De la un militar. Rezervist.

Orice Armată îşi merită poporul !

Habar nu am de ce, dintr-o dată, toţi militarii pe care-i cunosc (şi Slavă Domnului că-i cunosc şi mă cunosc destul de mulţi) adoptă practica lamentărilor. Ca şi mine de altfel! O fi o caracteristică a educaţiei primite? Sau o fi un impuls al subconştientului nostru militar? Să ne plângem fricos-anonim şi să strigăm cu gura închisă ?


De fapt care e problema dragi colegi? Problema este că noi nu vrem să pricepem ceea ce Mugur Isărescu spunea (chiar ieri în ziarul Gândul) „franc” în faţă, ceea ce ăla pe care noi îl poreclim comandant suprem n-are „cohones” să ne spună: „Militarii au dreptate când spun că nu trebuie sacrificaţi, însă aritmetica bugetară este cinică şi nu ascultă de motivaţiile sociale”, spunea guvernatorul BNR. Tot referitor la acest subiect Mugur Isărescu dădea exemplul pensionarilor militari, “care au ieşit la pensie datorită reformelor din sistemul armatei”. El însuşi povestea cum în anul 2000, când ocupa funcţia de premier, s-a dus la Bruxelles şi oficialii NATO i-au spus că România are o armată de tip estic, care trebuie redusă drastic, şi au întrebat dacă statul este pregătit să asigure pensiile persoanelor care ies din armată. Ghiciţi care a fost răspunsul? Ţineţi cont că pe vremea aia Traian Băsescu era ministru, doamna Udrea încă nu ştia ce e aia poşetă de piele, Raluca Turcan doar ce terminase facultatea la Moscova (?) iar premierul Boc abia visa sa intre în Parlament ca deputat !


De ce vă miraţi că “cinismul” bugetar împreunat cu propaganda şi prostirea populaţiei nu vă recunosc meritele? Aşa va fi întotdeauna. Cum spunea Latinul? Dolce et decorum est Pro Patria mori! (sau mai bine spus…dulce e sa mori pentru Patrie!). Mai e ceva nou în ecuaţia asumărilor guvernamentale răsturnate peste noapte? Ce mai tura-vura! Nu vedeţi reacţiile maselor zăpăcite de atâta propagandă băsesciană? Salarii nesimţite, pensii nesimţite etc! De când nu aţi mai simţit atâta ostilitate din partea “publicului larg”? De pe 21 decembrie 1989, aşa e?


V-au vopsit în culorile cele mai negre, v-au acuzat că sunteţi principala cauză a nesimţirilor bugetare (în timp ce ei făceau afaceri de milioane direct cu bugetul) v-au acuzat de securism (în timp ce ei aveau posturi babane înainte de 1989 pe la diverse reprezentanţe externe!) şi de toate relele acestei naţii (în timp ce propriii membri de partid încasau sume fabuloase doar din participarea prin AGA şi alte Consilii de Administraţie). Le-a fost frică de Rusia şi au vrut cu tot dinadinsul în NATO, ca să se mai plimbe şi ei pe la Bruxelles. Acuma vă scuipă şi vă înjură fiindcă le cereţi să-şi ţină cuvântul promis! Pentru ei se poate, pentru voi, nu!


V-au pus în genunchi şi v-au adus pe cap diverşi şefi care-aveau singura calitate că sunt colegi de facultate, veri, fraţi, cumetri sau parteneri de afaceri cu şeful statului ori cu diverşi miniştri. Căci, în ultimii ani, obedienţa a devenit principalul criteriu de promovare şi nu competenţa. Obedienţa scabroasă, uleioasă, pupăcioasă şi umilitoare. Aţi înghiţit zâmbind tot ce-au avut ei în “planul de afaceri”: retrocedări, avansări şi tăieri de bugete. Rânjind satisfăcut, i-aţi văzut pe toţi analfabeţii şi pe toate paraşutele dându-vă lecţii de morală creştină şi de onoare militară. Aţi înghiţit gândindu-vă la familii şi la cariere. Şi-acuma vă miraţi că bătaia de joc continuă?


De ce atuncea vă miraţi că un premier “de buzunar” nu are nici în clin nici în mânecă cu Armata sau că un josnic afacerist de Ilfov se laudă că ar fi Ministru al Apărării? Asta suntem şi asta merităm! Nici măcar clasă socială nu mai suntem ci un fel de Paria! Cu avansări fără noimă, generali de carton făcuţi peste noapte doar în conformitate cu hachiţele unui preşedinte incoerent, cu o debandadă generală chiar şi în structurile de forţă ale sistemului national de apărare, la ce vă aşteptaţi? Chiar vă puneţi speranţa în Gabriel Oprea? Sau în legile ţării? Greşiţi! Nu vedeţi? Primari de sector defilând în uniformă de general, primari de comune în uniforme de marină, partide făcute peste noapte pe lângă Cercurile Militare, hectare întregi de teren ale Armatei transferate către protipendada politică, afaceri de milioane de euro pe lângă contractele de înzestrare, un dispreţ profund faţă de toate acordurile încheiate de statul român cu NATO etc. Chiar credeţi că veţi fi ascultaţi? Sunteţi naivi!


Orice popor îşi merită, cu vârf şi îndesat conducătorii şi orice Armată îşi merită poporul. Dar parcă atâta bătaie de joc la adresa militarilor eu nu am mai văzut !


Cpt.cdor (rez) ing Ovidiu Mihalache
13 ianuarie 2011

Am primit-o de la un coleg de liceu militar. O dau mai departe, cum se spune.

La Multi Ani !

La multi ani tuturor ! La multi ani colegilor mei din clasa "F" a Liceului Militar "Stefan cel Mare" din Campulung Moldovenesc, promotia 1969, parte din ei prezenti in poza de mai sus alaturi de dirigintele nostru, minunatul prof. Radasanu Dan. La multi ani tuturor celorlalti colegi "nasturei" din promotia noastra cu care m-am intalnit, pentru prima oara, in acest an cu ocazia celei de-a 40-a aniversari de la absolvire. Regret ca nu mai am o poza cu toti.



Un gand special am pentru prietenii care intretin blogul promotiei, in special proprietarului Nicu Scutaru dar si celorlalti care isi aduc contributia in mod substantial la dezvoltarea lui: Ilie, Freddy, Aliosa, Nicu ...


La multi ani tuturor celor care s-a declarat prietenii mei pe acest blog si tuturor celor care ajung sa citeasca si sa comenteze alaturi de mine.

La multi ani liberalilor !

La multi ani tuturor romanilor, oriunde se afla ei !

La Multi Ani !

Despre una, despre alta, despre mai multe.

Dupa o pauza scurta generata de un disconfort de anotimp si readaptare la zona, timp in care m-am uitat pe ici pe colo prin zona media, vine timpul sa pun impresiile.

Normal, primele impresii care imi vin in cap sunt cele legate de sarbatoarea celor 40 de ani de la terminarea liceului, la Campulung Moldovenesc. Frumusetea aparte a zonei ma urmareste si acum.

Pe blogul promotiei noastre, facut de Nicu Scutaru, au inceput sa apara imaginile si comentariile colegilor. Unele mai frumoase ca altele. Nu o sa transfer aici totul insa ma voi inspira din lada de zestre a nastureilor anului 1969 pentru a aduce aici, din cand in cand, pentru sufletelul meu, cate o bucatica din amintire.

Nicu s-a tinut de cuvant si, dupa ce ne-am tras in poza, a pus imaginea celor care au scris mai mult pe blogul promotiei. Nu au fost cuprinsi toti, Eugen Lazar, sufletul organizatoric si scriitor de forta era plecat prin alte zone ale petrecerii astfel ca poza este fara el. Dar il voi gasi si il voi "arata la fata" cu alta ocazie.

Nicu este primul din stanga, urmez eu, Aliosa ( asta are inima mai mare decat el) carcotasul, Freddye cel plin de verva, Ile Matra initiatorul sarbatoririi ce este disponibil permanent pentru cei din jur ... Se spune ca noi suntem bloggerii. Se spune. Realitatea este ca nastureii au inceput sa apara pe blog cu mai mult curaj si este o mare placere sa ii citesti.

Eugen Lazar ne-a promis un festin memorialistic. Va pune, in serial, anul cautarilor nastureilor, treaba organizatorica incepand cu peste un an in urma. Pas cu pas, clipa de clipa, succes si esec, speranta si durerea aflarii ca unii dintre noi, destul de multi, ne-au parasit. A pus deja un prim post care este savurat nu doar ca informatie ci in special ca scriere, dinamica, cu verbul pus pe fapte mari.

M-a impresionat postarea colegului Otu Petru, istoric militar, o rememorare a drumului catre Campulung Moldovenesc si inapoierea catre Bucuresti in "Marginalii la o aniversare". A tinut minte lucruri interesante insa, dintre toate, scena care a impresionat cel mai mult este cea in care doi tarani radauteni au dat o solutie timpurilor noastre tulburi.

"În gara Burdujeni după ce mi-am cumpărat bilet, m-am aşezat pe o bancă, citind fără tragere de inimă “Cuvântul”, o revistă cultură a stângii intelectuale de la noi, aflată acum, datorită, crizei, pe val, cum se spune. Lângă mine doi ţărani din zona Rădăuţilor discutau aprins subiectele zilei – recolta, starea vremii şi, bineînţeles, politica dâmboviţeană, plină de scandaluri. Dintr-dată am devenit atent.
-Nu plouă, dom’le, zice unul, n-am nutreţ la animale.
- Da, aşa este, spune celălalt. Dar Dumnezeu a fost bun cu noi anul acesta, ne-a dat o recoltă frumoasă de grâu, porumb şi cartofi. Măcar de la el am avut milă, că politicienii se ceartă care să ne jecmănească mai tare. Hoţi şi nevolnici sunt toţi din Parlament şi guvern.
-Da, aşa este. Ai dreptate, sosi răspunsul prompt. Dacă aş avea putere aş băga furca în ei.
-Nu, nu; alta este soluţia, răspunse primul. Un an de comunism, doar unul. Confiscarea averilor, arestarea tuturor şi apoi puşi să termine Canalul Bucureşti- Dunăre. Acolo să-şi ispăşească păcatele".

Fiecare dintre noi are ceva de zis aici. Eu spun ca s-a ajuns prea departe cu disolutia statului si debandada politicienilor de la conducere de a ajuns, un taran de la munte sa isi doreasca "un an de comunism, doar unul". Cumplit. Spun doar ca un fel de comunism avem si acum, doar ca este comunism basescian. Acel om s-a gandit la Ceausescu.

Ei, de aici, din lada de zestre cu amintiri este destul de neplacut sa ma uit la nemernicia politichiei noastre de toate zilele. Totusi merg. Duda s-a retras si speculatiile curg garla, Orban si comisia au luat o decizie iar Elena Udrea arata neagra la fata mascarind colegii deputati care au indraznit sa arate dezmatul din minister, procurorii s-au alaturat judecatorilor in protestul contra guvernarii aiuritoare pedeliste iar Predoiu si Kovesi s-au pus pres la dispozitia basescienilor atacand pe cei din subordinea lor care au indraznit, pentru prima oara in zeci si zeci de ani sa isi apere pozitia sociala si profesia impotriva imposturii politice, ziarul Cotidianul a trecut de partea Justitiei si ii sustine constient ca este in joc soarta republicii noastre si a sistemului democratic in care am hotarat sa traim ...

Fiecare dintre evenimentele evocate dar si altele se cuvine a fi tratate separat. Talmes-balmesul nu foloseste nimanui.

Dupa zile minunate apar dilemele.

Am revenit la tastatura dupa un periplu minunat prin Tara Bucovinei, la Campulung Moldovenesc, unde am sarbatorit, alaturi de alti 158 de fosti colegi de liceu plus inca pe atat invitati, cei 40 de ani de la terminarea liceului si cateva zile alaturi de mama la Onesti.

La Campulung Moldovenesc a fost zavera mare. Surprindere si uimire, placere si satisfactie. Liceul insusi, chiar el a fost una din cele mai mari surprize. Parca nu era asa mare cum mi-a ramas in amintire, nu doar mie ci si celorlalti nasturei veniti la aniversare. Doamne, mare mai era platoul pe care faceam inviorarea de dimineata, serveam gustarea si ne adunam la "raportul companiei". Acum, ei bine, acum era mic, "burtos" si crapat. Cladirile erau la fel de mari si de vechi ca acum 40 de ani. Au mai modernizat ei pe ici pe colo, au mai schimbat cate ceva dar amprenta a ramas. Este un liceu vechi insa performant. Comandantul ne-a facut o informare placuta. Performanta liceului a ramas.

Din muzeul liceului am luat pe patronul nostru, mic la stat, mare la sfat si viteaz cum nu s-a mai vazut. Asta stiam atunci si mult timp dupa. Mai apoi am aflat ca era si aspru, tare aspru, Maritul Stefan fiind cel care a tras in teapa dusmanii si lotrii inaintea lui Vlad Dracul.


Acesta este chipul care il reprezinta cel mai bine. Un om aspru, hotarat, aprig. Bun gospodar si cu dragoste de norod. Priceput la razboiae si la administratie. Poate ca Maritul Stefan ar trebui inviat sa vada cum portocalii zilelor noastre duc de rapa tara mai ceva decat un razboi. Poate ca ar mai scurta din capetele bezmeticilor care ne conduc astazi pentru rea credinta fata de norod si neputinta fata de ei insisi. Iar capul cel mai scarbavnic ce ar cade cu zgomot ar fi al celui care prin ticalosie a facut posibila o astfel de guvernare. Nu mai spun de "jupaneasa" Elena Udrea ce apriga masura de corectie ar primi pentru lucrarile viclene ce le facu in viata de pana acum. Si totusi poarta un nume vechi in Tara Moldovei, un nume vechi si cinstit in timpurile de demult. Dar ce poti cere la muierea proasta ?

Mare placere am avut vazand, discutand si punand tara la cale cu dirigintele meu. Domnul profesor Radasanu Dan. O minune de om. Peste care au trecut 40 de ani dar care s-a pastrat tanar, vioi, glumet, cu trasaturi care nu pot fi confundate. Sincer, am avut emotia sa fiu scos la tabla, la fel ca ceilalti colegi de clasa participanti si sa dua socoteala de cele ce am facut intre anul terminarii si anul intalnirii. A "rasunat" si un superb, dupa atatia ani, "stai jos, ai patru" ! Exceptionale momente.

Dupa ce iau parte de astfel de momente minunate sa dai peste invartelile comerciale ale mezinului Mircea Basescu, fiinta lacoma si degraba apucatoare de bani pe considerente de "frate prezidential", sa vezi pe Elena Udrea evoluand ca o matroana de bordel si sa vezi cum sunt maltratate institutii fundamentale ale statului de tot felul de neevoluati politici ca Basescu, Udrea, Boc, Pogea, Videanu, Gherman, Hoara, Anastase ... parca te apuca toate cele. Asa cum scriu despre frumusetea bucovineana a campului si verdele molidului in aerul racoros a diminetii si putin umed de la poalele Raraului asa se cade sa ma aplec, mai tarziu, si asupra muncilor noastre de zi cu zi fara folos imediat insa obligatorii pentru viitorul existentei noastre. Si am ce spune, alaturi de multi altii, despre tampeniile guvernarii incapute pe mana amatorilor pedelisti si a perversilor pesedisti.

Intalnirea de 40 de ani

Pe langa preocuparile pentru bunul mers al societatii, ca mai tot omul scriitor la tastatura, am si grija viitoarei intalniri a promotiei 1969 a Liceului Militar "Stefan cel Mare" din Campulung Moldovenesc, dupa 40 de ani. Incet, incet, se aduna "nastureii" '69. Nu mai sunt ei tineri, au insa inima mare.

Pe 21 august voi fi acolo, in spatiul ala mirific unde am trait anii de liceu si cei mai importanti ani in care m-am format ca om de colectiv. Incadrati in programul "strict" anuntat de organizatori, "disciplinati" ca niste nasturei de calitate neindoielnica, vom dezbate si vom evalua cam tot ce ne va trece prin cap. Pentru ca, este bine sa stiti, nastureii au idei si condei. Iar mediul de expunere ? Nici nu se pune problema. Va fi exact mediul care stimuleaza creativitatea. Abia astept sa ma intalnesc cu colegii si prietenii din liceu. Adevarati "pui de lei" !