Se cuvine a face o mare, dar foarte mare precizare. O precizare evitată de mijloacele de informare în masă, o precizare care face diferența între imigranții din imagine și alții.
În timp ce majoritatea imigranților au ales să se lupte cu forțele de ordine ungare sau au plecat spre Croația (se pare că au ajuns deja acolo în jur de 4000 !), unii imigranți au ales să intre legal în Ungaria și au depus cereri pentru viză. Majoritatea au primit-o, cei cu copii au fost luați în evidență în regim special pentru protecția copiilor. Problema este că cei care au aplicat pentru viză sunt sub 100, cel puțin ieri ! Practic, din miile de imigranți aflați ieri la frontiera cu Ungaria doar mai puțin de 100 au confirmat starea lor de necesitate, nevoia de protecție internațională. Acesta este adevărul și nu altul.
Ceilalți imigranți confirmă calitatea de „imigranți economici”. Practic, cei care ar trebui respinși de către statele europene dacă nu au cumva intenția să îi accepte pentru a ocupa locurile de muncă vacante (în special pe cele refuzate de nativii țării), a stimula natalitatea (am auzit și o astfel de explicație, pe o realitate existentă în mai toate statele europene, începând cu Suedia și terminând cu Germania), pentru se poziționa politic la nivel internațional (nu exclud varianta, moda interesului unui stat pentru o anumită populație din alt stat este pervers promovată de Rusia lui Putin, Ungaria lui Orban etc.).
Când înlocuiești, politic, scopul esențial al vieții speciei umane, acela de reproducere, cu obținerea plăcerii sexuale în alte moduri (homosexualitatea sau ale minunății perverse) ajungi ca țară, la un moment dat, să decazi. Ajungi să ai un gol în populație care poate fi ocupat de alte populații, străine culturii tale, ajungi să extinzi cultura populațiilor mai puțin evoluate și să închizi, istoric, propria cultură. Este o teorie verificată în timp. Terenul lăsat gol este ocupat de altul dispus să îl ocupe. Terenul este aici golul de populație generat de homosexualitate și moda copiilor puțini sau deloc pentru ca femeile să „devină egale cu bărbații”. O abordare idioată, promovată ca modă și adoptată în tandem cu homosexualitatea. Egalitatea femeilor cu bărbații nu trebuie căutată, neapărat, în posturile publice de conducere ale unei entități economice sau administrative, sarcina femeii nu trebuie făcută vinovată pentru perioadele de creștere a copilului, eficiența economică și eficiența administrației publice nu trebuie să devină condiția succesului. Ar fi trebuit să se găsească alte poziții ale „egalității între sexe”. O femeie nu trebuie, neapărat, să devină prim-ministru pentru a fi apreciată, poziția de prim-ministru sau oricare altă poziție socială ar trebui pusă la egalitate cu cea de mamă. Statul ar trebui să „plătească” mama ca un ministru. Pentru că un ministru conduce o administrație care are un viitor incert pe când o mamă dă societății pe viitorii prim-miniștri sau directori economici. Cei care ocupă înaltele funcții fac o treabă care are un final, oarecare, în scurt timp după exercitarea funcției pe când o mamă dă țării viitorul.
În Constituția noastră sunt interzise câteva acțiuni politice de acest gen. La art. 3 alin. (4) este interzisă strămutarea sau colonizarea populațiilor străine pe teritoriul României. Ce se întâmplă acum, este o strămutarea de populație străină în state din Europa și nu o acțiune umanitară de protejare a persoanelor aflate în țara lor într-o stare de pericol (război, persecuții politice, religioase etc.). Numărul imigranților este mult prea mare și din datele ce se comunică cu privire la componența imigranților foarte puțini dintre cei care au ajuns în Europa sunt refugiați. Mai mult, majoritatea sunt bărbați relativ tineri, prea puține femei și copii. Bărbați tineri, buni de luptă, dispuși să își părăsească țara aflată în pericol și dispuși, în același timp, să cucerească, în numele islamului, alte țări. Toți reclamă nevoia lor de o viață mai bună pe care însă, nu și-au creat-o în țara lor. Nu au știut să o creeze, au făcut altceva, s-au bătut ca chiorii pentru motive, de cele mai multe ori, religioase. Acum merg la „friptura” făcută de alții cărora le cer și asistența socială cea mai înaltă la nivelul UE. Acum nu vor în România, din informațiile ajunse la ei România este o țară săracă, o țară în care asistența socială este foarte mică, o țară care nu este în spațiul Schengen ba, este chiar o țară din care oamenii au plecat din cauza sărăciei în alte state europene unde câștigă mai mult. Cei care au ajuns totuși aici, de-a lungul timpului, se descurcă cum pot însă cei care s-au refugiat se plâng că „mor de foame”. Bănuiesc că și cei care vor fi „repartizați” României se vor plânge „de foame”, de lipsa locurilor de muncă bine plătite, de cultura ostilă mediului lor de viață etc.
Tot în Constituție există art. 2 alin. (2) care prevede că nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. Termenul suveranitate, în accepțiunea României, este în DEX: SUVERANITÁTE, suveranități, s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ♦ Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state. ♦ Suveranitate națională. Suveranitate de stat. Această imigrație vine să ne confirme faptul că această suveranitate națională, atât personală cât și de stat, este în pericol. Un mare pericol. Cel mai mare pericol. Pentru că noi, în România, avem exemple de opoziție vehementă, armată, de-a lungul istoriei, împotriva islamizării.
Imigranții „războinici” de la frontiera cu Ungaria au strigat ostentativ : Allahu Akbar. Dumnezeu este mare, dar este un Dumnezeu al lor care are o justiție a lor, pe care vor să o impună acolo unde ajung. Ei vor să impună reglementările Sharia, reglementările legii islamice cărora știu să i se supună însă ostilă populațiilor europene care practică o legislație laică, curățată de practicile diferitelor culte religioase. Practic, din experiența europeană de până acum, musulmanii au impus propria suveranitate în dauna suveranității popoarelor în care au fost admiși din diferite considerente.
Zilnic au loc evenimente legate de imigranți care confirmă temerile justificate ale populațiilor aflate în contact cu imigranții. Presa jenantă promovează numai imaginile cu copii (cam 15% dintre imigranți !), alege să cheme ca specialiști tot felul de ONG-iști ostili țării în care trăiesc, unul de pe la noi spunea că Ungaria încalcă tratatele internaționale și legile proprii. O minciună ordinară. O perversiune a celor de la Digi24 care „l-au consultat”. Tratatele internaționale nu sunt încălcate de Ungaria. Hoarda musulmană cu comportament agresiv refuză împlinirea actului de autoritate recunoscut de aceste tratate: identificarea persoanelor aflate în dificultate. Identificare care nu poate fi obținută pe baza unor poze lacrimogene. Se obține prin controlul asupra identității persoanei. Și în cazul de calamități naturale există prevederi potrivit cărora populația unei țări aflată în evidentă dificultate din cauza calamității poate trece frontiera statului vecin unde calamitatea nu se manifestă însă rămâne sub controlul autorității de stat și este sprijinită de organizațiile pe care statul le admite. La terminarea fenomenului constrângător, populația și bunurile aduse de aceasta pe teritoriul străin se întoarce pe propriul teritoriu.
Am auzit și alți „experți” perorând aiurea. M-a indispus afirmația lui Cristi Diaconescu că Ungaria cam încalcă niște reglementări internaționale când este vorba despre imigranți. Nu încalcă. Dacă România ar fi în situația Ungariei, ce ar face ? Ar aplica legea. Sau ar trebui să o aplice. Cu multă, cu maximă fermitate. Este o problemă de psihologie. În special în sprijinul oamenilor care lucrează în cadrul autorității specializate să aplice legea. Aceștia trebuie să aibă sentimentul că sunt protejați de lege pentru a lucra în interesul națiunii române. Un străin este un străin. Poate respecta legea română și nu am treabă cu el, dar dacă știu că nu respectă legea română atunci am în față un dușman, o persoană care neagă românilor dreptul la un mod de viață stabilit în timp. Îl voi trata ca atare, chiar îi voi refuza viza , indiferent că ar putea avea dreptul să fie calificat ca refugiat. Interesul național nu este stabilit de către jurnaliști sau comentatorii de pe la televiziuni, el este exprimat în documentele statului și trebuie protejat cu maximă implicare. Tratatele internaționale la care mai toată lumea face referirea au o prevedere în care protecția poate fi refuzată unor persoane dacă acestea au comis acte condamnate de legile internaționale sau legile interne. Să dau ca exemplu acțiunea anterioară a unui „X” imigrant împotriva intereselor statului român sau asupra unui cetățean român aflat, temporar, pe teritoriul statului de unde provine imigrantul. Tratatul internațional îmi permite, ca semnatar al lui, să refuz protecția acelui imigrant/refugiat.
Suntem în fața unei invazii provocate de angajamentele tembele ale Germaniei că are capacitatea de a primi aproximativ 800.000 de imigranți. Surse credibile de la ONU ne anunță că acesta este doar un val, că urmează și alte valuri care pot depăși milionul de imigranți. După ce a provocat migrația, Germania anunță că primește doar refugiații din Siria și Irak. Ceilalți însă, vor provoca haosul în țările prin care trec, victime ale haosului din capul unor politicieni care nu își recunosc eroarea și care forțează tocmai acordurile pe care le-au impus altor state pentru formarea Uniunii Europene.
Cineva face politici greșite. O revoltă în Europa nu este departe. Degeaba ești bogat dacă nu o să poți să îți folosești bogăția. O să stai cu curul pe sacul cu bani și nu vei avea ce face cu ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu