din România s-a specializat în ce ? După specializarea directorului Guseth, relații media, management de criză (probabil crize media) și PR marketing, se pare că organizația din România are puțin de a face cu drepturile și libertățile civile prevăzute în Constituție dar și în tratatele internaționale care au întâietate față de legea internă în materie iar această doamnă este „produsul” semnificativ al organizației.

Nu neg faptul că, probabil, în această organizație sunt persoane care cunosc dreptul. Cine se uită la preocupările organizației distinge informațiile legate de drept, legate de pregătirea magistraților pentru combaterea fenomenelor de corupție, un întreg șir de informații legate de Justiție în general. Mă gândesc că alegerea inițială a Cristinei Guseth a avut ca suport tocmai site-ul și declarațiile publice ale acesteia în apărarea statului de drept.

În fața comisiilor, Cristina Guseth a dat chix. Ca să fiu rău, a fost nepregătită. Nici măcar pe conceptul, bun de altfel, al excluderii din Constituție și legi a imunităților. Preșidențiale - cerut de Președintele Klaus Iohannis -, parlamentare și de altă natură - adaug eu aici ale magistraților, medicilor și ale funcțiilor publice care pot beneficia de o imunitate (indirectă) prin refuzul conducătorului instituției de a cere parchetului competent începerea urmăririi penale pentru fapta funcționarului din subordine care produce prejudicii. Măcar la imunități ar fi trebuit ca Guseth să fi stat alături de un jurist din organizație și să vadă care sunt acestea, să înțeleagă legea, înainte de a cere, ca organizație, suspendarea lor din actele normative. Când te angajezi ca viitor ministru al Justiției să propui acte normative în materie, trebuie să fi pe felie. Ea nu a fost. A fost mai degrabă ca un jurnalist care își dă cu părerea despre ceva ce nu cunoaște.

Las deoparte pe această Cristina Guseth. Prim-ministrul desemnat a renunțat la candidatura ei deși parlamentarii din comisiile de specialitate i-au dat votul. A nominalizat alt candidat, fostul director al INM, Mihai Selegean, mult mai apropiat de domeniul juridic, chiar foarte apropiat de esența lui: magistrații. Mă gândesc totuși că rămânerea lui Guseth la Justiție ar fi constituit o vulnerabilitate pentru viitorul Guvern. Raporturile instituționale ale Parlamentului cu Guvernul ar fi fost serios afectate.

Rămâne partea a doua. Noul concept pe care l-am expus în titlu. Un „civil” în fruntea Justiției. O persoană care să nu aibă în domeniul Justiției un interes profesional. Am avut miniștri ai Justiției din mediul universitar care au impus organizări și norme juridice pentru așa considerau ei că este bine. Le-au acoperit și susținut cu greutatea lor academică. Idei ciudate uneori, dovadă fiind eliminarea lor imediat ce la Justiție au ajuns avocații. Aceștia, în exces de zel, au creat un adevărat talmeș-balmeș normativ din care cu greu ieșim și azi. Tot felul de portițe legislative, tot felul de compromisuri neonorante au trecut de Parlament cu sprijinul „colegilor” avocați. Restul parlamentarilor, ca să fiu elegant din categoria „habarnam” în domeniul conceptelor juridice și ale statului de drept în general, au votat potrivit indicațiilor prețioase. Am avut foști procurori, dintre care se distinge Monica Macovei care a dorit instaurarea unui stat polițienesc ba, mai mult, și-a dorit trecerea tuturor actelor și faptelor civile în zona penalului. De aceea s-a ajuns ca mai importantă să fie sancțiunea penală a autorilor faptei decât revenirea la starea de fapt și recuperarea prejudiciului cauzat. Și azi avem de tras în urma „inițiativelor” Monicăi Macovei. Am avut și fosți judecători, care au fost preocupați mai mult de starea magistraturii, de independența Justiției față de Parlament și Executiv. Nu a fost rău, a fost bine însă Justiția nu înseamnă doar magistratură. Înseamnă mult mai mult. Înseamnă un serviciu social. Chiar dacă unii magistrați uită acest lucru.

Ce este în fond acest minister ? Este o structură organizatorică care are menirea de a administra pe de o parte un buget, instituții subordonate ministrului - penitenciare și Ministerul Public, pe lângă structurile organizatorice interne ministerului - și asigurarea legăturii cu cea de a treia autoritate în stat care nu este subordonată nici Parlamentului și nici Guvernului. Justiția este, constituțional, a treia putere în stat. Mai mult, tot Constituția o declară autoritate și impune recunoașterea Inaltei Curți de Casație și Justiție ca reprezentând autoritatea în Justiție. Constituția este clară. Justiția se realizează prin ICCJ și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege - judecătorii, tribunale, curți de apel.

După cum se observă, ministerul nu are treabă cu Justiția ci este doar o interfață între Guvern și Justiție. Prin minister ajung la Guvern necesitățile de finanțare ale justiției, necesitățile de asigurare logistică a acesteia, necesitățile de asigurare cu personal - prin intermediul învățământului. Ministrul Justiției participă la ședințele CSM fără însă a avea drept de vot. El este acolo pentru a înțelege problemele Justiției și necesarul de asigurare al acesteia pentru o mai bună funcționare. Inclusiv preia de la CSM propunerile legislative pe care CSM nu le poate duce în Parlament dar și obiecțiile CSM și ale ICCJ cu privire la actele normative aflate în procedura de consultare sau parlamentară cu referire la Justiție sau care au influență asupra actului de Justiție.

Având în vedere cele de mai sus, eu constat că la Justiție nu ar trebui să fie, obligatoriu, un jurist. Este mai mult o activitate managerială și nu una de specialitate juridică.

Of ! Nu pot să trec mai departe să nu constat că nominalizata Cristina Guseth se pare că nici nu știa cu ce se ocupă ministerul ! S-a băgat ca ... în domenii care sunt, exclusiv, de competența Parlamentului. Inițiativa legislativă poate veni de la Guvern, dar decizia aparține Parlamentului. Nu poți să vii și să ameninți cu schimbări legislative când tu nu ai astfel de competențe. ... până nu'i fudul parcă nu e ... destul.

Poate că în viitor vom avea un ministru „civil” la Justiție. Unul care să facă management, care să ia ministerul de la o stare și să îi îmbunătățească activitatea trecându-l la o stare superioară. O mai bună înzestrare logistică a instanțelor de judecată, a unităților de parchet, a penitenciarelor (ei !) ...

Actualizare !

Candidatul pentru Justiție este Raluca Prună.

Din CV, este totuși altceva. Tot de la societatea civilă, membru fondator și fost director al Transparency International România (aici), membru fondator al „Societatea pentru justiție”, actualmente înalt funcționar la Comisia Europeană.

Un om de slabă calitate se vede când vorbește, chiar dacă este ministru.

Mihnea Cosmin Costoiu, ministru delegat pentru Învățământ Superior, Cercetare Științifică și Dezvoltare Tehnologică în guvernul Ponta (de tristă amintire).

Nu i-am dat atenție până acum. Nu stăpânesc domeniul lui de activitate așa că am lăsat pe cei mai pricepuți ca mine să se pronunțe. S-au proununțat. Mihnea Cosmin Costoiu este un politruc socialist cu multe diplome. Și funcții. Acum este Rector al Universității Politehnice București. Aici este un fel de CV. De pe site Guvernului.

De ce mă leg de el ? Pentru că este măgar. Da, măgar. Un mare măgar. Cu vorbă îngrijită însă măgar sadea.

Klaus Iohannis îi adresează o scrisoare deschisă lui Victor Ponta în care ridică o problemă reală. Începe școala iar elevii din clasele primare I și II nu au manuale după care să învețe. Nu este o invenție. Este o realitate.

Acest Costiu, vine, într-o declarație publică să scuze Guvernul, adică pe el și cei ca el din acest minister. De vină sunt cei care au făcut contestații ! Să mori tu ? Nu cumva de vină sunteți voi, cei din minister ? Nu cumva trebuia să deschideți licitațiile din timp, astfel încât eventualele contestații să fie soluționate de instanțe înainte de începerea anului școlar ? Ba da, dar tu, Costoiu ești doar un individ fără coloană vertebrală care caută vinovații pentru dezastru în altă parte.

Tot individul din imagine mai face o măgărie. Dă un comunicat în care are următoarea formulare (aici):

„Iohannis nu poate vorbi despre educație, atât timp cât a văzut acest domeniu ca o modalitate de a face avere, nu ca o vocație

Nu cred că domnul Iohannis are calitatea morală necesară pentru a putea ataca pe oricine din țara aceasta pe subiectul educației. Pentru Klaus Werner Iohannis funcția de profesor a reprezentat o modalitate de a face avere, nu o vocație, asta dacă ar fi să dăm crezare declarațiilor sale. Iohannis este cel care ne-a spus că din bani din meditații a reușit să pună bazele unui mic imperiu imobiliar. El este cel care a declarat că a economisit bani prin faptul că nu a investit în educația unui copil. La fel va face și dacă va ajunge la putere? Va economisi bani la buget tăind de la Educație?”

Mă mănâncă palma. Acest Costoiu este murdar. Ca om. Din nefericire, a ajuns, pus de PSD, Rectorul Universității Politehnice București.

Nu știu cum au judecat și vor judeca în continuare cei din învățământ declarația lui Costoiu. Dacă sunt de acord cu ea, atunci este corect să renunțe la averile acumulate până în prezent (chiar și Adrian Năstase, inclusiv el, Costoiu), să renunțe la cumulul de funcții aducător de bani buni - inclusiv acest Costoiu care este cadru didactic asociat la mai multe universități -, să fie săraci și dedicați vocației de dascăli. Pentru că din textul intervenției lui Costoiu, din activitatea ca dascăl nu ai cum avea avere.

Dar, una spune al și alta face.

Singur declară: „1997 - prezent Cadru didactic asociat - Academia de Studii Economice din Bucureşti, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Universitatea Politehnica din Bucureşti;”. Oare se chinuie zilnic să fie și ministru delegat, și profesor asociat la 3 (trei) instituții de învățământ superior doar pentru „vocația de dascăl” ?!

Tot din declarația lui, de avere de această dată (aici):

1. 11256,80 mp de teren intravilan în Runcu, achiziționat în anul 2000;
2. 1 apartament în Târgu Jiu, cumpărat în 2001, de 91,73 mp;
3. 1 clădire spații comerciale de 225,59 mp cumpărată în 1998;
4. 1 apartament de 68,73 mp în București, adjudecat în litigiu în 2011.
5. depozite bancare în RON și Euro.

Păi, ce facem dom'le ? Tu te îmbogățești și ceri dascălilor să sărăcească pentru a nu trăda nobilele idealuri ale „vocației”?! Tu devenind între timp, cu un consistent sprijin politic dascăl la cel mai înalt nivel, ba mai mult, conducătorul uneia dintre cele mai reputate universități din România ?!

Pe lângă măgăria asta, creatura perversă vine și comite murdăria propagandei PSD cu privire la copii. Klaus Iohannis a explicat că el și soția nu au putut avea copii. „Dascălul” Costoiu vine să multiplice o murdărie deși ar fi trebuit, ca persoană presupusă posesoare a mai multor neuroni activi, să se abțină. Universitarii au o obligație de abținere la fel ca juriștii (cei care se respectă, în special judecătorii, procurorii, notarii, consilierii juridici și nu numai), militarii și polițiștii. Ei bine, acest Costoiu este „pe invers”. Dovedește că diplomele, demnitățile și poziția socială în care s-a cățărat, un fel de Dinu Păturică al secolului XXI, sunt mult peste posibilitățile lui.

Să nu uit. Tot acest individ este cel care îl acuză pe Klaus Iohannis că folosește școala în demersul politic. Normal, din moment ce are de „apărat” disfuncțiile grave din sistemul de învățământ patronat de el în numele PSD. Este o vorbă: să nu vorbești de funie în casa spânzuratului. Costoiu se pare că nu urmărește discursurile lui Ponta care se laudă pe unde poate cu autobuzele pentru elevi (autobuze care însă nu au șoferi !), cu ce face el pentru învățământ. Mizerabil om.

Ministrul prostiei. Elena Udrea.

Investițiile își arată valoarea în timp. Ei bine, găsesc în „Cotidianul” un articol care evaluează pe Elena Udrea și ministeriatul ei. Dezastru. Prostie cu năbădăi. Nu poate fi altceva.

Nu reiau cele scrise de Lucian Gheorghiu, unul dintre „cerberii” de la „Cotidianul”, trag concluziile mele.

Elena Udrea face politică pentru că este la modă. Din succes în succes, până mai de curând când a pierdut în fața la Blaga la Convenția PDL, Elena Udrea s-a vrut „o doamnă” a politicii românești. Suport de tot felul a avut, de la Băsescu la toți pupincuriștii din PDL și din așa-zisele „societăți civile” pline de spume portocalii. Doamnă nu a ajuns, nici nu a avea cum. Pentru că Elena Udrea nu știe ce este aia politică. Știe, este adevărat, să genereze conflicte și să se lupte pentru „vuitonul” ei însă nu are treabă cu politica. Nu înțelege ce este acela serviciu public.

Cea mai bună dovadă o găsim la „investițiile guvernamentale” aflate la mâna ei. Toate făcute aiurea. Înclin să cred că individa aproba investițiile în funcție de reclama care se putea face în favoarea ei. A intrat în mediul investițiilor ca la un magazin de modă. Colo o rochie, hopa o telegondolă, colo o pereche de pantofi, hopa un parc la țară, colo un taior, hopa un patinoar, dincolo o poșetă, hopa o pârtie de schi ...

Nu le poate purta ea, așa că le-a făcut cadouri. Pentru dragul de el primarul „X”, pentru draga de ea soția patronului de hotel de la Sinaia sau aiurea, pentru dragul de Gheroghe Ștefan sau dragul și iubitul Flutur de la Suceava și tot așa.

Este clar pentru mine. Elena Udrea a reprezentat modelul ministrului prostiei în guvernările Boc.

Am văzut niște comentarii favorabile ei, pe mai multe site-uri, unde indivizi și individe rezidente în alte țări îi cântă isonul. Să îi cânte când or da, ca mine, taxe și impozite în România. Ei nu au fost furați de individa asta ci eu. Așa că ar face bine aceștia să se abțină. La nevoie am și pentru ei niște cuvinte „ de dulce”.