Declarația lui Iohannis la Adevărul care a inflamat pe unii. Degeaba. Puțină judecată nu strică.

Voi fi de partea lui Iohannis. Anunț de la început.

Klaus Iohannis a dat un interviu la Adevărul (aici). Totul este bine până la minutul 19.00, unde la întrebarea moderatorului cu privire la poziția lui asupra existenței ofițerilor acoperiți ai serviciilor în presă și politică, Iohannis a răspuns așa:

„Da, eu cred că face parte din activitatea serviciilor și nu cred că este vreo problemă!

Eu, personal, cred că în servicii avem profesionişti foarte buni, dar nu trebuie să le spunem noi cum să-şi facă treaba”.

Întâi, pe facebook, nemulțumiții, au arătat că sunt oripilați ! Apoi, am ajuns la GSP unde am văzut cât de oripilat este Tolontan. Cum o laudă el pe Elena Udrea că este pe o poziție „nuanțată” față de Iohannis. Se pot purta discuți și sigur se vor purta.

La întrebarea moderatorului, care a vrut să vadă dacă Iohannis consideră că este normal ca serviciile de informații să introducă ofițeri acoperiți în presă și în mediul politic (nu poate fi altfel), răspunsul a fost în limitele legii. Să ne înțelegem bine. În limitele legii.

Tolontan a tratat noțiunea de presă sub aspectul editorial. Eu pot veni, în sprijinul lui Klaus Iohannis, să o tratez sub aspectul organizațional. Este vorba despre trusturile media, despre redacțiile unor ziare, despre posturi Tv, despre publicații electronice etc. În fond este vorba despre organizațiile care crează și oferă servicii de presă.

Dacă ne referim la organizațiile care oferă servicii de presă, atunci răspunsul este foarte corect. Sunt medii care prezintă interes atât pentru Serviciul Român de Informații cât și pentru serviciul de informații al MAI. Ba chiar și pentru Serviciul de Informații Externe, la o adică.

De curând, de când cu agresiunea europeană a Rusiei, unii jurnaliști români au publicat articole prin care au promovat interesele expansive ale Moscovei ! Indivizii erau în slujba unui serviciu de informații străin ? Da, sau ba ?! Ce trebuia să facă SRI ? Să doarmă în bocanci ? Cum îi putea cunoaște și cum le putea supraveghea activitatea fără a le pune „codițe” ?

Să fie clar. Serviciile de informații au obligația, așa le cerem noi (nu Tolontane ?! - aici), să prevină și să intervină înainte de producerea riscurilor pentru siguranța națională. Dacă SRI sau serviciile de informații pentru combaterea infracțiunilor economice și sociale ale MAI nu „au voie”, că așa spun jurnaliștii, să ajungă la presă sau la politicieni, atunci o zonă de mare risc va rămâne nesupravegheată informativ astfel că jurnaliștii și politicienii „protejați” au posibilitatea să comită toate actele de trădare de țară sau de terorism pe care legea le sancționează.

Sunt de acord că un serviciu de informații nu trebuie, nu are voie să intervină în politica editorială, nu are voie să cenzureze publicațiile sau produsele media, nu au voie să introducă ofițeri acoperiți pentru astfel de operațiuni. Ar fi poliție politică. Dar a exclude media și politicul din zona de interes și acțiune a serviciilor de informații este o mare tâmpenie.

Recomand celor cu prea multă adrenalină cauzată de ranchiună să se calmeze. Iohannis are perfectă dreptate.