Sunt concluzii cu care sunt de acord. Sunt concluzii care au fost influențate de informația corectă primită de autor de la persoane care lucrează în materie. Este evident că avem în față un material de analiză. Și o prospectare a viitorul cu risc ridicat din cauza eternei probleme a națiunilor: invazia străinilor prin migrația scăpată de sub control.
Migrația la care asistăm este una organizată. Este organizată în statele sursă. Siria, Irak, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, statele din Africa. Turcia intră și ea în ecuație, fiind teritoriul pe care imigranții s-au organizat pentru a „străpunge” frontiera Uniunii Europene. Străpungerea frontierei UE s-a produs la frontierele grecești. Aici în sud-estul Europei. Italia, Franța și Spania au frontierele străpunse de populațiile din Africa.
Străpungerea a avut loc pe mare. Aproape exclusiv. În cazuri izolate, foarte izolate, imigranții în grupuri foarte-foarte mici au urmat traseul pe uscat. Au trecut prin Turcia și au intrat în UE pe la frontiera turco-bulgară. Bulgarii notează și situații în care au ajuns la ei migranți din Grecia, Macedonia și Serbia. Probabil dintre cei care au hotărât la un moment dat că Germania sau Suedia sunt totuși prea departe. Majoritatea celor care au trecut frontiera în Bulgaria dinspre Turcia, Macedonia, Grecia și Serbia sunt migranți economici. Nu au nici o legătură cu statutul de refugiat chiar dacă inițial au fost refugiați.
Străpungerea frontierelor pe mare prezintă „un avantaj” din punctul de vedere al tacticii migrării. Este mai puțin probabil ca migranții să fie întorși la țărmul de unde au plecat. În majoritatea cazurilor, ambarcațiile folosite de migranți au fost distruse, aceștia fiind culeși din apă, salvați de gărzile de coastă ale statelor mediteraneene.
La frontierele de uscat, există posibilitatea aplicării acordurilor de readmisie, acorduri existente între toate statele din Balcani, în special între statele membre ale UE. Turcia va primi migranții pe care Bulgaria sau Grecia îi reclamă că au trecut de pe teritoriul turc. Bulgarii îi primesc pe migranții prinși în România la trecerea frontierei dinspre Bulgaria. Ungaria ne vor înapoia migranții trecuți din România în Ungaria etc.
Cu sau fără copii, cu sau fără studii universitare, migranții de azi, cei care îngroașă valul migraționist, au ținte precise: țările dezvoltate economic. O altă particularitate sunt și țările vulnerabile sub aspectul comportamentului social. Sunt țările în care există și activează cele mai multe și mai radicale ONG-uri „umanitare”. Sunt țările în care acuzațiile de rasism, fascism sau nazism la adresa conducătorilor statului provoacă reacții sociale radicale. Sunt țările în care politicienii se feresc ca dracu de tămâie de astfel de calificative. Sunt țări vulnerabile social chiar dacă sunt puteri economice redutabile.
Circulă scenarii care au sens. Au sens pentru că sunt legate de „istoricul” confruntărilor dintre est și vest în spațiul arab. Au sens pentru că avem și imagini cu migranții de azi în postura de susținători ai „invaziei lumii și instaurării islamului ca religie dominantă”. Au sens pentru că în statele europene sunt numeroase exemple ale conviețuirii „pașnice” între populația nativă și „musafirii” din spațiul arab. Au sens pentru că pe zi ce trece, islamiștii europeni cer mai mult spațiu, cer recunoașterea preceptelor religiei islamice și înlăturarea legii naționale în relațiile dintre oameni. Au sens pentru că au apărut și sunt din ce în ce mai violente relațiile între cetățenii nativi de religie creștină și cetățenii de religie islamică, admiși pentru considerente umanitare.
Sunt voci care consideră acest exod un pericol pentru toate națiunile Europei. Sunt de acord. Sunt voci care pervertesc starea de pericol, punând în față copiii aduși de migranți cu ei, persoanele migrante care declară că sunt posesoare ale unor diplome universitare, că fac parte din intelectualitatea țărilor din care provin. Nu sunt de acord cu ei. Sunt la fel de perverși ca migranții care își folosesc copiii ca arme împotriva polițiștilor din statele pe care le-au străbătut.
Între atâtea scenarii ar mai fi loc de unul. Organizațiile politice aflate în conflict în statele sursă de migranți și-au trimis afară din țară o parte a susținătorilor pentru ca războiul dus împotriva puterii de stat sau împotriva altor organizații radicale să nu mai aibă ca victime civilii (migranții de azi) care pot fi sursa puterii lor politice în viitor. Golirea statului sirian de persoanele necombatante, permite ducerea unui război fără limite. Este un scenariu pe care îl gândesc văzând ce se petrece. Este cu obiectiv pe termen lung. Migranții orientați exclusiv către țările cu potențial de susținere poate fi o probă. Mai târziu, scenariul ar putea să prevadă întoarcerea migranților în țara de origine dacă gruparea politică respectivă preia puterea. Dacă nu o preia, păgubește puterea politică dominantă de sursa umană necesară refacerii țării. Se poate judeca și așa. Aici au rostul și copiii.
Până una alta, statele europene au ajuns la limita conflictului. Germania acuză Austria și Ungaria că au încălcat acordul Schengen. Pe bună dreptate. Aceste două țări au acceptat intrarea pe teritoriul lor a migranților fără a stabili care le este statutul. La fel a făcut și Grecia. Macedonia și Serbia nu sunt state membre ale UE, sunt candidate însă și ele au încălcat grosolan acordurile internaționale. La nivelul cancelariilor europene aceste lucruri se văd exclusiv sub aspectul lor formal și vor avea consecințe în relații dintre state. Germania poate acuza aceste state de „agresiune”. Această invazie este, totuși, o agresiune. Îndreptată împotriva Germaniei și a altor state.
Joaca cu termenii în această problemă este periculoasă. Refugiați sunt doar cei care au părăsit teritoriul Siriei fugind de război în țările vecine. Se poate considera că din acele țări, pe baza relațiilor dintre statele din zonă, o parte a refugiaților va ajunge în alte state, dar nu în afara spațiului lor cultural. În valul de migrație din Europa sunt însă populații (se poate vorbi și așa, dacă ne uită la numărul migranților - aproape 350 de mii !) din alte țări, cum ar fi Irak, Pakistan, Afganistan etc., oameni care au copii cu ei, copii folosiți pentru a impresiona forțele de ordine publică (probabil că li s-a spus la plecare că existența copiilor va fi un fel de garanție împotriva expulzării !). Deja nu mai putem vorbi despre refugiați, vorbim în mod evident despre migranți. Vorbim despre persoane care au alt statut, persoane care pot fi refuzate. Avem o migrație a forței de muncă însă acesta este sub controlul stric al legii. Sunt foarte mulți străini care studiază sau lucrează în statele membre ale UE, însă aceștia au contracte de muncă, în societăți comerciale care au primit acest accept. Din declarațiile celor care migrează către Germania și alte state bogate iese în evidență speranța lor că vor primi ajutoare sociale. Mai puțin probabil că vor ajunge să aibă locuri de muncă. Vor intra în conflict cu cetățenii europeni din statele mai sărace plecați și ei în țările mai bogate să muncească pentru un venit mai bun. Ce vor face germanii ? Îi vor înlocui pe români, bulgari, polonezi, unguri, italieni sau spanioli cu sirieni, irakieni, afganistanezi sau pakistanezi ? Francezii vor mai expulza români pentru a face loc tunisienilor, marocanilor, algerienilor sau libienilor ?
Am citit undeva că deja, în mici localități din Germania, conflictele între populația locală și imigranți au devenit o obișnuință. Poliția locală nu intervine eficient din cauza deciziilor politice care le limitează acțiunile. Imigranții consideră că au ... drepturi. Comportamentul politic fricos al autorităților le întărește acestă convingere iar populația nativă suferă. Agresiuni fizice, interdicții după legea islamică, violuri, agresiuni verbale ...
Nu vreau să văd așa ceva în România. Comportamentul umanitar trebuie să se manifeste, cu maximă intensitate, către propriul neam. Nu pot fi de acord să dau în cap românului pentru a arăta „lumii” ce umanist sunt cu cei din altă țară. Mă lipsesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu