
De la ultima postare am parcurs niște etape. Importante, spun eu, în pregătirea „luptei” cu regimul mafiot Băsescu-Isărescu-Boc-Udrea.
Am urmărit, destul de atent, zbuciumul presei în scopul demascării falsului în actul de guvernare. Păreri pro și contra (mai multe contra) guvernării. Normal. Cei mai mulți sunt nemulțumiți. Dacă erau mai mulți mulțumiți, raportul era invers. Am constatat că lumea începe să înțeleagă anumite „finețuri”, dacă le pot spune așa, despre viața militarilor și polițiștilor. Este bine, chiar foarte bine. Lumea trebuie să înțeleagă că ofițerul, fie el militar sau polițist, subofițerul/agentul de poliție, este „produsul” societății în care s-a născut, a fost educat, a fost îndrumat sau trăiește. Îmbrăcând haina militară sau de polițist, copilul lui Vasile, Ion, Gheorghe nu își pierde cultura, obiceiurile, tradițiile, respectul pentru familie sau înaintași. Va avea, totuși, un plus față de cei din jur prin cunoștințele militare sau polițienești, cunoștințe cu care omul obișnuit nu are ce face. Și nici economia privată. La fel, în cazul magistraților sau al altor profesii speciale, cum ar fi pompierii.
Am participat la marșul de protest al militarilor din 24 ianuarie. M-am întâlnit cu foștii colegi, unii mai în vârstă ca mine, alții mai tineri. Unii cu grade de generali cu trei stele, alții maiori. Am vorbit și am mers, am mers și am strigat. Am văzut că suntem de acord în multe probleme. Am mai văzut că nu s-au stins nemulțumirile unora de pe timpul vieții active. Este normal. Pe cel care îți face rău, din funcția de conducere pe care o are, nu îl uiți. Am încercat să îi împac și nu am reușit. S-au evitat unii pe alții însă au fost împreună în coloana rezerviștilor și a celor în retragere, au strigat aceleași sloganuri. Vor acționa împreună statul în judecată pentru abuzurile legislative și administrative.
Guvernul își arată „mușchii”. Face un pas înapoi și zece înainte. Înainte ... spre anii 1950-1960. Între acei ani s-a epurat armata de ofițerii care au fost formați la școlile regale, locul lor fiind luat de „ofițerii” și „subofițerii” proveniți din rândurile membrilor PRM (Partidul Muncitoresc Român). În 1972, când am ajuns la unitatea de grăniceri ca tânăr absolvent, comandantul meu de companie era un maior cu 7 clase. Locțiitorul comandantului de brigadă pentru instrucție era un colonel, „absolvent” al Academiei militare ”Frunze”, din URSS, care își termina liceul pe la Isaccea/Tulcea. Tot în acei ani au fost deposedați de pensiile militare (rentele de stat) toți ofițerii care au făcut parte din Armata Română și serviciile de ordine publică și siguranță națională. Acum se întâmplă cam același lucru. Guvernul se menține pe poziția de a desființa pensia de stat a militarilor, polițiștilor și a altor categorii profesionale sub sloganul „
echității sociale” .
Pute cam mult a comunism. Dar la ce te poți aștepta de la securistul Traian Băsescu și utecistul Emil Boc ?
Proiectul de ordonanță de urgență emis aseară de Guvernul incompetenței naționale este o reașezare a procedurilor după care se reduce pensia militarilor și polițiștilor. Mai mult, cei care s-au bucurat, până acum că le-a crescut pensia au avut surpriza să constate că banii le vor fi luați, dacă nu în acest an, anul viitor în mod sigur.
Pensiile nu pot crește. Până și subofițerii/agenții de poliție vor constata că la calculul pensiei așa cum vrea Băsescu nu se va ajunge ca un ofițer cu vechime minimă să aibă mai puțin ca un subofițer. Doar în această lună, ianuarie 2011, s-a putut ajunge la paradoxul situației ca un subofițer să ia mai mult la pensie ca un general. Eu conchid că, potrivit noii ordonanțe de urgență a Guvernului incapabililor naționali, pensiile militarilor, polițiștilor, celor de la penitenciare, sereiștilor precum și a tuturor celorlalte categorii profesionale „luate la ochi” de comunistoizii băsescieni vor scade. Asta s-a urmărit. Mai bănuiesc că Băsescu și ai lui știu că vor pierde la instanțele române și străine însă lasă „nota de plată” viitoarelor guvernări.
Noi trebuie să găsim metoda prin care să aducem în fața instanțelor românești civile pe membrii acestui Guvern pentru a a-i pune la plată. Nu am încredere în procurorii români. Chiar dacă, să zicem, există procurori onești, sunt sigur că șefii lor nu sunt. Ca atare, orice demers în penal, împotriva actualilor mafioți băsescieni, va fi blocat pentru mulți ani încolo de morari, țuluși și alte lichele portocalizate.