A face, a nu face, a se abține să facă

Avem deja o problemă. Bisericile creștine care activează în România au determinat o campanie de strângere de semnături pentru „apărarea valorilor familiei tradiționale”. Cu ceva timp în urmă, la sfârșitul anului 2015. Semnăturile necesare pentru o inițiativă legislativă în vederea revizuirii Constituției au fost adunate, Curtea Constituțională a României a constatat că sunt îndeplinite condițiile constituționale pentru îndeplinirea procedurii, Senatul și Camera Deputaților au adoptat legea de revizuire a Constituției potrivit inițiativei cetățenești și au stabilit data de ținere a referendumului. Au stabilit o excepție: referendumul se va desfășura timp de 2 zile în loc de una. Scopul este evident. Șansa ca referendumul să nu fie validat din cauza absenteismului la vot este foarte mare iar prelungirea termenului la 2 zile ar acorda o șansă a validării referendumului pentru că aprobarea legii de revizuire a Constituției este altă treabă.

Inițiativa vizează înlocuirea sintagmei „între soți” din art. 48, alin. (1) al Constituției cu una mai restrictivă, „între un bărbat și o femeie”. Potrivit expunerii de motive din proiectul de lege, acesta „își propune să înlăture orice echivoc pe care utilizarea termenului de «soți» (...) ar putea să-l aducă în conturarea noțiunii de «familie», a raportului dintre «familie» și dreptul fundamental al bărbatului și al femeii de a se căsători și a întemeia o familie”.

De la o problemă aparent simplă s-a ajuns la balamuc. Problema este simplă, din mai multe puncte de vedere. Revizuirea Constituției nu aduce nimic în plus, din punct de vedere juridic, față de ce este acum în Constituție. Legea civilă, dicționarul limbii române, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, practica judiciară internațională în materia drepturilor omului nu obligă la o altă înțelegere a termenului „soți” într-o căsătorie! Mai multe decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului atrag atenția asupra faptului că permisiunea cuplurilor de același sex de a se căsători stă în acceptul statelor de a o da, nu există o obligație în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului de a obliga statele în acest sens.

În funcție de nivelul de cunoaștere și acceptare a realității avem atitudini diferite ale cetățenilor. Unele sunt explicate, motivate, altele sunt au tendința de a impune un punct de vedere altfel, se trece la „sancțiuni”.

Prezența la referendum se va încadra în tipurile de acțiune normale ale omului, arătate și în lege. Merge la referendum sau nu merge. Cei care nu merg la referendum sunt fie cei care „nu fac/nu participă la referendum” sau cei care „se abțin să facă/nu participă la referendum”. Cei care „nu fac” au un motiv, în general, de opoziție, ca reacție, boicotează. Cei care „se abțin să facă” au alte motive, în general consideră că acțiunea este inutilă (cum este cazul meu!). Cei care votează au la rândul lor opțiunea de a vota „DA”, sunt de acord cu textul pentru revizuire din convingere, de a vota „NU” nu sunt de acord cu textul pentru revizuire sau nu vor să sprijine o acțiune organizată de bisericile din România sau Coaliția pentru Familie.

Se face campanie pentru „boicot”. Boicotul se poate realiza fie prin absența de la vot dar și prin votul negativ. Oricum, „boicotul” este, de fapt, un răspuns de protest! Fără a fi vorba, în mod obligatoriu, de o altă opțiune cu privire la subiectul în discuție și soluția aleasă!

Abținerea de a participa la vot pentru considerente privind inutilitatea demersului și a rezultatului unui astfel de vot, reprezintă o formă de desconsiderare, de dispreț pentru problema propusă a fi „soluționată”. Abținerea de a participa la vot este, în general, mai puternică pentru că desconsideră modul în care problema este pusă și rezultatul dorit de inițiatori.

Ca să fie totul și mai clar, ca să fie și mai vizibilă inutilitatea acestui demers, CCR a dat și o decizie care, pur și simplu, desființează această campanie devenită murdară, extraordinar de murdară.

Indiferent că referendumul va avea succes sau nu, prin această decizie se pune capăt tuturor speculațiilor. Nimic nu este „apărat”! Cuplurile homosexuale vor beneficia de protecția legii potrivit drepturilor fundamentale la viața privată dar și la comportamentul „asemănător vieții de familie”, adică a deținerii în comun a unor bunuri, a gospodări împreună, a-și crește copiii din relațiile anterioare etc.

Eu nu merg la referendum. Este deja lipsit de sens! A fost confiscat pentru ca sub acoperirea campaniei să se facă propagandă religioasă. Ca ateu, nu am de gând să particip la așa ceva.

Este, cred, corect să fac următoarea precizare: absenteismul la alegerile europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare este de o gravitate socială imensă. La aceste alegeri alegi modul în care va fi condusă țara sau comunitatea în viitor, alegi de cine să fii condus. Referendumul de acum nu are o astfel de încărcătură socială. Este doar un moft de care bisericile și unele partide politice profită pentru a căpăta notorietate. Dezgustător.