Ieri am participat la o discuție. Prima, în cadrul restrâns al celor care doresc niște modificări legislative. Ambiția de a sancționa „pe cineva” a fost mai prezentă decât gândirea lucidă a majorității. Ambiția a fost și zgomotoasă, ambiția cerea și „răzbunare”, în sensul de „răzbunare” pe alții, la fel de oropsiți de guvernarea actuală. Pentru mine a fost clar. Nu vom ajunge la consens atâta timp cât nu dăm tuturor dreptul la respect, nu considerăm reale drepturile celorlalți, nu ne vedem ca parte a societății fără privilegii. Pot fi mai dur în aprecieri, nu are sens. Orice spun la un moment dat stimulat de nemulțumire poate fi interpretat ca ranchiună, ceea ce nu îmi doresc. Ziua de ieri m-a nemulțumit profund. Iar de azi de dimineață, cu cafeaua în față și țigara în gură am rememorat ziua de ieri. Am ajuns la concluzia că nu mai am antrenamentul din anii trecuți pentru a suporta divergențe aiurea. Trebuie făcut ceva pentru a da unitate în gândirea celor care sunt preocupați de soarta lor dar și de soarta celor asemenea lor, fără a aduce atingere altor categorii profesionale. Nu înțeleg această discordie între categoriile profesionale. Suntem diferiți, este normal, avem munci care diferă în conținutul lor, este normal, dar avem și puncte comune, acolo unde Constituția și legea dispune restrângerea unor drepturi și libertăți. Legea dispune pentru fiecare categorie în parte atunci când în conținutul activității profesionale sunt diferențe cu valori sociale ce impun o altă abordare. La unii dai, la alții nu. Dar nu se cuvine să dai doar pentru că cineva a lucrat acolo și că într-o anume cultură, o profesie este considerată „nobilă”. Pentru că nu se recompensează nobilitatea profesiei ci complexitatea ei și situațiile în care profesionistul acționează, rezultatele sociale pe care activitatea profesională le aduce societății în ansamblul ei. Fie că o apără, fie că îi asigură siguranța, fie că rezolvă situațiile conflictuale, toate contribuind la libertatea socială.
Trebuie să avem respect față de toți participanții la viața publică, să le recunoaștem contribuția profesională și dreptul de a avea garanția unei vieți demne. Guvernarea lui Băsescu a fost suficientă pentru a ne arăta că dezbinați ajungem la rău, la foarte rău și la dezastru.
Mă voi readapta la acest mod de lucru. Of, cât l-am urât !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu