Președintele Organizației de Tineret a PMP, Gabriel Popa, a anunțat că el și o parte a tinerilor din conducerea organizației de tineret a PMP dar și alți tineri au trecut la PSD, „în mod firesc”, pentru ... accederea în funcții publice!
PMP a mai avut astfel de pierderi. Dacă iau doar informația dată tot de acest „rătăcitor” tânăr politician că tinerii din PMP au mai plecat la PSD, într-un interviu dat ziarului Adevărul în august 2016, avem o imagine mai clară a componenței politice a unei bune părți din PMP. Un fel de rezervă a PSD!
„Despre fuziunea dintre PMP şi UNPRPentru PMP, fuziunea cu UNPR a avut rolul de a se întări ca organizație. UNPR a fost bine organizat în teritoriu iar PMP a venit doar cu Traian Băsescu și o parte din cei care încă îl văd ca pe un fel de „Mesia” politic. Fuziunea însă, îi este nocivă PMP. UNPR-iștii au dezertat în masă la PSD iar cei care au rămas, au reușit să blocheze fuziunea. Mai mult, după anul 2016, PMP este aliatul PSD, atât în localitățile în care au ajuns în consiliile locale cât și în Parlament!
La nivelul organizaţiei de tineret nu au fost probleme. O parte din colegi au ales să plece la PSD, dar este vorba de o mică parte.”
Dar, este treaba PMP ce face și ce nu face. Accederea PMP în Parlament în 2016 este rezultatul fuziunii (încă neterminate) cu UNPR!
Faptul că PMP-iștii aleg PSD nu ar trebui să ne mire. Traian Băsescu și ceilalți însoțitori ai săi din fostul PDL sunt adepții politicii pentru accederea în funcțiile publice. Nu pot ajunge în funcțiile publice, trec la partidul care oferă posibilitatea accederii în funcțiile publice. Iar PSD este campionul absolut al acestei politici. De câte ori a venit la putere, PSD a curățat funcțiile publice de conducere până la nivelul birourilor din instituțiile publice pentru a-și planta membrii și simpatizanții. Indiferent de instituția publică în care și-au adus membrii, neamurile, prietenii, creditorii etc.
Politica în România are această boală gravă: politizarea funcției publice. Este cancerul politicii în România! Este una din cauzele majore pentru care România stagnează! Decizia publică este în mâna habarniștilor cu carnet de partid.
Din cauza acestor „convingeri politice” avem un deficit de democrație, avem un deficit de doctrine politice. Renunțarea la doctrine pentru a avea membri care urmăresc în activitatea politică doar ajungerea în funcțiile publice macină partidele. Iar fuziunile, ei bine, ele sunt o formă de răspândire a acestui cancer. Nu cred că voi găsi fuziuni politice care să urmărească întărirea unei doctrine politice! În mai toate fuziunile care au avut loc scopul final a fost obținerea unor poziții politice care să ofere posibilitatea accederii la funcții publice sau demnități publice în urma victoriei electorale. Nu pentru toți membrii și susținătorii unui partid politic. Doar pentru unii lideri politici și „neamurile” lor. Nu trebuie să ne ascundem după deget. Dacă partidul în cauză nu ajunge la „ciolanul puterii”, o parte dintre noii veniți dar și alții mai vechi migrează către partidul la putere care le „întinde mâna”. Și le întinde pentru că unii membri ai partidelor opozante au în spate adevărate „oști de votanți”, eu le spun „trupe de mercenari politici”. Mercenari care votează mai apoi, fără nici un fel de jenă, cu partidul pe care liderul lor informal îl indică. Chiar dacă în campaniile electorale, „mercenarii” se fac că „luptă politic” cu viitorii lor colegi politici!
Partidul lui Traian Băsescu devine „victima” propriei concepții despre politică. Nu are ciolan de dat, pierde membrii care visează să ajungă la ciolan. Se pare că PMP nu mai are „ciolan”. PSD îl cam faultează. Înțelegerile politice dintre PMP și PSD încep să pice iar membrii PMP care până mai de curând au susținut PSD împotriva opoziției manifestate de PNL nu mai au de gând să aștepte. Trec în masă la PSD pentru că, de fapt, au „ciolaniada” în ADN! Iar PSD se pare că în pregătirea pentru alegerile viitoare a dat semnalul că cei care nu vor fi în PSD la momentul declanșării campaniei, nu vor mai avea acces la „funcțiile și demnitățile publice” pe care PSD le va obține.
Că tot sunt la PMP cu această sumară analiză, se pare că ieșirile din ultimul timp ale băsescienilor fideli împotriva PSD și declararea cu glas mare a faptului că PMP este singurul partid care face opoziție PSD are profunde cauze interne. Cred că PMP își „cântă” de fapt neputința. Nu este un partid de doctrină așa că nu are un suport ideologic. Este o adunătură de oportuniști, nocivă pentru oricare alt partid doctrinar. De aceea PMP trebuie ocolit, chiar dacă unele voci „pragmatice” din PNL, de exemplu, o mermelesc spunând că PNL trebuie să fie deschis la toate persoanele „recunoscute” a avea vederi politice de dreapta. PMP este un partid de oportuniști. Este un partid canceros. Mai ales pentru PNL! Traian Băsescu este unul dintre politicienii care promovează iliberalismul! Iar cei din PMP îl susțin. Primirea în PNL a unor membri actuali ai PMP ar însemna revigorarea cancerului politic care, de bine de rău, în PNL este în regres. Pentru PSD nu este o problemă. Este printre puținele partide care trăiesc excelent într-un corp cuprins de „cancer politic”. PSD este o hidoșenie, dar nici nu poate fi altfel.
Plecarea tânărului Gabriel Popa din PMP este o știre? Este. Este un semnal că taberele politice se pregătesc de viitoarele bătălii electorale. Este pentru că PSD confirmă decizia de a forța aducerea în rândurile lui a tuturor celor care au cochetat cu PSD din postura de membri ai altor partide politice. Este pentru că indirect, PSD ne spune că are la rându-i probleme cu migrația membrilor. Gurile rele spun că ALDE ar fi „autorul” migrației pesediștilor. Este pentru că tânărul PMP-ist a fost unul dintre liderii PMP! Liderul „schimbului de mâine”, el însuși fiind, cumva, o rezervă la poziția de președinte al partidului. Iar dacă „rezerva” pleacă astăzi pentru ziua lui de mâine, avem o informație de primă mână care ne spune că PMP este, cumva, pe ducă. Ducă-se!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu