Renate Weber

Ieri, 20 octombrie am fost la Cafenea. Aveam eu în cap mai multe, dar m-am mulțumit cu prestația de excepție a reprezentantei liberalilor din Sectorul 3 București la Parlamentul European, Renate Weber.  Să o ascult a fost unul din scopurile mele ieri. Sunt mulțumit.

A tratat, cu predilecție, două teme:

1. Situația admiterii României în spațiul Schengen și

2. Cum sunt prezentați românii în capitalele europene, cu referire specială la Paris.

Spațiul Schengen. Rămâne un miraj pentru români, deși ne pregătim pentru aderare de când s-a început pregătirea pentru aderarea la UE. Cel puțin la nivelul MAI, a Poliției de Frontieră, în special, unde am participat activ la armonizarea legislației române în materie cu acquis-ul Schengen.

Renate Weber recunoaște că nu știe dacă aderarea României la Spațiul Schengen va fi luată în discuție la Consiliul următor. Franța și Germania au căzut de acord asupra a două etape de aderare: o primă etapă cu punctele de trecere a frontierei din aeroporturi și porturile maritime și o a doua etapă cu punctele de trecere a frontierei de la frontiera terestră. Rămâne neclar pentru mine unde vor fi incluse consulatele românești din statele terțe. Pentru că vizele Schengen se dau la consulate și, în mod cu totul excepțional în punctele de trecere a frontierei. Olanda este complet împotriva aderării României la Spațiul Schengen. Chiar dacă are un guvern liberal, Olanda face jocurile partidelor extremiste, antieuropene, care susțin pe liberali în Parlamentul olandez. Aici este de discutat, dar altfel. Problema politică nu poate fi întoarsă decât de oamenii de afaceri olandezi, foarte prezenți în România. Aceștia au cerut guvernului lor ca România să fie primită în Spațiul Schengen, afacerilor lor în și cu România având de suferit în caz că obiectivul aderării nu va fi împlinit. Mă gândesc însă să nu cumva să iasă la interval incompetentul nostru Președinte, Traian Băsescu, care să ceară guvernului olandez să nu cadă ispitei de a face jocurile „grupurilor de interese nelegitime” din Olanda și să separe clar economicul de politic ! Finlanda s-a făcut cumva de râs. Opoziția finlandeză a venit pe fond emoțional. Niște țigani, de prin balcani, nu neaparat din România, au produs niște turbulențe. Emoțional, convinși fiind că țiganii din Europa provin din România și Bulgaria, supărați nevoie mare pe țigani, finlandezii au comunicat o decizie sancționatorie față de noi și apoi au început să cerceteze. Au constatat că țiganii scandalagii nu sunt din România așa că, „branconierul” Igaș, sinistrul ministru de interne ne comunică fălos că treaba cu Finlanda este spre rezolvare.

Totuși, pentru a ajunge la varianta mai bună a două etape de aderare, rămâne în sarcina MAE, a lui Baconschi în special, să mai muncească, pe tărâmul diplomației, dacă o ști cum. Dar cum nu are timp de diplomație în interes național pornit fiind să facă mișcări politice și să asigure furtul de voturi pentru viitoarele alegeri, mare o fi mirarea dacă va face ceva. Vom trăi și vom vedea.

Imaginea românilor și a României în capitalele europene se înrăutățește, în special în țările în care sărăcia, incertitudinea asupra zilei de mâine devin preocupări majore pentru populația nativă. Iar Franța este un caz particular, peste aceste stări ocazionate de dezmățul financiar al corporațiilor bancare internaționale venind și o tradiție, din ce în ce mai accentuată de respingere a „străinilor”, în special din Europa. Pentru migranții din fostele colonii franceze, pentru cei din statele africane unde Franța se simte „ca acasă”, tonul este altul. Renate Weber a trimis o scrisoare CNA francez pentru clarificări cu privire la o emisiune de radio unde s-au făcut aprecieri negative la populația României având ca fundament un grup de rromi, foarte vizibil în media franceză într-o anume perioadă. Așteaptă un răspuns fără a cere sancțiuni. Vom afla când și cum i-a răspuns. Totuși, trebuie subliniat faptul că francezii sunt deosebit de reticenți cu privire la străini, extremiștii lui Le Pen fiind foarte activi în acest sens. Însă nu doar francezii sunt așa de ciufuți, sunt și alții. A dat exemplul „permiselor unice de muncă”, o facilitate pentru muncitorii migranți din statele terțe, facilitate convenită în PE însă încâlcată grosolan de funcționarii statelor mari ale Uniunii. Franța este, și aici, modelul negativ. Funcționarii publici din aceste state sunt agresivi, de rea credință, mojici. Sesizările venite la PE sunt numeroase.

Pentru că am tratat subiectul UE prin statele membre, evidențiez faptul că Renate Weber a făcut o precizare, punând întrebarea: Ce aveam înainte în EU ? Răspunsul este semnificativ: un nimic cu litere mici. Dar acum ? Un nimic scris cu majuscule ! Păi cum să nu fie așa din moment ce UE este mică. Tare mică. Nu ca teritoriu și populație, ci ca politici în toate domeniile. Situațiile neplăcute pentru UE sunt multe, presa, analiștii, economiștii toți cei care știu să formuleze judecăți ne tot atrag atenția asupra acestei uniuni care se destramă încet, încet. Nu pentru că nu ar putea să rămână închegată, nu pentru că nu ar putea crește, devenind o forță reală a lumii, ci pentru că interesele naționale, în special ale statelor mari din uniune sunt egoiste, ele fiind de fapt forțele care rup ce s-a închegat la un moment dat. Renate Weber a narat o întâmplare care poate naște hazul dacă nu ar fi foarte, foarte serioasă. Președinta Braziliei, Dilma Ruseff, care își caută rădăcinile prin Bulgaria, aflată în vizită la UE, ia spus lui Barroso: UE nu are nevoie de ajutor ? Brazilia este gata să îl ofere.

Cristi Tudorache a ridicat problema proastelor relații diplomatice ale României cu celelalte state europene, în special cu cele mai mari. Răspunsul a fost unul normal, pentru administrația României de azi: lipsa de viziune și a competenței. Nu poți explica altfel. Sunt toate condițiile ca relațiile cu toate statele membre ale UE să fie excepționale, Călin Popescu Tăriceanu având nenumărate intervenții în sensul de apropiere față de acestea și de indentificare a interesului național cu interesele naționale ale celorlalte state europene, în cadrul mai larg al UE însă el a vorbit, pentru gașca de la guvernare, parcă la pereți. Este criză în Europa iar tu, stat european, membru al pieței comune europene, dai bani firmelor americane ? O acțiune antieuropeană clară. Iar de acolo ce ei ? Produse care concură produsele europene, iei produse care și ție, ca stat, îți reduce producția internă, nu mai spun de cercetarea tehnologică și fundamentală, nu mai spun de locurile de muncă pierdute ...

Un tânăr a întrebat dacă UE are o concepție de securitate definită. Răspunsul a fost NU. Nici nu se putea altfel. Dezbinată politic, social și economic, Europa nu are ce apăra în comun. Iar noi, of, noi, noi facem Deveselu. Vorba lui Renate Weber: am cerut unora să ne pună și pe noi pe hartă, ca inamici. Păi cum să nu fie așa ? În loc să ne întărim securitatea noi am fragilizat-o. Lipsa de viziune și amatorismul, festivismul sunt principalele caracteristici ale acestei guvernări sau stăpâniri de stat portocalii băsesciene.

Pe lângă participarea la discuțiile cu Renate Weber ale membrilor PNL Sector 3 am citit și Ziarul 3+, publicat de Filiala PNL Sector 3. Este interesant. Poate voi face o prezentare a lui mai târziu.

Gata. Mă pregătesc să merg la CN al PSD, ca răspuns la invitația lui Adrian Năstase adresată bloggerilor liberali. Elegant demers. Mă interesează dezbaterile lor pe Justiție. Am eu ceva cu subiectul acesta.