Ne retragem ferm dar ... putem renegocia. Dacă nu merge, este bine și așa

Imagine de la The Independent

O situație care a creat emoții puternice în toată lumea ar trebui tratată și „la rece”. Chiar foarte rece.

Agerpres dă, pe bucățele, știri legate de evenimentul retragerii SUA din Acordul de la Paris.

Trebuie însă, pentru o mai bună informare, văzute mai multe surse de informare care să permită obținerea unei imagini mai bune a situației. Evident, se cuvine a evita, cu insistență, media din România. Este orientată către senzațional și nu către realitate. Presa română este de foarte proastă calitate și de aceea trebuie evitată.

Anterior acestei declarații, Donald Trump a căutat să obțină de la partenerii europeni și nu numai o renegociere a Acordului de la Paris. A căutat să obțină condiții „mai avantajoase” pentru industria americană și pentru cetățenii americani - propriile declarații. Trebuie să vedem, fără mare greutate, că Donald Trump tratează toate acordurile internaționale ca „afaceri” între SUA și restul lumii. Nu vede mai departe de câștigul imediat. Nu vede viitorul. El vede doar banii. Vede doar o poziție dominantă din punct de vedere economic. Nu are valori la care să se raporteze. În plus, face confuzii grave din dorința de a simplifica. Din această cauză, el refuză consilierea pe bază de valori. Presa de peste ocean arată că este părăsit de consilierii calificați pe domenii de interes și că administrația de la Casa Albă are dificultăți în a atrage alții. Experții de care Administrația Trump ar putea beneficia refuză implicarea într-o guvernare fără orizont. Cei care și-au dat demisiile au arătat că Trump nu ține seama de expertizele care i-au fost puse la dispoziție luând decizii care pun sub semnul întrebării credibilitatea SUA atât față de proprii cetățeni dar mai ales față de partenerii internaționali.

Mai mult, citind reacțiile unor mari companii din SUA la anunțul ieșirii SUA din Acordul de la Paris, citind și reacțiile unor state membre ale SUA, ajung fără mare greutate la concluzia că Donald Trump este, de fapt, singur în această problemă. El și un grup mic de extremiști, adepți ai izolaționismului SUA, egoiști furioși fără legătură cu interesele majore ale americanilor. Din ce în ce mai mult se întărește concluzia că Donald Trump este defazat față de vremurile în care a ajuns să conducă SUA.

Uniunea Europeană a decis că va merge mai departe cu implementarea Acordului de la Paris. Ultimele atitudini ale lui Donald Trump au generat o mișcare internațională interesantă. SUA pierde sever teren de pe poziția dominantă pe care se situase la un moment dat iar Uniunea Europeană profită (că vrea sau nu vrea !). Uniunea Europeană, devenită subiect de drept internațional de sine stătător cu niște ani în urmă, are vocația de a deveni lider al lumii. Acordul de la Paris și susținerea fermă de către UE a acestuia, în opoziție cu poziția lui Donald Trump, a creat condițiile favorabile închegării unui alt pol al politicii internaționale. China s-a alăturat Uniunii Europene, India a anunțat susținerea față de Uniunea Europeană, alte state membre ale Acordului de la Paris și-au anunțat poziția pro-Uniunea Europeană. Uniunea Europeană a devenit lider mondial recunoscut oficial de alte state ale lumii. Mai mult, state membre ale SUA au declarat că vor urma să aplice prevederile Acordului de la Paris la fel cum au declarat mari companii americane implicate în domeniul energiei, IT, industria auto etc.

Într-o declarație comună a Franței, Germaniei și Italiei se arată că impulsul generat prin Acordul de la Paris este ireversibil, este un instrument vital pentru planeta noastră și de aceea nu poate fi renegociat. Răspunsul lui Donald Trump este halucinant: „dacă putem obține o afacere, este foarte bine dacă nu, este bine și așa”.

Punerea sub semnul întrebării a angajamentelor asumate de SUA de către Președintele Donald Trump îl duce alături de Vladimir Putin, alt „mare campion” al denunțării tratatelor internaționale care nu îi convin.

Uniunea Europeană este pusă în fața unei situații de excepție. Fie alege să meargă în direcția în care starea lumii o cere, să devină unul din liderii importanți ai lumii, fie dispare. În mare lor majoritate, statele membre ale Uniunii Europene au ales să meargă înainte, în direcția în care lumea în care trăim „împinge” Uniunea Europeană.

SUA, nu Donald Trump, au apărat bruma de credibilitate pe care încă o mai au. Vor trebui să facă ceva pentru a nu se izola de restul lumii.

Nu cu mult timp în urmă ascultam diferiți politologi care afirmau, cu tărie, că democrația americană este suficient de matură pentru a evita derapajele  grave. Ei bine, se pare că situațiile generate până acum de administrația Trump au nevoie de „un tratament” aplicat de americanii democrați.

Stau și mă întreb. Mai poți pune încredere în angajamentele pe care Președintele Donald Trump le ia ? În afara acordurilor comerciale simple (asta este marfa, ăștia sunt banii), ce se mai poate face în comun cu SUA pe timpul administrației Trump ? Atacul la adresa ONU, atacul la adresa NATO, atacul la adresa UE, atacul la adresa NAFTA etc. au devenit acțiuni comune ale SUA sub actuala administrație.

În actuala situație, oare ce rezultat va avea vizita Președintelui Iohannis în SUA ? Cât de credibile vor fi angajamentele Președintelui Donald Trump ?

Rusia nu se dezminte. Comite o nouă agresiune asupra Ucrainei !

Rusia își urmărește cu consecvență interesele. Chiar de s-ar prăbuși lumea, Putin și echipa vor refacerea zonelor de interes ale fostei URSS. Prin gesturi simbolice (a oferit lui Dodon harta cu principatul Moldovei !), prin declarații de forță pe plan internațional (Rusia nu discută cu terțe țări asupra teritoriului ei din Crimeea !), prin negarea, înverșunată, a intervenției militare în Ucraina chiar dacă faptele dovedesc contrariul (înapoierea din zonele ocupate de Rusia - Lugansk și Donețk a trupurilor militarilor ruși uciși în lupte sau capturarea militarilor ruși de către armata Ucrainei), acum prin recunoașterea la nivelul statului rus a unor documente „oficiale” (cu caracter de stat !) ale așa-ziselor republici din Lugansk și Donețk.

Agerpres. Moscova afirmă că recunoașterea pașapoartelor emise de rebelii din estul Ucrainei nu încalcă legislația internațională

O minciună sfruntată ! Nu doar pașapoartele sunt în cauză (acte de identitate care confirmă apartenența persoanei la un stat), Putin a aprobat recunoașterea „actelor de identitate, diplomele de studii sau profesionale, certificatele de naștere și de deces" emise de autoproclamatele republici separatiste Lugansk (LNR) și Donețk (DNR), chiar dacă în mod oficial Federația Rusă nu a recunoscut aceste teritorii.

Recunoașterea acestor documente care pot fi emise doar de către autoritățile unui stat, în temeiul suveranității acestuia asupra propriului teritoriu și a cetățenilor care locuiesc acel teritoriu, este o declarație de politică externă de fapt. Rusia afirmă prin acest act că nu recunoaște integritatea teritorială a Ucrainei, suveranitatea legilor Ucrainei asupra teritoriilor ocupate de Rusia prin intermediul „autorităților rebele”, nu recunoaște independența Ucrainei în teritoriul pe care l-a obținut ca urmare a declarației de independență. Mai grav, Rusia sfidează toate celelalte state care au recunoscut statul Ucraina în limitele sale teritoriale la declararea independenței față de URSS !

Ce vor face celelalte state, mai ales din Europa, dar și din America ? Vor accepta ca Rusia să acapareze noi teritorii din trupul Ucrainei ? Va mai continua circul cu „interesele economice” majore ale statelor membre ale UE ?

Scenariul din Ucraina se poate repeta asupra tuturor statelor vecine Rusiei. Țările baltice au motive foarte serioase de îngrijorare. Georgia, rebela Georgie este la rândul ei agresată în acest mod. Nu mai spun de R. Moldova.

Rusia face dovada că tratatele internaționale nu au nici o valoare dacă interesele politice ale conducătorilor ei sunt altele. Acordurile de la Helsinki sunt, deja, moarte. Rusia practică în relațiile internaționale toate practicile condamnate de acele acorduri. Din moment ce Rusia nu le respectă, ele nu mai au valoare.

Care va fi poziția ONU ? Care va fi poziția UE ? Care va fi poziția NATO ? Care va fi poziția SUA ? Și Hitler a început la fel !

Dacă voi, europenii, nu ne vreți, noi vă vrem !

La frontiera cu Ungaria în urmă cu mai puțin de 24 de ore. Imigranții sunt revoltați că Ungaria nu le mai permite intrarea necontrolată în țară. Imaginea nu diferă prea mult de imaginile pe care le-am văzut și le mai vedem când ne sunt aduse la cunoștință știri din Orientul mijlociu, din Siria sau din alte state unde musulmanii se opun autorităților statelor din zonă.

Se cuvine a face o mare, dar foarte mare precizare. O precizare evitată de mijloacele de informare în masă, o precizare care face diferența între imigranții din imagine și alții.

În timp ce majoritatea imigranților au ales să se lupte cu forțele de ordine ungare sau au plecat spre Croația (se pare că au ajuns deja acolo în jur de 4000 !), unii imigranți au ales să intre legal în Ungaria și au depus cereri pentru viză. Majoritatea au primit-o, cei cu copii au fost luați în evidență în regim special pentru protecția copiilor. Problema este că cei care au aplicat pentru viză sunt sub 100, cel puțin ieri ! Practic, din miile de imigranți aflați ieri la frontiera cu Ungaria doar mai puțin de 100 au confirmat starea lor de necesitate, nevoia de protecție internațională. Acesta este adevărul și nu altul.

Ceilalți imigranți confirmă calitatea de „imigranți economici”. Practic, cei care ar trebui respinși de către statele europene dacă nu au cumva intenția să îi accepte pentru a ocupa locurile de muncă vacante (în special pe cele refuzate de nativii țării), a stimula natalitatea (am auzit și o astfel de explicație, pe o realitate existentă în mai toate statele europene, începând cu Suedia și terminând cu Germania), pentru se poziționa politic la nivel internațional (nu exclud varianta, moda interesului unui stat pentru o anumită populație din alt stat este pervers promovată de Rusia lui Putin, Ungaria lui Orban etc.).

Când înlocuiești, politic, scopul esențial al vieții speciei umane, acela de reproducere, cu obținerea plăcerii sexuale în alte moduri (homosexualitatea sau ale minunății perverse) ajungi ca țară, la un moment dat, să decazi. Ajungi să ai un gol în populație care poate fi ocupat de alte populații, străine culturii tale, ajungi să extinzi cultura populațiilor mai puțin evoluate și să închizi, istoric, propria cultură. Este o teorie verificată în timp. Terenul lăsat gol este ocupat de altul dispus să îl ocupe. Terenul este aici golul de populație generat de homosexualitate și moda copiilor puțini sau deloc pentru ca femeile să „devină egale cu bărbații”. O abordare idioată,  promovată ca modă și adoptată în tandem cu homosexualitatea. Egalitatea femeilor cu bărbații nu trebuie căutată, neapărat, în posturile publice de conducere ale unei entități economice sau administrative, sarcina femeii nu trebuie făcută vinovată pentru perioadele de creștere a copilului, eficiența economică și eficiența administrației publice nu trebuie să devină condiția succesului. Ar fi trebuit să se găsească alte poziții ale „egalității între sexe”. O femeie nu trebuie, neapărat, să devină prim-ministru pentru a fi apreciată, poziția de prim-ministru sau oricare altă poziție socială ar trebui pusă la egalitate cu cea de mamă. Statul ar trebui să „plătească” mama ca un ministru. Pentru că un ministru conduce o administrație care are un viitor incert pe când o mamă dă societății pe viitorii prim-miniștri sau directori economici. Cei care ocupă înaltele funcții fac o treabă care are un final, oarecare, în scurt timp după exercitarea funcției pe când o mamă dă țării viitorul.

În Constituția noastră sunt interzise câteva acțiuni politice de acest gen. La art. 3 alin. (4) este interzisă strămutarea sau colonizarea populațiilor străine pe teritoriul României. Ce se întâmplă acum, este o strămutarea de populație străină în state din Europa și nu o acțiune umanitară de protejare a persoanelor aflate în țara lor într-o stare de pericol (război, persecuții politice, religioase etc.). Numărul imigranților este mult prea mare și din datele ce se comunică cu privire la componența imigranților foarte puțini dintre cei care au ajuns în Europa sunt refugiați. Mai mult, majoritatea sunt bărbați relativ tineri, prea puține femei și copii. Bărbați tineri, buni de luptă, dispuși să își părăsească țara aflată în pericol și dispuși, în același timp, să cucerească, în numele islamului, alte țări. Toți reclamă nevoia lor de o viață mai bună pe care însă, nu și-au creat-o în țara lor. Nu au știut să o creeze, au făcut altceva, s-au bătut ca chiorii pentru motive, de cele mai multe ori, religioase. Acum merg la „friptura” făcută de alții cărora le cer și asistența socială cea mai înaltă la nivelul UE. Acum nu vor în România, din informațiile ajunse la ei România este o țară săracă, o țară în care asistența socială este foarte mică, o țară care nu este în spațiul Schengen ba, este chiar o țară din care oamenii au plecat din cauza sărăciei în alte state europene unde câștigă mai mult. Cei care au ajuns totuși aici, de-a lungul timpului, se descurcă cum pot însă cei care s-au refugiat se plâng că „mor de foame”. Bănuiesc că și cei care vor fi „repartizați” României se vor plânge „de foame”, de lipsa locurilor de muncă bine plătite, de cultura ostilă mediului lor de viață etc.

Tot în Constituție există art. 2 alin. (2) care prevede că nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. Termenul suveranitate, în accepțiunea României, este în DEX: SUVERANITÁTE, suveranități, s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ♦ Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state. ♦ Suveranitate națională. Suveranitate de stat. Această imigrație vine să ne confirme faptul că această suveranitate națională, atât personală cât și de stat, este în pericol. Un mare pericol. Cel mai mare pericol. Pentru că noi, în România, avem exemple de opoziție vehementă, armată, de-a lungul istoriei, împotriva islamizării.

Imigranții „războinici” de la frontiera cu Ungaria au strigat ostentativ : Allahu Akbar. Dumnezeu este mare, dar este un Dumnezeu al lor care are o justiție a lor, pe care vor să o impună acolo unde ajung. Ei vor să impună reglementările Sharia, reglementările legii islamice cărora știu să i se supună însă ostilă populațiilor europene care practică o legislație laică, curățată de practicile diferitelor culte religioase. Practic, din experiența europeană de până acum, musulmanii au impus propria suveranitate în dauna suveranității popoarelor în care au fost admiși din diferite considerente.

Zilnic au loc evenimente legate de imigranți care confirmă temerile justificate ale populațiilor aflate în contact cu imigranții. Presa jenantă promovează numai imaginile cu copii (cam 15% dintre imigranți !), alege să cheme ca specialiști tot felul de ONG-iști ostili țării în care trăiesc, unul de pe la noi spunea că Ungaria încalcă tratatele internaționale și legile proprii. O minciună ordinară. O perversiune a celor de la Digi24 care „l-au consultat”. Tratatele internaționale nu sunt încălcate de Ungaria. Hoarda musulmană cu comportament agresiv refuză împlinirea actului de autoritate recunoscut de aceste tratate: identificarea persoanelor aflate în dificultate. Identificare care nu poate fi obținută pe baza unor poze lacrimogene. Se obține prin controlul asupra identității persoanei. Și în cazul de calamități naturale există prevederi potrivit cărora populația unei țări aflată în evidentă dificultate din cauza calamității poate trece frontiera statului vecin unde calamitatea nu se manifestă însă rămâne sub controlul autorității de stat și este sprijinită de organizațiile pe care statul le admite. La terminarea fenomenului constrângător, populația și bunurile aduse de aceasta pe teritoriul străin se întoarce pe propriul teritoriu.

Am auzit și alți „experți” perorând aiurea. M-a indispus afirmația lui Cristi Diaconescu că Ungaria cam încalcă niște reglementări internaționale când este vorba despre imigranți. Nu încalcă. Dacă România ar fi în situația Ungariei, ce ar face ? Ar aplica legea. Sau ar trebui să o aplice. Cu multă, cu maximă fermitate. Este o problemă de psihologie. În special în sprijinul oamenilor care lucrează în cadrul autorității specializate să aplice legea. Aceștia trebuie să aibă sentimentul că sunt protejați de lege pentru a lucra în interesul națiunii române. Un străin este un străin. Poate respecta legea română și nu am treabă cu el, dar dacă știu că nu respectă legea română atunci am în față un dușman, o persoană care neagă românilor dreptul la un mod de viață stabilit în timp. Îl voi trata ca atare, chiar îi voi refuza viza , indiferent că ar putea avea dreptul să fie calificat ca refugiat. Interesul național nu este stabilit de către jurnaliști sau comentatorii de pe la televiziuni, el este exprimat în documentele statului și trebuie protejat cu maximă implicare. Tratatele internaționale la care mai toată lumea face referirea au o prevedere în care protecția poate fi refuzată unor persoane dacă acestea au comis acte condamnate de legile internaționale sau legile interne. Să dau ca exemplu acțiunea anterioară a unui „X” imigrant împotriva intereselor statului român sau asupra unui cetățean român aflat, temporar, pe teritoriul statului de unde provine imigrantul. Tratatul internațional îmi permite, ca semnatar al lui, să refuz protecția acelui imigrant/refugiat.

Suntem în fața unei invazii provocate de angajamentele tembele ale Germaniei că are capacitatea de a primi aproximativ 800.000 de imigranți. Surse credibile de la ONU ne anunță că acesta este doar un val, că urmează și alte valuri care pot depăși milionul de imigranți. După ce a provocat migrația, Germania anunță că primește doar refugiații din Siria și Irak. Ceilalți însă, vor provoca haosul în țările prin care trec, victime ale haosului din capul unor politicieni care nu își recunosc eroarea și care forțează tocmai acordurile pe care le-au impus altor state pentru formarea Uniunii Europene.

Cineva face politici greșite. O revoltă în Europa nu este departe. Degeaba ești bogat dacă nu o să poți să îți folosești bogăția. O să stai cu curul pe sacul cu bani și nu vei avea ce face cu ei.