Se poate aprecia că semnele de întrebare sunt datorate convingerilor însușite în practica penală anterioară însă nu este bine să le eliminăm dintr-o analiză aprofundată. În fond, cel care construiește o lege își închipuie cum ar funcționa norma nou introdusă având ca model norma anterioară și practica judiciară în domeniu. Întrebările sunt simple. Dacă stabilim următoarea ipoteză ? Ce dispunem ? Ce sancționăm ? Cum vor acționa oamenii ? Ce influențe sociale are o altă abordare a normei ? Cum este mai eficient să acționăm pentru a apăra valorile care îl definesc pe om ca cetățean ?
Răspunsurile sunt mai grele.
Raportul CSM caută niște răspunsuri acolo unde s-a crezut că o altă abordare sub aspectul legii penale ar fi mai eficientă.
Exemplele din raport care m-au determinat să îl pomenesc aici le-am luat de la Agerpres (aici).
Concluzia generală este că impactul noilor legi penale asupra societății nu a fost cel așteptat, dorit sau acest impact este pus, serios, sub semnul întrebării (sub aspectul beneficiului social !). De fapt, oricare persoană care a lucrat în domeniul construcției legislative știe că de cele mai multe ori a finalizat o normă alegând o cale de mijloc. Un fel de împăcare și a caprei și a verzei. De cele mai multe ori a venit o indicație politică care punea accentul pe o anume valoare socială, valoarea care trebuie apărată cu mai multă putere, intenția fiind de a determina o modificare a comportamentului membrilor societății către alte valori, unele noi pentru societatea noastră sau abia descoperite sau care au probat, inclusiv la alții, că sunt în pachetul social numit democrație.
Exemplele sunt interesante:
1. Un exemplu în acest sens îl reprezintă, în opinia grupului de lucru, faptul că numărul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă înregistrate pe rolul organelor judiciare a scăzut, însă această diminuare nu își găsește corespondent în realitatea socială. Situația ar fi determinată de modificarea condițiilor de incriminare, cum ar fi infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice, rămânând în afară protecției oferite de legea penală fapte deosebit grave prin prisma prejudiciului suferit de victime. Corect ! Criminalii de pe șosele sunt aproape absolviți iar victimele sunt bune de plată. Mai mult, violențele urbane, infractorii scapă iar victimele rămân cu incapacități fizice care îi urmează toată viața, în timp ce agresorii se lăfăie în deplinătatea capacităților fizice și cu sprijinul societății. Nu vorbesc aici de viol, ci de alte infracțiuni de vătămare corporală. Violul nu este o vătămare corporală ! Este o altfel de vătămare.
2. Un alt exemplu îl reprezintă unele variante ale infracțiunii de furt cu circumstanțe agravante legale, potrivit vechiului Cod penal. Astfel, deși s-a considerat oportun ca în cazul furtului simplu, unora dintre variantele furtului calificat și furtului în scop de folosință să poată interveni împăcarea, drept cauză care înlătură răspunderea penală, în opinia autorilor raportului ar trebui să se analizeze dacă reglementarea acestei posibilități nu poate constitui o încurajare a fenomenului infracțional. Ba bine că nu !
3. O propunere de studiu pentru reincriminarea unor infracțiuni după modelul penal anterior: Cu titlu de exemplu, infracțiunea de înșelăciune, al cărei maxim de pedeapsă este mult prea scăzut (5 ani închisoare, indiferent de valoare prejudiciului, modul de operare și alte asemenea criterii), ceea ce atrage existența unui termen de prescripție foarte mic în condițiile în care investigațiile ce trebuie să fie efectuate pot atinge un nivel de complexitate deosebit de ridicat. Aici au dreptate. Îi cred. Au văzut bine.
4. Proceduri ineficiente financiar: Spre exemplu, procedura acordului de recunoaștere a vinovăției: numărul acordurilor de recunoaștere a vinovăției încheiate este cu mult mai redus în raport cu numărul trimiterilor în judecată, procedura este dominată de formalism, încheierea acordului presupunând formalități multiple, iar în cazul în care instanța sesizată respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, procedura este reluată, cu cheltuirea astfel a unor resurse umane și materiale inutile, iar scopul instituției nu pare a fi atins.
Mie mi-a plăcut faptul că CSM a dat publicității raportul Cine dorește, poate citi. Poate înțele și poate lămuri și pe alții care nu au pregătirea necesară să înțeleagă anumite lucruri. Pentru că o lege neclară este generatoare de conflicte sociale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu